Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 281 din 29 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 281 din 29 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1021 din 4 noiembrie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena  │-                 │
│Ionea              │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscalbugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Independent al Medicilor din Maramureş, în numele membrilor săi Zagyva Piroska Judit şi alţii, în Dosarul nr. 35/100/2020 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.230D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosar au fost depuse mai multe înscrisuri amicus curiae din partea Sindicatului Medicilor „Promedica“ din Craiova, a Colegiului Judeţean al Medicilor Maramureş din Baia Mare, a Camerei Federative a Sindicatelor din România (CFSMR) din Bucureşti, a Camerei Judeţene a Medicilor din Arad, a Sindicatului Sindimed Bacău, a Federaţiei Europene a Medicilor Angajaţi din Bruxelles şi a Sindicatului Materna din Timişoara, prin care se susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
    4. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.333D/2021 şi nr. 1.337D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Sindicatul Independent al Medicilor din Maramureş, respectiv de acelaşi sindicat în numele membrei Damian Ildiko în dosarele nr. 36/100/2020 şi nr. 649/100/2020 ale Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă.
    5. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    6. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosare au fost depuse înscrisuri amicus curiae din partea Federaţiei „Solidaritatea Sanitară“ din România, cu sediul în Bucureşti, prin care se susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
    7. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentanta Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.333D/2021 şi nr. 1.337D/2021 la Dosarul nr. 1.230D/2021, care a fost primul înregistrat.
    8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 339 din 9 iulie 2024.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    9. Prin Încheierea din 2 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 35/100/2020, Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscalbugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, conform căreia „drepturile salariale aferente activităţii prestate de medici în linia de gardă, în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, în baza unui contract individual de muncă cu timp parţial sunt incluse în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar“. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Independent al Medicilor din Maramureş, în numele membrilor Zagyva Piroska Judit şi alţii, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor cereri privind drepturi băneşti.
    10. Prin Încheierea din 1 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 36/100/2020, şi Încheierea din 16 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 649/100/2020, Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 şi ale art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Independent al Medicilor din Maramureş, respectiv de acelaşi sindicat în numele membrei Damian Ildiko în cadrul unor cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri privind drepturi băneşti.
    11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile de lege criticate, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020, sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16, 41 şi 44 raportat la art. 20 şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederilor art. 53 din Constituţie. În acest sens se arată că se creează o discriminare între medicii care sunt angajaţi ai unităţii medicale în care desfăşoară orele de gardă şi medicii care nu sunt angajaţi ai unităţii medicale în care desfăşoară orele de gardă, întrucât, în timp ce primilor li se consacră caracterul de „element de salarizare“, şi nu caracterul unui veritabil salariu de bază cu privire la drepturile salariale aferente orelor de gardă, cu consecinţa plafonării lor la nivelul ianuarie 2018, celor din a doua categorie (care nu au un contract individual de muncă pentru norma de bază) li se consacră prin art. 3 din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 în mod expres caracterul de salariu de bază, şi nu de element salarial.
    12. Astfel, în aplicarea art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 şi a art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, în interpretarea instanţei supreme, medicii care vor efectua ore de gardă în aceeaşi unitate medicală în baza aceloraşi contracte de muncă cu timp parţial, în aceleaşi condiţii (lucrând probabil împreună), vor avea un tratament juridic salarial diferit în raport cu existenţa sau inexistenţa unui contract de muncă încheiat cu unitatea medicală pentru norma legală de muncă. Pentru cei care au contract pentru norma legală (având stabilit un salariu de bază pentru norma legală) dreptul salarial pentru orele de gardă peste norma legală va avea caracter de „element salarial“ cu o valoare plafonată, iar pentru ceilalţi, care nu au un astfel de contract, va avea caracter de „salariu de bază“ plătit la nivelul anului 2022, conform funcţiei, gradului profesional şi vechimii, deşi ambele categorii de medici vor îndeplini aceleaşi sarcini, vor avea aceeaşi funcţie, acelaşi grad şi aceeaşi vechime.
    13. Singura interpretare care ar asigura o egalitate de tratament juridic este cea potrivit căreia orele de gardă sunt salarizate cu salariul de bază la acelaşi nivel cu salariul de bază pentru norma legală, şi nu interpretarea conform căreia drepturile salariale pentru orele de gardă sunt „elemente ale sistemului de salarizare“ la care se referă art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018.
    14. Interpretarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are la bază argumentul expus la paragraful 75 din Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020, potrivit căruia munca prestată cu titlu de activitate de gardă are mereu aceeaşi natură juridică şi, prin urmare, aceeaşi modalitate de salarizare, respectiv cea prevăzută de norma cu caracter general care o reglementează, respectiv art. 3 alin. (1) din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit căruia personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază.
    15. Se apreciază însă că acest argument nu este valid decât în interpretarea potrivit căreia orele de gardă trebuie remunerate conform salariului de bază pentru norma legală, începând cu ianuarie 2019, după expirarea excepţiei reglementate de art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017. O interpretare contrară ar conduce la concluzia că până şi orele de gardă care se efectuează pentru completarea normei legale de muncă ar trebui remunerate la valoarea din ianuarie 2018, şi nu prin raportare la nivelul salariului de bază reglementat pentru norma legală.
    16. Se învederează că art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu distinge între diferitele situaţii în care se efectuează orele de gardă. Se identifică astfel 3 situaţii distincte, iar analiza incidenţei interpretării date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în fiecare caz în parte dă naştere unor discriminări între medici. Astfel, principala distincţie vizează situaţia medicilor care au încheiat sau nu un contract de muncă cu unitatea medicală pentru norma legală, discriminarea adusă de interpretarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie fiind evidentă. A doua distincţie se referă la situaţia reglementată de art. 5 alin. (2) din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit căruia gărzile efectuate de medici pentru completarea normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, stabilite prin regulamente specifice, reprezintă gărzi obligatorii.
    17. În condiţiile în care art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu distinge între situaţiile în care se efectuează gărzi, interpretarea instanţei supreme potrivit căreia toate drepturile salariale aferente liniei de gardă constituie elemente ale sistemului de salarizare, plafonate de art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, ar duce la stabilirea a două niveluri ale salariului de bază chiar şi în interiorul salarizării pentru norma legală, acolo unde aceasta se completează cu gărzi obligatorii conform art. 5 alin. (2) din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.
    18. O astfel de interpretare este contrară art. 16 din Constituţie, fiind profund discriminatorie în sensul în care pentru aceeaşi activitate să fie stabilite două niveluri salariale diferite în funcţie de numărul de ore prestate de medic, spre deosebire de acei medici care nu se află în situaţia completării normei legale de muncă cu ore de gardă.
    19. Dispoziţiile art. 5 alin. (4) din capitolul II din anexa nr. II Ia Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora contravaloarea gărzilor efectuate în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază face parte din suma salariilor de bază, confirmă faptul că dreptul salarial pentru orele de gardă este salariul de bază, parte din valoarea salariului total de bază raportat la care se calculează procentul maxim al celorlalte elemente de salarizare, conform art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, interpretarea contrară fiind neconstituţională.
    20. Dispoziţiile de lege criticate aduc atingere şi prevederilor constituţionale ale art. 20, 41 şi 44, cu referire la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, dreptul la un salariu de bază şi la acordarea salariului de bază în conformitate cu munca depusă este garantat. Interpretarea dată de instanţa supremă aduce atingere dreptului la un bun, salariu de bază, determinând reinterpretarea acestuia într-o noţiune inferioară, „element de salarizare“, care poate fi diminuat sau plafonat fără a putea fi supus controlului de constituţionalitate.
    21. Plata drepturilor salariale aferente orelor de gardă ca salariu de bază stabilit prin raportare la salariul de bază pentru norma legală de muncă prevăzute de art. 3 alin. (1) din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 îndreptăţeşte cadrele medicale să invoce protejarea, conform art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, a „bunurilor“ acestora, înţelegând aici şi creanţa în virtutea căreia solicitantul poate pretinde că are cel puţin o speranţă legitimă de a obţine dreptul de a se bucura efectiv de un drept de proprietate.
    22. Se susţine, totodată, că restrângerea dreptului privind nivelul salariului de bază pentru orele de gardă corespunzător funcţiei prin interpretarea acestuia ca „element de salarizare“ şi includerea sa în interpretarea art. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 contravine prevederilor art. 53 din Constituţie, precum şi reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aducând atingere înseşi existenţei dreptului care, astfel, poate fi modificat sau chiar eliminat. Aşadar, neacordarea unui drept stabilit imperativ de lege echivalează cu golirea sa de conţinut, cu suprimarea în fapt a acestuia.
    23. Se susţine că, în conformitate cu prevederile constituţionale invocate mai sus, interpretarea dispoziţiilor legale trebuie să fie în sensul în care drepturile salariale cuvenite pentru prestarea activităţii în linia de gardă în vederea asigurării continuităţii activităţii medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru nu se încadrează în categoria drepturilor băneşti la care face referire art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018.
    24. Argumentele avute în vedere în acest sens vizează, pe de o parte, succesiunea în timp a dispoziţiilor legale referitoare la salarizarea personalului medical, din cuprinsul cărora rezultă că, atunci când a intenţionat să excepteze drepturile salariale aferente activităţii prestate în linia de gardă de la acordarea majorărilor prevăzute în contextul aplicării etapizate a Legii-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a prevăzut în mod expres acest lucru la art. 38 alin. (3) lit. h) din lege, iar aceste dispoziţii au avut o aplicare limitată în timp, şi anume până în decembrie 2018. Extinderea acestei limitări trebuie făcută printr-o normă expresă şi în mod justificat.
    25. Contrar interpretării instanţei supreme, opţiunea legiuitorului de a reglementa salarizarea activităţii realizate în linia de gardă prin încheierea unui contract de muncă cu timp parţial şi faptul că între medici şi aceeaşi unitate sanitară au fost încheiate două contracte de muncă distincte produc efecte în mod incontestabil şi sub aspectul naturii juridice a drepturilor salariale cuvenite în baza acestora. Obiectul unui asemenea contract de muncă cu timp parţial este reprezentat de efectuarea gărzilor de către personalul sanitar în afara normei legale de muncă şi a programului de lucru la funcţia de bază, salariul fiind stabilit în raport cu tariful orar aferent salariului de bază, iar durata acestui contract nu poate fi decât aceeaşi cu cea a contractului de muncă încheiat cu normă întreagă. Or, câtă vreme salariaţii au, în esenţă, un singur salariu de bază, în temeiul căruia este stabilit şi tariful orar aferent activităţii prestate în linia de gardă, aceştia ar trebui să beneficieze de un singur salariu brut lunar, fiind discutabilă aşadar şi din această perspectivă ipoteza existenţei în plată a două remuneraţii distincte, aferente unor contracte de muncă distincte.
    26. Autorii excepţiei apreciază că orele de gardă suplimentare sunt efectuate de medici în baza unui contract de muncă cu timp parţial, distinct de contractul individual de muncă în baza căruia se desfăşoară funcţia de bază, obiectul contractului de muncă cu timp parţial constituindu-l efectuarea gărzilor în afara normei legale şi a programului de lucru aferent funcţiei de bază. Drepturile salariale aferente muncii prestate în baza contractului cu timp parţial se determină prin raportare la salariul de bază brut lunar, care va fi ajustat în funcţie de modificările legislative ulterioare. Aşadar, se apreciază că, pentru munca prestată în vederea asigurării continuităţii activităţii medicale, medicilor li se cuvine un salariu determinat prin raportare la salariul de bază brut lunar în plată aferent funcţiei de bază.
    27. Salariul cuvenit muncii prestate în baza unui contract distinct (contract individual de muncă cu timp parţial) nu poate fi considerat ca făcând parte din categoria sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi altor elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar. Acest lucru este evident şi logic, sporurile, indemnizaţiile, compensaţiile etc. fiind menţionate în contractul încheiat pentru funcţia de bază în capitolul referitor la salariul aferent acestei funcţii şi reprezentând, alături de salariul de bază, componente ale salariului cuvenit angajatului. Dimpotrivă, salariul cuvenit medicilor pentru activitatea de gardă suplimentară este unul distinct, independent de salariul aferent funcţiei de bază, datorat de angajator în baza unui alt raport juridic (cel rezultat din încheierea unui contract de muncă cu timp parţial) şi reprezintă contraprestaţia unei alte activităţi, respectiv efectuarea gărzilor în afara normei legale şi a programului de lucru aferent funcţiei de bază.
    28. Această interpretare este în concordanţă cu prevederile cap. VIII din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care la art. 106 prevede că salariatul încadrat cu contract de muncă cu timp parţial se bucură de drepturile salariaţilor cu normă întreagă, în condiţiile prevăzute de lege şi de contractele colective de muncă aplicabile, iar drepturile salariale se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru. În acelaşi sens, la art. 104 se menţionează expres că salariatul comparabil este salariatul cu normă întreagă din aceeaşi unitate, care are acelaşi tip de contract individual de muncă, prestează aceeaşi activitate sau una similară cu cea a salariatului angajat cu contract individual de muncă cu timp parţial, avându-se în vedere şi alte considerente, cum ar fi vechimea în muncă şi calificarea/aptitudinile profesionale.
    29. În această interpretare, drepturile salariale aferente muncii prestate ca „gardă suplimentară“ începând din ianuarie 2019 s-ar calcula prin raportare la salariul în plată, aferent funcţiei de bază (având în vedere că activitatea prestată ca gardă suplimentară este identică cu cea prestată în baza contractului individual de muncă pentru funcţia de bază). Astfel s-ar evita discriminarea contrară art. 16 din Constituţie, asigurându-se un nivel de salarizare egal între medicii care au contract pentru norma legală cu spitalul şi cei care nu au un astfel de contract şi efectuează doar gărzi.
    30. Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă paragraful 77 din Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, şi arată că, în condiţiile în care salarizarea pentru activitatea de gardă este similară atât în ipoteza în care aceasta se realizează pentru completarea normei legale de muncă programului normal de lucru de la funcţia de bază, cât şi în ipoteza în care se realizează în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază (cum este cazul prezentei cauze), iar dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 şi ale art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu reglementează o salarizare diferită a activităţii de gardă pentru cele două ipoteze de exercitare a acesteia, prevederile legale criticate sunt constituţionale în raport cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie, principiul egalităţii în drepturi nefiind încălcat. De asemenea, invocă paragrafele 82 şi 83 din decizia instanţei supreme mai sus amintită şi arată că, reţinând jurisprudenţa constantă în materie a Curţii Constituţionale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că legiuitorul este în drept să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi cu privire la diminuarea ori chiar încetarea acordării lor, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Constituţie, sens în care este şi opinia Curţii de Apel Cluj.
    31. Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.333D/2021, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    32. Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.337D/2021, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că prin art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 legiuitorul a frânt corelaţia iniţial prevăzută pentru drepturile salariale aferente orelor de gardă cu drepturile salariale aferente salariului de bază aflat în plată. Deşi situaţia s-a dorit a fi una temporară şi de excepţie, aplicabilă până la finele anului 2018, prin art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 acest regim derogatoriu a fost perpetuat şi ulterior. Cu alte cuvinte, fără să se facă nicio distincţie, norma stabileşte că valoarea sporurilor aflate în plată în luna decembrie 2018 se menţine şi pentru anul 2019, iar, ulterior, ca urmare a modificării normei citate, aceeaşi situaţie a fost perpetuată şi pentru anul 2020. Or, cum orele de gardă se remunerează sub forma unui spor, iar acest drept a fost limitat prin art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin raportare la drepturile cuvenite în luna ianuarie 2018, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 drepturile salariale având natura sporurilor au fost în continuare menţinute la nivelul lunii ianuarie 2018, rezultă, intermediar, că intrarea în vigoare a regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 nu a fost de natură să conducă la modificarea drepturilor salariale aferente orelor de gardă, acestea rămânând la nivelul stabilit anterior, pentru luna ianuarie 2018. Aşadar, nu se poate pune problema acordării unui spor stabilit ulterior lunii ianuarie 2018, în condiţiile în care pentru activitatea aferentă orelor de gardă legiuitorul a stabilit, prin norme speciale, că salarizarea se face prin raportare la cuantumul acordat în ianuarie 2018. Acest fapt a fost subliniat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020 în paragrafele 69, 76, 77 şi 80. Conchizând, în condiţiile în care drepturile salariale aferente orelor de gardă au fost plafonate la nivelul lunii ianuarie 2018 şi, în plus, aceste drepturi sunt determinate în mod exclusiv prin raportare la tariful orar aferent salariului de bază, pentru activitatea de gardă prestată în afara timpului normal de muncă nu se pot acorda sporurile prevăzute de regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018. Contrar celor susţinute în excepţia de neconstituţionalitate, indiferent dacă medicul are sau nu încheiat un contract individual de muncă cu unitatea sanitară şi pentru norma de bază, în toate cazurile salarizarea se stabileşte conform art. 3 din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 respectiv sub forma unui spor raportat la tariful orar al salariului de bază, cu particularitatea că în cazul celor care nu au încheiat un contract pentru funcţia de bază, salariul de bază se stabileşte prin raportare la funcţia şi gradul profesional în care aceştia sunt confirmaţi prin ordin al ministrului sănătăţii, corespunzător vechimii în muncă. În acelaşi sens sunt şi considerentele Deciziei nr. 59 din 28 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Totodată, din interpretarea sistematică a art. 3 din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 rezultă că salarizarea celor două categorii de personal se face în mod identic, ceea ce înseamnă că plafonarea prevăzută de art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 şi de art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 se aplică în ambele situaţii. Aşa fiind, nu se poate reţine existenţa unui tratament diferit.
    33. Totodată, Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă reţine că este atributul exclusiv al legiuitorului să stabilească modalitatea de salarizare a anumitor activităţi şi să traseze distincţii între acestea, fără ca stabilirea unor modalităţi diferite de salarizare să poată fi considerată o limitare a dreptului în sensul art. 53 din Constituţie ori să constituie o atingere a dreptului la muncă sau a dreptului de proprietate, aşa cum afirmă reclamantul. Cu alte cuvinte, faptul că legiuitorul a stabilit o modalitate de salarizare diferită a orelor de gardă, raportat la activitatea de bază, nu constituie o încălcare a art. 53, 41 şi 44 din Constituţie şi nici a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    34. În final, şi cel mai important, este de observat că, raportat la art. 3 alin. (1) din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, salarizarea orelor de gardă se face după un algoritm special, respectiv prin raportare exclusivă la tariful orar al salariului de bază. Aşadar, legiuitorul a exclus acordarea oricăror alte beneficii salariale pentru orele de gardă, precum sporul dedus judecăţii, drepturile salariale fiind determinate în mod exclusiv prin raportare la tariful orar stabilit pentru salariul de bază.
    35. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    36. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    37. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    38. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018, şi ale art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, aşa cum aceste dispoziţii au fost interpretate prin Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din data de 12 ianuarie 2021. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut:
    - Art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017:
    "Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale: [...]
    h) începând cu luna martie 2018 până la 31 decembrie 2018, drepturile salariale aferente activităţii prestate în linia de gardă, sporul pentru activitatea prestată în ture, sporul acordat pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare nu se lucrează, sporul pentru munca prestată în timpul nopţii vor fi determinate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018. [...]"

    – Art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018: „Începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.“

    39. Prin Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis că „drepturile salariale aferente activităţii prestate de medici în linia de gardă, în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, în baza unui contract individual de muncă cu timp parţial sunt incluse în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, astfel încât, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul acestora se menţine cel mult la nivelul celui acordat pentru luna decembrie 2018, conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018, în temeiul art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii“.
    40. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 şi ale art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, în interpretarea dată prin Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt contrare următoarelor prevederi constituţionale: art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 referitor la dreptul la muncă, art. 44 privind proprietatea şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. De asemenea, susţin că sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 20 prin raportare la dispoziţiile art. 1, privind proprietatea, din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    41. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit reglementărilor capitolului II din anexa nr. II - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“ la Legea-cadru nr. 153/2017, gărzile pot fi efectuate atât în timpul programului de muncă, cât şi în afara acestuia. Gărzile efectuate de medici pentru completarea normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, stabilite prin regulamente specifice, reprezintă gărzi obligatorii [art. 5 alin. (2)]. Pentru gărzile efectuate peste durata normală a timpului de lucru în vederea asigurării continuităţii asistenţei medicale, medicii vor încheia cu unitatea sanitară publică un contract individual de muncă cu timp parţial pentru activitatea prestată în linia de gardă şi vor beneficia numai de drepturile aferente activităţii prestate în linia de gardă [art. 5 alin. (3)].
    42. Un contract individual de muncă cu timp parţial încheiat exclusiv în vederea efectuării serviciului de gardă pot încheia şi medicii care nu au contract individual de muncă cu unitatea sanitară [art. 3 alin. (5)].
    43. În ceea ce priveşte munca desfăşurată în linia de gardă pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, aceasta se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază [art. 3 alin. (1)]. Gărzile efectuate în zilele lucrătoare se salarizează cu un spor de până la 75% din tariful orar al salariului de bază, în timp ce gărzile efectuate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, potrivit dispoziţiilor legale, nu se lucrează se salarizează cu un spor de până la 100% din tariful orar al salariului de bază [art. 3 alin. (2) şi (3)].
    44. Curtea mai reţine că, potrivit legii, contravaloarea gărzilor efectuate în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, cu excepţia sporului prevăzut la art. 3 alin. (2) şi (3), face parte din suma salariilor de bază [art. 5 alin. (4)].
    45. În ceea ce priveşte dispoziţiile de lege criticate, analizând contextul reglementării, Curtea reţine că, potrivit art. 43 din Legea-cadru nr. 153/2017, această lege a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2017. Dispoziţiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 au reglementat aplicarea etapizată a acestei legi. Dispoziţiile alin. (2) din acest articol de lege, care reglementează salarizarea pentru anul 2017, prevăd menţinerea în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, a cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi a cuantumului sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    46. Potrivit alin. (3) din acelaşi articol de lege, începând cu data de 1 ianuarie 2018, cuantumul aceloraşi drepturi se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25. În mod excepţional, pentru personalul care ocupă funcţiile de medici, de asistenţi medicali şi ambulanţieri/şoferi autosanitară, prin excepţie de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, salariile de bază se majorează la nivelul salariului de bază stabilit potrivit Legii-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte drepturile salariale aferente muncii desfăşurate în linia de gardă, dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, care constituie obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, prevăd menţinerea acestora conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018. Această reglementare are un caracter derogatoriu, pe perioada anului 2018, de la dispoziţiile art. 3 din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, care reglementează salarizarea muncii efectuate în linia de gardă.
    47. Prin dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 s-a stabilit ca, începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice să fie menţinut cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019.
    48. Prin Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020, paragraful 69, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a apreciat că dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privesc şi drepturile salariale aferente muncii desfăşurate în linia de gardă, întrucât acestea sunt incluse în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, astfel încât cuantumul acestora este plafonat la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, respectiv ianuarie 2018. În paragrafele următoare ale aceleiaşi decizii, instanţa supremă, interpretând coroborat dispoziţiile art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi dispoziţiile art. 5 alin. (4) din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, a concluzionat că drepturile salariale aferente activităţii de gardă reprezintă un element al sistemului de salarizare specific personalului sanitar care urmează să fie inclus în salariul lunar.
    49. Un prim aspect de neconstituţionalitate invocat de autorii excepţiei de neconstituţionalitate este acela că prin interpretarea pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a dat-o dispoziţiilor de lege supuse controlului de constituţionalitate s-ar crea o discriminare între medicii care sunt angajaţi ai unităţii medicale, pentru care drepturile salariale aferente activităţii prestate în linia de gardă sunt calificate drept „elemente de salarizare“, şi medicii care nu sunt angajaţi ai unităţii medicale în care se desfăşoară orele de gardă, pentru care aceleaşi drepturi au caracterul de salariu de bază. Această diferenţiere ar genera un tratament diferit sub aspectul cuantumului remuneraţiei cuvenite.
    50. Un alt aspect de neconstituţionalitate invocat de autorii excepţiei se referă la încălcarea prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la muncă, precum şi a prevederilor constituţionale şi convenţionale privind proprietatea. Critica formulată pune în discuţie însuşi raţionamentul juridic al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, arătându-se că interpretarea potrivit căreia drepturile salariale aferente activităţii prestate în linia de gardă, în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, în baza unui contract individual de muncă cu timp parţial, sunt incluse în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar aduce atingere dreptului la un salariu de bază, cuvenit pentru munca prestată.
    51. Curtea reţine că în jurisprudenţa sa a statuat, de principiu, că o hotărâre prealabilă pronunţată pentru dezlegarea unei chestiuni de drept (respectiv o decizie pronunţată într-un recurs în interesul legii) nu poate constitui eo ipso obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece instanţa de contencios constituţional, în acord cu prevederile art. 146 din Legea fundamentală, nu are competenţa de a cenzura constituţionalitatea hotărârilor judecătoreşti, indiferent dacă sunt pronunţate în dezlegarea unor pricini de drept comun ori în vederea interpretării şi aplicării unitare a legii (a se vedea Decizia nr. 418 din 22 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 9 martie 2023, paragraful 16). Însă interpretarea care se poate aduce normei juridice de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin deciziile în care soluţionează recursuri în interesul legii, precum şi prin hotărârile prealabile pronunţate pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să ţină cont de exigenţa de ordin constituţional cuprinsă în art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia în România respectarea Constituţiei şi a supremaţiei sale este obligatorie (a se vedea Decizia nr. 418 din 22 septembrie 2022, precitată, paragraful 16).
    52. De asemenea, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa referitoare la contestarea constituţionalităţii normelor în interpretarea dată acestora prin decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a dezvoltat o analiză în două trepte, prima vizând respectarea competenţei sale prevăzute de Constituţie, iar cea de-a doua referitoare la raportarea la dispoziţiile Constituţiei a conţinutului normativ astfel determinat al normei criticate (Decizia nr. 509 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1077 din 13 noiembrie 2020, paragraful 15). Astfel, ca premisă a analizei sale cu privire la constituţionalitatea textelor criticate în interpretarea dată de instanţa supremă, Curtea Constituţională trebuie să stabilească mai întâi dacă această interpretare se încadrează în limitele art. 126 alin. (3) din Constituţie (a se vedea Decizia nr. 874 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 3 martie 2022, paragraful 21, şi Decizia nr. 124 din 21 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 21 iulie 2023, paragraful 13).
    53. În cauză, Curtea urmează să analizeze dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020, a realizat o veritabilă operă de interpretare a prevederilor.
    54. În acest sens, Curtea reţine că, prin dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a făcut o distincţie clară în ceea ce priveşte regimul juridic aplicabil în cazul salariilor de bază în raport cu cel aplicabil drepturilor salariale cuvenite pentru activitatea prestată în linia de gardă. Astfel, în măsura în care prin dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. a) şi b) au fost reglementate majorări ale salariului de bază pentru personalul care ocupă funcţiile de medici, de asistenţi medicali şi ambulanţieri/şoferi autosanitară, începând cu 1 ianuarie 2018, dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. h) din aceeaşi lege au stabilit că drepturile salariale cuvenite pentru activitatea prestată în linia de gardă, alături de alte categorii de sporuri, vor fi determinate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018.
    55. Dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 nu precizează în mod expres drepturile salariale cuvenite pentru activitatea prestată în linia de gardă, însă înglobează toate elementele sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar sau solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, cu excepţia salariului de bază ori a soldei de bază.
    56. Ulterior, urmărind evoluţia legislativă, Curtea constată că dispoziţiile art. 3^1 din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, introduse prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2023 pentru stabilirea unor măsuri la nivelul structurii organizatorice aferente unităţilor sanitare, precum şi stabilirea unor măsuri privind salarizarea personalului din sistemul sanitar public şi pentru completarea unor acte normative în domeniul sănătăţii şi în domeniul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 30 iunie 2023, dispoziţii care au fost modificate şi completate ulterior, au prevăzut acordarea unei „indemnizaţii“ pentru activitatea prestată în linia de gardă în baza unui contract individual de muncă cu timp parţial, confirmând opţiunea legiuitorului de a trata distinct regimul drepturilor salariale aferente activităţii în linia de gardă faţă de cel aplicabil salariului de bază.
    57. De altfel, Curtea observă că însăşi reglementarea materiei drepturilor salariale cuvenite pentru activitatea prestată în linia de gardă este cuprinsă în capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, alături de alte drepturi salariale ce fac parte din salariul lunar acordate personalului din sănătate, din unităţile de asistenţă medico-socială şi din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale.
    58. Prin urmare, Curtea Constituţională apreciază că interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020 constituie o operaţiune raţională de interpretare a dispoziţiilor legale ce se conformează sensului dorit de legiuitor, fără să modifice conţinutul acestora.
    59. Cu privire la evaluarea constituţionalităţii dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 şi ale art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, în interpretarea dată prin Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, din perspectiva normei constituţionale care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, Curtea Constituţională reţine că prin Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020, paragraful 75, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a arătat că munca prestată cu titlu de activitate de gardă are mereu aceeaşi natură juridică şi, prin urmare, aceeaşi modalitate de salarizare. În paragrafele 77 şi 78 din aceeaşi decizie, a reţinut şi că, indiferent când este efectuată - pentru completarea normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază sau în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, activitatea de gardă rămâne aceeaşi, nu poate avea o natură juridică diferită după timpul în care este efectuată, iar regimul ei juridic trebuie să fie acelaşi, după cum şi salarizarea trebuie să rămână identică. Inclusiv dispoziţiile art. 3 alin. (5) din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 fac referire la salariul de bază numai pentru stabilirea tarifului orar atunci când reglementează salarizarea medicilor care nu au contract individual de muncă cu unitatea sanitară care organizează serviciul de gardă.
    60. Prin urmare, interpretarea pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a dat-o dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 şi celor ale art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu stabileşte nicio distincţie în ceea ce priveşte natura juridică şi salarizarea cuvenită pentru activitatea prestată în linia de gardă între medicii care sunt angajaţi ai unităţii medicale în care desfăşoară orele de gardă şi medicii care nu sunt angajaţi ai unităţii medicale în care se desfăşoară orele de gardă, astfel că susţinerile referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 sunt neîntemeiate.
    61. Cât priveşte conformitatea dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 şi ale art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, în interpretarea dată prin Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu normele constituţionale şi convenţionale privind dreptul de proprietate şi dreptul la muncă, Curtea reţine, în acord cu cele arătate mai sus, că dispoziţiile de lege criticate justifică încadrarea în categoria „elementelor de salarizare“ a drepturilor salariale aferente activităţii prestate în linia de gardă. În mod concret, având în vedere că aceste drepturi nu se încadrează în noţiunea de „salariu de bază“ - nici măcar în cazul persoanelor care încheie un contract individual de muncă cu timp parţial pentru activitatea prestată în linia de gardă -, dar, cu toate acestea, fac parte din suma salariilor de bază [art. 5 alin. (4) din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017], Curtea apreciază că aceste drepturi salariale au o natură juridică distinctă, prin care legiuitorul a dorit să asigure o unitate de reglementare unor situaţii diverse: remunerarea activităţii de gardă desfăşurate pentru completarea normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază şi remunerarea activităţii în linia de gardă desfăşurate peste durata normală a timpului de lucru în vederea asigurării continuităţii asistenţei medicale. A rezultat, prin urmare, un drept cu o natură sui generis, supus unei reglementări diferite de cea referitoare la salariul de bază, dar care asigură remunerarea muncii prestate.
    62. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept şi o obligaţie ale legiuitorului (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006) şi că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007). De asemenea, Curtea Constituţională a reţinut că legiuitorul are dreptul să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 597 din 21 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 22 ianuarie 2024, paragraful 20).
    63. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează să fie plătite angajaţilor lor din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragraful 15.
    64. Curtea Constituţională observă şi că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen şi alţii împotriva Finlandei, paragraful 94).
    65. Având în vedere aceste repere jurisprudenţiale, Curtea apreciază că dispoziţiile de lege criticate se circumscriu marjei de apreciere de care dispune legiuitorul în reglementarea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar, astfel că nu pot fi reţinute criticile referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul la muncă şi dreptul de proprietate.
    66. În final, constatând că nu s-a reţinut încălcarea niciunui drept fundamental, Curtea reţine că sunt lipsite de temei şi criticile referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale care reglementează restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    67. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Independent al Medicilor din Maramureş, în numele membrilor săi Zagyva Piroska Judit şi alţii, în Dosarul nr. 35/100/2020 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi de Sindicatul Independent al Medicilor din Maramureş, respectiv de acelaşi sindicat, în numele membrei Damian Ildiko, în dosarele nr. 36/100/2020 şi nr. 649/100/2020 ale Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 29 mai 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Patricia-Marilena Ionea

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 281 din 29 mai 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"