Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, excepţie ridicată de Societatea Costas Athanassiou Investments - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.128/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.060D/2019. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 5 mai 2022, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată când Curtea, în temeiul art. 57 şi al art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 18 mai 2022, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Decizia nr. 1.068 din 4 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.128/3/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Costas Athanassiou Investments - S.R.L. din Bucureşti în cadrul soluţionării recursului declarat împotriva unei sentinţe civile prin care s-a respins acţiunea privind anularea certificatului de urbanism emis în 2017 şi emiterea unui nou certificat de urbanism în scopul construirii unui imobil cu destinaţie rezidenţială. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă dispoziţiile art. II din Legea nr. 135/2014 pentru modificarea alin. (5) al art. 21 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru completarea art. 18 din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor, potrivit căruia „Terenurile înscrise în cartea funciară ca fiind în categoria curţi-construcţii, terenuri ce se află în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice, nu pot fi inventariate sau declarate ca spaţii verzi, în sensul legii, decât după îndeplinirea procedurii de expropriere conform legislaţiei în domeniu.“ Astfel, întrucât terenurile înscrise în cartea funciară ca fiind în categoria curţi nu pot fi inventariate sau declarate ca spaţii verzi, în sensul legii, decât după îndeplinirea procedurii de expropriere conform legislaţiei în domeniu, dispoziţiile art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 sunt contrare dispoziţiilor legale actuale. 5. Se susţine că dispoziţiile criticate încalcă dreptul de proprietate, garantat de art. 44 din Constituţie, deoarece au ca efect lipsirea proprietarului de atributele dreptului de proprietate - posesia, folosinţa şi dispoziţia, aplicarea lor conducând la o veritabilă expropriere pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local. În plus, caracterul absolut al dreptului de proprietate privată face trimitere la un drept complex, deplin, în timp ce dispunerea exclusivă de dreptul de proprietate privată, aşa cum este prevăzută în cuprinsul art. 555 din Codul civil, conferă monopolul proprietarului asupra bunului său cu excluderea terţului, inclusiv a autorităţilor publice, iar caracterul perpetuu subliniază faptul că atributele dreptului de proprietate privată şi caracterele juridice ale acestuia sunt exercitate de proprietar atât timp cât există bunul. De asemenea, dispoziţiile criticate transformă proprietarul unui imobil într-un plătitor de impozit pe un imobil asupra căruia nu mai deţine niciun drept. 6. Mai mult, dispoziţiile criticate contravin şi prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, protocol care are, în esenţă, ca obiectiv protejarea intereselor individului împotriva oricărei atingeri aduse de stat respectării bunurilor sale şi poate, de asemenea, să implice obligaţii pozitive ale statului constând în punerea în aplicare de măsuri necesare protejării dreptului de proprietate. Or, a se admite contrariul, sar ajunge la o gravă tulburare a siguranţei circuitului juridic civil şi a garantării dreptului de proprietate privată, fapt ce contravine şi legislaţiei române, dar şi Hotărârii din 10 martie 2009, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Ichim împotriva României. 7. În final, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate precizează că deciziile anterioare ale Curţii Constituţionale asupra dispoziţiilor criticate au fost pronunţate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 135/2014. 8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă, în esenţă, considerentele din Decizia Curţii Constituţionale nr. 824 din 7 iulie 2008. Instanţa apreciază că nu este încălcat nici art. 1 din Primul Protocol la Convenţie, deoarece autoarea excepţiei nu este lipsită de proprietatea sa, ci acesteia doar îi este îngrădit dreptul de a construi, imobilul putând fi folosit conform reglementărilor existente cu privire la acesta. Totodată, arată că, în stabilirea limitelor dreptului de proprietate, legiuitorul poate să acorde prevalenţă dreptului la un mediu sănătos. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1196 din 30 decembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „(1) Schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, reducerea suprafeţelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora. (2) Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.“ 13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, precum şi dispoziţiilor art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor criticate prin Decizia nr. 824 din 7 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, şi Decizia nr. 1.416 din 17 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 10 februarie 2009, Decizia nr. 1.118 din 8 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 710 din 7 octombrie 2011, şi prin Decizia nr. 299 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 18 mai 2012, constatând constituţionalitatea acestora din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză. 15. Astfel, prin Decizia nr. 824 din 7 iulie 2008 şi prin Decizia nr. 1.416 din 17 decembrie 2008, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 nu contravin exigenţelor art. 44 din Constituţie referitoare la garanţiile specifice dreptului de proprietate privată. În acest sens, Curtea Constituţională a reţinut că dreptul de proprietate, prevăzut de art. 44 din Constituţie, nu este un drept absolut, conţinutul şi limitele acestuia fiind stabilite de lege. 16. Curtea a constatat că ocrotirea şi garantarea dreptului la un mediu sănătos, prevăzut de art. 35 din Constituţie, reprezintă scopul reglementării art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului. 17. Referitor la dreptul de proprietate, prevăzut de art. 44 din Constituţie, Curtea a reţinut că acesta nu este un drept absolut. Potrivit alin. (1) al acestui text, „Conţinutul şi limitele acestor drepturi (dreptul de proprietate şi creanţele asupra statului) sunt stabilite de lege“, ceea ce permite legiuitorului ca, în considerarea unor interese specifice, să instituie reguli care să armonizeze incidenţa şi a altor drepturi fundamentale ale cetăţenilor decât cel de proprietate, într-o interpretare sistematică a Constituţiei, astfel încât ele să nu fie suprimate prin modul de reglementare a dreptului de proprietate. 18. Cu privire la limitele dreptului de proprietate, Curtea a reţinut constant în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituţie, „legiuitorul ordinar este aşadar competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat“. De altfel, chiar art. 44 alin. (7) din Legea fundamentală prevede respectarea de către titularul unui drept de proprietate privată a tuturor „sarcinilor privind protecţia mediului“. 19. Prin urmare, Curtea a reţinut ca fiind neîntemeiată critica de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile de lege examinate contravin art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 53 din Constituţie, referitoare la ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate şi la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, atât timp cât măsura dispusă de textul de lege criticat nu atinge dreptul în însăşi substanţa sa, ci instituie doar o limitare obiectivă şi rezonabilă, în acord cu principiile fundamentale. 20. Totodată, Curtea a reţinut că limitarea exerciţiului dreptului de proprietate impusă de textul de lege criticat are şi o justificare socială şi morală, având în vedere că respectarea riguroasă a acestor norme reprezintă un obiectiv major, protejarea mediului înconjurător, deci şi a spaţiului verde existent, şi are o legătură directă cu nivelul de sănătate publică, ceea ce constituie o valoare de interes naţional. 21. Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, deoarece intrarea ulterioară în vigoare a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 135/2014 - conform cărora terenurile înscrise în cartea funciară ca fiind în categoria curţi-construcţii, aflate în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice, nu pot fi inventariate sau declarate ca spaţii verzi decât după îndeplinirea procedurii de expropriere - nu afectează constituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate. 22. În realitate, susţinerea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la pretinsa contrarietate dintre dispoziţiile criticate şi cele ale art. II din Legea nr. 135/2014 nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci, cel mult, o chestiune de aplicare a legii, care intră în competenţa de soluţionare a instanţei judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Costas Athanassiou Investments - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.128/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează Marian Enache Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
