Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────┬───────────────────────┐
│Valer Dorneanu│- preşedinte │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marieta Safta │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└──────────────┴───────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Băloi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Mirela Manea Ortansa (O Reilly) în Dosarul nr. 9.675/301/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală. Cauza formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 839D/2019. 2. La apelul nominal lipseşte autoarea excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că autoarea acesteia critică modul în care judecătorul a înţeles să aplice legea în soluţionarea unei contestaţii la executare. În subsidiar, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile criticate sunt norme procedurale a căror stabilire intră în competenţa legiuitorului, iar, prin conţinutul lor, nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 31 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 9.675/301/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Excepţia a fost ridicată de Mirela Manea Ortansa (O Reilly) în cadrul contestaţiei formulate împotriva unei sentinţe penale prin care i s-a respins contestaţia la executare cu privire la o sentinţă penală prin care a fost condamnată definitiv pentru o serie de fapte penale. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că „aplicarea retroactivă a prevederilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, pentru o prescripţie începută anterior la data de 15 martie 2001, exclusiv în defavoarea contestatoarei şi combinarea cu normele de drept penal substanţial privind calculul termenului de prescripţie din Codul penal“ contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Se arată că, în ceea ce priveşte instituţia prescripţiei, „este interzis ca în aplicarea legii penale mai favorabile să se aleagă termenele de prescripţie dintr-o lege, prescripţia specială dintr-o altă lege şi dispoziţiile referitoare la întreruperea prescripţiei dintr-o altă lege. Cum prescripţia este o instituţie de drept penal substanţial unitară, acesteia îi sunt aplicabile prevederile constituţionale şi legale referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile în integralitate, adică pentru toate normele cuprinse în textele referitoare la prescripţia răspunderii penale ori la prescripţia executării pedepsei, în mod global şi nu pe instituţii autonome. Cu atât mai mult, este interzisă aplicarea ori alegerea legii penale mai severe în defavoarea petentei din legi penale succesive, într-un mecanism de aplicare a legii penale mai favorabile reglementat de art. 6 din Codul penal.“ 6. Se susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale „în măsura în care este permisă combinarea acestora cu prevederile cuprinse în Codul penal privind instituţia prescripţiei (...) în condiţiile în care legiuitorul nu a prevăzut în cuprinsul legilor penale succesive această posibilitate, a calculului termenului prescripţiei executării pedepsei care să se facă potrivit art. 127 din vechiul Cod penal ori art. 163 din noul Cod penal, iar cauzele de întrerupere a acestui termen să se facă potrivit unei norme din altă lege - art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, pentru a crea pe cale judecătorească lex tertia în defavoarea contestatoarei“. 7. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate întruneşte condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Arată că „excepţia a fost ridicată în faţa unei instanţe de judecată şi priveşte texte din legi sau ordonanţe în vigoare. De asemenea, textul criticat ca fiind neconstituţional are legătură cu soluţionarea în fond a pricinii deduse judecăţii, iar excepţia priveşte un text care nu a fost anterior declarat ca neconstituţional prin alte decizii ale Curţii“. 8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 31 mai 2011. După data sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată în cauză, Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, a fost republicată. Dispoziţiile contestate şi-au păstrat însă atât conţinutul, cât şi numerotarea, aşa încât instanţa constituţională reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 mai 2019, având următorul cuprins: „Depunerea cererii de extrădare întrerupe prescripţia neîmplinită anterior.“ 12. În susţinerea neconstituţionalităţii normelor criticate se invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia şi echilibrul puterilor în stat, ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, şi ale art. 61 alin. (1) referitoare la rolul Parlamentului. Se invocă, de asemenea, dispoziţiile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în sensul interdicţiei aplicării legii penale prin analogie. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost motivată, Curtea constată că autoarea acesteia invocă, în esenţă, faptul că „aplicarea retroactivă a prevederilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, pentru o prescripţie începută anterior la data de 15 martie 2001, exclusiv în defavoarea contestatoarei şi combinarea cu normele de drept penal substanţial privind calculul termenului de prescripţie din Codul penal“ contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Nu este formulată nicio critică referitoare la modul de redactare a prevederilor ce formează obiectul excepţiei, potrivit cărora „Depunerea cererii de extrădare întrerupe prescripţia neîmplinită anterior“. Autoarea este nemulţumită, de fapt, de modul în care s-au făcut interpretarea şi aplicarea acestor prevederi în cauza aflată pe rolul instanţelor de judecată, având ca obiect o contestaţie la executare, şi unde a solicitat, între altele, să se constate că a intervenit prescripţia executării uneia dintre pedepsele care i-au fost aplicate. Potrivit contestatoarei, sentinţa de condamnare din 2001 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti a fost pronunţată în lipsa sa, aflând de respectiva pedeapsă abia în cursul anului 2015, când la locuinţa sa din SUA s-au prezentat organele de poliţie, care i-au adus la cunoştinţă faptul că s-a emis un mandat de reţinere de către autorităţile americane pe numele său, în vederea extrădării în România pentru executarea mandatului de arestare emis în 2001. 14. Astfel fiind şi ţinând seama de faptul că instanţa constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei, competenţă diferită de cea privind aplicarea legii în litigii concrete, ce revine instanţelor judecătoreşti învestite cu soluţionarea acestor litigii, criticile astfel formulate excedează competenţei Curţii. Potrivit unei jurisprudenţe constante, „a răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege“ (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23, Decizia nr. 149 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 14, Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017, paragraful 14, Decizia nr. 372 din 28 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 9 octombrie 2019, Decizia nr. 62 din 28 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 9 martie 2021). 15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Mirela Manea Ortansa (O Reilly) în Dosarul nr. 9.675/301/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 mai 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
