Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 2.763/1/2021 Completul compus din:
┌─────────┬────────────────────────────┐
│ │- preşedintele Secţiei │
│Daniel │penale a Înaltei Curţi de │
│Grădinaru│Casaţie şi Justiţie - │
│ │preşedintele completului │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Oana │- judecător la Secţia penală│
│Burnel │ │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Maricela │- judecător la Secţia penală│
│Cobzariu │ │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Mircea │ │
│Mugurel │- judecător la Secţia penală│
│Şelea │ │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Francisca│ │
│Maria │- judecător la Secţia penală│
│Vasile │ │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Simona │ │
│Elena │- judecător la Secţia penală│
│Cîrnaru │ │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Ioana │ │
│Alina │- judecător la Secţia penală│
│Ilie │ │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Rodica │- judecător la Secţia penală│
│Cosma │ │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Ana │ │
│Hermina │- judecător la Secţia penală│
│Iancu │ │
└─────────┴────────────────────────────┘
S-a luat în examinare sesizarea formulată de către Curtea de Apel Cluj, Secţia penală, prin care, în baza art. 476 alin. (1) din Codul de procedură penală, raportat la art. 475 din Codul de procedură penală, solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Dacă în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000, în situaţia în care o persoană călătoreşte în România cu avionul având asupra sa droguri, acestea se consideră introduse în ţară (cu consecinţa consumării infracţiunii) în momentul în care persoana aflată la bordul aeronavei trece frontiera, intrând astfel în spaţiul aerian cuprins între frontierele de stat sau, dimpotrivă, drogurile se consideră introduse în ţară doar ulterior momentului în care, după aterizarea aeronavei, persoana în cauză a trecut de punctul de trecere a frontierei situat în incinta aeroportului, iar în acest din urmă caz, dacă efectuarea controlului vamal prezintă vreo relevanţă în privinţa consumării infracţiunii.“ Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) raportat la art. 473 alin. (8) din Codul de procedură penală şi art. 36 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu completările ulterioare. Conform dispoziţiilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi anexei nr. 1 la Ordinul preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 100 din 27 martie 2020, la şedinţă participă toţi judecătorii completului, după cum urmează: 1. preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - judecător Daniel Grădinaru; 2. judecător Oana Burnel; 3. judecător Maricela Cobzariu; 4. judecător Mircea Mugurel Şelea; 5. judecător Francisca Maria Vasile; 6. judecător Simona Elena Cîrnaru; 7. judecător Ioana Alina Ilie; 8. judecător Rodica Cosma; 9. judecător Ana Hermina Iancu. Şedinţa este prezidată de către preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, domnul judecător Daniel Grădinaru. La şedinţa de judecată participă domnul Florin Nicuşor Mihalache, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu completările ulterioare. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror Eucarie Ecaterina Nicoleta, procuror în cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit în cauză de către judecătorul-raportor, acesta fiind comunicat părţilor potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală. Totodată, s-a învederat că, urmare a solicitărilor formulate în temeiul art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, la dosarul cauzei au fost depuse puncte de vedere asupra problemei de drept supuse dezlegării. Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, domnul judecător Daniel Grădinaru, a acordat cuvântul în dezbateri. Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, doamna procuror Nicoleta Ecaterina Eucarie, având cuvântul referitor la chestiunea de drept supusă dezlegării, în temeiul art. 475-477 din Codul de procedură penală, a susţinut că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală. Astfel, instanţa care a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este una dintre instanţele prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv Curtea de Apel Cluj - Secţia penală, fiind învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă. De asemenea, cauza se află în cursul judecăţii, iar problema de drept a cărei dezlegare se solicită nu a mai fost supusă examenului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nestatuându-se asupra ei printr-o hotărâre prealabilă sau printrun recurs în interesul legii şi nici nu se află un recurs în interesul legii în curs de soluţionare. Totodată, problema de drept a fost soluţionată în mod diferit de instanţe, iar de lămurirea chestiuni de drept supuse dezlegării depinde soluţionarea pe fond a cauzei în care a fost invocată. Pe fondul sesizării, reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a învederat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în situaţia în care o persoană călătoreşte în România cu avionul având asupra sa droguri, acestea se consideră introduse în ţară, cu consecinţa consumării infracţiunii, în momentul în care persoana aflată la bordul aeronavei trece frontiera, intrând astfel în spaţiul aerian cuprins între frontierele de stat. În susţinerea acestui punct de vedere, reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri defineşte traficul internaţional de droguri ca fiind introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc (în forma tip) ori de mare risc (în varianta agravată), operaţiuni realizate fără drept. Elementul material al laturii obiective a infracţiunilor prevăzute de art. 3 constă în săvârşirea alternativă, fără drept, a uneia din următoarele activităţi: introducerea în ţară, scoaterea din ţară, importul sau exportul de droguri de risc sau de mare risc, supuse controlului naţional. În condiţiile în care legea penală nu defineşte în mod expres conceptul de introducere în ţară a unor bunuri/substanţe, interpretarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri trebuie să se facă prin raportare la dispoziţiile din Codul penal ce reglementează principiul teritorialităţii. Astfel, potrivit art. 8 alin. (2) din Codul penal, prin teritoriul României se înţelege întinderea de pământ, marea teritorială şi apele cu solul, subsolul şi spaţiul aerian, cuprinse între frontierele de stat, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, prin infracţiune săvârşită pe teritoriul României se înţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat în alin. (2) sau pe o navă sub pavilion românesc ori pe o aeronavă înmatriculată în România. De asemenea, art. 1 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României defineşte frontiera de stat ca fiind linia reală sau imaginară care trece, în linie dreaptă, de la un punct de frontieră la altul. Potrivit art. 9 alin. (2) şi art. 14 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, operaţiunile privind controlul vamal se realizează, întotdeauna, după trecerea frontierei de stat a României, verificându-se astfel doar caracterul licit sau ilicit al bunurilor scoase sau introduse în ţară. În raport cu aceste considerente, reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în situaţia în care o persoană călătoreşte în România cu avionul având asupra sa droguri, acestea se consideră introduse în ţară, cu consecinţa consumării infracţiunii, în momentul în care persoana aflată la bordul aeronavei trece frontiera, intrând în spaţiul aerian cuprins între frontierele de stat. Constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, iar Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reţinut dosarul în pronunţare. ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării Prin încheierea de şedinţă din data de 14 octombrie 2021, Curtea de Apel Cluj, Secţia penală, în baza art. 475 din Codul de procedură penală, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Dacă în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000, în situaţia în care o persoană călătoreşte în România cu avionul având asupra sa droguri, acestea se consideră introduse în ţară (cu consecinţa consumării infracţiunii) în momentul în care persoana aflată la bordul aeronavei trece frontiera, intrând astfel în spaţiul aerian cuprins între frontierele de stat sau, dimpotrivă, drogurile se consideră introduse în ţară doar ulterior momentului în care, după aterizarea aeronavei, persoana în cauză a trecut de punctul de trecere a frontierei situat în incinta aeroportului, iar în acest din urmă caz, dacă efectuarea controlului vamal prezintă vreo relevanţă în privinţa consumării infracţiunii." II. Expunerea succintă a cauzei Prin Rechizitoriul nr. 68/D/P/2019 din data de 24.06.2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Cluj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.M. sub acuzaţia de săvârşire a infracţiunilor de introducere în ţară fără drept de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi deţinere de droguri de mare risc fără drept prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal. S-a reţinut în sarcina inculpatului că, la data de 18 februarie 2019, cu ocazia intrării pe teritoriul României, prin punctul de frontieră din cadrul Aeroportului Internaţional „Avram Iancu“ din Cluj-Napoca, a introdus în ţară fără drept cantitatea de 35,7 grame frunze de coca, substanţă care se regăseşte în tabelul-anexă nr. II la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, şi a deţinut totodată fără drept aceeaşi cantitate de frunze de coca pentru consumul propriu, până la momentul ridicării ei de către organele poliţiei de frontieră. Prin Sentinţa penală nr. 340 din 13.11.2020 a Tribunalului Cluj - Secţia penală, pronunţată în procedura simplificată, în condiţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 74 alin. (2) lit. b) din Codul penal, pe baza probelor administrate la urmărirea penală, s-a dispus condamnarea inculpatului P.M. la pedeapsa de 3 ani, 1 lună şi 10 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, şi la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, iar în urma aplicării regulilor referitoare la concursul de infracţiuni, s-a aplicat pedeapsa finală de 3 ani, 2 luni şi 10 zile închisoare, cu executare în regim de detenţie. Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Cluj, şi inculpatul P.M. Prin apelul formulat, inculpatul şi-a susţinut nevinovăţia, arătând că este artist plastic, admis cu nota 10 la studii universitare de doctorat la Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca. În anul 2019 avea de susţinut lucrarea de dizertaţie, pentru care s-a documentat în străinătate, primind burse Erasmus în Spania şi Argentina. În ultimul stat a efectuat o vizită în munţii Anzi, vizitând satele şi oraşele tradiţionale incaşe, iar de la un târg de suveniruri a cumpărat trei punguliţe de frunze de coca cu suma totală de 70 de pesos, echivalentul a 7 lei. Intenţiona să folosească frunzele pentru lucrarea de dizertaţie, frunzele reprezentând un element central al picturilor sale. A pus frunzele în bagajul de cală, la suprafaţă. Nu a ştiut că sunt interzise, a fost controlat pe aeroporturile din Buenos Aires şi Londra, la întoarcerea în ţară, fără a fi probleme. A crezut că dacă nu este în regulă să le aibă în bagaj îi vor fi confiscate, nu s-a gândit la alte consecinţe. Nu este consumator de droguri. Prin apelul formulat, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj a solicitat înlăturarea prevederilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală şi aplicarea de pedepse în limitele speciale prevăzute de lege, nereduse cu o treime, arătând că în faţa primei instanţe s-au administrat probe, judecata neavând loc în procedura reglementată de art. 374 şi următoarele din Codul de procedură penală. În cursul judecăţii în apel, inculpatul - prin apărătorul său ales - a solicitat atât schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de introducere în ţară fără drept de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în infracţiunea de tentativă la introducere în ţară de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cât şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc fără drept prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri în infracţiunea de deţinere de droguri de risc fără drept prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. În susţinerea cererii de schimbare a încadrării juridice prin reţinerea tentativei la introducerea în ţară de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, s-a arătat că pentru a se putea reţine forma consumată a infracţiunii prevăzute de art. 3 din lege este necesară existenţa unei acţiuni propriu-zise de introducere sau scoatere din ţară a drogurilor, respectiv faptul de a dispune de acestea în mod liber. Or, în speţă, inculpatul a declarat deţinerea frunzelor de coca la momentul efectuării controlului vamal, pentru a putea intra pe teritoriul României cu respectivele bunuri şi, întrucât, nu a trecut formalităţile vamale, nu se poate considera că drogurile au fost introduse în ţară. Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea cererii, apreciind ca fiind corectă încadrarea juridică reţinută de prima instanţă. În esenţă, s-a arătat că dispoziţiile Codului vamal al României nu prezintă relevanţă în cauză întrucât se referă la introducerea în mod licit a drogurilor în ţară, iar norma de incriminare sancţionează introducerea fizică în ţară a drogurilor. Teritoriul României este definit de legea penală ca fiind întinderea de pământ dintre frontiere şi spaţiul aerian, ceea ce înseamnă că drogurile au fost introduse în ţară prin trecerea frontierei terestre sau aeriene, aeroportul constituind un spaţiu situat pe teritoriul României. În şedinţa publică din data de 14 octombrie 2021, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală a pus în discuţia părţilor cererea procurorului privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Dacă în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000, în situaţia în care o persoană călătoreşte în România cu avionul având asupra sa droguri, acestea se consideră introduse în ţară (cu consecinţa consumării infracţiunii) în momentul în care persoana aflată la bordul aeronavei trece frontiera, intrând astfel în spaţiul aerian cuprins între frontierele de stat sau, dimpotrivă, drogurile se consideră introduse în ţară doar ulterior momentului în care, după aterizarea aeronavei, persoana în cauză a trecut de punctul de trecere a frontierei situat în incinta aeroportului, iar în acest din urmă caz, dacă efectuarea controlului vamal prezintă vreo relevanţă în privinţa consumării infracţiunii." Prin aceeaşi încheiere, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să se statueze asupra problemei de drept menţionate. III. Punctul de vedere al completului ce a dispus sesizarea Cu privire la admisibilitatea sesizării, instanţa Curţii de Apel Cluj a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală întrucât există o problemă de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a apelurilor, asupra acestei chestiuni nu s-a statuat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie printr-o hotărâre prealabilă sau prin recurs în interesul legii şi nu face obiectul unui recurs în interesul legii sau a unei sesizări în curs de soluţionare. Cu privire la problema de drept analizată, Curtea de Apel Cluj nu a exprimat un punct de vedere care să exprime soluţia propusă în cauză, dar a prezentat situaţia de drept care a generat sesizarea. Astfel, instanţa de trimitere a constatat că art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri face referire la introducerea sau scoaterea din ţară a drogurilor de risc sau de mare risc fără drept, fără a distinge dacă sunt introduse pe cale terestră sau aeriană. Cu privire la introducerea în ţară pe cale aeriană s-a arătat că nu există un punct de vedere unitar referitor la reţinerea tentativei sau a formei consumate a infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Din formularea textului de lege rezultă că pentru consumarea infracţiunii este necesar ca drogurile să fie introduse în ţară. Cu toate acestea, înţelesul sintagmei „introducerea în ţară“ nu este definit, ceea ce a dat naştere la interpretări diferite din partea instanţelor. Astfel, se poate considera că drogurile sunt introduse în ţară încă din momentul în care persoana care le are asupra sa, aflată la bordul aeronavei, trece frontiera, intrând astfel în spaţiul aerian cuprins între frontierele de stat ale României. Într-o altă opinie, se poate considera că drogurile sunt introduse în ţară abia în momentul în care persoana care le are asupra sa a trecut de punctul de trecere a frontierei situat în incinta unui aeroport internaţional. De asemenea, plecând de la decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, s-a arătat că se poate considera că drogurile sunt introduse în ţară abia după trecerea de primul birou vamal (cauza C-459/07 Veli Elshani). Totodată, s-a făcut referire la două decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie - Secţia penală, prin care problema de drept analizată apare ca fiind diferit soluţionată. Prin Decizia nr. 3.740 din 5.11.2012 s-a reţinut forma consumată a infracţiunii prin faptul depistării inculpatului pe Aeroportul Internaţional H.C. având asupra sa două pungi de plastic ce conţineau cantitatea de 203,81 grame frunze de coca, în timp ce prin Decizia nr. 2.259 din 2.11.2012 s-a apreciat că „(...) pentru a se putea reţine infracţiunea de trafic internaţional de droguri în formă consumată este necesar ca depistarea drogurilor să se facă cu ocazia controlului vamal, deci după intrarea în ţară, biroul vamal fiind situat pe teritoriul ţării, împrejurare ce nu se regăseşte în cauza dedusă judecăţii, aceasta fiind raţiunea pentru care s-a reţinut forma tentată a infracţiunii de trafic internaţional de droguri.“ În fine, instanţa de trimitere a făcut referire şi la alte hotărâri judecătoreşti, respectiv Decizia nr. 418/2019 a Tribunalului Ilfov şi Decizia nr. 4.914/2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care forma consumată a infracţiunii se raportează la repere vizând trecerea de punctul de control al documentelor de călătorie ori culoarul de ieşire din ţară, înainte de depăşirea frontierei României. S-a concluzionat că practica judiciară constantă a instanţelor este în sensul reţinerii tentativei la infracţiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în situaţia în care persoanele care au asupra lor droguri sunt depistate pe culoarul de intrare/ieşire în ţară la frontierele terestre, în timp ce în ceea ce priveşte frontierele aeriene nu există un punct de vedere unitar referitor la reţinerea tentativei sau a formei consumate a infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. IV. Punctele de vedere ale procurorului şi inculpatului cu privire la problema de drept a cărei dezlegare se solicită Reprezentantul Ministerului Public - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării, fără a formula un punct de vedere cu privire la fondul problemei, aparte de cel susţinut în cadrul cererii de schimbare a încadrării juridice, iar inculpatul a considerat că problema de drept a cărei dezlegare se solicită nu reprezintă o veritabilă problemă de drept, nefiind astfel îndeplinite condiţiile de admisibilitate. V. Punctele de vedere exprimate de către curţile de apel şi instanţele judecătoreşti arondate În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanţelor judecătoreşti asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. Într-o primă orientare, majoritară, s-a apreciat că momentul consumării infracţiunii de trafic internaţional de droguri în modalitatea introducerii drogurilor pe teritoriul României de către o persoană care călătoreşte cu avionul este dat de momentul în care persoana aflată la bordul aeronavei trece frontiera, intrând astfel în spaţiul aerian cuprins între frontierele de stat. În acest sens sunt punctele de vedere exprimate de Curtea de Apel Bucureşti (Secţia I penală şi Secţia a II-a penală), Curtea de Apel Iaşi şi Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Braşov, Tribunalul Hunedoara, Tribunalul Iaşi, Tribunalul Vaslui, Tribunalul Caraş-Severin şi Tribunalul Timiş, precum şi Judecătoria Lieşti şi Judecătoria Târgovişte. În argumentarea opiniei exprimate, instanţele mai sus amintite au precizat, în esenţă, că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri prezintă relevanţă noţiunea de teritoriu, iar nu instituţiile vamale. Astfel, consumarea infracţiunii (în varianta introducerii în ţară) trebuie raportată la dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Codul penal, conform căruia: „Prin teritoriul României se înţelege întinderea de pământ, marea teritorială şi apele cu solul, subsolul şi spaţiul aerian, cuprinse între frontierele de stat.“ De asemenea, în interpretarea art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri trebuie avute în vedere şi relaţiile sociale ocrotite de această lege, care sunt diferite de cele ocrotite prin dispoziţiile Codului vamal al României. O a doua orientare exprimată a fost în sensul că momentul consumării infracţiunii de trafic internaţional de droguri, în modalitatea introducerii drogurilor pe teritoriul României de către o persoană care călătoreşte cu avionul, este dat de momentul în care persoana respectivă a trecut de punctul de frontieră din incinta aeroportului, fără a avea relevanţă efectuarea controlului vamal. În acest sens sunt punctele de vedere exprimate de Curtea de Apel Constanţa şi Tribunalul Bihor, Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi Tribunalul Brăila. În susţinerea acestui punct de vedere s-a arătat că punctele vamale sunt situate după punctele de trecere a frontierei din incinta aeroporturilor, iar efectuarea controlului vamal reprezintă o operaţiune administrativă ce are relevanţă doar în privinţa constatării infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, şi nu a consumării acesteia. O a treia orientare exprimată a fost în sensul că momentul consumării infracţiunii de trafic internaţional de droguri în modalitatea introducerii drogurilor pe teritoriul României de către o persoană care călătoreşte cu avionul este dat de momentul în care se efectuează controlul vamal asupra persoanei respective. În acest sens sunt punctele de vedere exprimate de Tribunalul Arad, Tribunalul Giurgiu şi Tribunalul Hunedoara. Adresele de răspuns ale curţilor de apel Alba Iulia, Bacău, Braşov, Covasna, Cluj, Ploieşti, Suceava şi Târgu Mureş nu cuprind un punct de vedere cu privire la problema de drept supusă dezlegării, unele dintre acestea ataşând puncte de vedere şi/sau jurisprudenţă de la instanţele arondate. VI. Opinia specialiştilor consultaţi În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală raportat la art. 473 alin. (5) din acelaşi cod a fost solicitată specialiştilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse examinării. a) Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi - Facultatea de Drept a opinat în sensul că în aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri se poate considera că persoana care călătoreşte în România cu avionul, având asupra sa droguri (de risc sau mare risc), le introduce în ţară (cu urmarea considerării drept consumate a infracţiunii) în momentul în care aeronava trece în spaţiul aerian al României şi, implicit, cel aflat la bordul aeronavei trece în fapt frontiera de stat în România, fără a avea relevanţă îndeplinirea sau neîndeplinirea formalităţilor şi procedurilor de control, inclusiv de control vamal în cadrul aeroportului de debarcare. În susţinerea acestui punct de vedere s-a arătat că norma de incriminare (art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri) nu constituie o dispoziţie care să facă referire explicit sau implicit la aspecte care ţin de regimul vamal şi reglementarea aferentă acestui domeniu de activitate, ci se referă strict şi exclusiv la aspectul introducerii (fără drept) în ţară, aşadar pe teritoriul statului român, a anumitor substanţe, calificate drept „droguri de risc“ sau „droguri de mare risc“. Din moment ce legea penală nu defineşte în mod expres şi într-un sens aparte conceptul de introducere în ţară a unor bunuri/substanţe, nici în sens generic, nici în special cu privire la această dispoziţie de incriminare, reiese că se aplică regula generală potrivit căreia ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Astfel, orice suprapunere între axele reprezentate de pătrunderea (chiar şi formală) pe teritoriul României a unei persoane şi prezenţa fără drept asupra acesteia sau în sfera sa de control (în bagajele sale) a unor asemenea substanţe interzise (droguri de risc sau de mare risc) conduce la întrunirea condiţiei constitutive inserate în art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, anume: introducerea în ţară de droguri de risc/mare risc (pătrunderea pe teritoriul României cu asemenea substanţe). Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Codul penal, spaţiul aerian al României constituie o parte componentă/integrată a teritoriului României, iar caracterul unitar şi indivizibil al acestuia, potrivit art. 1 alin. (1) din Constituţie, face imposibil a se aprecia că, în fapt, ar exista între frontierele de stat zone/spaţii care să nu poată fi apreciate, cel puţin din punct de vedere penal, ca părţi integrate în teritoriul României. b) Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Drept, Departamentul de Drept public, Centrul de cercetări în Ştiinţe penale a apreciat că sesizarea formulată este inadmisibilă, întrucât chestiunea a cărei dezlegare se cere nu reprezintă o veritabilă problemă de drept de care să depindă stabilirea corectei încadrări juridice a faptei, cu consecinţe asupra modului de rezolvare a fondului cauzei. Cu privire la fondul sesizării s-a opinat în sensul că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în situaţia în care o persoană călătoreşte în România cu avionul având asupra sa droguri, acestea se consideră introduse în ţară (cu consecinţa consumării infracţiunii) în momentul în care persoana aflată la bordul aeronavei trece frontiera, intrând astfel în spaţiul aerian cuprins între frontierele de stat. În susţinerea acestui punct de vedere s-a arătat că interpretarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri trebuie să se facă prin raportare la dispoziţiile din Codul penal ce reglementează principiul teritorialităţii. Astfel, potrivit art. 8 alin. (2) din Codul penal, prin teritoriul României se înţelege „întinderea de pământ, marea teritorială şi apele cu solul, subsolul şi spaţiul aerian, cuprinse între frontierele de stat“. Potrivit art. 8 alin. (3), prin infracţiune săvârşită pe teritoriul României se înţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat în alin. (2) sau pe o navă sub pavilion românesc ori pe o aeronavă înmatriculată în România, iar potrivit art. 8 alin. (4), infracţiunea se consideră săvârşită pe teritoriul României şi atunci când pe acest teritoriu ori pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă înmatriculată în România s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate ori s-a produs, chiar în parte, rezultatul infracţiunii. De asemenea, tot cu privire la teritorialitate, au fost menţionate şi dispoziţiile art. 41 alin. (7) din Codul de procedură penală, dispoziţii ce stabilesc competenţa teritorială a instanţei de judecată pentru infracţiunile săvârşite pe o aeronavă înmatriculată în România. c) Universitatea Titu Maiorescu, Facultatea de Drept a opinat în sensul că infracţiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri se consumă în momentul în care drogurile aflate la bordul aeronavei pătrund în spaţiul aerian al României, consumarea faptei nefiind condiţionată de aterizarea aeronavei pe un anumit aeroport sau de trecerea punctului de frontieră situat în incinta aeroportului. În susţinerea acestui punct de vedere s-a arătat că infracţiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri prezintă mai multe variante alternative prin care poate fi comisă, respectiv prin introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi prin importul ori exportul de droguri de risc. Varianta introducerii constă în acea acţiune prin care drogurile de risc sau de mare risc pătrund în ţară, acţiune ce poate fi realizată prin transport (pe uscat, apă sau aerian) şi care presupune deplasarea drogurilor dintr-un stat străin, peste frontiera de stat, în spaţiul teritorial al României. Articolul 8 alin. (1) din Codul penal prevede că „Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României“. În alin. (2) al aceluiaşi articol este definit teritoriul României ca fiind „întinderea de pământ, marea teritorială şi apele cu solul, subsolul şi spaţiul aerian, cuprinse între frontierele de stat“. Astfel, se poate constata că, în accepţiunea legii penale, din teritoriul României face parte şi spaţiul aerian cuprins între frontierele de stat. De asemenea, în Codul penal şi în Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri nu există dispoziţii care să condiţioneze consumarea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de risc/mare risc de aterizarea aeronavei sau de trecerea punctului de frontieră situat în incinta aeroportului. VII. Examenul jurisprudenţei în materie 1. Jurisprudenţa naţională relevantă În materialul transmis de curţile de apel au fost identificate două hotărâri judecătoreşti: - Decizia penală nr. 371/A din 18 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală. Prin această decizie inculpatul P.R.A. a fost condamnat, printre altele, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, însă, potrivit situaţiei de fapt, depistarea acestuia s-a realizat la aeroport, între punctul de trecere al frontierei şi punctul de control vamal; – sentinţa penală, anonimizată, pronunţată de Tribunalul Brăila - Secţia penală. Prin această hotărâre un inculpat a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, însă introducerea drogurilor în ţară s-a realizat prin expedierea unui bagaj pe numele unei persoane care nu avea cunoştinţă de conţinutul acestuia. Aceste hotărâri nu sunt relevante pentru problema de drept supusă dezlegării, întrucât în cuprinsul acestora nu s-au analizat aspecte legate de încadrarea juridică a faptei, sub forma tentativei sau sub forma faptei consumate, în raport cu frontiera de stat sau cu birourile vamale din cadrul aeroporturilor. 2. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie 2.1. Din perspectiva deciziilor obligatorii, menite să asigure unificarea practicii judiciare, au fost identificate deciziile nr. 15/2017 şi nr. 18/2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, relevante în problema de drept analizată. Prin Decizia nr. 15 din 25 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 18 mai 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că în interpretarea dispoziţiilor art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, acţiunea unică continuată de transport al drogurilor pe teritoriul unui stat străin şi pe teritoriul României, fără drept, întruneşte atât elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 2 din Legea nr. 143/2000, cât şi elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 3 din acelaşi act normativ, în concurs formal (ideal). De asemenea, în considerentele acestei decizii, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reţinut că, „în cazul în care inculpatul a trecut peste frontiera de stat a României o cantitate de 0,5 kg de droguri de mare risc, într-un tren internaţional, care a circulat ulterior acestui moment pe teritoriul României până în gara unde inculpatul a fost depistat, sunt întrunite atât elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută în art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în varianta transportului, cât şi elementele constitutive ale infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzută în art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în varianta introducerii în ţară, în concurs“. Prin Decizia nr. 18 din 5 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 30 ianuarie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia prin care se solicita dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „dacă acţiunea unică de transport, respectiv deţinerea fără drept pentru consum a drogurilor de risc sau de mare risc pe teritoriul altui stat şi, ulterior, pe teritoriul României, poate constitui elementul material al infracţiunilor prevăzute de art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri în concurs formal de infracţiuni sau constituie infracţiunea unică prevăzută de art. 4 din aceeaşi lege“, întrucât s-a apreciat că prin Decizia nr. 15 din 25 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 18 mai 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a răspuns şi acestei probleme de drept. 2.2. În ceea ce priveşte deciziile de speţă, în urma documentării prealabile întocmirii prezentului raport, prin intermediul Direcţiei legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la nivelul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost identificate următoarele hotărâri judecătoreşti referitoare la acuzaţia de introducere în ţară de droguri de risc/mare risc prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri: Decizia nr. 184/RC/2017 din data de 27 aprilie 2017, Decizia nr. 301/2014 din data de 28 ianuarie 2014, Decizia nr. 416/RC/2019 din data de 31 octombrie 2019, Decizia nr. 1.138/2014 din data de 31 martie 2014, Decizia nr. 3.559 din data de 2 noiembrie 2012, Decizia nr. 3.657/2013 din data de 21 noiembrie 2013, Decizia nr. 3.660/2013 din data de 21 noiembrie 2013 şi Decizia nr. 6.859/2004 din data de 17 decembrie 2004. Decizia nr. 6.859 din data de 17 decembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală este deosebit de relevantă întrucât oferă răspuns la problema de drept ce formează obiectul sesizării de faţă. 3. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale Prin Decizia nr. 263 din 24 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 26 iulie 2018, s-a statuat că dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Curtea Constituţională nu a efectuat o analiză şi din perspectiva problemei de drept ce face obiectul sesizării de faţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar a examinat prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, statuând că acestea întrunesc cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţie. VIII. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată. IX. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării, opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este în sensul că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în situaţia în care o persoană călătoreşte în România cu avionul având asupra sa droguri, acestea se consideră introduse în ţară, cu consecinţa consumării infracţiunii, în momentul în care persoana aflată la bordul aeronavei trece frontiera, intrând astfel în spaţiul aerian cuprins între frontierele de stat. X. Dispoziţii legale incidente Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri "ART. 1 În prezenta lege termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles: a) substanţe aflate sub control naţional - drogurile şi precursorii înscrişi în tabelele-anexă nr. I-IV, care fac parte integrantă din prezenta lege; tabelele pot fi modificate prin înscrierea unei noi plante sau substanţe, prin radierea unei plante sau substanţe ori prin transferarea acestora dintr-un tabel în altul, la propunerea ministrului sănătăţii sau a ministrului afacerilor interne; b) droguri - plantele şi substanţele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conţin asemenea plante şi substanţe, înscrise în tabelele nr. I-III; c) droguri de mare risc - drogurile înscrise în tabelele nr. I şi II; d) droguri de risc - drogurile înscrise în tabelul nr. III. (…) ART. 3 (1) Introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. Codul penal ART. 8 Teritorialitatea legii penale (1) Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României. (2) Prin teritoriul României se înţelege întinderea de pământ, marea teritorială şi apele cu solul, subsolul şi spaţiul aerian, cuprinse între frontierele de stat. (3) Prin infracţiune săvârşită pe teritoriul României se înţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat în alin. (2) sau pe o navă sub pavilion românesc ori pe o aeronavă înmatriculată în România. (4) Infracţiunea se consideră săvârşită pe teritoriul României şi atunci când pe acest teritoriu ori pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă înmatriculată în România s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate ori s-a produs, chiar în parte, rezultatul infracţiunii. ART. 32 Tentativa (1) Tentativa constă în punerea în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul. (2) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este consecinţa modului cum a fost concepută executarea. ART. 174 Săvârşirea unei infracţiuni Prin săvârşirea unei infracţiuni sau comiterea unei infracţiuni se înţelege săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora în calitate de coautor, instigator sau complice." Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României "ART. 3 (1) Teritoriul vamal al României cuprinde teritoriul statului român, delimitat de frontiera de stat a României, precum şi marea teritorială a României, delimitată conform normelor dreptului internaţional şi legislaţiei române în materie. (2) Teritoriul vamal al României include şi spaţiul aerian al teritoriului ţării şi al mării teritoriale. ART. 9 (1) Autoritatea vamală exercită, în cadrul politicii vamale a statului, atribuţiile conferite prin reglementările vamale pentru realizarea controlului vamal al mărfurilor introduse sau scoase din ţară." Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României "ART. 1 În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: a) frontieră de stat - linia reală sau imaginară care trece, în linie dreaptă, de la un semn de frontieră la altul ori, acolo unde frontiera nu este marcată în teren cu semne de frontieră, de la un punct de coordonate la altul; la fluviul Dunărea şi celelalte ape curgătoare frontiera de stat este cea stabilită prin acordurile, convenţiile şi înţelegerile dintre România şi statele vecine, cu luarea în considerare a faptului că principiul general acceptat de dreptul internaţional fluvial este acela că frontiera trece pe mijlocul şenalului navigabil principal, iar la apele curgătoare nenavigabile, pe la mijlocul pânzei de apă; la Marea Neagră frontiera de stat trece pe la limita exterioară şi limitele laterale ale mării teritoriale a României." XI. Opinia judecătorului-raportor Opinia judecătorului-raportor a fost în sensul admiterii sesizării formulate, urmând a se statua că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în situaţia în care o persoană călătoreşte în România cu avionul având asupra sa droguri, acestea se consideră introduse în ţară (cu consecinţa consumării infracţiunii) în momentul în care persoana aflată la bordul aeronavei trece frontiera, intrând astfel în spaţiul aerian cuprins între frontierele de stat, fără ca efectuarea controlului vamal să prezinte relevanţă în privinţa consumării infracţiunii. XII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj, Secţia penală, prin încheierea de şedinţă din data de 14 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.259/117/2019, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor asupra chestiunii de drept ce se solicită a fi dezlegată, reţine următoarele: XII.1. Cu privire la admisibilitatea sesizării În conformitate cu dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală, „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. Ca urmare, admisibilitatea sesizării formulate în procedura pronunţării unei hotărâri prealabile este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor cerinţe: - instanţa care a formulat întrebarea, din categoria instanţelor anterior enumerate, să fie învestită cu soluţionarea cauzei în ultimul grad de jurisdicţie; – soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării; – problema de drept supusă analizei să nu fi primit o rezolvare anterioară printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi să nu facă obiectul unui asemenea recurs în curs de soluţionare. În speţă, sunt îndeplinite cumulativ toate cerinţele anterior enunţate. Astfel, este îndeplinită condiţia privind existenţa unei cauze pendinte aflate în curs de judecată în ultimă instanţă, Curtea de Apel Cluj, Secţia penală, fiind învestită, în ultimul grad de jurisdicţie, cu soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Cluj, şi inculpatul P.M. împotriva Sentinţei penale nr. 340 din 13.11.2020 a Tribunalului Cluj - Secţia penală. Rezolvarea dată chestiunii de drept expuse în încheierea de sesizare este susceptibilă a avea consecinţe juridice directe asupra soluţiei ce ar putea fi pronunţată în cauză, instanţa de apel urmând să stabilească, în mod definitiv, asupra încadrării juridice a faptei. De asemenea, chestiunea ce formează obiectul întrebării nu a primit o rezolvare printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui asemenea recurs aflat în curs de soluţionare. XII.2. Cu privire la fondul chestiunii de drept În literatura de specialitate, spaţiul aerian a fost definit ca fiind spaţiul care se întinde deasupra teritoriului cuprins între frontierele statului şi deasupra apelor interioare şi mării teritoriale.^1 ^1 A. Boroi, Curs universitar - Drept penal - Partea generală, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2017. Potrivit art. 1 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, frontiera de stat a fost definită ca fiind linia reală sau imaginară care trece, în linie dreaptă, de la un semn de frontieră la altul, iar potrivit art. 8 alin. (2) din Codul penal, „prin teritoriul României se înţelege întinderea de pământ, marea teritorială şi apele cu solul, subsolul şi spaţiul aerian, cuprinse între frontierele de stat.“ Codul vamal al României, prin art. 3 alin. (1), defineşte teritoriul vamal al României ca fiind teritoriul statului român, delimitat de frontiera de stat a României, precum şi marea teritorială a României, delimitată conform normelor dreptului internaţional şi legislaţiei române în materie, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că teritoriul vamal include şi spaţiul aerian al teritoriului ţării şi al mării teritoriale. Potrivit art. 9 alin. (1) din Codul vamal al României, autoritatea vamală exercită, în cadrul politicii vamale a statului, atribuţiile conferite prin reglementările vamale pentru realizarea controlului vamal al mărfurilor introduse sau scoase din ţară. Din economia dispoziţiilor legale menţionate rezultă fără echivoc că, în sensul voit de legiuitor, „intrarea în ţară“, acţiune ce caracterizează elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, este echivalentă cu trecerea frontierei de stat a României, controlul vamal fiind o operaţiune ulterioară intrării pe teritoriul României, având ca scop realizarea controlului vamal al mărfurilor introduse sau scoase din ţară. Totodată, este de reţinut că legiuitorul, în definirea elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, nu a făcut nicio distincţie între caracterul licit şi cel ilicit al „intrării în ţară“. De asemenea, în norma de incriminare avută în vedere nu există o dispoziţie care să facă referire explicit sau implicit la aspecte care ţin de regimul vamal şi reglementarea aferentă acestui domeniu de activitate, ci se referă strict şi exclusiv la aspectul introducerii (fără drept) în ţară a anumitor substanţe, calificate drept „droguri de risc“ sau „droguri de mare risc“. Din moment ce legea penală nu defineşte în mod expres şi într-un sens aparte conceptul de introducere în ţară a unor bunuri/substanţe, reiese că se aplică regula generală potrivit căreia ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Astfel, orice suprapunere între axele reprezentate de pătrunderea (chiar şi formală) pe teritoriul României a unei persoane şi prezenţa fără drept asupra acesteia (sau în bagajele sale) a unor asemenea substanţe interzise (droguri de risc sau de mare risc) conduce la întrunirea condiţiei constitutive inserate în art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, şi anume: introducerea în ţară a drogurilor de risc/mare risc (pătrunderea pe teritoriul României cu asemenea substanţe). Introducerea de droguri de risc sau de mare risc - ca element material al laturii obiective a infracţiunilor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, constând în acţiunea prin care drogurile pătrund în ţară, presupune deplasarea drogurilor dintr-un stat străin peste frontiera de stat a României, fără a fi condiţionată de parcurgerea controlului vamal. Raportat la problema de drept analizată, nu interesează modalitatea de introducere în ţară a drogurilor - pe cale terestră, aeriană sau navală şi nici mijlocul de transport ori serviciile utilizate - poştale, curierat, coletărie sau comerţ online. Operaţiunile privind controlul vamal se realizează întotdeauna după trecerea frontierei de stat şi urmăresc verificarea caracterului licit sau ilicit al bunurilor introduse sau scoase din ţară. Prin urmare, efectuarea controlului vamal reprezintă doar o operaţiune administrativă ce poate avea relevanţă doar în privinţa eventualei constatări a infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, nicidecum asupra momentului consumării acesteia. Infracţiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri se consumă în momentul trecerii frontierei de stat, fiind o infracţiune instantanee. În consecinţă, având în vedere cele arătate, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, se poate considera că în situaţia în care o persoană călătoreşte în România cu avionul având asupra sa droguri (de risc sau mare risc), acestea se consideră introduse în ţară, cu consecinţa consumării infracţiunii în momentul în care persoana aflată la bordul aeronavei trece frontiera, intrând astfel în spaţiul aerian cuprins între frontierele de stat, fără a avea relevanţă îndeplinirea sau neîndeplinirea formalităţilor şi procedurilor de control, inclusiv de control vamal în cadrul aeroportului de debarcare. Principiul teritorialităţii legii penale presupune o infracţiune săvârşită, în concret, o infracţiune consumată de trafic internaţional de droguri. În considerentele Deciziei nr. 15 din 25 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 18 mai 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reţinut relevanţa trecerii peste frontiera de stat a României pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzute în art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în varianta transportului, precum şi elementele constitutive ale infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzute în art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în varianta introducerii în ţară, în concurs. Prezenta dezlegare priveşte momentul consumării infracţiunii de trafic internaţional de droguri, acela al trecerii frontierei de stat. Plasarea făptuitorului pe teritoriul asimilat sau simpla îmbarcare pe o navă sub pavilion românesc ori pe o aeronavă înmatriculată în România, în condiţiile deţinerii de droguri, nu echivalează cu săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri, pentru existenţa ori consumarea căreia este necesară translatarea frontierei de stat. Pentru aceste motive, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj, Secţia penală prin Încheierea de şedinţă din 14 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.259/117/2019, şi stabileşte că: În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000, în situaţia în care o persoană călătoreşte în România cu avionul având asupra sa droguri, acestea se consideră introduse în ţară (cu consecinţa consumării infracţiunii) în momentul în care persoana aflată la bordul aeronavei trece frontiera, intrând astfel în spaţiul aerian cuprins între frontierele de stat, fără ca efectuarea controlului vamal să prezinte relevanţă în privinţa consumării infracţiunii. Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2022. PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE judecător DANIEL GRĂDINARU Magistrat-asistent, Florin Nicuşor Mihalache ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
