Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 305 din 5 iunie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 din Codul de procedură penală raportate la art. 336 şi 339 şi coroborate cu art. 549^1 din acelaşi act normativ

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 305 din 5 iunie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 din Codul de procedură penală raportate la art. 336 şi 339 şi coroborate cu art. 549^1 din acelaşi act normativ

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 843 din 12 septembrie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 din Codul de procedură penală raportate la art. 336 şi 339 din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de Alexandrina Firicel (Grigorescu) în Dosarul nr. 30.598/4/2019 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.363D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autoarea are calitatea de martor în cauza penală în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, iar, din această perspectivă, nu justifică un interes în formularea acesteia.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 8 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 30.598/4/2019, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 din Codul de procedură penală raportate la art. 336 şi 339 din acelaşi act normativ. Excepţia a fost ridicată de Alexandrina Firicel (Grigorescu) într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţă ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale în condiţiile în care autoarea a avut calitatea de martor. Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea desfiinţării totale a înscrisurilor constând în acte falsificate ale absolvenţilor unei universităţi, printre care se numără şi autoarea excepţiei.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate creează o inegalitate de tratament juridic între inculpaţi, părţi civile sau responsabile civilmente, cărora legiuitorul le-a recunoscut dreptul de a ataca ordonanţa de clasare sau de renunţare la urmărirea penală, pe de o parte, şi martorii din dosar, pe de altă parte. Înlăturarea posibilităţii unei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său (în speţă martor în dosarul penal), printr-un act sau printr-o măsură dispus/dispusă de procuror, de a se adresa judecătorului produce o gravă inechitate şi limitează în mod absolut accesul la justiţie. Susţine că legiuitorul a creat posibilitatea ca un act sau o măsură al/a procurorului să fie contestat/contestată doar la procurorul ierarhic superior, fără a se da posibilitatea persoanei vătămate printr-o măsură sau printr-un act a/al procurorului (martor în procesul penal) să se adreseze instanţei de judecată. Această reglementare excedează dreptului statului de a-şi crea politica penală, întrucât duce la încălcarea gravă a accesului liber la justiţie şi creează o inechitate între procuror, care poate sesiza instanţa în temeiul art. 549^1 din Codul de procedură penală, şi persoana vătămată într-un drept al său prin actul procurorului, care nu se poate adresa instanţei de judecată. Accesul liber la justiţie vizează nu numai acţiunea introductivă de instanţă, ci şi sesizarea oricăror alte instanţe care, potrivit legii, au competenţa de a soluţiona fazele ulterioare ale procesului, inclusiv exercitarea căilor de atac, deoarece apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime ale persoanelor presupune, în mod logic, şi posibilitatea acţionării împotriva hotărârilor judecătoreşti considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate, în această sferă incluzându-se şi posibilitatea de a acţiona împotriva actelor nelegale.
    6. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală apreciază că art. 340 din Codul de procedură penală analizat coroborat cu art. 336 şi 339 din acelaşi act normativ se interpretează în sensul că poate formula plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, orice persoană care justifică un interes legitim, mai precis orice persoană, dacă prin actul contestat s-a produs o vătămare a intereselor sale legitime. Astfel, procedura prevăzută de art. 340 din Codul de procedură penală nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, asigurând accesul acesteia la justiţie, egalitatea în faţa legii şi respectarea drepturilor sale, inclusiv a dreptului la apărare, având în vedere că permite oricărei persoane să formuleze o plângere, în condiţiile legii. Condiţia referitoare la justificarea unui interes sau probarea vătămării drepturilor legitime nu este de natură să limiteze accesul la justiţie, fiind o condiţie ce este necesar a fi îndeplinită în raport cu orice cerere adresată autorităţilor judiciare.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit Încheierii din 8 iunie 2020, dispoziţiile art. 340 din Codul de procedură penală raportate la art. 336 şi 339 din acelaşi act normativ. Din notele scrise ale autoarei depuse în motivarea criticilor, Curtea reţine însă că excepţia de neconstituţionalitate vizează dispoziţiile art. 340 din Codul de procedură penală raportate la art. 336 şi 339 şi coroborate cu art. 549^1 din acelaşi act normativ. Totodată, Curtea observă că dispozitivul Încheierii din 8 iunie 2020 conţine o evidentă eroare materială, instanţa de control constituţional fiind sesizată cu dispoziţiile art. 340 din Codul de procedură penală raportate la art. 336 şi 339 din acelaşi act normativ, în condiţiile în care, din considerentele încheierii de sesizare şi din notele scrise ale autoarei excepţiei, depuse în motivarea criticii, rezultă că aceasta vizează şi prevederile art. 549^1 din Codul de procedură penală. Într-adevăr, instanţa de judecată a apreciat că, în raport cu dispoziţiile art. 549^1 din Codul de procedură penală, nu este îndeplinită condiţia de a avea legătură cu cauza, fără a respinge însă prin dispozitiv excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect normele procesual penale menţionate. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 340 din Codul de procedură penală raportate la art. 336 şi 339 şi coroborate cu art. 549^1 din acelaşi act normativ, care au următorul cuprins:
    - Art. 336:
    "(1) Orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.
(2) Plângerea se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală şi se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală.
(3) Introducerea plângerii nu suspendă aducerea la îndeplinire a măsurii sau a actului care formează obiectul plângerii.;"

    – Art. 339:
    "(1) Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă, după caz, de prim-procurorul parchetului, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(2) În cazul când măsurile şi actele sunt ale prim-procurorului, ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel, ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către aceştia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător atunci când ierarhia funcţiilor într-o structură a parchetului e stabilită prin lege specială.
(4) În cazul soluţiilor de clasare, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluţia.
(5) Ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva soluţiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior şi se comunică persoanei care a făcut plângerea şi celorlalte persoane interesate.
(6) Dispoziţiile art. 336-338 se aplică în mod corespunzător, dacă legea nu dispune altfel.;"

    – Art. 340:
    "(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
(2) Dacă plângerea nu a fost rezolvată în termenul prevăzut la art. 338, dreptul de a face plângere poate fi exercitat oricând după împlinirea termenului de 20 de zile în care trebuia soluţionată plângerea, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare.
(3) Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului ori, pentru persoana juridică, denumirea, sediul, indicarea reprezentantului legal ori convenţional, data ordonanţei sau a rechizitoriului atacat, numărul de dosar şi denumirea parchetului, indicarea motivelor plângerii.
(4) Dispoziţiile art. 289 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.
(5) În cazul în care nu cuprinde data ordonanţei sau a rechizitoriului atacate, numărul de dosar şi denumirea parchetului, plângerea se restituie pe cale administrativă, situaţie în care completarea plângerii poate fi efectuată nu mai târziu de 20 de zile de la data restituirii.;"

    – Art. 549^1:
    "(1) În cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, şi sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris, ordonanţa de clasare sau, după caz, ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărire penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoţită de dosarul cauzei, se înaintează instanţei căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunţarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanţa de renunţare la urmărire penală.
(2) Judecătorul de cameră preliminară stabileşte termenul de soluţionare, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, care nu poate fi mai scurt de 30 de zile.
(3) Pentru termenul fixat se dispune încunoştinţarea procurorului şi se citează persoanele ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate, cărora li se comunică o copie a ordonanţei, punându-le în vedere că în termen de 20 de zile de la primirea comunicării pot depune note scrise.
(4) Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă prin încheiere, în şedinţă publică, după ascultarea procurorului şi a persoanelor ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate, dacă sunt prezente. Dispoziţiile cuprinse în titlul III al părţii speciale privind judecata care nu sunt contrare dispoziţiilor prezentului articol se aplică în mod corespunzător.
(5) Judecătorul de cameră preliminară, soluţionând cererea, poate dispune una dintre următoarele soluţii:
    a) respinge propunerea şi dispune, după caz, restituirea bunului ori ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării;
    b) admite propunerea şi dispune confiscarea bunurilor ori, după caz, desfiinţarea înscrisului.
(6) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul şi persoanele prevăzute la alin. (3) pot face, motivat, contestaţie. Contestaţia nemotivată este inadmisibilă.
(7) Contestaţia se soluţionează potrivit procedurii prevăzute la alin. (4) de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară celei sesizate ori, când instanţa sesizată este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de către completul competent potrivit legii, care poate dispune una dintre următoarele soluţii:
    a) respinge contestaţia ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată;
    b) admite contestaţia, desfiinţează încheierea şi rejudecă propunerea potrivit alin. (5)."

    11. Autoarea excepţiei susţine că normele procesual penale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia respectarea Constituţiei, a supremaţiei acesteia şi a legilor este obligatorie, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că a mai examinat normele procesual penale criticate prin raportare la motive de neconstituţionalitate similare celor formulate în prezenta cauză. În acest sens, Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 147 din 19 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 29 august 2024, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 340 din Codul de procedură penală raportate la art. 336 şi 339 şi coroborate cu art. 549^1 din acelaşi act normativ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    13. În considerentele Deciziei nr. 147 din 19 martie 2024, precitată, în paragrafele 15-24, Curtea a reţinut că cele două proceduri - plângerea împotriva soluţiei de clasare şi procedura de desfiinţare a unui înscris în cazul clasării - sunt distincte şi au obiecte diferite.
    14. Astfel, potrivit art. 336 alin. (1) din Codul de procedură penală, orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime. Invocând considerente ale Deciziei nr. 465 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 13 octombrie 2020, paragrafele 18-24, instanţa de contencios constituţional a reţinut că norma cuprinde o regulă cu caracter general în ceea ce priveşte plângerea împotriva actelor de urmărire penală, fie ele ale organului de cercetare penală, fie ale procurorului, instituind dreptul persoanei ale cărei interese legitime sunt vătămate printr-un act de urmărire penală să se plângă cu privire la acesta. Dreptul de a face plângere aparţine oricărei persoane, nu doar subiecţilor procesuali.
    15. În ceea ce priveşte plângerea împotriva actelor de urmărire penală, Curtea a reţinut că aceasta poate fi formulată oricând în cursul urmăririi penale, legea neinstituind un termen în acest sens. Plângerea împotriva actelor de urmărire penală ale organului de cercetare penală se adresează, potrivit art. 336 alin. (2) din Codul de procedură penală, procurorului care supraveghează activitatea acestuia. Plângerea împotriva actelor de urmărire penală ale procurorului este soluţionată, conform art. 339 din Codul de procedură penală, de procurorul ierarhic superior celui care a efectuat actul. Potrivit art. 338 şi art. 339 alin. (6) din acelaşi act normativ, plângerea trebuie rezolvată în termen de cel mult 20 de zile de la primirea acesteia de către organul competent. În ceea ce priveşte soluţiile de netrimitere în judecată, Curtea a constatat că împotriva acestora se poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluţia, potrivit art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală. În acest caz, competenţa de soluţionare a plângerii revine tot procurorului ierarhic superior celui care a dat soluţia.
    16. În acest context, Curtea a observat că dispoziţiile art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală prevăd că ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva soluţiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior şi se comunică persoanei care a făcut plângerea şi celorlalte persoane interesate.
    17. Cu toate acestea, Curtea a reţinut că, în cazul respingerii, potrivit art. 339 din Codul de procedură penală, a plângerii împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, persoana interesată are, conform art. 340 alin. (1) din acelaşi act normativ, posibilitatea introducerii unei noi plângeri la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Totodată, după terminarea urmăririi penale, actele de urmărire penală pot fi contestate în procedura camerei preliminare, dacă s-a dispus trimiterea în judecată, ori subsecvent unei plângeri împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată adresate judecătorului de cameră preliminară.
    18. Aşa fiind, Curtea a constatat că persoana interesată, pe de o parte, poate face plângere împotriva actelor de urmărire penală şi împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată, iar, pe de altă parte, în condiţiile legii, se poate adresa judecătorului de cameră preliminară cu o plângere ce vizează aceleaşi aspecte.
    19. Curtea a reţinut că principiul constituţional instituit de art. 21 privind accesul liber la justiţie se referă la posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct şi nemijlocit instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, nicio lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept (Decizia nr. 569 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008). Or, astfel cum s-a arătat anterior, persoana ale cărei interese legitime sunt vătămate printr-un act de urmărire penală are posibilitatea de a se adresa cu o plângere instanţei de judecată în scopul obţinerii unui remediu.
    20. Pe de altă parte, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 549^1 din Codul de procedură penală reglementează procedura de confiscare sau desfiinţare a unui înscris în cazul clasării, atribuţie conferită de către legiuitor judecătorului de cameră preliminară tocmai în considerarea art. 54 lit. d) din Codul de procedură penală şi în completarea dispoziţiilor art. 315 alin. (2) lit. c) şi d) din Codul de procedură penală. Astfel, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, procedura desfiinţării unui înscris nu mai este atribuită instanţei civile, ci instanţei penale, respectiv judecătorului de cameră preliminară, conform art. 549^1, aceasta fiind una dintre procedurile speciale reglementate expres de titlul IV din noul Cod de procedură penală.
    21. Invocând propria jurisprudenţă (a se vedea Decizia nr. 134 din 2 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 15 mai 2021, paragrafele 22, 23, 27 şi 29), Curtea a reţinut că, în actuala reglementare procesual penală, procurorul nu va mai dispune cu privire la confiscarea specială în cazul emiterii unei soluţii de netrimitere în judecată, ci va sesiza judecătorul de cameră preliminară şi, de asemenea, nu va mai sesiza instanţa civilă cu propunerea de desfiinţare totală sau parţială a unui înscris, ci judecătorul de cameră preliminară. Aşa încât, în cazul confiscării sau desfiinţării unui înscris, în ipoteza clasării, legea procesual penală în vigoare reglementează o procedură în care procurorul are calitatea de titular al cererii formulate în acest sens, îndreptată către judecătorul de cameră preliminară. Doar procurorul poate sesiza judecătorul de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris, iar dispoziţia de sesizare va fi menţionată în ordonanţa de clasare, respectiv de renunţare la urmărirea penală, înaintarea acesteia împreună cu dosarul de urmărire penală urmând să se facă în termenul reglementat în art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală. Curtea a reţinut, totodată, că, întrucât sesizarea judecătorului de cameră preliminară este o dispoziţie distinctă în cadrul ordonanţei procurorului, aceasta va fi motivată separat prin indicarea motivelor pentru care se solicită confiscarea bunului sau desfiinţarea înscrisului, precum şi a temeiului juridic al solicitării, astfel încât persoanele interesate care vor fi încunoştinţate de declanşarea acestei proceduri să îşi poată formula apărările în faţa judecătorului de cameră preliminară.
    22. Din coroborarea dispoziţiilor art. 549^1 din Codul de procedură penală cu prevederile art. 318, respectiv ale art. 340 şi 341 din acelaşi act normativ, Curtea a reţinut că, în cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală, acesta va sesiza mai întâi judecătorul de cameră preliminară cu privire la confirmarea renunţării la urmărirea penală, respectiv va aştepta să fie soluţionată plângerea împotriva soluţiei de clasare ori să expire termenul prevăzut de lege pentru formularea plângerii, după care va sesiza judecătorul de cameră preliminară pentru a dispune confiscarea specială sau desfiinţarea unui înscris. În aceste condiţii, Curtea a constatat că sesizarea judecătorului de cameră preliminară pentru a se pronunţa asupra confiscării bunurilor sau desfiinţării unui înscris poate avea loc după expirarea termenelor prevăzute de lege pentru a se formula plângere împotriva soluţiei de clasare sau, în situaţia în care a fost formulată o asemenea plângere la judecătorul de cameră preliminară, după pronunţarea unei soluţii cu privire la această plângere, precum şi după confirmarea de către judecătorul de cameră preliminară a soluţiei de renunţare la urmărirea penală.
    23. Referitor la sesizarea privind desfiinţarea unui înscris, în cazul clasării sau renunţării la urmărirea penală, Curtea a constatat că ordonanţa de clasare sau, după caz, ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală reprezintă actul prin care judecătorul de cameră preliminară este sesizat, propunerea de desfiinţare a înscrisului având un fundament probator în dosarul de urmărire penală pe baza căruia judecătorul de cameră preliminară, în procedură contradictorie, va soluţiona sesizarea, administrând, fie din oficiu, fie la cererea părţilor, probele necesare, utile şi pertinente cauzei. Statuând însă asupra fondului cauzei (astfel cum a reţinut Curtea în Decizia nr. 166 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 21 aprilie 2015), judecătorul de cameră preliminară va pronunţa o încheiere prin care va admite ori va respinge sesizarea formulată de procuror, atât în cazul confiscării bunurilor, cât şi în ipoteza desfiinţării de înscrisuri.
    24. Întrucât până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandrina Firicel (Grigorescu) în Dosarul nr. 30.598/4/2019 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 340 din Codul de procedură penală raportate la art. 336 şi 339 şi coroborate cu art. 549^1 din acelaşi act normativ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 5 iunie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Ionescu

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 305 din 5 iunie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 305 din 5 iunie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 din Codul de procedură penală raportate la art. 336 şi 339 şi coroborate cu art. 549^1 din acelaşi act normativ

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 305 din 5 iunie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 din Codul de procedură penală raportate la art. 336 şi 339 şi coroborate cu art. 549^1 din acelaşi act normativ