Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 3.899 din 14 septembrie 2021 referitoare la recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva Sentinţei civile nr. 4.433 din 1 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 3.899 din 14 septembrie 2021 referitoare la recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva Sentinţei civile nr. 4.433 din 1 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1078 din 8 noiembrie 2022

Comenteaza legea

Dosar nr. 4.702/2/2018


┌────────────┬─┬───────────────────────┐
│Preşedinte: │X│- judecător            │
├────────────┼─┼───────────────────────┤
│            │Y│- judecător            │
├────────────┼─┼───────────────────────┤
│            │Z│- judecător            │
├────────────┼─┼───────────────────────┤
│            │A│- magistrat-asistent   │
└────────────┴─┴───────────────────────┘

    S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva Sentinţei civile nr. 4.433 din 1 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, răspunde intimata-reclamantă Banca Comercială Română, reprezentată de avocat X, cu împuternicire avocaţială depusă în şedinţă publică, lipsind recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.
    Procedura de citare este legal îndeplinită.
    Se prezintă referatul cauzei, magistratul-asistent învederând că recursul se află la primul termen de judecată în şedinţă publică; s-a depus întâmpinare din partea intimatei-reclamante care a fost comunicată.
    Înalta Curte, luând act că nu mai sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul părţii prezente asupra recursului.
    Apărătorul intimatei-reclamante Banca Comercială Română solicită respingerea recursului, ca nefondat.
    Acesta menţionează că problema acestei speţe este aceea că o autoritate publică emite un act administrativ normativ prin care reglementează cu termene, proceduri şi acţiuni o serie de conduite, iar la final scrie că încălcarea acestor conduite atrage răspunderea convenţională.
    Totodată, precizează că recurenta-pârâtă nu poate stabili contravenţii, ci doar legiuitorul.
    Din punctul său de vedere, arată că motivarea hotărârii instanţei de fond este corectă.
    În speţa dedusă judecăţii menţionează că este vorba de evidente adăugări, în sensul că partea trebuie informată prin SMS în termen de 15 zile la fiecare rată neplătită, însă intimatareclamantă nu a fost informată de această dată.
    Mai mult, susţine că nu scrie nicăieri în lege că intimatareclamantă trebuia anunţată cu 15 zile înainte sau 3 luni.
    Prin urmare, apreciază că acestea sunt termene şi proceduri introduse fără legiuitor.
    În speţă, face trimitere la prevederile paragrafului 65 din Decizia nr. 415/2016 a Curţii Constituţionale, potrivit căruia numai legiuitorul primar poate stabili conduita pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, sub sancţiunea legii penale.
    În cauza dedusă judecăţii menţionează că va solicita acordarea cheltuielilor de judecată, pe cale separată.
    Înalta Curte, luând act de susţinerea părţii prezente, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile şi rămâne în pronunţare asupra căii de atac promovate.
    ÎNALTA CURTE,
    Asupra recursului de faţă,
    din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
    I. Circumstanţele cauzei
    1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată
    Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal cu nr. 4.702/2/2018 la data de 11.06.2018, reclamanta Banca Comercială Română - S.A. („BCR“) a solicitat anularea art. 12 al Deciziei ANSPCDP nr. 105/2007 cu privire la prelucrările de date cu caracter personal efectuate în sisteme de evidenţă de tipul birourilor de credit, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 891 din 27.12.2017, Partea I.

    1.2. Hotărârea instanţei de fond
    Prin Sentinţa civilă nr. 4.433 din 1 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta Banca Comercială Română în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a anulat dispoziţiile art. 12 din Decizia nr. 105/2007 emisă de Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

    1.3. Calea de atac exercitată în cauză
    Împotriva Sentinţei civile nr. 4.433 din 1 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
    În opinia recurentei-pârâte, hotărârea dată de instanţa de fond cuprinde motive contradictorii, cu încălcarea art. 438 alin. (6) din Codul de procedură civilă.
    Referitor la motivarea hotărârii arătă că aceasta trebuie să fie clară, precisă şi inteligibilă, să nu se rezume la o însuşire de fapte şi argumente, să se refere la probe administrate în cauză şi să fie în concordanţă cu acestea, să răspundă în fapt şi în drept la toate pretenţiile şi apărările formulate de părţi şi să conducă în mod logic şi convingător la soluţia cuprinsă în dispozitiv.
    Or, cu privire la speţa dedusă judecăţii opinează recurenta că este contradictoriu conţinutul considerentelor pronunţate de instanţa de fond.
    Se susţine de recurentă că hotărârea pronunţată de instanţa de fond a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, cu încălcarea art. 488 alin. (8) din Codul de procedură civilă.
    Astfel, referitor la art. 12 din Decizia ANSPDCP nr. 105/2007 arată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că „este real că pârâta,… a emis DECIZIA NR. 105/2007 care reglementează prelucrările de date stabilite în Legea nr. 677/2001, în principiu detaliind soluţiile din actul normativ principal - Legea nr. 677/2001“ (pag. 9 alin. 3 din hotărârea atacată).
    Cu toate acestea, contrar propriilor reţineri, aceeaşi instanţă a dispus admiterea acţiunii formulate de reclamanta Banca Comercială Română - S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere, anulând dispoziţiile art. 12 din Decizia nr. 105/2007.
    Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a interpretat greşit normele de drept material aplicabile, susţinând, „în esenţă, că încălcarea dispoziţiilor Deciziei 105/2007 poate constitui contravenţie numai dacă o lege prevede astfel, or, astfel de lege nu există“ (pag. 7 alin. 3 din hotărârea atacată).
    Susţine, în continuare, recurenta că instanţa de fond în mod eronat susţine că „pârâta nu a dovedit o împuternicire legală pentru a stipula şi sancţiona contravenţii or, prin decizia contestată, art. 12 pârâta a manifestat o conduită de legiuitor în sensul că a prevăzut anumite fapte în cuprinsul deciziei ca reprezentând contravenţii, apreciind că ar fi încălcate dispoziţiile OG nr. 2/2001“.
    În opinia recurentei, instanţa de fond, cu interpretarea greşită a normelor de drept aplicabile, cu referire la dispoziţiile Deciziei nr. 105/2007, induce ideea că pârâta ar fi emis acte administrative „prin care să adauge la lege“, făcând trimitere la dispoziţii ale Legii nr. 102/2005, Legii nr. 677/2001, OG nr. 2/2001.

    II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
    2.1. Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
    Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care solicită anularea dispoziţiilor art. 12 din Decizia nr. 105/2007 cu privire la prelucrările de date cu caracter personal efectuate în sisteme de evidenţă de tipul birourilor de credit, în conformitate cu care „Încălcarea dispoziţiilor prezentei decizii poate atrage răspunderea contravenţională, potrivit Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare“.
    Prin intermediul cererii de recurs, recurenta invocă incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Codul de procedură civilă.
    Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă, „casarea unor hotărâri se poate cere [...] 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei“.
    Pentru a justifica incidenţa acestui text legal, recurenta pretinde că „este contradictoriu conţinutul considerentelor pronunţate de instanţa de fond“. În acest sens, recurenta susţine că apărările i-ar fi fost validate iniţial de prima instanţă prin intermediul următorului considerent: „Este real faptul că pârâta, în considerarea atribuţiilor de monitorizare şi supraveghere, apreciind că este necesară reglementarea prelucrării datelor cu caracter personal efectuate în sisteme de evidenţă de tipul birourilor de credit, în scopul asigurării unei protecţii eficiente a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor fizice vizate, a emis Decizia nr. 105/2007 care reglementează prelucrările de date stabilite în Legea nr. 677/2001, în principiu detaliind soluţiile din actul normativ principal, Legea nr. 677/2001“.
    Instanţa de control judiciar reţine că nu există niciun fel de contradicţie între susţinerile instanţei, aceasta evidenţiind de ce sancţiunea nulităţii se impune doar pentru art. 12 al Deciziei nr. 105/2007, a cărui critică de nelegalitate este una particulară faţă de restul actului.
    Învestirea instanţei de contencios administrativ din prezenta speţă a privit investigarea caracterului legal/nelegal al unui act administrativ normativ emis de ANSPDCP, care prevede că este apt de a prescrie conduite-tip ce atrag răspunderea contravenţională a unui particular: „încălcarea dispoziţiilor prezentei decizii poate atrage răspunderea contravenţională, potrivit Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare.“
    Acest act administrativ adaugă la lege, întrucât el permite ANSPCDP să sancţioneze contravenţional un particular pentru încălcarea conţinutului unei norme care nu este cuprinsă întrun act normativ dintre cele definite de art. 1 al O.G. nr. 2/2001 - „Prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili şi sancţiona contravenţii în toate domeniile de activitate.“
    Prin urmare, contrar prevederii cuprinse în art. 12 al Deciziei nr. 105/2007, doar încălcarea unei legi, ordonanţe de urgenţă sau hotărâri de Guvern poate atrage răspunderea contravenţională. Sentinţa recurată a detaliat pe larg această concluzie.
    Recurenta reiterează susţinerea conform căreia „Decizia nr. 105/2007 în mod corect detaliază soluţiile de bază din actul normativ principal, respectiv Legea nr. 677/2001“.
    Susţinerea este sugestivă pentru nelegalitatea actului administrativ contestat - o autoritate publică nu poate nici amenda, nici adăuga la conţinutul unei norme contravenţionale printr-un act care nu este menţionat de art. 2 al O.G. nr. 2/2001 („Prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili şi sancţiona contravenţii în toate domeniile de activitate.“).
    Acest aspect este reglementat expres de către art. 3 al O.G. nr. 2/2001, care arată că definirea conţinutului exact al unei contravenţii trebuie realizată în mod expres doar în cuprinsul uneia dintre aceste categorii de acte normative - „Actele normative prin care se stabilesc contravenţii vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea.“
    În realitate, actul administrativ atacat, art. 12 al Deciziei nr. 105/2007, a servit recurentei-pârâte pentru a incrimina şi, ulterior, sancţiona particulari pentru încălcarea conţinutului unor norme care nu erau cuprinse într-un act normativ dintre cele definite de art. 2 al O.G. nr. 2/2001.
    Acest aspect a fost detaliat pe larg de prima instanţă: „Cu toate acestea însă, se constată că actul normativ principal în executarea căruia a fost emisă decizia nu prescrie conduite-tip ce atrag răspunderea particularilor, astfel cum în mod pertinent susţine reclamanta, în acest sens observându-se faptul că necesitatea informării prealabile cu 15 zile înaintea transmiterii datelor negative se regăseşte exclusiv în art. 8 din decizia contestată, situaţie de fapt şi de drept reţinută de recurentă prin procesele-verbale de contravenţie emise.“
    În concluzie, nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia răspunderea contravenţională ar fi atrasă prin încălcarea prevederilor Legii nr. 677/2001, astfel cum arată prevederile art. 12 contestate, observându-se că nu o conduită înscrisă în lege este sancţionată, ci o conduită înscrisă în decizie, fără a se regăsi şi în lege.
    Contrar celor susţinute de recurentă şi prevăzute expres în art. 12 al Deciziei nr. 105/2007, încălcarea dispoziţiilor unei decizii ANSPDCP nu poate atrage o răspundere contravenţională, doar încălcarea unei legi, ordonanţe sau hotărâri de Guvern poate implica o astfel de răspundere.

    2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
    Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

    PENTRU ACESTE MOTIVE,
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva Sentinţei civile nr. 4.433 din 1 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
    Definitivă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 septembrie 2021.

                    Judecător,
                    X
                    Judecător,
                    Y
                    Judecător,
                    Z
                    Magistrat-asistent,
                    A

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 3.899 din 14 septembrie 2021

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"