Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 pct. 5 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Dumitru Măcelaru în Dosarul nr. 540/100/2019 al Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.994D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosar note scrise în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, prin care invocă noi temeiuri constituţionale faţă de cele invocate în faţa instanţei de judecată şi solicită judecarea cauzei în lipsă. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 325 din 19 mai 2022. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 18 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 540/100/2019, Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilorart. 40 pct. 5 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare. Excepţia a fost ridicată de Dumitru Măcelaru într-o cauză având ca obiect recalcularea pensiei militare. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 40 pct. 5 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 sunt neconstituţionale, întrucât Guvernul poate fi abilitat de Parlament să emită ordonanţe strict în domenii care nu fac obiectul legilor organice, iar Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat este o lege organică. 7. Se menţionează că, în raport cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, ordonanţele de urgenţă pot fi emise numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, fapt ce exclude modificarea sau completarea unor prevederi legale existente, cu precădere a celor din legi organice. 8. Se apreciază că, la data adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, nu a existat nicio situaţie extraordinară apărută intempestiv în problematica pensiilor militare de stat, care să impună luarea unor măsuri imediate de reglementare ce nu suferă amânare, întrucât actul normativ criticat nu a reglementat o situaţie nouă, ci a modificat două prevederi care nu au convenit Guvernului. 9. Prin urmare, autorul excepţiei susţine că reglementarea urgenţei frizează ridicolul, în elaborarea dispoziţiilor criticate legiuitorul delegat a ignorat cu bună ştiinţă conotaţia sub aspect etimologic şi semantic a cuvintelor „extraordinară“ şi „urgenţă“. 10. Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005 sau Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014), aşa încât modificarea legislativă a urmărit menţinerea echilibrului bugetar şi respectarea obligaţiilor asumate de către România prin aderarea la Uniunea Europeană, fiind astfel justificată urgenţa. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 40 pct. 5 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare. Însă, analizând susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că acesta critică art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 din punctul de vedere al neconstituţionalităţii extrinseci, articol care modifică şi completează Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015. Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. 15. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (1) şi (4) privind delegarea legislativă. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare cu cele din prezenta cauză, prin Decizia nr. 205 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 18 august 2020, Decizia nr. 848 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 23 martie 2020, Decizia nr. 810 din 5 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 2 martie 2020, Decizia nr. 237 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 30 iulie 2019, Decizia nr. 43 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 24 aprilie 2019, Decizia nr. 786 din 29 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 2 mai 2019, Decizia nr. 656 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 8 martie 2019, instanţa de contencios constituţional respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. 17. Astfel, respingând criticile de neconstituţionalitate extrinsecă privind modificarea unor prevederi ale Legii nr. 223/2015 prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, prin Decizia nr. 810 din 5 decembrie 2019, precitată, paragraful 47, şi Decizia nr. 349 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 22 august 2018, paragraful 17, Curtea a reţinut că interdicţia extinderii prerogativelor legislative delegate ale Guvernului şi asupra domeniului legilor organice este prevăzută, în mod expres, de art. 115 alin. (1) din Constituţie, în care se arată că „Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice“. Aceste prevederi constituţionale nu au în vedere însă şi ordonanţele de urgenţă, al căror domeniu de reglementare este delimitat de prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie. În acelaşi context, Curtea a amintit că, prin Decizia nr. 27 din 10 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, a statuat în sensul că ordonanţa, fiind expresia unei delegări legislative, în mod necesar implică şi posibilitatea modificării sau abrogării legilor în vigoare, în funcţie de limitele abilitării legislative. De asemenea, prin Decizia nr. 102 din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995, Curtea a reţinut că, prin ordonanţe, Guvernul poate să reglementeze primar, să modifice sau să abroge reglementarea existentă. 18. Referitor la critica de neconstituţionalitate extrinsecă, raportată la dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie, din perspectiva lipsei situaţiei extraordinare care a determinat emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 810 din 5 decembrie 2019, precitată, paragraful 49, şi Decizia nr. 43 din 22 ianuarie 2019, precitată, paragraful 34, că în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 modificările aduse Legii nr. 223/2015 au fost justificate de faptul că în cuprinsul acestei legi „există prevederi arbitrare în interpretare care pot determina diferenţieri de tratament aplicabil pensionarilor în etapa de stabilire, recalculare şi/sau actualizare a pensiilor militare de stat“, iar „în condiţiile neadoptării măsurilor de modificare şi completare a Legii nr. 223/2015, este imposibilă emiterea normelor juridice de rang inferior şi există riscul apariţiei unui nou val de litigii de anvergura celui din anii 2010-2012“. Curtea a apreciat că situaţia extraordinară care a impus reglementarea de urgenţă a dispoziţiilor art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 are în vedere consecinţele neconstituţionale pe care le atrage o reglementare care este susceptibilă de a genera tratamente diferite pentru persoane aflate în situaţii identice şi faţă de care apariţia unui val semnificativ de litigii este doar un efect secundar. O reglementare neclară, care are ca efect interpretări arbitrare, este contrară nu doar prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, dar şi principiului constituţional al egalităţii în drepturi, potrivit căruia persoanele care se află în situaţii similare trebuie să se bucure de un tratament juridic identic, iar constatarea acestor consecinţe, în timpul demersurilor autorităţilor, prilejuite de imediata intrare în vigoare a unei asemenea reglementări, justifică o intervenţie legislativă imediată a Guvernului, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituţie, destinată prevenirii acestor rezultate contrare Legii fundamentale. Aşa fiind, Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege criticate nu contravin textului constituţional mai sus amintit, sens în care s-a pronunţat şi prin Decizia nr. 656 din 30 octombrie 2018, precitată. 19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 20. În final, cu privire la solicitarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate, formulată în cuprinsul notelor scrise transmise, de a se analiza, în mod suplimentar, încălcarea art. 1 alin. (5), art. 44, 61, 73 şi art. 115 alin. (6) din Constituţie, Curtea constată că nu poate primi această solicitare, întrucât, potrivit jurisprudenţei sale, temeiurile excepţiei de neconstituţionalitate sunt cele precizate prin încheierea de sesizare a instanţei de judecată în faţa căreia a fost invocată excepţia, astfel că în faţa Curţii Constituţionale nu pot fi invocate alte temeiuri ale excepţiei decât cele stabilite prin încheierea de sesizare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Decizia nr. 272 din 23 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 4 septembrie 2013, sau Decizia nr. 332 din 21 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 2 iulie 2019). 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dumitru Măcelaru în Dosarul nr. 540/100/2019 al Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 mai 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
