Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 31 din 30 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (1) lit. d) şi alin. (5) din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 31 din 30 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (1) lit. d) şi alin. (5) din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 621 din 2 iulie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina          │-                 │
│Bărbăţeanu         │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 81 alin. (1) lit. d) raportate la cele ale art. 81 alin. (5) din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, excepţie ridicată de Societatea Aeon Building - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 8/62/2020 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 180D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curţii că autoarea excepţiei, prin reprezentant convenţional, a transmis la dosar o cerere de judecare în lipsă.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei, arătând că dispoziţiile criticate reprezintă o transpunere în dreptul intern a Directivei 2014/23/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune, care are o redactare similară. Precizează că legiuitorul european a considerat că existenţa unor indicii plauzibile referitoare la încheierea de acorduri care vizează denaturarea concurenţei în cadrul procedurii de atribuire a contractului de concesiune este suficientă, fără să fie necesară existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive care să constate practica anticoncurenţială. În cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, autoritatea contractantă a avut la bază decizia unui organ administrativ-jurisdicţional, respectiv Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor, decizie care a fost verificată de o instanţă de judecată - Curtea de Apel Braşov - printr-o decizie definitivă, la care s-a adăugat punctul de vedere al Consiliului Concurenţei. De asemenea, autoarea excepţiei a avut posibilitatea să prezinte argumente şi dovezi pentru a nu fi exclusă de la procedura de atribuire. În ceea ce priveşte critica referitoare la sintagma „interese de orice altă natură“ apreciază că nu are legătură cu soluţionarea cauzei, de vreme ce în speţă a fost reţinută expressis verbis existenţa unor interese comune de natură personală, financiară sau economică.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 29 ianuarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 8/62/2020, Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 81 alin. (1) lit. d) raportate la cele ale art. 81 alin. (5) din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, excepţie ridicată de Societatea Aeon Building - S.R.L. din Braşov într-un litigiu privind achiziţiile publice.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate impun excluderea unui operator economic din procedura de atribuire în temeiul unor simple indicii calificate de legiuitor ca prezumând o faptă anticoncurenţială, chiar dacă nu există o hotărâre judecătorească definitivă de constatare a faptei anticoncurenţiale sau un act administrativ emis de Consiliul Concurenţei, ca autoritate publică administrativă în domeniu, care să fie confirmat în urma controlului judecătoresc, şi cu toate că, potrivit art. 23 alin. (11) din Constituţie, persoana este prezumată nevinovată până la intervenirea unei hotărâri judecătoreşti de dovedire a vinovăţiei sale.
    6. Cu privire la sfera de aplicare a principiului constituţional al prezumţiei de nevinovăţie, menţionează că aceasta include şi cazul răspunderii delictuale pentru fapte anticoncurenţiale, după cum a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 738 din 20 noiembrie 2018, în acord şi cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aplicarea prezumţiei de nevinovăţie nu trebuie să fie limitată la procesul penal, în sens strict, întrucât conceptul de „acuzaţie în materie penală“ are o semnificaţie „autonomă“, independentă de clasificările utilizate de sistemele juridice naţionale ale statelor membre.
    7. Se susţine, în consecinţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă prezumţia de nevinovăţie întrucât obligă entitatea contractantă să dispună excluderea unui operator economic din procedura de atribuire doar în urma unor simple indicii calificate de legiuitor ca prezumând o faptă anticoncurenţială, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti definitive de constatare a faptei anticoncurenţiale, ceea ce reprezintă o veritabilă sancţionare juridică, prin decăderea operatorului economic din dreptul de a depune oferta în cadrul procedurii de atribuire.
    8. Încălcarea principiului prezumţiei de nevinovăţie rezultă şi din faptul că, drept urmare a prevalării de către entitatea contractantă de prevederile criticate, dreptul persoanei de a nu fi obligată să îşi dovedească nevinovăţia cu privire la acuzaţia de faptă anticoncurenţială este negat în substanţa sa, întrucât persoana în cauză este constrânsă să administreze probe în dovedirea propriei nevinovăţii pentru a putea înlătura indiciile reţinute de entitatea contractantă, pentru a nu fi decăzută astfel din dreptul de a participa cu oferta la procedura de atribuire.
    9. Se mai susţine, totodată, că prin raportare la regimul de excludere pe care îl reglementează, dispoziţiile legale criticate conduc şi la încălcarea principiului egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât pun într-o situaţie defavorabilă operatorii economici cu privire la care există doar o simplă acuzaţie sprijinită pe indicii referitoare la pretinse fapte anticoncurenţiale, faţă de restul operatorilor economici care beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi de dreptul de a depune oferta la procedura de licitaţie publică. Diferenţierea de tratament juridic operată prin dispoziţiile legale criticate este discriminatorie, întrucât formularea unei simple acuzaţii sprijinite pe simple indicii de presupuse fapte anticoncurenţiale nu constituie un criteriu care să urmărească un scop legitim, având în vedere că neagă însăşi prezumţia de nevinovăţie.
    10. Se susţine că se încalcă şi art. 1 alin. (5) din Constituţie, prin raportare la art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, întrucât sintagma întrebuinţată de textul legal, şi anume „au interese (...) de orice altă natură“, încalcă dezideratul imperativ de a fi un text clar şi previzibil, expresie care nu permite o identificare precisă a situaţiilor/interesului calificate/calificat ca fiind situaţie de înţelegere anticoncurenţială.
    11. Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că nu se pune în discuţie prezumţia de nevinovăţie incidentă în materie penală, ci legiuitorul a încercat să evite practicile concertate în materia achiziţiilor publice, care presupun că, sub rezerva probei contrare ce revine operatorilor economici interesaţi, întreprinderile care participă la acţiunea concertată şi care iau parte la procedura de achiziţie ţin seama de schimbul de informaţii cu concurenţii lor, pentru a determina propriul comportament pe această piaţă. Textele de lege criticate nu încalcă nici principiul egalităţii în drepturi, în condiţiile în care respectivul operator economic beneficiază de toate garanţiile care însoţesc exercitarea dreptului la apărare în cadrul procedurii de achiziţie, având la îndemână probatoriul specific materiei civile pentru a dovedi că nu a încercat denaturarea concurenţei în cadrul sau în legătură cu procedura în cauză. Apreciază că nu sunt încălcate nici normele de tehnică legislativă invocate de autoarea excepţiei.
    12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 81 alin. (1) lit. d) raportate la cele ale art. 81 alin. (5) din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 23 mai 2016. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, art. 81 alin. (1) lit. d) a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2020 privind modificarea şi completarea unor acte normative cu impact în domeniul achiziţiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 13 iulie 2020, aspect care nu afectează substanţa normativă a textului legal menţionat, întrucât această modificare constă doar în adăugarea sintagmei „autorităţile contractante“ alternativ la sintagma „entităţile contractante“. Ca atare, Curtea poate să examineze prevederile legale criticate, în redactarea actuală, care este următoarea:
    - Art. 81 alin. (1) lit. d) şi alin. (5):
    "(1) Autorităţile/Entităţile contractante exclud din procedura de atribuire a contractului de concesiune orice operator economic care se află în oricare dintre următoarele situaţii: (…)
    d) autoritatea/entitatea contractantă are suficiente indicii plauzibile pentru a considera că operatorul economic a încheiat cu alţi operatori economici acorduri care vizează denaturarea concurenţei în cadrul sau în legătură cu procedura în cauză; (…)
(5) În sensul dispoziţiilor alin. (1) lit. d), se consideră că autoritatea contractantă are suficiente indicii plauzibile pentru a considera că operatorul economic a încheiat cu alţi operatori economici acorduri care vizează denaturarea concurenţei în cadrul sau în legătură cu procedura în cauză în următoarele situaţii, reglementate cu titlu exemplificativ:
    a) ofertele sau solicitările de participare transmise de 2 sau mai mulţi operatori economici participanţi la procedura de atribuire prezintă asemănări semnificative din punctul de vedere al conţinutului documentelor nestandardizate, potrivit documentaţiei de atribuire;
    b) în cadrul organelor de conducere a 2 sau a mai multor operatori economici participanţi la procedura de atribuire se regăsesc aceleaşi persoane sau persoane care sunt soţ/soţie, rudă sau afin până la gradul al doilea inclusiv ori care au interese comune de natură personală, financiară sau economică ori de orice altă natură."

    16. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la principiul statului de drept şi la principiul legalităţii, în componenta privind calitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 23 alin. (11) referitor la principiul privind prezumţia de nevinovăţie, art. 148 alin. (2) referitor la prioritatea de aplicare a reglementărilor internaţionale şi europene faţă de legile interne, raportat la încălcarea art. 47 şi 48 privind dreptul la apărare şi prezumţia de nevinovăţie din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi ale art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă, în primul rând, având în vedere obiectul cauzei în care a fost ridicată, că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 81 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 100/2016 este inadmisibilă, întrucât nu îndeplineşte condiţia precizată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 referitoare la legătura cu soluţionarea cauzei. Aceasta, deoarece temeiul de drept care a stat la baza excluderii autoarei excepţiei de la participarea la procedura de atribuire a unui contract de concesiune l-au constituit prevederile art. 81 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 100/2016, iar nu cele ale lit. a) din acest articol. Astfel, entitatea contractantă - Primăria Municipiului Braşov - a iniţiat procedura de concesiune în vederea atribuirii contractului având ca obiect „Delegarea gestiunii prin concesionare a serviciului de amenajare, organizare şi exploatare a parcărilor cu plată de pe domeniul public al Municipiului Braşov“, iar comisia de evaluare constituită în acest scop de entitatea contractantă a constatat existenţa cumulativă a situaţiilor prevăzute la art. 81 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 100/2016, astfel că a respins ca inacceptabilă oferta depusă de societatea autoare a prezentei excepţii de neconstituţionalitate. Prin urmare, lit. a) a articolului precizat nu are incidenţă în cauză, reglementând o altă situaţie decât cea constatată în speţă.
    18. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 81 alin. (1) lit. d) şi alin. (5) lit. b) din Legea nr. 100/2016, Curtea constată că este neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare. În acest sens, Curtea reţine că prevederile art. 81 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 100/2016 instituie regula potrivit căreia, în cadrul procedurii de atribuire a contractelor de concesiune de lucrări sau, după caz, servicii, autorităţile/entităţile contractante exclud acei operatori economici cu privire la care au suficiente indicii plauzibile pentru a considera că au încheiat acorduri care vizează denaturarea concurenţei în cadrul sau în legătură cu procedura în cauză. În motivarea excepţiei se susţine, în esenţă, că se nesocoteşte prezumţia de nevinovăţie, întrucât un operator economic va fi exclus de la procedura de atribuire a unui contract de concesiune pentru presupuse conduite anticoncurenţiale, dar nu în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau al unei decizii a Consiliului Concurenţei, confirmate prin control judecătoresc, ci pe baza unor simple indicii care să îi contureze autorităţii contractante bănuiala că operatorul economic în cauză ar fi săvârşit pretinse fapte anticoncurenţiale, nedovedite în prealabil printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
    19. Faţă de aceste critici, Curtea reţine, mai întâi, că dispoziţiile legale menţionate reprezintă o transpunere în legislaţia naţională a prevederilor art. 38 alin. (7) lit. (e) din Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 94/1 din 28 martie 2014. În detalierea acestor dispoziţii, în art. 81 alin. (5) din Legea nr. 100/2016, legiuitorul român a arătat, cu titlul exemplificativ, care ar putea fi situaţiile în care se consideră că autoritatea contractantă are suficiente indicii plauzibile pentru a considera că operatorul economic a încheiat cu alţi operatori economici acorduri care vizează denaturarea concurenţei în cadrul sau în legătură cu procedura în cauză în anumite situaţii, la lit. b) regăsindu-se ipoteza în care în cadrul organelor de conducere a 2 sau a mai multor operatori economici participanţi la procedura de atribuire se regăsesc aceleaşi persoane sau persoane care sunt soţ/soţie, rudă sau afin până la gradul al doilea inclusiv ori care au interese comune de natură personală, financiară sau economică ori de orice altă natură.
    20. De asemenea, Curtea reţine că prezumţia de nevinovăţie este consacrată de art. 23 alin. (11) din Constituţie, precum şi de art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele prevederi referindu-se în mod expres la domeniul penal, protejând persoanele acuzate de săvârşirea unei infracţiuni de consecinţele negative, pe plan procesual, dar şi social, pe care o acuzaţie de natură penală le poate atrage. Astfel, din perspectivă procesuală, respectarea prezumţiei de nevinovăţie reprezintă o componentă esenţială a dreptului la un proces echitabil, care implică asigurarea unui complex de garanţii care să concure la evitarea riscului soluţionării procesului prin prisma ideii preconcepute a existenţei vinovăţiei persoanei acuzate. Pe plan social, prezumţia de nevinovăţie apără valori indispensabile fiinţei umane, precum demnitatea, imaginea, viaţa intimă familială şi privată a persoanei cu privire la care se desfăşoară o investigaţie de natură penală.
    21. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avut în vedere nu doar înţelesul strict al noţiunii de acuzaţie penală, ci şi o semnificaţie extensivă, important fiind conţinutul acuzaţiei, iar nu neapărat calificarea ca atare în legislaţia statelor. Astfel, instanţa europeană a elaborat aşa numitele „criterii Engel“, în baza cărora se determină incidenţa art. 6 paragraful 2 din Convenţie, dezvoltate în Hotărârea din 8 iunie 1976, pronunţată în Cauza Engel şi alţii împotriva Olandei, care vizează, mai întâi, calificarea faptei, conform legii naţionale, ca aparţinând dreptului penal, apoi natura faptei şi, în cele din urmă, natura şi gradul de severitate ale sancţiunii ce trebuie aplicate.
    22. O astfel de analiză a avut în vedere şi Curtea Constituţională atunci când a constatat neconstituţionalitatea unor prevederi din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, prin Decizia nr. 738 din 20 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 4 aprilie 2019. Este vorba despre prevederile art. 167 alin. (4) din Legea nr. 98/2016 care permiteau ca un operator economic să fie exclus din procedura de achiziţii publice în situaţia în care acesta este subiectul unei investigaţii în derulare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 164 din aceeaşi lege, constând în săvârşirea unei abateri profesionale grave prin raportare la presupusa săvârşire a unei infracţiuni. Curtea Constituţională a apreciat că se încalcă prezumţia de nevinovăţie, întrucât autoritatea contractantă procedează la excluderea unui operator economic din procedura de atribuire, substituindu-se, în acest fel, unei instanţe de judecată sau unei autorităţi administrative competente, care ar trebui să aprecieze cu privire la condiţiile săvârşirii unei presupuse infracţiuni, precum şi la integritatea şi reputaţia operatorului economic, determinate prin raportare la circumstanţele faptei penale. Ca atare, în situaţia examinată cu acel prilej de Curtea Constituţională, autoritatea putea decide cu privire la aceste elemente de natură penală înainte ca vinovăţia operatorului să fi fost stabilită de o instanţă de judecată.
    23. În pronunţarea deciziei menţionate, Curtea Constituţională s-a bazat şi pe cele statuate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la drepturile prevăzute de art. 47 şi 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, respectiv dreptul la apărare şi prezumţia de nevinovăţie, în sensul că acestea trebuie să fie respectate în toate procedurile cu privire la încălcări ale normelor de concurenţă susceptibile să conducă la aplicarea unor sancţiuni, cum ar fi amenzi sau penalităţi cu titlu cominatoriu, chiar dacă este vorba despre o procedură care are un caracter administrativ. Curtea Constituţională a reţinut că, în această privinţă, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a întemeiat în mod expres pe natura încălcărilor în cauză, precum şi pe natura şi pe gradul de severitate ale sancţiunilor aferente, şi a accentuat că respectarea acestor garanţii este de o importanţă cu atât mai mare cu cât ne aflăm în cadrul unei proceduri cu caracter cvasipenal, în care Comisia (Europeană) exercită funcţii de investigaţie, de cercetare şi de decizie şi dispune, în această privinţă, de o largă putere de apreciere (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 iulie 1999, pronunţată în Cauza Huls împotriva Comisiei, paragrafele 149 şi 150, şi Hotărârea din 21 noiembrie 1991, pronunţată în Cauza Technische Universitδt München, paragraful 14).
    24. Aşadar, prin Decizia nr. 738 din 20 noiembrie 2018, precitată, Curtea a constatat că, în condiţiile în care instanţa judecătorească nu a pronunţat o hotărâre definitivă în sensul condamnării operatorului economic pentru săvârşirea unei infracţiuni, autoritatea contractantă restricţionează participarea acestuia la procedura de achiziţie prin încălcarea prezumţiei sale de nevinovăţie, fiind astfel nesocotit art. 23 alin. (11) din Constituţie, astfel cum acesta se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, prin prisma exigenţelor art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    25. În cauza de faţă însă, Curtea constată că nu poate fi susţinută pretinsa nesocotire a prezumţiei de nevinovăţie, întrucât nu este vorba despre o situaţie care să întrunească elementele mai sus expuse. Astfel, prin aplicarea criteriilor Engel la cauza de faţă, se observă că eliminarea unui operator economic din procedura de atribuire a unui contract de concesiune pe motivul prevăzut de art. 81 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 100/2016, şi anume acela că autoritatea/entitatea contractantă are suficiente indicii plauzibile pentru a considera că operatorul economic a încheiat cu alţi operatori economici acorduri care vizează denaturarea concurenţei în cadrul sau în legătură cu procedura în cauză, nu are sub nicio formă caracter penal şi nici implicaţii de natură penală, nefiind aptă să antreneze, nici direct, nici subsecvent sau mediat, o răspundere penală a respectivului operator economic. Totodată, nici natura sau gradul de severitate al sancţiunii ce ar urma să fie aplicată nu justifică incidenţa prezumţiei de nevinovăţie.
    26. Sub acest aspect, Curtea reţine, de altfel, că, potrivit expunerii de motive a Legii nr. 100/2016, actul normativ menţionat urmăreşte stabilirea unui cadru juridic adecvat realizării unor concesiuni în condiţii de transparenţă, în vederea creării unui mediu concurenţial optim. Prin urmare, este firesc ca autoritatea contractantă să aibă o atitudine de prudenţă, acţionând în vederea prevenirii posibilelor încălcări ale regulilor concurenţei loiale.
    27. În acest context, Curtea apreciază că incident este un alt principiu fundamental, prevăzut la art. 57 din Constituţie, în virtutea căruia drepturile şi libertăţile constituţionale trebuie exercitate cu bună-credinţă, fără să se aducă atingere drepturilor şi libertăţilor celorlalţi. Or, textele de lege criticate dau expresie tocmai acestei reguli constituţionale, impunând un comportament loial tuturor participanţilor la procedurile de atribuire a contractelor de concesiune, autoritatea contractantă având posibilitatea legală de a aprecia din această perspectivă cu privire la onestitatea atitudinii ofertanţilor.
    28. De altfel, această evaluare nu este lăsată la aprecierea arbitrară a autorităţii contractante. Dimpotrivă, legea prevede un mecanism care să prevină luarea unor decizii discreţionare. Astfel, în prealabil luării măsurii excluderii, autoritatea contractantă trebuie să se adreseze Consiliului Concurenţei, conform art. 81 alin. (1) din Legea nr. 100/2016, care este unica autoritate de aplicare a regulilor de concurenţă şi care are competenţa şi expertiza de a aprecia dacă acele indicii remarcate de autoritatea contractantă sunt cu adevărat suficient de plauzibile pentru a justifica excluderea operatorului de la procedura atribuirii.
    29. Mai mult decât atât, art. 84 alin. (1) din Legea nr. 100/2016 oferă operatorilor economici aflaţi în oricare dintre situaţiile care atrag excluderea din procedura de atribuire posibilitatea de a furniza dovezi care să arate că măsurile luate de aceştia sunt suficiente pentru a-şi demonstra în mod concret credibilitatea, prin raportare la motivele de excludere.
    30. Curtea observă că autoarea excepţiei mai invocă şi dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, pretinzând că prin textele de lege criticate se instituie un regim discriminatoriu, defavorabil, aplicabil anumitor operatori economici. Nici această critică nu poate fi reţinută, întrucât regimul diferit aplicabil este justificat tocmai de existenţa acelor indicii suficient de plauzibile, de natură să plaseze în categorii diferite operatorii economici ofertanţi.
    31. În fine, autoarea excepţiei mai critică, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, prevederile art. 81 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 100/2016 care arată, în mod exemplificativ, că poate fi considerat un indiciu plauzibil în sensul denaturării concurenţei faptul că în cadrul organelor de conducere a 2 sau a mai multor operatori economici participanţi la procedura de atribuire se regăsesc aceleaşi persoane sau persoane care sunt soţ/soţie, rudă sau afin până la gradul al doilea inclusiv ori care au interese comune de natură personală, financiară sau economică ori de orice altă natură, această din urmă sintagmă fiind considerată neclară, contrară principiului calităţii legilor.
    32. Cu privire la această problematică, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că, într-adevăr, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr. 647 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 14 noiembrie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, şi Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012). În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerinţa de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrarului. În plus, nu poate fi considerată „lege“ decât o normă enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta; apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (a se vedea Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66).
    33. În acelaşi timp însă, Curtea de la Strasbourg a statuat, de exemplu, prin Hotărârea din 24 mai 2007, definitivă la 24 august 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 36, că „tocmai în considerarea principiului generalităţii legilor, formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea la unele categorii mai degrabă generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi se folosesc prin forţa lucrurilor de formule mai mult sau mai puţin vagi, pentru a evita o rigiditate excesivă şi pentru a se putea adapta schimbărilor de situaţie.“
    34. Având în vedere această realitate, Curtea constată că în cauza de faţă nu se pune problema nesocotirii prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, fiind benefic mediului concurenţial ca autoritatea contractantă să aprecieze sub o gamă largă de aspecte posibila încercare a operatorilor economici înscrişi la procedura de atribuire de a altera loialitatea interacţiunii concurenţilor participanţi la respectiva procedură, cu afectarea consecutivă a şanselor egale de care trebuie să se bucure toţi ofertanţii.
    35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, ridicată de Societatea Aeon Building - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 8/62/2020 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 81 alin. (1) lit. d) şi alin. (5) lit. b) din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 30 ianuarie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Valentina Bărbăţeanu

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 31 din 30 ianuarie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 31 din 30 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (1) lit. d) şi alin. (5) din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 31 din 30 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (1) lit. d) şi alin. (5) din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii