Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 308 din 5 iunie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 308 din 5 iunie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 949 din 14 octombrie 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Aurel Jean Andrei în Dosarul nr. 1.470/1/2020/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători Penal 2-2020 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.501D/2020.
    2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, reiterând criticile de neconstituţionalitate cuprinse în notele scrise aflate la dosar. Depune note de şedinţă în care precizează că jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la constituţionalitatea art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală nu prezintă relevanţă în cauza de faţă şi, totodată, susţine că art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală este neconstituţional în măsura în care soluţiile date în contestaţia în anulare formulată împotriva hotărârilor rămase definitive în apel sunt decizii, iar nu sentinţe, precum şi în măsura în care nu permite atacarea cu apel şi a hotărârilor date în contestaţie în anulare formulată împotriva unei hotărâri rămase definitive în apel.
    4. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât controlul de constituţionalitate are în vedere conformitatea normelor criticate în raport cu dispoziţiile constituţionale, iar nu cu alte prevederi legale, invocate de autor, respectiv în raport cu dispoziţiile art. 392 alin. (4) din Codul de procedură penală din 1968.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 13 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.470/1/2020/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători Penal 2-2020 a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Aurel Jean Andrei într-o cauză având ca obiect apelul declarat de autor împotriva deciziei prin care a fost soluţionată contestaţia în anulare formulată împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa de apel.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că din cuprinsul textului de lege criticat rezultă că teza a doua a acestuia are în vedere apelul formulat împotriva sentinţei date în contestaţia în anulare la care face referire teza întâi a textului şi că decizia dată într-un asemenea apel este definitivă. Cu toate acestea, susţine că practica judiciară şi doctrina au interpretat textul de lege criticat într-un cu totul alt sens, care nu rezultă în mod explicit din cuprinsul său, şi anume că doar contestaţia în anulare formulată împotriva unei hotărâri rămase definitivă în fond, prin neapelare, este supusă apelului, în timp ce contestaţia în anulare formulată împotriva unei hotărâri rămase definitivă în apel este definitivă şi nu mai poate fi supusă căii de atac a apelului. Or, textul de lege criticat nu distinge despre ce apel este vorba, deoarece, faţă de dispoziţiile art. 409 din Codul de procedură penală, mai mulţi subiecţi procesuali principali sunt titulari ai acestei căi de atac. Susţine că, în măsura în care s-ar reţine interpretarea dată de practica judiciară şi doctrină, menţionată anterior, în cazul în care o hotărâre judecătorească în materie penală rămâne definitivă la instanţa de fond, prin neapelare, şi este atacată cu contestaţie în anulare, hotărârea dată în contestaţie poate fi atacată cu apel. În schimb, dacă o hotărâre judecătorească în materie penală rămâne definitivă în apel şi ea este atacată cu contestaţie în anulare, hotărârea dată în contestaţie în anulare este definitivă şi nu mai poate fi atacată cu apel.
    7. Susţine că, atât în concepţia noului Cod de procedură penală, cât şi în concepţia vechiului Cod de procedură penală, apelul este o cale ordinară de atac, devolutivă, adică susceptibilă de a rejudeca fondul pricinii. Or, spre deosebire de dispoziţiile art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală, criticate în cauză, dispoziţiile art. 392 alin. 4 din Codul de procedură penală anterior prevedeau că „Sentinţa dată în contestaţie este supusă apelului, iar decizia dată în apel este supusă recursului“. În aceste condiţii, susţine că soluţia legislativă adoptată de vechiul Cod de procedură penală era în acord cu principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, permiţând promovarea unei căi de atac, atât împotriva hotărârii pronunţate în contestaţia în anulare formulată împotriva unei hotărâri judecătoreşti date în materie penală, rămasă definitivă în fond, prin neapelare, cât şi împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în contestaţia în anulare formulată împotriva unei hotărâri judecătoreşti date în materie penală, rămasă definitivă în apel. Din această perspectivă, susţine că soluţia legislativă adoptată de noul Cod de procedură penală, care restricţionează dreptul inculpatului de a formula apel împotriva hotărârii pronunţate în contestaţia în anulare introdusă împotriva unei hotărâri judecătoreşti în materie penală, rămasă definitivă în apel, deşi apelul a fost introdus nu (doar) de inculpat, ci şi de alţi subiecţi procesuali, contravine egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi accesului liber la justiţie.
    8. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători Penal 2-2020 apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, reţine că hotărârile judecătoreşti definitive se bucură de autoritate de lucru judecat. Or, principiile securităţii raporturilor juridice şi autorităţii de lucru judecat permit numai pentru motive limitate şi expres reglementate repunerea în discuţie a unor chestiuni care au primit o rezolvare definitivă. Prin contestaţia în anulare se poate ajunge la o astfel de situaţie, fiind o cale extraordinară de atac, atât de anulare, cât şi de retractare, însă cazurile în care se poate exercita contestaţia în anulare sunt limitativ prevăzute de lege. Arată că principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii vizează situaţii identice, în timp ce autorul excepţiei invocă două situaţii diferite, respectiv ipoteza contestaţiei în anulare formulată împotriva sentinţei şi ipoteza contestaţiei în anulare formulată împotriva deciziei. Reţine că textul de lege criticat prevede că doar sentinţele pronunţate în contestaţia în anulare [pentru cazurile prevăzute de art. 426 lit. b) şi i) din Codul de procedură penală] pot fi atacate cu calea de atac a apelului, astfel că reglementarea valorifică coerent faza procesuală la care se raportează calea extraordinară de atac. Arată că admiterea unei căi de atac în ipoteza în care contestaţia în anulare este îndreptată împotriva unei decizii ar prelungi soluţionarea cauzei sau ar proroga competenţa de soluţionare către o instanţă ce nu are competenţă materială ori funcţională în acea materie. Totodată, reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.“ şi, în acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 573 din 20 septembrie 2018.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că introducerea unei noi căi de atac a apelului împotriva deciziei instanţei de apel ca urmare a rejudecării apelului nu poate constitui un motiv substanţial şi imperios care să justifice derogarea de la principiile autorităţii de lucru judecat şi securităţii raporturilor juridice.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „(4) Sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.“
    14. În susţinerea neconstituţionalităţii normelor procesual penale criticate, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principul legalităţii, ale art. 16 referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, astfel cum a fost formulată, aceasta ridică o problemă de admisibilitate prin raportare la limitele de competenţă a Curţii Constituţionale atunci când procedează la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate dintr-o dublă perspectivă.
    16. În acest sens, Curtea reţine că, în cauza de faţă, autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci este nemulţumit, în realitate, de faptul că practica judiciară şi literatura juridică de specialitate interpretează dispoziţiile art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală într-un sens diferit de cel stabilit de autor şi care, în opinia acestuia, nu rezultă în mod explicit din cuprinsul normelor procesual penale criticate. Astfel, autorul excepţiei susţine că normele criticate trebuie interpretate în sensul că teza a doua a art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală are în vedere apelul formulat împotriva sentinţei date în contestaţia în anulare la care face referire teza întâi a aceleiaşi norme şi că decizia dată într-un asemenea apel este definitivă, în timp ce practica judiciară şi literatura juridică de specialitate au interpretat textul de lege criticat în sensul că doar contestaţia în anulare formulată împotriva unei hotărâri rămase definitivă în fond, prin neapelare, este supusă apelului, în timp ce contestaţia în anulare formulată împotriva unei hotărâri rămase definitivă în apel este definitivă şi nu mai poate fi supusă căii de atac a apelului.
    17. În consecinţă, Curtea constată că prin excepţia de neconstituţionalitate formulată autorul nu tinde spre evidenţierea unei reale contradicţii între textele de lege supuse controlului de constituţionalitate şi dispoziţiile din Legea fundamentală invocate, ci vizează, în realitate, modul de interpretare şi aplicare a normelor procesual penale criticate. Or, în această privinţă, Curtea a statuat în repetate rânduri că nu este competentă să se pronunţe asupra aspectelor ce ţin de aplicarea legii, acestea fiind de competenţa exclusivă a instanţei de judecată.
    18. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că a răspunde criticilor autorului excepţiei într-o atare situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege (de exemplu, Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 598 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 19 iulie 2012, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, paragraful 21, Decizia nr. 500 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 19 noiembrie 2018, paragraful 14, Decizia nr. 524 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 13 ianuarie 2020, paragraful 16, Decizia nr. 246 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 31 iulie 2020, paragraful 16, şi Decizia nr. 209 din 7 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 29 august 2022, paragraful 11).
    19. Prin urmare, ţinând cont de prevederile art. 126 alin. (1) şi ale art. 146 lit. d) din Constituţie, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.
    20. În plus, Curtea reţine că autorul argumentează neconstituţionalitatea prevederilor art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală prin raportarea acestora la dispoziţiile art. 392 alin. 4 din Codul de procedură penală din 1968, care prevedeau că „Sentinţa dată în contestaţie este supusă apelului, iar decizia dată în apel este supusă recursului“. În acest sens, susţine că soluţia legislativă adoptată de vechiul Cod de procedură penală era în acord cu principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, permiţând promovarea unei căi de atac, atât împotriva hotărârii pronunţate în contestaţia în anulare formulată împotriva unei hotărâri judecătoreşti date în materie penală, rămasă definitivă în fond, prin neapelare, cât şi împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în contestaţia în anulare formulată împotriva unei hotărâri judecătoreşti date în materie penală, rămasă definitivă în apel.
    21. Având în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, conform cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată (...)“, Curtea reţine că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori prevederilor mai multor legi între ele. Aşadar, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
    22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Aurel Jean Andrei în Dosarul nr. 1.470/1/2020/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători Penal 2-2020.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători Penal 2-2020 şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 5 iunie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează


                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Ionescu


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 308 din 5 iunie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016