Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 3 din 26 ianuarie 2026 referitoare la interpretarea şi aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al celorlalte parchete (cu excepţia specialiştilor IT şi a specialiştilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie)

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 3 din 26 ianuarie 2026 referitoare la interpretarea şi aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al celorlalte parchete (cu excepţia specialiştilor IT şi a specialiştilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie)

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 193 din 12 martie 2026

Comenteaza legea

Dosar nr. 2.164/1/2025


┌──────────┬───────────────────────────┐
│Ana       │- vicepreşedintele Înaltei │
│Hermina   │Curţi de Casaţie şi        │
│Iancu     │Justiţie - preşedintele    │
│          │completului                │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Elena     │- preşedintele Secţiei I   │
│Carmen    │civile                     │
│Popoiag   │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Adina Oana│- preşedintele Secţiei a   │
│Surdu     │II-a civile                │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Elena     │- preşedintele Secţiei de  │
│Diana     │contencios administrativ şi│
│Tămagă    │fiscal                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Mihaela   │- judecător la Secţia I    │
│Glodeanu  │civilă                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Mariana   │- judecător la Secţia I    │
│Hortolomei│civilă                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Dorina    │- judecător la Secţia I    │
│Zeca      │civilă                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Adina     │- judecător la Secţia I    │
│Georgeta  │civilă                     │
│Ponea     │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Irina     │- judecător la Secţia I    │
│Alexandra │civilă                     │
│Boldea    │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Ruxandra  │- judecător la Secţia a    │
│Monica    │II-a civilă                │
│Duţă      │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Mirela    │- judecător la Secţia a    │
│Poliţeanu │II-a civilă                │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Marcela   │- judecător la Secţia a    │
│Marta     │II-a civilă                │
│Iacob     │                           │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Adriana   │- judecător la Secţia a    │
│Nicolae   │II-a civilă                │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Rodica    │- judecător la Secţia a    │
│Zaharia   │II-a civilă                │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Ionel     │- judecător la Secţia de   │
│Barbă     │contencios administrativ şi│
│          │fiscal                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Andreea   │- judecător la Secţia de   │
│Bercaru   │contencios administrativ şi│
│          │fiscal                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Vasile    │- judecător la Secţia de   │
│Bîcu      │contencios administrativ şi│
│          │fiscal                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Carmen    │- judecător la Secţia de   │
│Maria Ilie│contencios administrativ şi│
│          │fiscal                     │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Doina     │- judecător la Secţia de   │
│Vişan     │contencios administrativ şi│
│          │fiscal                     │
└──────────┴───────────────────────────┘

    1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 2.164/1/2025, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).
    2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Ana Hermina Iancu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    3. La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.
    4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă în Dosarul nr. 504/107/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat, conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, fiind formulat un punct de vedere de către pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia pe fondul chestiunii de drept.
    6. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
    I. Titularul şi obiectul sesizării
    7. Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă a dispus, prin Încheierea din 30 mai 2025, în Dosarul nr. 504/107/2024, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
    În interpretarea şi aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al celorlalte parchete (cu excepţia specialiştilor IT şi a specialiştilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie), trimiterea la prevederile art. 22 din secţiunea a 6-a, capitolul VIII, anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, ale capitolului I lit. B nr. crt. 4 din aceeaşi anexă şi ale art. 6 lit. b) şi c) coroborate cu art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă sau şi vechimea în funcţie?

    8. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 3 noiembrie 2025 cu nr. 2.164/1/2025, termenul de judecată fiind stabilit pentru data de 26 ianuarie 2026.

    II. Dispoziţiile legale ce fac obiectul sesizării
    9. Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017):
    ART. 6
    Principii

    "Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii:
    a) principiul legalităţii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme juridice de forţa legii, cu excepţia hotărârilor prevăzute la art. 11 alin. (1), conform principiilor enunţate de art. 120 din Constituţia României, republicată, dar cu încadrare între limitele minime şi maxime prevăzute prin prezenta lege;
    b) principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare şi instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeaşi activitate şi are aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie;
    c) principiul egalităţii, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală; (...)"

    ART. 39
    Aplicarea tranzitorie

    "(1) Până la aplicarea integrală a prevederilor prezentei legi, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcţii similare din cadrul instituţiei/autorităţii publice în care acesta este numit/încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată.
(2) În situaţia în care prin aplicarea alin. (1) nu există funcţie similară în plată, nivelul salariului de bază, soldei de funcţie/salariului de funcţie, indemnizaţiei de încadrare pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte profesionale, se stabileşte prin înmulţirea coeficientului prevăzut în anexe cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare, la care se aplică, după caz, prevederile art. 10 privind gradaţia corespunzătoare vechimii în muncă.
(3) În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituţie sau autoritate publică se înţelege acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite.
(4) În aplicarea prevederilor alin. (1), în cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate.
(5) Sporul pentru titlul ştiinţific de doctor, acordat ca sumă compensatorie sau ca spor la salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare, după caz, de la data aplicării prevederilor prezentei legi nu se mai acordă, personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor, indiferent de data obţinerii acestuia, beneficiind de prevederile art. 14.
(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), pentru personalul didactic din sistemul naţional de învăţământ salarizarea se stabileşte în raport cu nivelul utilizat la data de 30 iunie 2017 potrivit Hotărârii Guvernului nr. 38/2017 pentru aplicarea prevederilor art. 3^4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 38 alin. (3) şi (4)."

    Articolul 22 din secţiunea a 6-a - Salarizarea specialiştilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, capitolul VIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei al anexei nr. V - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Justiţie“ şi Curtea Constituţională
    "(1) Salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B nr. crt. 4.
(2) Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) beneficiază şi de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepţia elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte."

    III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept
    10. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, cu precizările ulterioare, reclamanta, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat:
    - să se anuleze Hotărârea nr. X/18.01.2024 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind respingerea solicitării reclamantei;
    – să se constate starea de discriminare în care reclamanta se află din punct de vedere salarial în raport cu alţi specialişti din familia ocupaţională „Justiţie“ şi să se dispună înlăturarea acestei discriminări având în vedere Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024;
    – să se admită prezenta plângere şi, în consecinţă, să se dispună:
    (i) obligarea pârâţilor la recunoaşterea vechimii sale în specialitatea funcţiei şi la stabilirea şi recalcularea salariului lunar în conformitate cu prevederile art. 22 din secţiunea a 6-a, capitolul VIII, anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, ale capitolului I lit. B nr. crt. 4 din aceeaşi anexă, ale art. 6 lit. b) şi c) coroborate cu art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017, avându-se în vedere şi vechimea sa în funcţia de specialist, prin recalcularea drepturilor salariale prin încadrarea sa în grilele de salarizare aferente salarizării procurorului cu grad de judecătorie, avându-se în vedere şi vechimea sa în specialitatea funcţiei de 7 ani şi 2 luni, întocmai ca pentru specialiştii IT şi specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prin încadrarea în grila aferentă procurorului cu grad de judecătorie cu vechimea în funcţie corespunzătoare vechimii sale în specialitate (încadrare în grila 5-10 ani), începând cu data îndeplinirii condiţiilor de vechime în specialitate aferente fiecărei tranşe de vechime 3-5 ani (perioada 11.11.2019-10.11.2021), 5-10 ani (perioada 10.11.2021-prezent), 10-15 ani, 15-20 ani şi peste 20 ani şi în continuare când aceasta se va modifica la următorul prag, ca urmare a creşterii vechimii în specialitate;
    (ii) obligarea pârâţilor la emiterea unor noi ordine prin care să fie stabilite drepturile sale salariale astfel recalculate şi să se dispună plata către reclamantă a despăgubirilor constând în diferenţele salariale rezultate dintre drepturile salariale recalculate şi cele efectiv încasate, din data de 5 februarie 2021 până la zi, cu respectarea termenului de prescripţie legală, precum şi pentru viitor;
    (iii) obligarea pârâţilor la alocarea fondurilor necesare despăgubirilor pentru prejudiciul produs, reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre drepturile salariale recalculate şi cele efectiv încasate, începând cu luna februarie 2021 până la zi şi în continuare;
    (iv) obligarea pârâţilor la actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamantei până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

    11. În motivare, reclamanta a arătat că este funcţionar public în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, având funcţia de specialist, fiind numită prin ordin al procurorului general de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
    12. Cu privire la vechimea în specialitate/funcţia de specialist, aspect care interesează, prin raportare la obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se reţine că reclamanta este încadrată pe post de specialist, începând cu data de 19 noiembrie 2019.
    13. Potrivit susţinerilor reclamantei, vechimea în funcţie împreună cu vechimea în specialitate reprezintă o dimensiune, conform art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, pe când vechimea în muncă reprezintă o altă dimensiune prin care se ierarhizează valoric salarizarea, aceste două dimensiuni fiind independente şi se regăsesc şi în tabelul din capitolul I lit. B nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 care se aplică şi specialiştilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe orizontală - vechimea în muncă şi pe verticală - vechimea în funcţie/specialitate.
    14. Reclamanta a arătat că din interpretarea coroborată a acestor prevederi legale rezultă că funcţionarii publici au dreptul legal la recunoaşterea vechimii în muncă, specialitate şi grad profesional, recunoaştere care se concretizează prin ierarhizarea pe verticală şi pe orizontală a drepturilor salariale ale acestora şi că acest principiu nu este respectat pentru toţi funcţionarii aflaţi în aceeaşi situaţie, motiv pentru care a solicitat ca încadrarea sa să se facă potrivit grilei de salarizare de la capitolul I lit. B nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, aferent vechimii sale în specialitate.
    15. Reclamanta a mai susţinut că se află într-o stare de discriminare în raport cu specialiştii din Direcţia Naţională Anticorupţie şi cu specialiştii IT.
    16. Pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat prin întâmpinare că, având în vedere categoria profesională din care face parte reclamanta (specialist, categorie care nu are o grilă proprie de salarizare), acesteia îi sunt aplicabile dispoziţiile Deciziei nr. 31 din 17 mai 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734 din 27 iulie 2021.
    17. Salariul de bază pentru specialiştii din cadrul Ministerului Public a fost stabilit conform capitolului I lit. B nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, corespunzător funcţiei de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie. Indemnizaţia de încadrare se majorează direct proporţional cu vechimea în muncă şi în funcţie, aceasta din urmă fiind definită la pct. 1 al notei de la capitolul I lit. B nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017: prin „vechime în funcţie“ se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.
    18. Întrucât legiuitorul nu a prevăzut ca şi vechimea în funcţia de specialist să constituie vechime în funcţie, astfel încât să poată fi luată în calcul la stabilirea salariilor de bază ale specialiştilor, acestea sunt egale cu indemnizaţia unui procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie cu o vechime în funcţie între 0 şi 3 ani.
    19. În perioada în discuţie, pentru vechimea în funcţie dobândită în cadrul parchetului, specialiştii care nu atinseseră nivelul de salarizare aferent anului 2022 beneficiau de prevederile art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv salarizarea se făcea la nivelul prevăzut pentru funcţii similare.

    IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii
    20. Instanţa de sesizare a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate referitoare la titularul sesizării şi existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, care să privească stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.
    21. Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă a arătat că a fost învestit cu soluţionarea litigiului ce se înscrie în domeniul de aplicare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, astfel cum este acesta descris în art. 1 alin. (1) din actul normativ menţionat, titularul cererii de chemare în judecată făcând parte din personalul plătit din fonduri publice (specialist în cadrul parchetului).
    22. Este îndeplinită şi condiţia ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea procesului, iar această chestiune de drept nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
    23. Deşi reclamata a susţinut că nu se impune sesizarea instanţei supreme, întrucât prin Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-au dezlegat chestiuni de drept identice cu cele dezbătute în prezenta cauză, instanţa de trimitere a reţinut că există, în mod evident, o diferenţă semnificativă între cele două probleme de drept, neputându-se reţine că instanţa supremă ar fi statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea prezentului litigiu.
    24. Chestiunea de drept ce face obiectul prezentei sesizări ridică o reală dificultate, în condiţiile în care dispoziţiile legale incidente nu sunt suficient de clare, fiind susceptibile a da naştere unor interpretări diferite.
    25. În privinţa condiţiei referitoare la existenţa unei veritabile chestiuni de drept, de lămurirea căreia să depindă soluţionarea în fond a cauzei, instanţa de trimitere a apreciat că şi această condiţie este îndeplinită, necesitatea soluţionării pe fond a sesizării răspunzând nevoii de asigurare a uniformităţii jurisprudenţiale, aceasta fiind formulată într-un litigiu care poate fi replicat la un număr mai mare de subiecţi şi care ar putea astfel genera un impact direct şi considerabil asupra bugetului general consolidat, în ipoteza dezvoltării unei jurisprudenţe neunitare.
    26. Odată verificate aceste condiţii, sesizarea este obligatorie, având în vedere modalitatea de formulare a textului art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, „completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac (...) va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.

    V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    27. Reclamanta a arătat că nu se impune sesizarea instanţei supreme având în vedere că problema de drept în discuţie a fost dezlegată prin Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    28. Pârâţii nu au depus punct de vedere cu privire la dezlegarea problemei de drept.
    29. După comunicarea raportului întocmit în cauză, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a formulat un punct de vedere pe fondul chestiunii de drept, în sensul că extinderea acordării dreptului salarial în discuţie, respectiv sporul pentru vechimea în funcţie, şi pentru specialiştii din parchete ar însemna adăugarea la lege, atribut care revine strict legiuitorului.

    VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    30. Instanţa de trimitere a apreciat că pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al celorlalte parchete (cu excepţia specialiştilor IT şi a specialiştilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie), trimiterea la prevederile art. 22 din secţiunea a 6-a, capitolul VIII, anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, ale capitolului I lit. B nr. crt. 4 din aceeaşi anexă şi ale art. 6 lit. b) şi c) coroborate cu art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă.
    31. Salariul de bază pentru specialiştii din cadrul Ministerului Public a fost stabilit conform lit. B nr. crt. 4 din capitolul I al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, corespunzător funcţiei de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie.
    32. Întrucât legiuitorul nu a prevăzut ca şi vechimea în funcţia de specialist să constituie vechime în funcţie, astfel încât să poată fi luată în calcul la stabilirea salariilor de bază ale specialiştilor, acestea sunt egale cu indemnizaţia unui procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie cu o vechime în funcţie între 0-3 ani.
    33. Faptul că prin nota de subsol nr. 1 la tabelul prevăzut în capitolul I lit. B din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că prin „vechime în funcţie“, în sensul respectivului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie denotă că ierarhizarea salarizării în funcţie de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu şi categoriilor de personal a căror salarizare se stabileşte prin „trimitere“ la coeficientul de ierarhizare.
    34. Menţiunea expresă a legiuitorului privind înţelesul noţiunii de „vechime în funcţie“ trebuie interpretată în sensul limitării la funcţiile special şi limitativ prevăzute în nota anterior evocată.
    35. Nu se poate interpreta că trimiterea la prevederile capitolului I lit. B nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la „vechimea în funcţie“, se aplică şi acestei categorii profesionale, întrucât o astfel de interpretare ar reprezenta o adăugare la lege, ceea ce nu este permis.
    36. Salarizarea intimatei-reclamante, în calitate de specialist, se face conform dispoziţiilor art. 1 lit. e) secţiunea 1 capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 (Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei) şi art. 22 din secţiunea a 6-a capitolul VIII anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 (Salarizarea specialiştilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete).
    37. Deşi Decizia nr. 31 din 17 mai 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept vizează situaţia particulară a ofiţerilor de poliţie judiciară, şi nu a categoriei profesionale din care face parte reclamanta din prezenta cauză, instanţa de trimitere a reţinut că considerentele acestei decizii trebuie avute în vedere şi în prezentul dosar (a se vedea paragrafele 89-97).
    38. Relativ la existenţa unor hotărâri judecătoreşti în favoarea persoanelor de comparaţie, analiza condiţiei similarităţii impune, dincolo de simpla observare a situaţiei funcţiei, observarea condiţiilor de acordare a drepturilor salariale superioare reţinute în hotărârea judecătorească.
    39. Astfel, instanţa de sesizare a menţionat că, în considerentele Deciziei nr. 2 din 19 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reţinut că „(...) nimeni nu poate invoca principiul nediscriminării pentru a obţine un anumit tratament, cu încălcarea legii. Dimpotrivă, în fiecare litigiu, reclamantul va trebui să probeze legalitatea şi temeinicia cererii sale, ce nu se poate baza pe invocarea discriminării sau a egalităţii de tratament în raport cu soluţia pronunţată de o altă instanţă, ci pe argumente de interpretare şi aplicare corectă a legii, chiar şi în situaţia în care invocă o astfel de hotărâre. Pe cale de consecinţă, interpretarea şi aplicarea corectă a legii reprezintă un scop legitim, în raport cu care nu se poate reţine existenţa unui tratament discriminatoriu în cazul în care tratamentul mai favorabil al unor angajaţi este rezultatul punerii în executare a unor hotărâri judecătoreşti prin care s-au acordat acestora anumite drepturi salariale“.
    40. Prin considerentele Deciziei nr. 15 din 28 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, la paragraful 86 s-a statuat că: „Principiul egalizării cu venitul maxim în plată pentru persoane din aceeaşi instituţie sau autoritate publică, stabilit prin lege sau prin hotărâri judecătoreşti, astfel cum a fost interpretat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016 şi prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în aplicarea Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului, cu modificările ulterioare, nu poate fi preluat mutatis mutandis în litigiile vizând calculul drepturilor salariale în baza Legii-cadru nr. 153/2017, dat fiind faptul că această lege conţine o reglementare nouă, ce instituie dispoziţii distincte, inclusiv în ceea ce priveşte principiul egalităţii care, potrivit art. 6 lit. c) din lege, se înfăptuieşte «prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală».“
    41. De asemenea, instanţa de sesizare a arătat că reclamanta din prezenta cauză se află tocmai în situaţia reglementată de Decizia nr. 40 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1017 din 11 octombrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul că, deşi face referire la existenţa unei hotărâri judecătoreşti prin care au fost acordate unor specialişti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, respectiv IT, drepturi salariale mai mari (prin includerea sumelor aferente vechimii în funcţie) nu mai poate invoca aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) şi (4) raportat la art. 6 lit. a), b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017, întrucât prin Decizia nr. 31 din 17 mai 2021 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a invalidat cu caracter obligatoriu interpretarea anterioară a instanţelor care acordau specialiştilor drepturi salariale prin raportare la vechimea în muncă, dar şi în funcţie, prevăzută la capitolul I lit. B nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017.

    VII. Practica judiciară a instanţelor naţionale în materie
    42. Faţă de conţinutul întrebării adresate instanţei supreme nu a fost necesară consultarea instanţelor judecătoreşti cu privire la practica judiciară relevantă.

    VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    43. În procedurile de unificare a practicii judiciare au fost pronunţate următoarele decizii care prezintă relevanţă în lămurirea prezentei sesizări, în ordine cronologică:
    - Decizia nr. 2 din 19 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că: „În aplicarea art. 2 raportat la art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) şi alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti prin care s-au acordat unor angajaţi anumite drepturi salariale nu reprezintă un tratament discriminatoriu al celorlalţi angajaţi.“;
    – Decizia nr. 31 din 17 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734 din 27 iulie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că: „În interpretarea şi aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B de la cap. I din anexa nr. V la acelaşi act normativ vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie.“;
    – Decizia nr. 15 din 28 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat că: „În interpretarea unitară a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. a) şi alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la art. 4 şi 5 din capitolul VIII secţiunea I din anexa nr. V la aceeaşi lege, suma sporurilor acordate personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea nu trebuie să depăşească limita prevăzută de art. 25 din aceeaşi lege, raportată la ordonatorul de credite care stabileşte drepturile salariale.“;
    – Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că: „În interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că principiile nediscriminării şi egalităţii pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive, sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiaşi categorii profesionale din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale.“;
    – Decizia nr. 40 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1017 din 11 octombrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) şi (4) raportat la art. 6 lit. a), b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, la stabilirea nivelului maxim de salarizare aflat în plată pentru funcţii similare nu se poate ţine seama de drepturile salariale recunoscute altor salariaţi prin hotărâri judecătoreşti definitive prin care au fost interpretate şi aplicate norme legale cu aplicabilitate generală, dacă respectiva interpretare a fost ulterior invalidată printr-o decizie obligatorie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dezlegarea unei chestiuni de drept.“

    IX. Raportul asupra chestiunii de drept
    44. Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, nefiind întrunite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

    X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    45. Pentru a evalua dacă sesizarea este aptă să asigure îndeplinirea funcţiei pentru care a fost concepută - preîntâmpinarea apariţiei practicii judiciare neunitare la nivel naţional - se impune a se verifica dacă, în raport cu întrebarea formulată de titularul sesizării, sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege.
    46. Sesizarea este formulată în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme parţial derogatorii de la procedura de drept comun privind hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, astfel că dispoziţiile sale se aplică cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, în mod corespunzător, cu prevederile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, după cum se arată la art. 4 al aceleiaşi ordonanţe de urgenţă, potrivit căruia „Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu celelalte reglementări aplicabile în materie“.
    47. În urma coroborării art. 1 şi art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 rezultă că sesizarea formulată în baza acestui act normativ special trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiţii de admisibilitate: (i) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, care să privească stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice (inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal) sau stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie (inclusiv cele rezultate din actualizarea/ recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice), indiferent de natura şi obiectul proceselor, calitatea părţilor ori instanţa competentă să le soluţioneze; (ii) instanţa de trimitere să judece cauza în primă instanţă sau în calea de atac; (iii) existenţa unei chestiuni de drept veritabile, de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
    48. Spre deosebire de condiţiile de admisibilitate a sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, circumscrise prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiţia noutăţii chestiunii de drept ce se solicită a fi lămurită, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate fi sesizată şi de către completurile de judecată învestite cu soluţionarea cauzelor în primă instanţă sau în calea de atac, fiind eliminată condiţia sesizării doar de către completurile de judecată ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale curţilor de apel sau ale tribunalelor care sunt învestite cu soluţionarea cauzelor în ultimă instanţă.
    49. Evaluând elementele sesizării, se reţine că nu sunt îndeplinite toate condiţiile legale enunţate, întrucât nu se verifică cerinţa existenţei unei chestiuni de drept dificile.
    50. Astfel, se constată că sesizarea supusă analizei a fost formulată într-un litigiu prin care reclamanta funcţionar public în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, având funcţia de specialist, numită prin ordin al procurorului general de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicită să se constate starea de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu alţi specialişti din familia ocupaţională „Justiţie“ şi să se dispună înlăturarea acestei discriminări prin recunoaşterea vechimii sale în funcţia de specialist, cu consecinţa recalculării drepturilor salariale.
    51. Obiectul litigiului dedus judecăţii se circumscrie domeniului specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, instanţa de trimitere fiind învestită cu o cerere de chemare în judecată care priveşte drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice.
    52. Sesizarea a fost formulată de Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă, instanţă învestită cu soluţionarea litigiului în primă instanţă.
    53. Nu sunt însă întrunite cerinţele ca prin sesizare să fie dedusă spre interpretare o chestiune de drept veritabilă, nici cea care impune ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra chestiunii de drept enunţate.
    54. Din perspectiva primului aspect se subliniază că, în absenţa unei definiţii legale a noţiunii de „chestiune de drept“, examinarea îndeplinirii acestei cerinţe trebuie verificată prin raportare la jurisprudenţa dezvoltată de instanţa supremă în mecanismul hotărârii prealabile reglementat de art. 519-521 din Codul de procedură civilă în care, în mod constant, s-a subliniat că este necesar ca sesizarea să vizeze „o problemă de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii“ (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, paragraful 37; Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023, paragrafele 41 şi 42).
    55. Cu alte cuvinte, chestiunea de drept trebuie să fie una reală şi veritabilă, iar o atare calificare există numai atunci când norma de drept supusă discuţiei este îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară, fiind susceptibilă să constituie izvorul unor interpretări divergente şi, în consecinţă, al practicii judiciare neunitare.
    56. În legătură cu acest aspect se reţine că, atât timp cât art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 utilizează în conţinutul său sintagma „chestiune de drept“, identic reglementării din cuprinsul art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă, şi nu instituie nicio derogare de la dreptul comun, se impune aplicarea jurisprudenţei deja consacrate cu privire la mecanismul de unificare a hotărârii prealabile reglementat de dispoziţiile art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă, în cadrul căreia semnificaţia acestei noţiuni a fost în mod clar conturată. De altfel, chiar expunerea de motive din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 evocă nevoia clarificării unor „chestiuni dificile de drept“, ceea ce consolidează concluzia necesităţii existenţei unei chestiuni de drept veritabile, a cărei lămurire să justifice declanşarea mecanismului hotărârii prealabile.
    57. Pentru ca mecanismul hotărârii prealabile să nu fie deturnat de la scopul său firesc şi să nu fie utilizat pentru tranşarea în concret a aspectelor litigioase aflate pe rolul instanţei de trimitere este necesar ca sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să aibă ca obiect o problemă reală de drept, adică să privească o normă juridică susceptibilă de interpretări diferite, care, odată aplicată în cauze aflate pe rolul instanţelor de judecată, ar genera o practică judiciară neunitară.
    58. În strânsă legătură cu această condiţie de fond, din punct de vedere formal, încheierea de sesizare a instanţei supreme în vederea dezlegării unei chestiuni de drept trebuie să respecte dispoziţiile art. 520 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, de la care norma specială nu derogă. Aşadar, încheierea trebuie să cuprindă motivele care susţin admisibilitatea sesizării, fiind necesară o analiză argumentată cu privire la toate condiţiile de admisibilitate, precum şi exprimarea opiniei preliminare a completului de judecată asupra chestiunii de drept invocate.
    59. Cu alte cuvinte, caracterul veritabil al chestiunii de drept trebuie să rezulte din încheierea de sesizare pronunţată de instanţa de trimitere, întrucât completul de judecată învestit cu soluţionarea pricinii este ţinut, în primul rând, să stabilească dacă este o problemă de interpretare, care să prezinte dificultate şi care implică riscul unor dezlegări diferite în practică, semnalând complexitatea, dualitatea sau precaritatea textelor de lege, fie prin raportare la anumite tendinţe jurisprudenţiale, fie prin dezvoltarea unor puncte de vedere argumentate, pentru a da temei iniţierii mecanismului de unificare jurisprudenţială reprezentat de hotărârea prealabilă.
    60. În cauza de faţă această condiţie nu este îndeplinită, întrucât analiza încheierii de sesizare demonstrează că instanţa de trimitere nu are nicio dificultate în a determina sensul normelor de drept în discuţie, expunând un punct de vedere clar şi argumentat cu privire la modul de interpretare a acestora, fără a prezenta şi alte posibile interpretări ori elemente care să conducă la concluzia că textele de lege vizate ar fi neclare ori susceptibile de interpretări contradictorii.
    61. Prin urmare, întrebarea adresată prin sesizare nu se circumscrie exigenţelor mecanismului de unificare activat, deoarece nu urmăreşte, în realitate, o interpretare şi dezlegare de principiu a unei chestiuni dificile de drept, iar instanţa de trimitere nu a relevat caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor a căror interpretare o solicită.
    62. Este în căderea instanţei de sesizare sarcina de a verifica jurisprudenţa cu caracter obligatoriu a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de a extrage acele elemente care prezintă relevanţă în soluţionarea cauzei concrete cu care a fost învestită, lucru care, de altfel, s-a şi întâmplat, instanţa de trimitere identificând hotărârile prealabile şi deciziile de recurs în interesul legii ce oferă repere în soluţionarea cauzei, însă a apreciat în mod greşit asupra necesităţii apelării la mecanismul pronunţării unei hotărâri prealabile, în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.
    63. În acest punct al analizei trebuie subliniat că, în cadrul acestui mecanism, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are rolul de a valida soluţia propusă de instanţa de trimitere, ci pe acela de a facilita judecătorului eliminarea dificultăţilor de interpretare a unor texte de lege, scopul procedurii nefiind acela de a transfera instanţei supreme soluţionarea litigiului.
    64. Prin instituirea mecanismului pronunţării unei hotărâri prealabile, legiuitorul nu şi-a propus o partajare de competenţe între instanţa de trimitere şi instanţa supremă, instanţele de trimitere având în continuare obligaţia de a aplica dreptul incident stării de fapt particulare fiecărei cauze atunci când acesta este clar, neîndoielnic ori când contestarea clarităţii şi a sensului său lămurit de către părţile aflate în conflict dă expresie nu unei dificultăţi în înţelegerea şi aplicarea legii, ci diverselor lor interese de ordin subiectiv (Decizia nr. 70 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, paragraful 215).
    65. Cum, în procedura hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pronunţă o hotărâre prin care oferă o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost învestită, instanţele naţionale, verificând jurisprudenţa instanţei supreme, ar trebui să aplice hotărârile de unificare adoptate deja, iar nu să înainteze sesizări în mod repetat, pe o chestiune de drept ce a fost dezlegată.
    66. În jurisprudenţa instanţei supreme dezvoltată pe marginea acestui mecanism de unificare (a se vedea Decizia nr. 68 din 3 martie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 20 mai 2025) s-a precizat că evaluarea dificultăţii chestiunii de drept nu poate fi disociată de existenţa unor dezlegări anterioare în chestiuni asemănătoare, care sunt de natură a oferi instanţelor repere suficiente, inclusiv prin considerente cu caracter de principiu care explicitează nu doar o soluţie de admitere, ci şi pe una de respingere ca inadmisibilă a sesizării, pentru rezolvarea cauzelor.
    67. Aşadar, în măsura în care există dezlegări asupra unor situaţii similare, fiind suficiente preluarea raţionamentului juridic şi aplicarea lui în cauză, acestea constituie repere utile în procesul de interpretare a normei juridice şi astfel chestiunea de drept îşi pierde caracterul dificil, susceptibil de a sta la baza dezvoltării unei jurisprudenţe neunitare.
    68. Concluziv, sesizarea vizând pronunţarea unei hotărâri prealabile nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate referitoare la existenţa unei chestiuni de drept pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, în înţelesul dat acesteia conform jurisprudenţei consolidate a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    69. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,

    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă în Dosarul nr. 504/107/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
    În interpretarea şi aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al celorlalte parchete (cu excepţia specialiştilor IT şi a specialiştilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie), trimiterea la prevederile art. 22 din secţiunea a 6-a, capitolul VIII, anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, ale capitolului I lit. B nr. crt. 4 din aceeaşi anexă şi ale art. 6 lit. b) şi c) coroborate cu art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă sau şi vechimea în funcţie?

    Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 ianuarie 2026.

                    VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                    ANA HERMINA IANCU
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Lorena Repana

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 3 din 26 ianuarie 2026

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"