Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 30 din 28 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 pct. 37 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările aduse prin art. I pct. 106 din Legea nr. 127/2014 pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 şi a Legii petrolului nr. 238/2004 şi prin art. I pct. 107 din Legea nr. 155/2020 pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 şi privind modificarea şi completarea altor acte normative

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 30 din 28 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 pct. 37 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările aduse prin art. I pct. 106 din Legea nr. 127/2014 pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 şi a Legii petrolului nr. 238/2004 şi prin art. I pct. 107 din Legea nr. 155/2020 pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 şi privind modificarea şi completarea altor acte normative

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 705 din 29 iulie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 pct. 37 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, excepţie ridicată de Societatea E.ON Energie România - S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 7.326/320/2020/a1 al Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă, în Dosarul nr. 7.325/320/2020 al Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 3.982/2/2020 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.709D/2020, nr. 1.000D/2021 şi nr. 7D/2022.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 21 noiembrie 2024, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă, şi în prezenţa apărătorilor aleşi ai autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus conexarea dosarelor nr. 1.000D/2021 şi nr. 7D/2022 la Dosarul nr. 1.709D/2020, care a fost primul înregistrat, iar, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea soluţionării cauzei pentru data de 3 decembrie 2024 şi apoi pentru data de 28 ianuarie 2025, când a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    3. Prin Încheierea din 30 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 7.326/320/2020/a1, Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 pct. 37 din Legea energiei şi a gazelor naturale nr. 123/2012, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.709D/2020.
    4. Prin Încheierea civilă din 12 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 7.325/320/2020/a1, Judecătoria Târgu Mureş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 pct. 37 din Legea energiei şi a gazelor naturale nr. 123/2012, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.000D/2021.
    5. Prin Încheierea din 14 iulie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 3.982/2/2020, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 pct. 37 din Legea energiei şi a gazelor naturale nr. 123/2012, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 7D/2022.
    6. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea E.ON Energie România - S.A. din Târgu Mureş în cauze având ca obiect soluţionarea unor plângeri contravenţionale formulate împotriva unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a unor contravenţii prevăzute de dispoziţiile art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012, respectiv soluţionarea unor cereri prin care se solicită anularea unor acte emise de autorităţile de reglementare în domeniul energiei, respectiv anularea deciziei preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) de finalizare a investigaţiei privind confirmarea/infirmarea suspiciunii de manipulare a pieţei angro de gaze naturale şi anularea raportului de investigaţie final, care au condus la încheierea unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a unor contravenţii prevăzute de dispoziţiile art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012.
    7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că normele criticate nu respectă criteriile de calitate a legii - claritate, precizie, previzibilitate, accesibilitate -, întrucât reglementează în termeni generali contravenţia constând în încălcarea cerinţelor privind transparenţa, incluse în orice reglementări emise de ANRE sau în orice regulamente europene, fără a arăta care sunt tipurile de acţiuni ce pot realiza elementul material al contravenţiei şi fără o minimă particularizare, în mod chiar succint, a regulamentelor europene sau a reglementărilor ANRE ce prevăd astfel de cerinţe privind transparenţa şi a căror încălcare reprezintă contravenţie. Astfel, dispoziţiile art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012 nu permit participanţilor la sectorul de gaze naturale să anticipeze, în mod rezonabil, consecinţele acţiunilor la care se angajează. În contextul criticilor de neconstituţionalitate este menţionată jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia principiilor menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. De asemenea, cu referire la situaţia particulară a speţelor, se precizează faptul că la aplicarea sancţiunilor a fost reţinută incidenţa dispoziţiilor criticate, prin raportare la prevederile Regulamentului (UE) nr. 1.227/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind integritatea şi transparenţa pieţei angro de energie. Or, dispoziţiile acestui din urmă act normativ menţionat nu enumeră faptele care constituie contravenţii sau sancţiunile aplicabile, având în vedere că aceste aspecte nu intră în sfera de competenţă a legiuitorului european, ci a legiuitorului naţional, care, ulterior incidenţei normelor criticate în speţa dedusă judecăţii, prin Legea nr. 155/2020 pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 şi privind modificarea şi completarea altor acte normative (art. I pct. 108 din Legea nr. 155/2020), a exclus din sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 194 pct. 37 din Legea energiei şi a gazelor naturale nr. 123/2012 Regulamentul (UE) nr. 1.227/2011, faptele constând în încălcări ale acestui regulament şi sancţiunile aplicabile fiind legiferate în mod distinct (pct. 44 şi 45 ale art. 194 din Legea nr. 123/2012, nou-introduse prin art. I pct. 108 din Legea nr. 155/2020), aspect ce confirmă faptul că textul criticat, astfel cum a stat la baza sancţiunilor aplicate, prezintă vicii de neconstituţionalitate.
    9. Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât modul de definire a contravenţiei prevăzute de art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012 este unul foarte general şi nu îndeplineşte criteriile minime de calitate a legii (precizia şi previzibilitatea legii), aspect ce influenţează, în mod direct şi nemijlocit, dreptul persoanei la un proces echitabil.
    10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierile de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 194 pct. 37 din Legea energiei şi a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012. Curtea observă că, în forma iniţială, dispoziţiile criticate aveau următorul cuprins: „Constituie contravenţii la normele privind desfăşurarea activităţilor în sectorul gazelor naturale următoarele fapte: (...) 37. nerespectarea cerinţelor privind transparenţa, prevăzute de regulamentele europene;“. Ulterior, în dinamica legislativă, dispoziţiile art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012 au fost completate, succesiv, astfel: (i) prin art. I pct. 106 din Legea nr. 127/2014 pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 şi a Legii petrolului nr. 238/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 1 octombrie 2014, având următorul cuprins: „Constituie contravenţii la normele privind desfăşurarea activităţilor în sectorul gazelor naturale următoarele fapte: (...) 37. nerespectarea cerinţelor privind transparenţa prevăzute în reglementările ANRE, precum şi în regulamentele europene;“, variantă legislativă care a produs efecte în cauza dedusă judecăţii; (ii) prin art. I pct. 107 din Legea nr. 155/2020 pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 şi privind modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 27 iulie 2020, având, în prezent, următorul cuprins: „Constituie contravenţii la normele privind desfăşurarea activităţilor în sectorul gazelor naturale următoarele fapte: (...) 37. nerespectarea cerinţelor privind transparenţa prevăzute în reglementările ANRE, precum şi în regulamentele europene, cu excepţia Regulamentului (UE) nr. 1.227/2011;“. Potrivit art. XIII din Legea nr. 155/2020, dispoziţiile art. 194 din Legea energiei nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum acestea au fost modificate şi completate prin această lege, prin care se stabilesc contravenţii, regimul contravenţiilor şi modalităţile de sancţionare a acestora, au intrat în vigoare la 60 de zile de la data publicării acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    14. Având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012 în redactarea criticată, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. I pct. 106 din Legea nr. 127/2014, având următorul cuprins: „Constituie contravenţii la normele privind desfăşurarea activităţilor în sectorul gazelor naturale următoarele fapte: (...) 37. nerespectarea cerinţelor privind transparenţa prevăzute în reglementările ANRE, precum şi în regulamentele europene;“.
    15. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, în componenta privind calitatea legii. De asemenea, sunt menţionate prevederile art. 7 alin. (1), referitor la interzicerea condamnării unei persoane pentru o acţiune sau o omisiune care, în momentul săvârşirii, nu constituia o infracţiune potrivit dreptului naţional sau internaţional, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012 fac parte din titlul II - Gazele naturale, capitolul XV - Infracţiuni şi contravenţii şi stabilesc faptul că nerespectarea cerinţelor privind transparenţa prevăzute de regulamentele europene constituie contravenţii la normele privind desfăşurarea activităţilor în sectorul gazelor naturale.
    17. Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea reţine că acestea vizează dispoziţiile art. 194 pct. 37 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 considerate a încălca prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât, prin trimiterea generică la reglementările Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) sau la regulamentele europene, se impune o obligaţie generală de a respecta aceste norme, fără a incrimina o faptă concretă, şi se stabilesc sancţiuni contravenţionale, fără a oferi minime criterii obiective în aplicarea acestora în mod diferenţiat.
    18. În ceea ce priveşte materia reglementării regimului juridic al contravenţiilor, se observă că art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, stabileşte cadrul sancţionator general, alin. (2) reglementând sancţiunile contravenţionale principale (avertismentul, amenda contravenţională, prestarea unei activităţi în folosul comunităţii), iar alin. (3), sancţiunile contravenţionale complementare (confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii, suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, a acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi, închiderea unităţii, blocarea contului bancar, suspendarea activităţii operatorului economic, retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv, desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială), în acelaşi timp art. 5 alin. (4) reglementând şi posibilitatea impunerii de noi sancţiuni contravenţionale principale şi complementare prin legi speciale. Din perspectiva regimului juridic al contravenţiilor, Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 este o lege specială ce prevede o serie de conduite pe care le califică drept contravenţii, precum şi sancţiunile contravenţionale corespunzătoare, aplicabile subiectului de drept care încalcă norma juridică de drept contravenţional printr-o conduită contrară acesteia. Sancţiunile menţionate anterior sunt sancţiuni specifice dreptului contravenţional, aplicabile subiectului de drept care încalcă norma juridică de drept contravenţional printro conduită contrară acesteia. Totodată, Curtea reţine că sancţiunile contravenţionale, principale şi complementare au adresabilitate generală şi au atât un rol preventiv-educativ, cât şi unul represiv şi punitiv, reprezentând o formă de constrângere care vizează, în special, patrimoniul făptuitorului. Aplicarea sancţiunilor contravenţionale, respectiv sancţionarea propriuzisă a subiectului de drept pentru nesocotirea normelor de drept contravenţional, are loc potrivit unor principii, similar sancţiunilor de drept penal (Decizia nr. 152 din 6 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 13 mai 2020, paragraful 122). În acest sens, Curtea a reţinut principiul legalităţii sancţiunilor contravenţionale, principiul proporţionalităţii sancţiunilor contravenţionale şi principiul unicităţii aplicării sancţiunilor contravenţionale (non bis in idem) (a se vedea Decizia nr. 197 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 3 iunie 2019, paragraful 31, şi Decizia nr. 387 din 4 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 2 aprilie 2024, paragraful 18). Potrivit principiului proporţionalităţii, toate sancţiunile principale sau complementare aplicate contravenientului trebuie să fie dozate în funcţie de gravitatea faptei. Acest principiu îşi găseşte corespondent în dispoziţiile art. 5 alin. (5) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, potrivit cărora „Sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite“, iar „Sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi de gravitatea faptei“. Principiul proporţionalităţii este apropiat principiului oportunităţii, acesta din urmă fiind necesar a fi respectat în aplicarea sancţiunilor contravenţionale principale şi complementare în vederea atingerii scopului represiv şi preventiv al sancţiunii contravenţionale. Totodată, Curtea a reţinut că aplicarea sancţiunilor contravenţionale are loc cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, referitoare la limitele sancţiunilor, respectiv proporţionalitatea sancţiunii cu gradul de pericol social al faptei, ţinându-se seama de împrejurările în care fapta a fost comisă, de modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit şi urmarea produsă, circumstanţele personale ale contravenientului, precum şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal de constatare şi sancţionare. Ca atare, la stabilirea proporţionalităţii sancţiunii cu gradul de pericol social al faptei, agentul constatator care aplică sancţiunea trebuie să analizeze criteriile generale prevăzute în art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, precum şi alte criterii speciale, dacă este cazul. În caz contrar, în măsura în care regula proporţionalităţii este încălcată, instanţa va adapta sancţiunea la cerinţele prevăzute de lege.
    19. În acest context, Curtea învederează jurisprudenţa sa referitoare la principiul calităţii legii prin care a statuat cu privire la obligaţia legiuitorului de a edicta norme clare, precise şi previzibile (Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, paragrafele 39-42). Astfel, Curtea a subliniat că, în ipoteza infracţiunilor, legiuitorul trebuie să indice în mod clar şi neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta trebuie să poată fi identificat cu uşurinţă, prin trimiterea la un alt act normativ cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenţei/inexistenţei infracţiunii (Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 24 şi 25). Principiul este în egală măsură aplicabil şi în materie contravenţională. De asemenea, Curtea Constituţională a făcut referire la cerinţele de calitate a legii, garanţie a principiului legalităţii, reflectate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66, a reţinut că sintagma „prevăzută de lege“ impune ca măsura incriminată să aibă un temei în dreptul intern şi vizează, de asemenea, calitatea legii în cauză: aceasta trebuie să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale, neputându-se considera „lege“ decât o normă enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi controleze conduita; apelând, la nevoie, la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, întro măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, precitată, paragraful 42). Tot astfel, Curtea a reţinut că legea trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile (pentru identitate de raţiune, şi contravenţiile), această cerinţă fiind îndeplinită atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, din însuşi textul normei juridice pertinente, la nevoie, cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe şi în urma obţinerii unei asistenţe judiciare adecvate, care sunt actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală şi care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora (Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragraful 45). Pentru identitate de raţiune a se vedea şi: Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29; Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunţată în Cauza Coëme şi alţii împotriva Belgiei, paragraful 145; Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunţată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51; Hotărârea din 29 martie 2006, pronunţată în Cauza Achour împotriva Franţei, paragrafele 41 şi 42; Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 şi 34; Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunţată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 140; Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi srl şi alţii împotriva Italiei, paragrafele 107 şi 108; Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunţată în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2), paragrafele 93, 94 şi 99; Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunţată în Cauza Del Río Prada împotriva Spaniei, paragrafele 78, 79 şi 91. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Este, în special, cazul profesioniştilor, care sunt obligaţi să dea dovadă de o mare prudenţă în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se aşteaptă din partea lor să acorde o atenţie specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 35; Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35; Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi srl şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109).
    20. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză, Curtea observă că, în cuprinsul său, Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 reglementează contravenţiile şi sancţiunile contravenţionale referitoare la încălcarea normelor privind desfăşurarea activităţilor în sectorul gazelor naturale (art. 194 şi art. 195). Totodată, în art. 198, Legea nr. 123/2012 prevede aplicabilitatea dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu excepţia prevederilor art. 8 alin. (2) lit. a) şi ale art. 28 alin. (1) din acest ultim act normativ.
    21. Referitor la conţinutul dispoziţiilor supuse controlului de constituţionalitate, Curtea reţine că art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012 stabileşte obligaţia cu caracter general în sarcina nediferenţiată a participanţilor la piaţa de energie electrică şi gaze naturale de a respecta cerinţele privind transparenţa prevăzute în reglementările ANRE, precum şi în regulamentele europene. Caracterul confuz, neclar şi imprevizibil al normei rezultă din trimiterea pe care aceasta o face la acte normative nedeterminabile emise de ANRE şi de instituţiile Uniunii Europene.
    22. Prin urmare, tehnica de reglementare utilizată în cazul prevederilor legale criticate nu corespunde regulilor instituite prin art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit căruia „Actele normative prin care se stabilesc contravenţii vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea“. Astfel, norma prin care sunt stabilite contravenţii trebuie să indice în mod clar şi neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta trebuie să poată fi identificat cu uşurinţă, prin trimiterea la un alt act normativ cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei contravenţiei. Norma trebuie redactată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi controleze conduita, astfel încât să fie apt să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care ar putea rezulta din săvârşirea unei anumite fapte. Ca atare, legea trebuie să definească în mod clar contravenţiile şi sancţiunile aplicabile, fiind necesar ca destinatarul normei să cunoască din însuşi textul normei juridice aplicabile care sunt actele, faptele sau omisiunile ce pot angaja răspunderea sa contravenţională.
    23. Cu toate acestea, prevederile art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012 nu indică în mod clar şi neechivoc, în cuprinsul normei legale, actele, faptele sau omisiunile care constituie contravenţii şi nici nu permit identificarea cu uşurinţă a acestora, prin trimiterea la actele normative cu care textul incriminator se află în conexiune. Astfel, deşi norma limitează sfera conduitei sancţionabile la nerespectarea cerinţelor privind transparenţa, trimiterea la actele în care aceste cerinţe sunt reglementate care ar rezulta din sintagma „prevăzute în reglementările ANRE, precum şi în regulamentele europene“ nu poate califica dispoziţia legală ca fiind o normă de trimitere. În absenţa indicării cu exactitate a dispoziţiilor legale la care se face referirea, nu sunt respectate regulile de tehnică legislativă cuprinse în art. 50 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit căruia „În cazul în care o normă este complementară altei norme, pentru evitarea repetării în text a acelei norme se va face trimitere la articolul, respectiv la actul normativ care o conţine“. Folosind în mod inadecvat tehnica legislativă a normei de trimitere către acte normative în mod vag identificate, legiuitorul a edictat dispoziţii legale care nu îşi pot realiza scopul pentru care au fost instituite.
    24. Dreptul contravenţional, asemenea dreptului penal, are un caracter subsidiar, intervenind doar acolo unde alte mijloace juridice nu sunt suficiente pentru protejarea anumitor valori sociale. În aceste condiţii, actele normative cu putere de lege şi actele administrative cu caracter normativ prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţii trebuie să întrunească toate condiţiile de calitate ale normei: accesibilitate, claritate, precizie şi previzibilitate. Or, Curtea constată că dispoziţiile art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012, prin sintagma „nerespectarea cerinţelor (...) prevăzute în reglementările ANRE, precum şi în regulamentele europene“, califică drept contravenţie încălcarea obligaţiei generale de a respecta şi de a aplica toate cerinţele privind transparenţa prevăzute în reglementările ANRE şi în regulamentele europene, fără a distinge expres actele, faptele sau omisiunile care pot atrage răspunderea contravenţională. În mod implicit, stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţii este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fi stabilit criteriile şi condiţiile necesare operaţiunii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Totodată, în lipsa unei reprezentări clare a elementelor care constituie contravenţia, nici judecătorul însuşi nu dispune de reperele necesare în aplicarea şi interpretarea legii, cu prilejul soluţionării plângerii îndreptate asupra procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Mai mult, dispoziţiile legale criticate nu respectă nici principiul proporţionalităţii, cuprins în art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Or, în condiţiile în care sancţiunea contravenţională, la fel ca cea penală, implică restrângerea unor drepturi sau a unor libertăţi, stabilirea şi aplicarea unei sancţiuni contravenţionale trebuie să se realizeze astfel încât să fie proporţionale cu fapta comisă de contravenient. Proporţionalitatea se determină, în baza art. 5 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, prin raportare la natura şi la gravitatea faptei. Această aplicare proporţională trebuie să vizeze atât sancţiunea principală, cât şi sancţiunile complementare, iar o astfel de obligaţie aparţine atât organului constatator, cât şi instanţei de judecată sesizate cu o plângere contravenţională. Acest principiu are o dublă valenţă, întrucât impune obligaţii atât în sarcina legiuitorului (individualizarea legală a faptei contravenţionale, stabilirea limitelor şi a criteriilor legale de individualizare a sancţiunii: gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările în care a fost săvârşită fapta, modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanţele personale ale contravenientului), cât şi în sarcina organelor de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor corespunzătoare şi a instanţelor judecătoreşti (individualizarea administrativă/judiciară a faptei contravenţionale şi aplicarea sancţiunii concrete, cu respectarea criteriilor legale de individualizare). Ca atare, organele competente să aplice şi să verifice aplicarea sancţiunilor contravenţionale au obligaţia să o facă de o manieră proporţională, între limitele stabilite prin actul normativ. Or, pentru a permite organului constatator şi instanţei judecătoreşti realizarea acestei atribuţii, este necesar ca norma care constituie temeiul sancţiunilor contravenţionale să fie clară, precisă şi previzibilă, aşadar, legiuitorul să îşi fi îndeplinit obligaţia de transpunere a principiului proporţionalităţii, reglementând norme prin care fapta contravenţională este individualizată legal (a se vedea în acest sens Decizia nr. 152 din 6 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 13 mai 2020, paragrafele 130-132).
    25. Curtea reţine că prevederile art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012 nu numai că nu prevăd concret faptele care atrag răspunderea contravenţională, dar stabilesc în mod nediferenţiat pentru toate aceste fapte, independent de natura sau gravitatea lor, aceeaşi sancţiune contravenţională principală - amenda de la 100.000 lei la 500.000 lei [art. 195 pct. 2 lit. d) din lege, astfel cum s-a statuat prin modificările aduse prin art. I pct. 78 din Legea nr. 167/2018 pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 16 iulie 2018] sau de la 1% la 5% din cifra de afaceri anuală realizată din activitatea licenţiată, în anul financiar anterior sancţionării faptei [art. 195 pct. 2 lit. d) din lege, astfel cum s-a statuat prin modificările aduse prin art. III pct. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2024 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2022 privind măsurile aplicabile clienţilor finali din piaţa de energie electrică şi gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022-31 martie 2023, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul energiei şi adoptarea unor măsuri în domeniul energiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 29 martie 2024].
    26. În concluzie, Curtea constată că, întrucât prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate impun o obligaţie generală de a respecta un număr nedefinit de norme, cu dificultate identificabile, şi stabilesc sancţiuni contravenţionale, neincriminând fapte concrete, încalcă principiile legalităţii şi proporţionalităţii care guvernează dreptul contravenţional.
    27. Prin urmare, aplicând considerentele de principiu mai sus învederate cu privire la principiul legalităţii şi la normele de calitate a legii şi ţinând seama de argumentele prezentate cu privire la contravenţii şi la tehnica de reglementare utilizată în cazul prevederilor legale criticate, Curtea constată că dispoziţiile art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. I pct. 106 din Legea nr. 127/2014, caracterizate printr-o tehnică legislativă deficitară, nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.
    28. Pentru aceleaşi argumente, Curtea reţine că imprecizia textului de lege supus controlului de constituţionalitate afectează, în consecinţă, şi garanţiile constituţionale care caracterizează dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, inclusiv componenta sa privind dreptul la apărare, drept fundamental prevăzut de art. 24 din Constituţie. În acest sens invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a reţinut, în esenţă, că nerespectarea garanţiilor fundamentale, care protejează presupuşii autori ai unor fapte ilicite în faţa posibilelor abuzuri ale autorităţilor desemnate să îi urmărească şi să îi sancţioneze, reprezintă un aspect ce trebuie examinat în temeiul art. 6 dinConvenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunţată în Cauza Anghel împotriva României, paragraful 68).
    29. În aceste condiţii, deşi, în temeiul Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, a fost analizat art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012 în redactarea anterioară modificărilor şi completărilor aduse prin art. I pct. 107 din Legea nr. 155/2020, decizia antereferită nu se opune, ci chiar impune ca, în temeiul art. 142 alin. (1) din Constituţie, instanţa constituţională să se pronunţe şi să elimine din fondul activ al legislaţiei noile dispoziţii legale rezultate în urma modificării şi completării textului constatat ca fiind neconstituţional în măsura în care acestea menţin soluţia legislativă neconstituţională (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 454 din 24 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 24 iulie 2020, paragraful 38, sau Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012).
    30. Faţă de această împrejurare, Curtea constată că soluţia legislativă aflată în vigoare, ca urmare a modificării şi completării art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012 prin art. I pct. 107 din Legea nr. 155/2020 pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 şi privind modificarea şi completarea altor acte normative, care reglementează drept contravenţie „nerespectarea cerinţelor privind transparenţa prevăzute în reglementările ANRE, precum şi în regulamentele europene, cu excepţia Regulamentului (UE) nr. 1.227/2011“, menţine viciul de neconstituţionalitate constatat cu privire la redactarea anterioară a dispoziţiei legale, astfel că se impune constatarea neconstituţionalităţii şi a normei în vigoare.
    31. Având în vedere cele de mai sus prezentate, Curtea observă că dispoziţiile art. 194 pct. 37 din Legea nr. 123/2012, cu modificările şi completările aduse atât prin art. I pct. 106 din Legea nr. 127/2014, cât şi prin art. I pct. 107 din Legea nr. 155/2020, sunt neconstituţionale.
    32. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea E.ON Energie România - S.A. din Târgu Mureş în dosarele nr. 7.326/320/2020/a1 şi nr. 7.325/320/2020/a1 ale Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 3.982/2/2020 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 194 pct. 37 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările aduse prin art. I pct. 106 din Legea nr. 127/2014 pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 şi a Legii petrolului nr. 238/2004 şi prin art. I pct. 107 din Legea nr. 155/2020 pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 şi privind modificarea şi completarea altor acte normative, sunt neconstituţionale.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 28 ianuarie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 30 din 28 ianuarie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"