Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 282 din 29 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) coroborat cu art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 282 din 29 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) coroborat cu art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 209 din 18 martie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae     │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în măsura în care se interpretează şi se aplică şi personalului didactic care a solicitat şi a obţinut gradul I didactic prin echivalare înainte de intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de Iuga Ion în Dosarul nr. 2.388/100/2022 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 188D/2024.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 275D/2024, nr. 3.384D/2024, nr. 325D/2025 şi nr. 1.078D/2025, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) coroborat cu art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Groza Laura Delia în Dosarul nr. 184/83/2023 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă, de Totolan Ecaterina Gabriela în Dosarul nr. 1.149/1/2024 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Agafiţei Florinel şi Săcrieru Răzvan-Sorin în Dosarul nr. 866/44/2021/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de Radion Palaghia în Dosarul nr. 4.699/86/2023 al Tribunalului Suceava - Secţia I civilă.
    4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 275D/2024, nr. 3.384D/2024, nr. 325D/2025 şi nr. 1.078D/2025 la Dosarul nr. 188D/2024.
    6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura propusă. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 275D/2024, nr. 3.384D/2024, nr. 325D/2025 şi nr. 1.078D/2025 la Dosarul nr. 188D/2024, care a fost primul înregistrat.
    7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate prin Decizia nr. 97 din 16 martie 2023, constatând că sunt constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    8. Prin Încheierea din 20 noiembrie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 2.388/100/2022, Curtea de Apel Cluj - Secţia a IVa pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în măsura în care se interpretează şi se aplică şi personalului didactic care a solicitat şi a obţinut gradul I didactic prin echivalare înainte de intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de Iuga Ion cu prilejul soluţionării cererii de acordare a unor drepturi băneşti (Dosarul nr. 188D/2024).
    9. Prin Încheierea din 8 decembrie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 184/83/2023, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Groza Laura Delia cu prilejul soluţionării cererii de acordare a unor drepturi băneşti (Dosarul nr. 275D/2024).
    10. Prin Decizia nr. 3.706 din 10 septembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.149/1/2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Totolan Ecaterina Gabriela cu prilejul soluţionării cererii de acordare a unor drepturi băneşti (Dosarul nr. 3.384D/2024).
    11. Prin Încheierea din 27 ianuarie 2025, pronunţată în Dosarul nr. 4.699/86/2023, Tribunalul Suceava - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) coroborat cu art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Radion Palaghia cu prilejul soluţionării cererii de acordare a unor drepturi băneşti (Dosarul nr. 325D/2025).
    12. Prin Încheierea din 3 octombrie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 886/44/2021/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) coroborat cu art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Agafiţei Florinel şi Săcrieru Răzvan-Sorin cu prilejul soluţionării cererii de acordare a unor drepturi băneşti (Dosarul nr. 1.078D/2025).
    13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia apreciază că dispoziţiile art. 14 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, în măsura în care acestea sunt aplicabile şi cadrelor didactice care au obţinut gradul didactic I în baza titlului ştiinţific de doctor anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, respectiv în măsura în care aceste prevederi se aplică situaţiilor juridice născute înainte de intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017. De asemenea, se susţine că sunt lipsite de claritate şi precizie şi dispoziţiile art. 39 alin. (5) din acelaşi act normativ, în măsura în care ar conduce la lipsirea cadrelor didactice cărora li s-a acordat gradul didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor anterior intrării în vigoare a legii de beneficiul indemnizaţiei pentru acest titlu ştiinţific.
    14. Autorii excepţiei consideră că, drept urmare a lipsei de claritate, precizie şi previzibilitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017, se încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii, prin aplicarea retroactivă a prevederilor noii legi asupra situaţiilor juridice născute sub imperiul legislaţiei anterioare. Este afectată astfel securitatea juridică a drepturilor dobândite de cadrele didactice care au obţinut gradul didactic I prin echivalarea titlului ştiinţific de doctor anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017. Or, acestor categorii de personal didactic de predare li s-a acordat gradul didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor, astfel încât au dobândit, anterior datei de 1 iulie 2017, toate drepturile cuvenite cadrelor didactice cu gradul didactic I (încadrare şi salarizare ca profesor cu gradul didactic I, accesul la funcţii de conducere, de îndrumare şi de control - acces condiţionat de gradul didactic deţinut - etc.), beneficiind şi de plata sporului pentru titlul ştiinţific/sumei compensatorii aferente titlului, în temeiul legislaţiei în vigoare la momentul dobândirii titlului ştiinţific de doctor.
    15. Se mai susţine că prevederile criticate încalcă şi principiul egalităţii în drepturi, în cazul în care dispoziţiile art. 14 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 se aplică şi cadrelor didactice cărora li s-a acordat gradul didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor anterior datei de 1 iulie 2017, în conformitate cu Metodologia privind formarea continuă a personalului din învăţământul preuniversitar, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.561/2011, cu modificările şi completările ulterioare. Practic, se ajunge la un tratament diferenţiat între două categorii de cadre didactice, care au dobândit gradul didactic I în baza titlului ştiinţific de doctor, după promovarea unor inspecţii şcolare, fără a exista o justificare obiectivă a acestui tratament diferenţiat. În acest context, autorii excepţiei consideră că li se neagă dreptul la plata indemnizaţiei pentru titlul ştiinţific de doctor pe baza unui criteriu temporar, ceea ce contravine dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
    16. Nu în ultimul rând, se arată că textele criticate sunt în contradicţie cu dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cu cele ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, având în vedere că dispoziţiile criticate sunt în mod evident discriminatorii, diferenţa de tratament juridic dintre cele două categorii de cadre didactice neavând la bază o justificare obiectivă şi rezonabilă.
    17. Potrivit jurisprudenţei de la nivel european [care, în temeiul art. 148 alin. (2) din Constituţie, se aplică cu prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legi interne], Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 12 februarie 2020, pronunţată în Cauza T-605/18, ZF împotriva Comisiei, s-a reţinut faptul că, la nivel unional, actele administrative (nelegale) de corectare a veniturilor salariale pot retroactiva, cu condiţia respectării încrederii legitime şi a adoptării lor într-un termen rezonabil, termenul rezonabil fiind considerat unul de cinci ani. Or, în cazul de faţă, norma contestată retroactivează, afectând un efect trecut (echivalarea tezei de doctorat pentru obţinerea gradului I didactic), şi elimină drepturile salariale fără a stabili şi o altă procedură de urmat prin care să poată fi acordate în continuare atât indemnizaţia de doctorat, cât şi cea aferentă gradului I didactic.
    18. În ceea ce priveşte natura indemnizaţiei de doctorat, se arată că aceasta este un drept, o facilitate recunoscută prin lege raportat la munca depusă de cei care au scris şi elaborat o lucrare ştiinţifică, tocmai pentru a le fi recompensată munca de cercetare continuă de pe parcursul mai multor ani. Astfel, situaţia acestei indemnizaţii este diferită de indemnizaţia de hrană, de pildă, care se acordă fără a avea la bază un merit special al salariatului şi unde legiuitorul poate interveni şi dispune stoparea acordării acesteia din urmă având la bază redimensionarea politicii salariale de stat. Aşadar, raportat la natura şi la scopul pentru care a fost acordată indemnizaţia de doctorat (sau sporul de doctorat în trecut) se apreciază că, în prezent, această facilitate nu poate fi desfiinţată/înlăturată în mod arbitrar, tocmai pentru că aceasta este o recompensare a muncii depuse de salariat în timpul cercetării efectuate. În caz contrar, persoanele aflate în această situaţie ar fi tratate diferit de celelalte persoane care şi-au întocmit lucrarea de doctorat şi care nu şi-au echivalat gradul I, acestea primind în continuare indemnizaţia de doctorat.
    19. Absolvirea cursurilor universitare de doctorat creează un drept recunoscut de stat ca o indemnizaţie stimulatoare, datorită beneficiilor ştiinţifice pe care societatea le obţine de la cei care urmează această formă de specializare şi o valorifică/ diseminează în cadrul activităţii lor. În schimb, gradul didactic I confirmă capacitatea cadrului didactic de a avea, cu prioritate, abilităţi didactice şi pedagogice (bune practici) de nivel superior.
    20. Este o diferenţă între a avea cunoştinţe ştiinţifice de specialitate (conţinutul disciplinei predate) şi a avea însuşiri şi abilităţi didactice şi pedagogice care să conducă la învăţarea materiei de către elevi. În această a doua situaţie, cunoştinţele de specialitate sunt într-un plan secund.
    21. Din punctul de vedere al raţiunii pentru care se acordă indemnizaţia de doctorat, nu există nicio diferenţă relevantă între personalul didactic de predare cu titlu de doctor, ce a obţinut gradul didactic I pe baza acestuia, şi orice alt salariat bugetar ce deţine titlul de doctor. Atât unii, cât şi ceilalţi sunt prezumaţi că satisfac interesul public al plusului de valoare adus societăţii. De altfel, această raţiune rezultă logic şi din aceea că beneficiază de indemnizaţie doar salariaţii care lucrează în domeniul studiilor de doctorat, întrucât doar aceştia se prezumă că pot aduce un plus de valoare real în activitatea socială de ansamblu, iar nu şi cei care profesează în alte domenii, în care nu au o astfel de oportunitate.
    22. Cel mai evident, discriminarea apare în raport cu personalul bugetar din alte domenii, care, pe baza titlului de doctor, a obţinut şi alte beneficii salariale, legiuitorul menţinând totuşi indemnizaţia pentru doctorat.
    23. Astfel, potrivit art. 16 alin. (2^1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, este exceptat de la absolvirea cursului pentru gradul profesional de comisar-şef de poliţie, subcomisar de poliţie, poliţistul care a dobândit titlul ştiinţific de doctor. În conformitate cu art. 56 lit. b) pct. C din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, în timp de pace, pentru menţinerea ofiţerilor în activitate în unele grade superioare, pe lângă condiţiile prevăzute la art. 54 şi 55, se mai cere să fi absolvit cursuri de capacitate pentru gradul de colonel sau comandor. Admiterea la acest curs se face pe bază de examen, însă se exceptează de la această condiţie locotenent-coloneii şi căpitan-comandorii care deţin titlul de doctor.
    24. În sfârşit, art. 95 alin. (2) din Legea nr. 145/2019 privind statutul poliţiştilor de penitenciare prevede că poliţistul de penitenciare cu gradul de comisar-şef care a dobândit titlul de doctor în specialitatea funcţiei sau într-o specialitate înrudită poate obţine gradul profesional de chestor de poliţie penitenciară fără a mai trebui să promoveze examenul organizat în acest scop.
    25. În Dosarul nr. 275D/2024 se apreciază că prevederile art. 14 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice au fost modificate, practic, printr-un ordin de ministru, ceea ce contravine dispoziţiilor constituţionale.
    26. Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază, în Dosarul nr. 188D/2024, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    27. Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă apreciază, în Dosarul nr. 275D/2024, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    28. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază, în dosarele nr. 3.384D/2024 şi nr. 1.078D/2025, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    29. Tribunalul Suceava - Secţia I civilă apreciază, în Dosarul nr. 325D/2025, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    30. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    31. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    32. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    33. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 14 alin. (3) şi ale art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, prevederi legale care au următorul conţinut:
    - Art. 14 alin. (3): „Personalul didactic de predare care solicită şi obţine gradul didactic I prin echivalare, potrivit prevederilor Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.561/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind formarea continuă a personalului din învăţământul preuniversitar, cu modificările şi completările ulterioare, nu primeşte indemnizaţia pentru titlul ştiinţific de doctor. Cadrele didactice optează pentru indemnizaţia pentru titlul ştiinţific de doctor sau pentru echivalarea cu gradul didactic I.“;
    – Art. 39 alin. (5): „Sporul pentru titlul ştiinţific de doctor, acordat ca sumă compensatorie sau ca spor la salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare, după caz, de la data aplicării prevederilor prezentei legi nu se mai acordă, personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor, indiferent de data obţinerii acestuia, beneficiind de prevederile art. 14.“

    34. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept şi alin. (5) privind principiul legalităţii, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 7 paragraful 1 referitor la legalitatea incriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 23 alin. (1) privind libertatea individuală, ale art. 41 alin. (4) privind egalitatea remuneraţiei în muncă între femei şi bărbaţi, în condiţii de muncă egală, art. 44 - Dreptul de proprietate privată şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 108 privind actele Guvernului şi ale art. 115 privind delegarea legislativă, prin raportare la prevederile art. 73 privind categoriile de legi din Constituţie, ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană, precum şi dispoziţiilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, ale art. 1 privind interzicerea discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţie şi ale art. 1 alin. (1) din Convenţia nr. 111/1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forţei de muncă şi exercitării profesiei.
    35. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra prevederilor criticate, prin raportare la critici asemănătoare, prin Decizia nr. 97 din 16 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 24 iulie 2023, şi Decizia nr. 654 din 21 noiembrie 2024*), nepublicată la data redactării prezentei decizii, respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.
    *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 654 din 21 noiembrie 2024 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1022 din 5 noiembrie 2025.

    36. Curtea a observat că, în esenţă, autorii excepţiei erau nemulţumiţi de faptul că, drept urmare a aplicării prevederilor art. 14 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 1 iulie 2017, personalul didactic de predare care a obţinut gradul didactic I prin echivalare cu titlul ştiinţific de doctor, conform Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.561/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind formarea continuă a personalului din învăţământul preuniversitar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2011, nu mai poate beneficia de sporul pentru titlul ştiinţific de doctor, indiferent de data obţinerii acestuia. Cu alte cuvinte, începând cu data intrării în vigoare a prevederilor art. 14 şi modificarea dispoziţiilor art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul nu a mai permis acordarea unei duble bonificaţii pentru aceeaşi calificare, respectiv pentru titlul ştiinţific de doctor şi pentru gradul didactic I, dacă acesta din urmă a fost obţinut prin echivalare, întrucât obţinerea gradului I în această modalitate reprezintă un beneficiu în sine, având în vedere avantajele financiare acordate personalului didactic de predare.
    37. În prealabil analizării criticilor de neconstituţionalitate ale autorilor, Curtea a arătat că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor privind abrogarea sporului pentru titlul ştiinţific de doctor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 617 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 19 noiembrie 2015, paragraful 12, şi Decizia nr. 594 din 5 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 7 august 2012), statuând că sporurile, premiile şi alte stimulente acordate demnitarilor şi altor salariaţi prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. Diferenţierea indemnizaţiilor şi a salariilor de bază pentru demnitari şi alţi salariaţi din sectorul bugetar este opţiunea liberă a legiuitorului, ţinând seama de importanţa şi complexitatea diferitelor funcţii. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade, le poate suspenda sau chiar anula.
    38. De asemenea, în ceea ce priveşte politica de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, Curtea Constituţională a statuat că reprezintă dreptul şi obligaţia autorităţii legiuitoare să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, precum şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 887 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 14 aprilie 2021, paragraful 34).
    39. În ceea ce priveşte prima critică a autorilor excepţiei, în sensul că prevederile supuse controlului sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, fiind astfel neconstituţionale, în măsura în care acestea sunt aplicabile şi cadrelor didactice care au obţinut gradul didactic I folosindu-se de titlul ştiinţific de doctor deţinut anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, Curtea a observat că, în realitate, autorii nu invocă o lipsă de claritate sau de precizie a prevederilor criticate, ci aceştia atacă soluţia legislativă adoptată de legiuitor, respectiv imposibilitatea de a beneficia atât de avantajele obţinute ca urmare a dobândirii gradului didactic I prin echivalarea cu titlul ştiinţific de doctor, cât şi de indemnizaţia pentru deţinerea titlului ştiinţific de doctor. De altfel, analizând prevederile art. 39 alin. (5) din legea-cadru anterior menţionată rezultă cu claritate că acestea se aplică şi categoriilor de personal didactic cărora le-a fost acordat titlul ştiinţific de doctor anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, legiuitorul folosind sintagma „indiferent de data obţinerii acestuia“ (a titlului ştiinţific de doctor - s.n.) şi precizând că aceste categorii vor beneficia de prevederile art. 14 din Legea-cadru nr. 153/2017. Prin urmare, Curtea a reţinut că această critică este neîntemeiată.
    40. Cât priveşte pretinsa încălcare a principiului neretroactivităţii legii, întrucât regula prevăzută de art. 14 se aplică şi personalului didactic de predare care a obţinut titlul ştiinţific de doctor anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 209 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1031 din 4 noiembrie 2020, paragrafele 31 şi 32) că, în măsura în care prevederile criticate se aplică începând cu data intrării lor în vigoare, fără să aibă niciun efect cu privire la sumele încasate deja de beneficiarii sporului pentru titlul ştiinţific de doctor, nu se pune problema încălcării principiului neretroactivităţii legii. Legea-cadru nr. 153/2017 nu conţine nicio prevedere care să impună/permită aplicarea dispoziţiilor sale şi pentru situaţii din trecut. Ca atare, devine operantă regula de bază din dreptul intertemporal, potrivit căreia actele normative îşi produc efectele începând cu data intrării lor în vigoare (tempus regit actum). De altfel, Curtea a constatat deja că prevederile criticate nu sunt retroactive, deoarece se aplică de la momentul intrării lor în vigoare, pentru viitor (Decizia nr. 691 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 27 februarie 2020, paragraful 28).
    41. De asemenea, Curtea a mai statuat, în mod constant, că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune ulterior intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004, şi Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004).
    42. Prin urmare, având în vedere că prevederile art. 14 alin. (3) coroborat cu art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 îşi produc efectele pentru viitor, respectiv începând cu data aplicării dispoziţiilor noii legi, instanţa de contencios constituţional a constatat că, în speţa dedusă controlului, nu este încălcat principiul neretroactivităţii legii.
    43. Referitor la cea de-a treia critică a autorilor excepţiei, privind încălcarea principiului egalităţii în drepturi prevăzut de art. 16 din Constituţie, precum şi a dispoziţiilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 privind interzicerea discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţie, Curtea a observat că dispoziţiile criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, respectiv tuturor celor care au dobândit gradul didactic I prin echivalarea cu titlul ştiinţific de doctor, indiferent de data la care au dobândit titlul. Cu alte cuvinte, prevederile criticate vor fi aplicabile personalului didactic de predare care a obţinut titlul ştiinţific de doctor atât anterior, cât şi ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017. Tocmai pentru a evita orice diferenţă de tratament juridic între persoanele aflate în aceeaşi situaţie juridică, legiuitorul nu a acordat anumite beneficii personalului didactic de predare în funcţie de data obţinerii titlului ştiinţific de doctor, ci a prevăzut acelaşi regim juridic pentru cadrele didactice care se regăsesc în ipoteza prevăzută de normele criticate.
    44. Potrivit jurisprudenţei Curţii (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 344 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 20 iunie 2022), nesocotirea principiului egalităţii în drepturi are drept consecinţă neconstituţionalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea principiului. În acest sens, Curtea a reţinut că discriminarea se bazează pe noţiunea de excludere de la un drept, iar remediul constituţional specific, în cazul constatării neconstituţionalităţii discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului. Însă, ţinând cont că prevederile criticate se aplică tuturor persoanelor care au obţinut gradul didactic I prin echivalarea cu titlul ştiinţific de doctor, fără să aibă relevanţă data la care persoanele au dobândit titlul, nu se pot reţine o încălcare a principiului egalităţii în drepturi şi nici existenţa unei discriminări în cadrul categoriei personalului didactic, în funcţie de data dobândirii titlului.
    45. Referitor la restul susţinerilor autorilor excepţiei cu privire la aplicarea normelor criticate, Curtea a reţinut că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 excedează controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, aceasta revenind autorităţilor publice responsabile, iar, în caz de litigiu, instanţelor judecătoreşti. În acest sens, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, „justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.665 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 19 februarie 2010).
    46. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, inclusiv prin raportare la art. 44 din Constituţie.
    47. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu este incidentă ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată.
    48. În ceea ce priveşte invocarea art. 23 alin. (1) privind libertatea individuală, autorii excepţiei nu arată în ce constă contrarietatea dintre prevederile legale criticate şi acest text constituţional, astfel încât Curtea nu se poate pronunţa asupra acestei critici.
    49. Referitor la criticile potrivit cărora prevederile art. 14 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice au fost modificate, practic, printr-un ordin de ministru, ceea ce ar contraveni dispoziţiilor constituţionale ale art. 108 privind actele Guvernului şi ale art. 115 privind delegarea legislativă, prin raportare la prevederile art. 73 privind categoriile de legi, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, această concluzie reieşind din considerentele de mai sus. Dispoziţiile legale criticate nu au fost modificate printr-un act infralegal, ci actul administrativ în discuţie a fost adoptat în aplicarea acestor dispoziţii.
    50. Privitor la invocarea prevederilor art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană prin raportare la hotărâri ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, Curtea reţine că respectiva jurisprudenţă nu se referă la chestiunea de drept în discuţie în prezenta cauza, astfel încât Curtea nu poate analiza criticile de neconstituţionalitate raportate la menţionatul art. 148 alin. (2).
    51. În concluzie, Curtea nu poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate.
    52. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Iuga Ion în Dosarul nr. 2.388/100/2022 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, de Groza Laura Delia în Dosarul nr. 184/83/2023 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă, de Totolan Ecaterina Gabriela în Dosarul nr. 1.149/1/2024 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Agafiţei Florinel şi Săcrieru Răzvan-Sorin în Dosarul nr. 866/44/2021/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de Radion Palaghia în Dosarul nr. 4.699/86/2023 al Tribunalului Suceava - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 14 alin. (3) coroborat cu art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Suceava - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 29 mai 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    În temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Fabian Niculae

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 282 din 29 mai 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"

﻿ DECIZIA nr. 282 din 29 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) coroborat cu art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 282 din 29 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) coroborat cu art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice