Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 280 din 29 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 280 din 29 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 971 din 21 octombrie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena  │-                 │
│Ionea              │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011. Excepţia a fost ridicată de Societatea Hotel Perla Moldovei - S.R.L. din Slănic Moldova în Dosarul nr. 468/32/2019/a2 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 843D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 3.036D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Alexandru Ţăranu în Dosarul nr. 6.219/120/2017*/a2 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentanta Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.036D/2021 la Dosarul nr. 843D/2021, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, ca neîntemeiată. În acest sens invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 13 din 14 ianuarie 2021.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    7. Prin Încheierea din 23 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 468/32/2019/a2, şi Încheierea din 22 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 6.219/120/2017*/a2, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011. Excepţia a fost ridicată de Societatea Hotel Perla Moldovei - S.R.L. din Slănic Moldova, respectiv de Alexandru Ţăranu, cu prilejul soluţionării recursurilor formulate în cauze privind litigii de muncă.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, potrivit cărora în cazul conflictelor individuale de muncă hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului, sunt neconstituţionale, întrucât nu sunt precise şi clare.
    9. De asemenea, se susţine că dispoziţiile art. 214 din Legea nr. 62/2011 creează o discriminare, contrară prevederilor art. 16 din Constituţie, între două categorii de litigii, respectiv cele în cadrul cărora au fost pronunţate hotărâri care pot fi supuse controlului de legalitate şi acelea în care părţile nu au acces la un control eficient.
    10. Se mai arată că a fost restrâns exerciţiul unor drepturi fundamentale, fără a fi întrunite cerinţele prevăzute în art. 53 din Constituţie.
    11. Se consideră că, în analizarea dispoziţiilor de lege criticate, sunt relevante şi dispoziţiile referitoare la conţinutul şi fundamentarea soluţiilor legislative prevăzute în art. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
    12. Se mai susţine că lipsa de claritate şi previzibilitate a dispoziţiilor de lege, care afectează drepturi şi libertăţi, aduce atingere prevederilor art. 115 alin. (6) şi ale art. 76 din Constituţie. Se învederează că dispoziţiile art. 114 din Legea nr. 62/2011 au intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, potrivit art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, fapt ce contravine prevederilor constituţionale mai sus invocate.
    13. Se arată şi că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind proprietatea.
    14. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, arată că accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate instanţele judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, legiuitorul putând institui reguli speciale în considerarea unor situaţii speciale. Aşadar, liberul acces la justiţie nu presupune, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând părţilor posibilitatea de a ajunge în faţa instanţelor judecătoreşti în condiţii de egalitate, poate stabili reguli speciale de procedură, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege. De aceea, principiul înscris la art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie, presupune că legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie socială sau niciun grup social. De asemenea, în opinia instanţei supreme, instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, nu contravine principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, cât timp se asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Totodată, instanţa de judecată consideră că prevederile art. 44 din Constituţie nu au incidenţă în cauză, întrucât acestea statuează asupra dreptului de proprietate privată, iar în cauză nu se pune problema restrângerii sale, ci a excluderii căii de atac a recursului. Pentru aceleaşi raţiuni, apreciază că nu au incidenţă nici prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
    15. În ceea ce priveşte invocarea încălcării dreptului la un proces echitabil, statuat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie subliniază că statele nu sunt obligate să creeze căi de atac, cu excepţia celui de-al doilea grad de jurisdicţie în materie penală. Astfel, numai în măsura în care sunt create căi de atac există o obligaţie, în temeiul art. 6 sus-menţionat, de a asigura respectarea exigenţelor unui proces echitabil în aceste căi de atac. Aceste principii se aplică şi legii procesuale naţionale, aşa cum s-a reţinut prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 4 iunie 1996. De asemenea, în opinia instanţei supreme, în condiţiile în care părţile au acces la căile de atac instituite de legiuitor pentru o anumită categorie de litigii, fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie, nu se poate aprecia că sunt încălcate dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Nicio dispoziţie constituţională nu instituie obligaţia legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicţie, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituţie, căile de atac pot fi exercitate în condiţiile legii. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiţie al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime, precum şi dreptul tuturor părţilor interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a impus în mod constant statelor obligaţia de a recunoaşte o cale efectivă de atac în faţa unei instanţe imparţiale şi independente, nu şi numărul căilor de atac, cu excepţia materiei penale.
    16. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, potrivit cărora „Hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului“. Curtea constată că, ulterior sesizării sale cu excepţia de neconstituţionalitate, Legea nr. 62/2011 a fost abrogată prin art. 189 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1238 din 22 decembrie 2022, însă, având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează să analizeze constituţionalitatea dispoziţiilor de lege cu care a fost sesizată.
    20. Autorii excepţiei consideră că aceste dispoziţii de lege sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul de proprietate privată, ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 76 privind adoptarea legilor şi a hotărârilor şi ale art. 115 alin. (6) privind delegarea legislativă. Totodată, susţin că sunt încălcate prevederile art. 20 din Constituţie în raport cu dispoziţiile art. 6 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la procesul echitabil şi interzicerea discriminării şi dispoziţiile privind proprietatea prevăzute în art. 1 din Primul Protocol adiţional la convenţia mai sus amintită.
    21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză.
    22. Astfel, prin Decizia nr. 13 din 14 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 18 mai 2021, paragrafele 17-23, Curtea a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 214 din Legea nr. 62/2011 reglementează o normă de procedură, legiuitorul consacrând în mod expres în materia cererilor referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă dublul grad de jurisdicţie. Practic, întrucât apelul este o cale devolutivă de atac, persoana beneficiază de o examinare în fond a cauzei sale atât în faţa tribunalului, cât şi a curţii de apel. În sistemul actualului Cod de procedură civilă, recursul este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, exercitându-se doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, astfel încât pe calea recursului se realizează exclusiv o analiză a legalităţii hotărârii atacate. În acest context, legiuitorul a prevăzut ca anumite hotărâri, pronunţate în anumite materii, cum este aceea a cererilor referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă, să nu fie supuse recursului.
    23. Referitor la încălcarea art. 16 din Constituţie prin raportare la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prin prisma art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 20 din Constituţie, Curtea a observat că raţiunea instituirii unei singure căi de atac în materia conflictelor individuale de muncă are în vedere specificul şi implicaţiile lor sociale, precum şi faptul că acestea se judecă după o procedură caracterizată prin celeritate. De aceea, legiuitorul a reglementat două grade de jurisdicţie, respectiv o singură cale de atac - apelul. Nicio dispoziţie constituţională şi nicio reglementare internaţională nu stabilesc numărul căilor de atac, reglementarea acestora intrând în competenţa legiuitorului naţional. Stabilirea unor reguli diferenţiate, ţinând seama de specificul unor litigii sau chiar de situaţia particulară în care se află persoanele implicate, nu are semnificaţia instituirii unor privilegii ori discriminări (a se vedea Decizia nr. 703 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 octombrie 2007, şi Decizia nr. 711 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 7 martie 2017, paragraful 18).
    24. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie prin raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a constatat că reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţie consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie (a se vedea Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 26 octombrie 2000, pronunţată în Cauza Kudla împotriva Poloniei, paragraful 157).
    25. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că principiul triplului grad de jurisdicţie nu este un principiu constituţional care să impună legiuitorului garantarea accesului persoanelor la trei grade de jurisdicţie. Legea fundamentală nu consacră numărul gradelor de jurisdicţie ale unui proces, iar, potrivit art. 126 alin. (2) coroborat cu art. 129 din aceasta, stabilirea căilor de atac este de competenţa exclusivă a legiuitorului (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 25 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 215 din 31 martie 2015, paragraful 15).
    26. Totodată, Curtea a mai statuat că accesul liber la justiţie nu are semnificaţia accesului la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege. Accesul liber la justiţie implică prin natura sa o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului, în acest sens statuând şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006. Mai mult, nicio dispoziţie cuprinsă în Legea fundamentală nu instituite obligaţia legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicţie, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituţie, căile de atac pot fi exercitate în condiţiile legii. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiţie al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime, precum şi dreptul tuturor părţilor interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 292 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 635 din 3 august 2017, paragraful 21).
    27. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele Deciziei nr. 13 din 14 ianuarie 2021 îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    28. Distinct de cele reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale mai sus amintită, în ceea ce priveşte invocarea în cauză a prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), ale art. 115 alin. (6) şi ale art. 76 în raport cu criticile vizând lipsa de claritate şi precizie a dispoziţiilor art. 214 din Legea nr. 62/2011, Curtea apreciază că aceste susţineri sunt neîntemeiate, întrucât reglementarea supusă controlului de constituţionalitate are un conţinut clar, lipsit de echivoc, cu privire la soluţia legislativă pe care legiuitorul a înţeles să o adopte în ceea ce priveşte stabilirea căilor de atac în materia conflictului individual de muncă. De altfel, raportat la critica analizată şi la conţinutul art. 214 din Legea nr. 62/2011, Curtea apreciază că prevederile art. 115 alin. (6) şi ale art. 76 din Constituţie nu sunt incidente în cauză.
    29. Cât priveşte criticile formulate în prezenta cauză prin care se invocă încălcarea prevederilor art. 44 din Constituţie şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, observând conţinutul reglementării art. 214 din Legea nr. 62/2011 care stabileşte o normă de procedură referitoare la calea de atac în materia conflictelor individuale de muncă, Curtea apreciază, de asemenea, că dispoziţiile constituţionale şi convenţionale referitoare la proprietate nu au incidenţă în cauză.
    30. În sfârşit, întrucât nu s-a constatat restrângerea exerciţiului niciunui drept sau niciunei libertăţi fundamentale, Curtea apreciază că dispoziţiile art. 214 din Legea nr. 62/2011 nu încalcă prevederile art. 53 din Constituţie.
    31. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Hotel Perla Moldovei - S.R.L. din Slănic Moldova şi de Alexandru Ţăranu în dosarele nr. 468/32/2019/a2 şi nr. 6.219/120/2017*/a2 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 29 mai 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Patricia-Marilena Ionea

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 280 din 29 mai 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 280 din 29 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 280 din 29 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011