Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 299 din 7 mai 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (5) şi ale art. 3^1 lit. c) din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004     Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 299 din 7 mai 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (5) şi ale art. 3^1 lit. c) din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 684 din 19 august 2019

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (5) şi ale art. 3^1 lit. c) din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Asociaţia Telecom Decembrie ’89, cu sediul în Bucureşti, în Dosarul nr. 44.973/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.505D/2017.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât există jurisprudenţă în această materie şi se propune menţinerea acesteia. Totodată, se arată că instanţa de contencios al drepturilor omului, în jurisprudenţa sa, a statuat că egalitatea în drepturi nu înseamnă uniformitate, iar situaţiile juridice diferite impun o reglementare juridică diferită. În acest sens, se menţionează Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunţată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, Hotărârea din 8 iunie 1976, pronunţată în Cauza Engel şi alţii împotriva Olandei, şi Hotărârea din 28 noiembrie 1984, pronunţată în Cauza Rasmussen împotriva Danemarcei.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 11 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 44.973/3/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (5) şi ale art. 3^1 lit. c) din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurenta-reclamantă Asociaţia Telecom Decembrie ’89, cu sediul în Bucureşti, în calea de atac a recursului formulat într-o cauză având ca obiect obligarea la emiterea unui act administrativ.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 3^1 lit. c) din Legea nr. 341/2004, astfel cum au fost introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, nu respectă condiţiile impuse de art. 49 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010. Se menţionează considerentele Deciziei nr. 582 din 20 iulie 2016.
    6. De asemenea, se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 3^1 lit. c) din Legea nr. 341/2004 nu reprezintă o normă clară şi previzibilă, omisiunea legiuitorului de a proceda la o enumerare expresă şi limitativă a obiectivelor de importanţă deosebită este de natură a produce confuzie în rândul destinatarilor legii şi discriminări între persoane aflate în situaţii juridice identice (respectiv între membrii Asociaţiei Telecom Decembrie ’89 şi revoluţionarii aflaţi în clădirile publice enumerate în cuprinsul normei), precum şi privilegii pentru persoanele care au avut un rol determinant pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989 (eroii-martiri şi Luptătorii cu Rol Determinant pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989).
    7. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 3 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 se apreciază, în esenţă, că norma creează discriminare între eroii-martiri, persoanele care au avut un rol determinant pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 şi luptătorii participanţi la acţiunile desfăşurate pentru victoria acestei revoluţii şi grija faţă de urmaşii eroilor- martiri, precum şi între persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 şi Luptătorii cu Rol Determinant şi Luptătorii Remarcaţi prin Fapte Deosebite care în decembrie 1989 au acţionat ca angajaţi, în exercitarea sarcinilor de serviciu.
    8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile art. 3^1 lit. c) din Legea nr. 341/2004 prevăd în mod clar cerinţele pentru ca o clădire să fie calificată drept „obiectiv de importanţă deosebită“, enumerarea folosită de către legiuitor facilitează înţelegerea noţiunii de „obiectiv de importanţă deosebită“, iar caracterul său exemplificativ are tocmai rolul de a preveni omiterea unor obiective care întrunesc cerinţele legale şi nu încalcă art. 16 din Constituţie, deoarece nu stabilesc în mod discriminatoriu drepturi în favoarea vreunei categorii de participanţi la Revoluţia din Decembrie 1989. De asemenea, referitor la art. 3 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, se apreciază că aceste norme stabilesc în mod clar, neechivoc, categoriile de luptători care nu beneficiază de prevederile legii.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Guvernul apreciază ca neîntemeiată excepţia invocată, având în vedere că dispoziţiile de lege criticate nu încalcă principiile calităţii legii şi egalităţii în drepturi a cetăţenilor, fiind prevăzute în mod clar criteriile de încadrare a unei clădiri în categoria obiectivelor de importanţă deosebită, iar aplicarea unui tratament diferit persoanelor aflate în situaţii diferite neputând fi considerată o discriminare.
    11. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 3 alin. (5) şi cele ale art. 3^1 lit. c) din Legea nr. 341/2004 sunt constituţionale, având în vedere că revoluţionarii şi persoanele care au calitatea de angajaţi, în exercitarea sarcinilor de serviciu, nu sunt în situaţii juridice identice, astfel că tratamentul juridic prevăzut de dispoziţiile de lege criticate - sub aspectul drepturilor de „luptători cu merite deosebite“ sau de „luptători cu rol determinant“ - este diferit. Cât priveşte critica referitoare la lipsa de claritate a dispoziţiilor de lege supuse analizei, apreciază că, în cauză, este pusă în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a acestor norme, ceea ce nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, aplicarea şi interpretarea legii excedând competenţei Curţii Constituţionale.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (5) şi ale art. 3^1 lit. c) din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:
    - Art. 3 alin. (5): „De prevederile prezentei legi nu beneficiază Luptătorii cu Rol Determinant şi Luptătorii Remarcaţi prin Fapte Deosebite care în decembrie 1989 au acţionat ca angajaţi, în exercitarea sarcinilor de serviciu.“;
    – Art. 3^1: „În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
    c) obiective de importanţă deosebită - clădirile de importanţă deosebită, în care se găseau structurile regimului totalitar şi alte clădiri publice: Opera din Timişoara, Comitetul Central şi comitetele judeţene sau municipale ale partidului, Televiziunea Română şi Radiodifuziunea Română şi altele asemenea;“.


    15. În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalităţii în componenta privind calitatea legilor şi art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi. De asemenea, se invocă art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea nr. 341/2004 reglementează modalităţile de manifestare a recunoştinţei faţă de eroii-martiri, persoanele care au avut un rol determinant pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi luptătorii participanţi la acţiunile desfăşurate pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi grija faţă de urmaşii eroilor-martiri, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987.
    17. Astfel, prin Decizia nr. 114 din 9 martie 2017, paragrafele 39-43, Curtea a reţinut că, în memoria celor care şi-au jertfit viaţa şi în semn de recunoaştere a meritelor celor care s-au remarcat în mod deosebit în lupta pentru răsturnarea regimului totalitar, ca recompensă a societăţii pentru contribuţia adusă la înfăptuirea Revoluţiei din 1989, a fost adoptată Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 23 august 1996, cu modificările şi completările ulterioare. Această lege stabilea titlurile care puteau fi acordate luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, după cum urmează, „Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989“, „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989“ şi „Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989“, precum şi drepturile ce se cuveneau beneficiarilor acestor titluri. Legea nr. 341/2004 a abrogat Legea nr. 42/1990, însă a menţinut unele dintre soluţiile legislative anterioare. Astfel, este păstrată denumirea titlurilor „Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989“ şi „Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989“, iar titlul „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989“ se referă, în Legea nr. 341/2004, la trei categorii, şi anume „Luptător Rănit“, „Luptător Reţinut“ şi „Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite“. Acordarea titlurilor se făcea prin preschimbarea certificatelor eliberate în perioada 1990-1997 privind calităţile şi titlurile atestate potrivit Legii nr. 42/1990. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 au fost modificate şi completate unele dispoziţii din Legea nr. 341/2004, care stabilesc categoriile de titluri ce se pot acorda luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 şi drepturile corespondente deţinerii acestor titluri. Astfel, sunt păstrate denumirile titlurilor de „Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989“ şi „Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989“, iar titlul „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989“, în noua formă a legii, se referă la patru categorii, şi anume „Luptător Rănit“, „Luptător Reţinut“, „Luptător cu Rol Determinant“ şi „Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite“. În acest sens, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, titlurile instituite se vor acorda în condiţiile legii, avându-se în vedere calităţile şi titlurile atestate, potrivit Legii nr. 42/1990, doar pentru cazurile în care solicitantul este posesor al certificatului şi titular al brevetului de atestare a titlului, acordat de către Preşedintele României, prin decret prezidenţial, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    18. Dispoziţiile art. 3 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, criticate prin prezenta excepţie, stabilesc că de prevederile Legii nr. 341/2004 nu beneficiază Luptătorii cu Rol Determinant şi Luptătorii Remarcaţi prin Fapte Deosebite care în decembrie 1989 au acţionat ca angajaţi, în exercitarea sarcinilor de serviciu.
    19. Cu privire la critica de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile art. 3 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 instituie discriminări între luptătorii participanţi la acţiunile desfăşurate pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 şi Luptătorii cu Rol Determinant şi Luptătorii Remarcaţi prin Fapte Deosebite care în decembrie 1989 au acţionat ca angajaţi, în exercitarea sarcinilor de serviciu, Curtea constată netemeinicia acestei susţineri.
    20. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat cu valoare de principiu că egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi deci instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat. În acest sens, a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, Decizia nr. 367 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 17 iulie 2017.
    21. Ca atare, aplicând aceste considerente la speţa de faţă, Curtea reţine că persoanele participante la acţiunile desfăşurate pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 nu se află în aceeaşi situaţie cu persoanele care au acţionat ca angajaţi, în exercitarea sarcinilor de serviciu, aşa încât tratamentul juridic diferit instituit prin dispoziţiile de lege criticate este justificat. Activitatea desfăşurată de angajaţi a avut la bază un raport de muncă sau de serviciu (în domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale etc.), raport în baza căruia şi-au exercitat sarcinile de serviciu, spre deosebire de persoanele participante la acţiunile desfăşurate pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, care au luat parte la revolta populară fără a fi condiţionaţi de existenţa unui raport de muncă sau de serviciu.
    22. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 3^1 lit. c) din Legea nr. 341/2004, formulată din perspectiva unei lipse de claritate şi previzibilitate, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe, poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). Totodată, prin Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, paragrafele 22 şi 23, şi Decizia nr. 611 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din data de 5 martie 2019, paragraful 29, Curtea Constituţională a reţinut că instanţa de contencios al drepturilor omului a constatat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru Pidhorni împotriva României, paragraful 35, şi Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi - S.R.L. şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109). Având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor.
    23. Aplicând aceste considerente la speţa de faţă, Curtea observă că textul de lege criticat, formulat cu o precizie suficientă, defineşte obiectivele de importanţă deosebită ca fiind clădirile de importanţă deosebită, în care se găseau structurile regimului totalitar şi alte clădiri publice: Opera din Timişoara, Comitetul Central şi comitetele judeţene sau municipale ale partidului, Televiziunea Română şi Radiodifuziunea Română şi altele asemenea. Chiar dacă textul de lege criticat nu cuprinde o listă exhaustivă a obiectivelor socotite de legiuitor ca fiind „de importanţă deosebită“, din definiţia legală a noţiunii se pot stabili trăsăturile generale pe care legiuitorul le-a considerat necesare pentru a încadra un obiectiv în categoria obiectivelor de importantă deosebită pentru victoria revoluţiei. Prin urmare, nu se poate primi critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, iar omisiunea legiuitorului de a proceda la o enumerare expresă şi limitativă a obiectivelor de importanţă deosebită este de natură a produce confuzie în rândul destinatarilor legii. Având în vedere considerentele de principiu rezultate din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la previzibilitatea legii, se constată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia Telecom Decembrie ’89, cu sediul în Bucureşti, în Dosarul nr. 44.973/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 3 alin. (5) şi cele ale art. 3^1 lit. c) din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 7 mai 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici


    -----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice