Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 28 din 3 iunie 2019  referitoare la interpretarea prevederilor art. II alin. (1) şi (2) din Legea nr. 130/2015 pentru completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice se aplică şi fostului personal auxiliar de specialitate, care a ieşit la pensie sub imperiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, în perioada începând cu data abrogării art. 68 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, cu modificările şi completările ulterioare    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 28 din 3 iunie 2019 referitoare la interpretarea prevederilor art. II alin. (1) şi (2) din Legea nr. 130/2015 pentru completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice se aplică şi fostului personal auxiliar de specialitate, care a ieşit la pensie sub imperiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, în perioada începând cu data abrogării art. 68 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, cu modificările şi completările ulterioare

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 874 din 30 octombrie 2019
    Dosar nr. 708/1/2019

┌─────────────┬────────────────────────┐
│ │- vicepreşedintele │
│Gabriela │Înaltei Curţi de Casaţie│
│Elena Bogasiu│şi Justiţie - │
│ │preşedintele completului│
├─────────────┼────────────────────────┤
│Laura-Mihaela│- preşedintele Secţiei I│
│Ivanovici │civile │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Valentina │- preşedintele Secţiei a│
│Vrabie │II-a civile │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Corina-Alina │- preşedintele Secţiei │
│Corbu │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Simona Lala │- judecător la Secţia I │
│Cristescu │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Nina │- judecător la Secţia I │
│Ecaterina │civilă │
│Grigoraş │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Andreia Liana│- judecător la Secţia I │
│Constanda │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Adina │- judecător la Secţia I │
│Georgeta │civilă │
│Nicolae │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Carmen Elena │- judecător la Secţia I │
│Popoiag │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Iulia │- judecător la Secţia a │
│Petronela │II-a civilă │
│Niţu │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Marian Budă │- judecător la Secţia a │
│ │II-a civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Veronica │- judecător la Secţia a │
│Magdalena │II-a civilă │
│Dănăilă │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Iulia Manuela│- judecător la Secţia a │
│Cîrnu │II-a civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Rodica Dorin │- judecător la Secţia a │
│ │II-a civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Adriana Elena│- judecător la Secţia de│
│Gherasim │contencios administrativ│
│ │şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Decebal │- judecător la Secţia de│
│Constantin │contencios administrativ│
│Vlad │şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Marius Ionel │- judecător la Secţia de│
│Ionescu │contencios administrativ│
│ │şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │- judecător la Secţia de│
│Cezar Hîncu │contencios administrativ│
│ │şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Mădălina │- judecător la Secţia de│
│Elena Grecu │contencios administrativ│
│ │şi fiscal │
└─────────────┴────────────────────────┘


    Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 27^5 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul Î.C.C.J.).
    Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    La şedinţa de judecată participă domnul Aurel Segărceanu, magistrat-asistent desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 27^6 din Regulamentul Î.C.C.J.
    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 569/103/2018, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile referitoare la următoarea chestiune de drept:

    "Dacă prevederile art. II alin. (1) şi (2) din Legea nr. 130/2015 pentru completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice se aplică şi fostului personal auxiliar de specialitate, care a ieşit la pensie sub imperiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, în perioada începând cu data abrogării art. 68 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, cu modificările şi completările ulterioare, şi data intrării în vigoare a art. 68^5 din aceeaşi lege, când s-a reintrodus pensia de serviciu pentru această categorie."
    Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părţilor, dintre care numai intimata-reclamantă şi-a exprimat punctul de vedere, în sensul că întrebarea formulată de instanţa de trimitere este lipsită de relevanţă în cauza sa, raportat la data pensionării; se arată, de asemenea, că la dosar au fost ataşate răspunsul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că nu se verifică practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării, precum şi răspunsurile instanţelor naţionale în legătură cu aceasta.
    În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
    I. Titularul şi obiectul sesizării
    1. Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă, prin Încheierea din 20 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 569/103/2018, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu următoarei chestiuni de drept:
    "Dacă prevederile art. II alin. (1) şi (2) din Legea nr. 130/2015 pentru completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice (Legea nr. 130/2015) se aplică şi fostului personal auxiliar de specialitate, care a ieşit la pensie sub imperiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 263/2010), în perioada începând cu data abrogării art. 68 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 567/2004) şi data intrării în vigoare a art. 68^5 din aceeaşi lege, când s-a reintrodus pensia de serviciu pentru această categorie."


    II. Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanţei care a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina
    A. Cererea de chemare în judecată
    2. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ cu nr. 569/103/2018 din 12.03.2018, reclamanta, în calitate de grefier pensionar, i-a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Neamţ şi Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, solicitând obligarea:
    - primilor trei pârâţi la eliberarea unei adeverinţe-tip pentru stabilirea pensiei de serviciu, conform Legii nr. 567/2004, care să înlocuiască adeverinţa eliberată de Tribunalul Neamţ în anul 2015, prin calcularea venitului la valoarea de referinţă sectorială de 405 lei, începând cu 9.04.2015;
    – pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Neamţ la plata diferenţelor de pensie dintre cele efectiv încasate şi cele recalculate, potrivit adeverinţei nou-emise, drepturi băneşti care să fie actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată.

    3. La data de 20.07.2018, reclamanta şi-a modificat acţiunea, în sensul că valoarea sectorială care trebuie să fie avută în vedere este de 421 lei, respectiv 463 lei, invocând Ordinul nr. 75 din 15 martie 2018, emis de preşedintele instanţei supreme. Ulterior, reclamanta a înţeles să renunţe la judecată faţă de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Bacău.
    4. În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este beneficiară a pensiei de serviciu pentru personalul auxiliar, în baza Legii nr. 130/2015, începând cu data de 1.08.2015; baza de calcul al pensiei o reprezintă media salariilor de bază brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, specifice funcţiei de grefier gradul I, respectiv treapta I, raportat la nivelul studiilor, în condiţii identice de funcţie, vechime şi nivel al instanţei.
    5. La eliberarea adeverinţei s-a avut în vedere o valoare sectorială de 305 lei, deşi ar fi trebuit ca aceasta să fie de 405 lei, conform dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007 (Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007).
    6. A arătat că, în sensul stabilirii nivelului maxim în plată pentru întreg sistemul bugetar, s-a pronunţat şi Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 decembrie 2016), precum şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016), care au stabilit în mod implicit că, la data de 9 aprilie 2015, valoarea sectorială în familia ocupaţională a Justiţiei era de 405 lei.

    B. Hotărârea primei instanţe
    7. Instanţa de fond, prin Sentinţa civilă nr. 1.085 din 4 octombrie 2018, a luat act de renunţarea la judecată a reclamantei, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Bacău, a admis, în parte, acţiunea modificată, formulată în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Neamţ şi Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, şi a obligat Tribunalul Neamţ la eliberarea unei noi adeverinţe-tip, rectificată, pentru stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 567/2004, astfel cum a fost modificată şi completată, care să înlocuiască adeverinţa din 2015, prin calcularea venitului la valoarea de referinţă sectorială de 421 lei, începând cu data de 1.08.2015, la care să se adauge creşterea procentuală de 10%, prevăzută de Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice (Legea nr. 71/2015), începând cu 1.12.2015, valoarea sectorială fiind de 463 lei. De asemenea, a fost respinsă, ca prematur introdusă, solicitarea privind obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Neamţ la plata diferenţelor de pensie şi indexarea acestora cu indicele de inflaţie.
    8. Prima instanţă şi-a fundamentat soluţia pe jurisprudenţa instanţei supreme şi a Curţii Constituţionale, reţinând că:
    - prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma «salarizat la acelaşi nivel» are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice“;
    – Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016 au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016 (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015).

    9. În considerentele Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016, Curtea Constituţională a reţinut că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015(Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), care se aplică întregului personal bugetar, s-au eliminat şi diferenţele provenite din faptul că o parte dintre magistraţii şi personalul asimilat, încadraţi în aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile (în temeiul Codului de procedură civilă din 1865) sau definitive (în temeiul Codului de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010), prin care le-au fost recunoscute majorări salariale, în timp ce alţii nu obţinuseră asemenea hotărâri judecătoreşti. Consecinţa intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 este aceea că, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, indemnizaţia de încadrare a magistraţilor şi a personalului asimilat este aceeaşi, stabilită la nivel maxim. De altfel, chiar înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, prin art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014), introdus prin legea sa de aprobare - Legea nr. 71/2015, s-a prevăzut aceeaşi soluţie legislativă, a egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim, aspecte menţionate şi în Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    10. Curtea Constituţională a constatat că, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, începând cu luna august 2016, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, salariul de bază urma să fie acelaşi, stabilit la nivel maxim.
    11. Prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţională a statuat în sensul că, pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 284/2010).
    12. Curtea Constituţională a concluzionat în sensul că efectul neconstituţionalităţii art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016) este acela că „nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare“, la care se face egalizarea prevăzută de art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică.
    13. Personalul auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti face parte din familia ocupaţională de funcţii bugetare „Justiţie“, conform anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 284/2010, astfel că îi sunt aplicabile aceleaşi reguli pentru determinarea drepturilor salariale, pentru stabilirea celei mai ridicate indemnizaţii pentru fiecare grad profesional, fiecare categorie de vechime în muncă şi vechime în funcţie, prin raportare inclusiv la indemnizaţiile în plată la nivelul aceluiaşi ordonator de credite.
    14. Faţă de cele prezentate, raportat şi la dispoziţiile art. II alin. (2) din Legea nr. 130/2015, prima instanţă a concluzionat că salariul de bază/indemnizaţia de încadrare pentru un grefier în funcţie trebuie stabilit la nivelul maxim aflat în plată, în cadrul familiei ocupaţionale justiţie. Acest nivel maxim este calculat în funcţie de o valoare de referinţă sectorială de 421 lei, majorată cu 10%, astfel cum s-a stabilit, prin ordinul emis de preşedintele instanţei supreme.
    15. Instanţa de fond a apreciat că data de la care urmează a fi calculat salariul brut raportat la o valoare sectorială de 421 lei este 1.08.2015, dată la care Legea nr. 130/2015 intrase deja în vigoare şi de la care reclamanta are dreptul la pensie de serviciu şi, implicit, la emiterea unei adeverinţe-tip pentru stabilire pensie de serviciu.

    C. Calea de atac exercitată
    16. Împotriva acestei soluţii a formulat apel pârâtul Tribunalul Neamţ, solicitând schimbarea sentinţei, în sensul respingerii cererii de obligare la eliberarea unei noi adeverinţe pentru stabilirea pensiei de serviciu.
    17. În motivarea căii de atac formulate a arătat că, prin Ordinul nr. 75 din 15 martie 2018, emis de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus ca judecătorii, magistraţii-asistenţi, personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex din cadrul instanţei supreme să fie salarizaţi prin acordarea valorii de referinţă sectorială (VRS) de 421,36 lei, pentru perioada 9.04.2015-30.11.2015, şi prin acordarea unei VRS de 463,5 lei, pentru perioada 1.12.2015-31.12.2017. Având în vedere acest aspect, legiuitorul a stabilit acordarea retroactivă a unei VRS de 421,36 lei, începând cu data de 9.04.2015, şi a unei VRS de 463,5 lei, începând cu data 1.12.2015, pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor judecătoreşti.
    18. Prin Decizia nr. 152/I/A/1/01.08.2018, Curtea de Apel Bacău a stabilit drepturile salariale retroactive ale personalului auxiliar de specialitate şi conex, în funcţie de noile valori de referinţă sectoriale, menţionate mai sus.
    19. Prin Adresa nr. 2.863/1/A/16/22.08.2018, transmisă Tribunalului Neamţ, Curtea de Apel Bacău, în calitate de ordonator secundar de credite, îşi exprimă opinia că nu trebuie eliberate adeverinţe pentru stabilirea pensiei de serviciu actualizate pentru personalul auxiliar de specialitate, cu luarea în calcul a valorilor de referinţă 421,36 lei, respectiv 463,50 lei.
    20. Prin Adresa nr. 2/28.038/13.08.2018, Ministerul Justiţiei constată că, în conformitate cu art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, actualizarea pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate se realizează din oficiu, în fiecare an raportat la rata inflaţiei, iar nu în raport cu veniturile personalului auxiliar de specialitate în activitate, astfel încât nu se poate pune problema actualizării pensiilor de serviciu în funcţie de valorile de referinţă sectoriale de 421,36 lei şi 463,50 lei.
    21. Prevederile art. II alin. (2) din Legea nr. 130/2015 se aplică doar la data eliberării din funcţie prin pensionare, ulterior aplicându-se dispoziţiile art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, conform căruia „Pensiile de serviciu şi pensiile de urmaş prevăzute de prezenta lege se actualizează, din oficiu, în fiecare an, odată cu modificările valorii punctului de pensie, cu procentul corespunzător ratei inflaţiei utilizat la stabilirea valorii punctului de pensie, conform prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare [...]“, şi nicidecum ori de câte ori se majorează drepturile salariale ale personalului aflat în activitate, aşa cum era specificat în legislaţia anterioară, legislaţie abrogată din anul 2010. Din acest motiv, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar nu se mai raportează la drepturile salariale ale persoanelor în activitate.
    22. Conform art. 12 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 706/2015 (Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 706/2015), pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate se actualizează din oficiu de către casele teritoriale de pensii şi nu au acelaşi regim ca pensiile de serviciu ale magistraţilor, care se actualizează ori de câte ori se măresc indemnizaţiile magistraţilor aflaţi în activitate.
    23. Instanţa de apel a pus din oficiu în discuţia părţilor sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 519 şi art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept ce face obiectul dezbaterii.


    III. Dispoziţiile legale supuse interpretării şi alte dispoziţii normative relevante
    24. Legea nr. 130/2015:
    "ART. I
    După articolul 68^4 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 68^5, cu următorul cuprins:
    "ART. 68^5
    (1) Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea prevăzut la art. 3 alin. (2), personalul de specialitate criminalistică şi personalul care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică prevăzut la art. 3^1, precum şi tehnicienii criminalişti din cadrul parchetelor, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în specialitate, pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media salariilor de bază brute lunare realizate, inclusiv sporurile, corespunzătoare ultimelor 12 luni de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare.
    (2) De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, personalul de specialitate criminalistică şi personalul care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică, precum şi tehnicienii criminalişti din cadrul parchetelor, cu o vechime în specialitate între 20 şi 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micşorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1) pentru fiecare an care lipseşte din vechimea în specialitate integrală.
    (3) Pentru fiecare an care depăşeşte vechimea în specialitate prevăzută la alin. (1), la cuantumul pensiei se adaugă 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), fără a o putea depăşi.
    (4) Pensia se acordă la cerere, începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată cererea la casa teritorială de pensii din raza de domiciliu sau de reşedinţă a solicitantului sau, după caz, la casa de pensii sectorială competentă.
    (5) Odată cu stabilirea cuantumului pensiei de serviciu se stabileşte şi pensia pentru limită de vârstă din sistemul public, potrivit legislaţiei în vigoare privind sistemul de pensii publice.
    (6) În cazul în care cuantumul pensiei de serviciu calculat conform prezentei legi este mai mic decât cel al pensiei din sistemul de pensii publice se acordă cuantumul cel mai avantajos.
    (7) Persoanele care îndeplinesc condiţiile de vârstă şi de vechime prevăzute la alin. (1) numai în funcţia de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea, de personal de specialitate criminalistică şi de personal care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică, precum şi în cea de tehnician criminalist din cadrul parchetelor beneficiază de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au avut sau au o altă ocupaţie. În acest caz, baza de calcul al pensiei de serviciu o reprezintă media salariilor de bază brute lunare, inclusiv sporurile, în procent, din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă şi nivel al instanţei ori parchetului sau INEC unde a funcţionat solicitantul înaintea eliberării din funcţia de personal auxiliar de specialitate.
    (8) De prevederile alin. (7) pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcţia de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, al parchetelor de pe lângă acestea, de personal de specialitate criminalistică, de personal care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică din cadrul INEC, precum şi de tehnician criminalist din cadrul parchetelor, din motive neimputabile acestora.
    (9) Soţul supravieţuitor, copiii minori, precum şi copiii majori până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani, ai personalului de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, ai personalului de specialitate criminalistică, ai personalului care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică şi ai tehnicianului criminalist din cadrul parchetelor beneficiază de pensie de urmaş în condiţiile prevăzute de legislaţia privind sistemul de pensii publice, calculată din pensia de serviciu aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul susţinătorul la data decesului, actualizată, după caz.
    (10) Pensiile de serviciu şi pensiile de urmaş prevăzute de prezenta lege se actualizează, din oficiu, în fiecare an, odată cu modificările valorii punctului de pensie, cu procentul corespunzător ratei inflaţiei utilizat la stabilirea valorii punctului de pensie, conform prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, se păstrează pensia aflată în plată.
    (11) Se suportă din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice:
    a) partea din pensia de serviciu care depăşeşte nivelul pensiei din sistemul de pensii publice, precum şi pensia de serviciu în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile de acordare a pensiei pentru limită de vârstă din sistemul de pensii publice;
    b) partea din pensia de urmaş, calculată din pensia de serviciu, care depăşeşte nivelul pensiei din sistemul de pensii publice, precum şi pensia de urmaş calculată din pensia de serviciu, în cazul susţinătorilor care nu îndeplinesc condiţiile de acordare a pensiei pentru limită de vârstă din sistemul de pensii publice.
    (12) Pensia prevăzută de prezentul articol, cu excepţia pensiei prevăzute la alin. (9), are regimul juridic al unei pensii pentru limită de vârstă.
    (13) Elementele necesare stabilirii pensiilor prevăzute de prezenta lege referitoare la vechimea în specialitate, vechimea în funcţie şi baza de calcul al pensiei se dovedesc cu document eliberat de instanţa judecătorească competentă, de parchetul de pe lângă aceasta sau de INEC, pe răspunderea acestora.
    (14) Plata pensiei prevăzute de prezenta lege se face astfel:
    a) de la data eliberării din funcţie, prevăzută în decizia conducătorului instanţei judecătoreşti, al parchetului de pe lângă aceasta, al directorului INEC, în situaţia personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, al parchetelor de pe lângă acestea, a personalului de specialitate criminalistică şi personalului care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică, precum şi a tehnicienilor criminalişti din cadrul parchetelor, aflaţi în activitate la data depunerii cererii de pensionare;
    b) de la data acordării pensiei, în situaţia persoanelor prevăzute la alin. (7) şi (9).
    (15) Prevederile prezentei legi, referitoare la pensii, se completează cu cele ale legislaţiei privind pensiile din sistemul public de pensii cu privire la modalităţile de stabilire şi plată, precum şi cele referitoare la modificarea, suspendarea, reluarea, încetarea, recuperarea sumelor încasate necuvenit şi jurisdicţia."

    ART. II
    (1) De prevederile prezentei legi, în situaţia îndeplinirii condiţiilor impuse de aceasta, beneficiază şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, al parchetelor de pe lângă acestea, al fostelor notariate de stat, precum şi al fostelor arbitraje de stat sau departamentale şi care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, beneficiază de o categorie de pensie din sistemul public de pensii.
    (2) Baza de calcul al pensiei prevăzute la alin. (1) o reprezintă media salariilor de bază brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă şi nivel al instanţei sau parchetului unde a funcţionat solicitantul înaintea eliberării din funcţia de personal auxiliar de specialitate, precum şi media sporurilor, în procent, avute în ultimele 12 luni anterioare lunii în care acesta a fost eliberat din funcţie.
    (3) De prevederile prezentei legi, în situaţia îndeplinirii condiţiilor impuse de aceasta, beneficiază şi executorii judecătoreşti, pensionaţi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu o vechime în funcţie de cel puţin 20 de ani.
    (4) Baza de calcul al pensiei prevăzute la alin. (3) o reprezintă media salariilor de bază brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, specifice funcţiei de grefier gradul I, respectiv treapta I, în funcţie de nivelul studiilor, în condiţii identice de funcţie, vechime şi nivel al instanţei sau parchetului, la care se adaugă media sporurilor, în procent, avute în ultimele 12 luni anterioare datei eliberării din funcţie.
    (5) În situaţia persoanelor prevăzute la alin. (1)-(4) pensia se acordă la cerere, se cuvine şi se plăteşte începând cu luna următoare înregistrării acesteia la casa teritorială de pensii din raza de domiciliu sau de reşedinţă a solicitantului sau, după caz, la casa de pensii sectorială competentă.
    (6) Prevederile prezentei legi nu se aplică persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile sau, după caz, al hotărârilor judecătoreşti definitive."


    IV. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    25. În cuprinsul încheierii de sesizare nu este redat punctul de vedere al părţilor şi nici nu se menţionează dacă acesta a fost exprimat; intimata-reclamantă a transmis la Dosarul nr. 708/1/2019 al Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept punctul său de vedere, în sensul că întrebarea formulată de instanţa de trimitere este lipsită de relevanţă în cauza sa, raportat la data pensionării, precum şi jurisprudenţă.

    V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea
    A. Cu privire la admisibilitatea sesizării
    26. Instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă pentru declanşarea acestei proceduri.
    27. S-a arătat astfel că pricina se află pe rolul instanţei de trimitere ca instanţă competentă să judece cauza în apel, în ultimă instanţă, conform art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 62/2011), coroborat cu art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 76/2012), care dispun că: „Hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.“
    28. De asemenea, s-a apreciat că problema de drept invocată este nouă, întrucât completul de judecată care a formulat sesizarea a fost învestit pentru prima oară cu o cauză în care se pune în discuţie această chestiune de drept, iar instanţa supremă nu a fost învestită cu un recurs în interesul legii cu privire la respectiva chestiune de drept, de lămurirea căreia depinde soluţionarea pe fond a cauzei.
    29. A reţinut instanţa de trimitere că nu s-a constatat că ar exista o jurisprudenţă constantă, care să fi diluat caracterul de noutate al chestiunii de drept supuse analizei, soluţiile pronunţate de instanţe cu privire la acest aspect fiind răzleţe şi fără consistenţă de „practică judiciară“.

    B. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării
    30. Instanţa de trimitere a apreciat că prevederile art. II alin. (1) din Legea nr. 130/2015 măresc doar numărul categoriilor de fost personal care poate beneficia de pensie de serviciu, acest text de lege neavând însă aptitudinea de a modifica prevederile art. 68^5 alin. (7) din Legea nr. 567/2004, în ce priveşte condiţia ca la data pensionării fostul personal auxiliar de specialitate să aibă sau să fi avut o altă ocupaţie.
    31. Astfel, reclamanta s-a pensionat la 31.10.2007, obţinând pensia de serviciu prevăzută de art. 68 din Legea nr. 567/2004, însă, în alte cauze similare aflate pe rolul Curţii de Apel Bacău şi al tribunalelor din circumscripţia sa teritorială, reclamanţii au ieşit la pensie începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi până la data intrării în vigoare a art. 68^5 alin. (7) din Legea nr. 567/2004, perioadă în care nu a existat pensie de serviciu pentru personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, astfel că se pune problema interpretării şi aplicării art. II alin. (1) din Legea nr. 130/2015, în sensul de a se stabili dacă prin acest text de lege se poate transforma o pensie din sistemul public de pensii într-o pensie de serviciu.
    32. Instanţa de trimitere apreciază că dispoziţiile art. II alin. (1) din Legea nr. 130/2015 nu se pot aplica şi nu pot avea în vedere şi fostul personal auxiliar de specialitate care a ieşit la pensie începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, dată la care au fost abrogate prevederile art. 68 din Legea nr. 567/2004, care reglementau pensia de serviciu pentru acest personal.
    33. Se arată în acest sens că, deşi sintagma „beneficiază de o categorie de pensie din sistemul public de pensii“ ar putea fi interpretată în sensul că, în temeiul acestui text de lege, se poate transforma o pensie din sistemul public de pensii într-o pensie de serviciu, este discutabil dacă acest text poate sta la baza transformării pensiilor fostului personal auxiliar de specialitate, care a ieşit la pensie începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi până la data intrării în vigoare a art. 68^5 alin. (7) din Legea nr. 567/2004, în pensii de serviciu, deoarece în caz afirmativ aceste din urmă prevederi legale s-ar aplica retroactiv, prin raportare la data naşterii dreptului la pensie.
    34. Art. II alin. (1) din Legea nr. 130/2015 nu schimbă cu nimic şi nu aduce nimic nou faţă de condiţiile stabilite pentru pensia de serviciu în ce priveşte personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea, deoarece formula „personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, al parchetelor de pe lângă acestea (...) care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, beneficiază de o categorie de pensie din sistemul public de pensii“ era deja prevăzută de lege, fiind inclusă în mod similar (din punct de vedere gramatical) în prevederile art. 68^5 alin. (7) din Legea nr. 567/2004, potrivit cărora „Persoanele care îndeplinesc condiţiile de vârstă şi de vechime prevăzute la alin. (1) numai în funcţia de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea (...) chiar dacă la data pensionării au avut sau au o altă ocupaţie“, cele două reglementări fiind deci identice sub raportul efectelor juridice.
    35. Folosirea conjuncţiei „şi“ în art. II alin. (1) din Legea nr. 130/2015 face ca acest text să fie neclar, din moment ce art. 68^5 alin. (7) din Legea nr. 567/2004 reintroducea dreptul la pensia de serviciu pentru fostul „personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea“ care, la data pensionării, avea o altă ocupaţie, astfel că sintagma „beneficiază şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, al parchetelor de pe lângă acestea“ nu înlătură condiţia cumulativă, prevăzută de art. 68^5 alin. (7) din Legea nr. 567/2004, pentru ca fostul personal auxiliar de specialitate să poată beneficia de pensia de serviciu, în sensul că trebuie „să aibă sau să fi avut la data pensionării o altă ocupaţie“, în realitate singura noutate fiind aceea că va beneficia de pensia de serviciu reintrodusă şi personalul fostelor notariate de stat şi al fostelor arbitraje de stat sau departamentale, alături de cel prevăzut iniţial în art. 68^5 alin. (7) din Legea nr. 567/2004.


    VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie
    36. Prin Decizia nr. 1 din 19 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că „dispoziţiile art. 169 alin. (6) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că nu se acordă majorarea cu 50% a punctajului anual persoanelor care şi-au desfăşurat activitatea în condiţii speciale de muncă după data de 1 aprilie 2001 şi înscrise la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare“, consemnând în considerentele deciziei următoarele: „Chiar dacă intenţia legiuitorului, care prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 155/2009, cu modificările ulterioare, a înlăturat dispoziţia de majorare a punctajului acordat pentru condiţiile de muncă şi a lăsat acest beneficiu doar pentru activitatea din grupele de muncă, nu reiese din cuprinsul reglementării, nu se poate constata o eventuală discriminare prin lege, iar instanţele nu se pot substitui puterii legislative pentru a înlătura texte de lege considerate discriminatorii şi a crea o nouă lege pe cale jurisdicţională.“
    37. La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţele de judecată au comunicat puncte de vedere sau simple opinii referitoare la problema de drept supusă dezlegării, unele însoţite de jurisprudenţă, după cum urmează:
    38. Într-o primă categorie, faţă de conţinutul concret al dosarului în care a fost formulată sesizarea, instanţele s-au referit la valoarea de referinţă sectorială ce trebuia avută în vedere la stabilirea pensiei de serviciu, conform Legii nr. 130/2015, calculată retroactiv în temeiul art. 68^5 alin. (7) din Legea nr. 567/2004, apreciind că, la data de 1.08.2015, aceasta este de 405 lei, valoare intrată în baza de calcul începând cu data aplicării Legii nr. 71/2015, 9 aprilie 2015. În acest sens s-au exprimat Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă prin Decizia civilă nr. 52 din 21 ianuarie 2019 şi Decizia civilă nr. 54 din 21 ianuarie 2019, Tribunalul Dolj prin Sentinţa civilă nr. 237 din 16 februarie 2019 şi Curtea de Apel Braşov.
    39. În aceste cauze s-a mai apreciat că procentul de 10%, prevăzut de Legea nr. 293/2015, este mult ulterior acestei etape, faţă de data intrării în vigoare a Legii nr. 130/2015, neputânduse regăsi în adeverinţă (Curtea de Apel Bacău), sau, dimpotrivă, că este aplicabilă şi creşterea procentuală de 10%, începând cu 1.12.2015, sau, în alte variante, că valoarea de referinţă sectorială, luată în considerare la stabilirea bazei de calcul utilizate pentru stabilirea pensiei de serviciu, este de 421,36 lei, pentru perioada 9.04.2015-30.11.2015 (Curtea de Apel Constanţa, Decizia nr. 66 din 29 ianuarie 2019), şi 463,5 lei, pentru perioada 1.12.2015-31.12.2017 şi, în continuare, pentru viitor (Tribunalul Sibiu, Sentinţa civilă nr. 40 din 5 februarie 2019).
    40. Referindu-se strict la conţinutul întrebării, alte instanţe au arătat că dispoziţiile tranzitorii cuprinse în prevederile art. II alin. (1) şi (2) din Legea nr. 130/2015 se aplică şi personalului auxiliar de specialitate care nu a beneficiat de pensie de serviciu, ci de pensia stabilită în sistemul public de pensii reglementat de Legea nr. 263/2010, pensie de serviciu calculată potrivit normelor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 706/2015, şi că recunoaşterea dreptului la pensia de serviciu nu se face retroactiv, ci începând cu data depunerii cererii pentru exercitarea dreptului de opţiune între pensia stabilită pe baza principiului contributivităţii şi pensia de serviciu. În acest sens s-au pronunţat Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă, Tribunalul Iaşi şi Tribunalul Vaslui - Secţia civilă (Sentinţa civilă nr. 1.168 din 4 octombrie 2018).
    41. În cea de-a doua opinie care răspunde sesizării se consideră că dispoziţiile art. II alin. (1) din Legea nr. 130/2015 nu se pot aplica şi nu pot avea în vedere şi fostul personal auxiliar de specialitate, care a ieşit la pensie începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, când au fost abrogate prevederile art. 68^5 din Legea nr. 567/2004, care reglementau pensia de serviciu pentru acest personal; în acest sens şi-au exprimat opinia Tribunalul Vaslui - Secţia civilă (parţial), Tribunalul Ialomiţa şi completul care a formulat sesizarea supusă analizei.

    VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale
    42. Pronunţându-se asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. II alin. (2) din Legea nr. 130/2015, instanţa de contencios constituţional a statuat că acestea sunt conforme Legii fundamentale, reţinând următoarele:
    "19. Considerând că se impune acordarea din nou a beneficiului pensiei de serviciu personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, personalului de specialitate criminalistică şi personalului care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică, precum şi tehnicienilor criminalişti din cadrul parchetelor, legiuitorul, prin art. I din Legea nr. 130/2015, prevede completarea Legii nr. 567/2004 cu art. 68^5, care stabileşte condiţiile acordării acestui drept.
20. În acelaşi timp, având în vedere că persoanele deja pensionate la data intrării în vigoare a Legii nr. 130/2015, provenind din rândul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, al parchetelor de pe lângă acestea, al fostelor notariate de stat, precum şi al fostelor arbitraje de stat sau departamentale aceeaşi categorie de personal, nu mai beneficiază de pensie de serviciu, ci de o pensie contributivă, calculată în temeiul Legii nr. 263/2010, legiuitorul a considerat că se impune acordarea din nou a dreptului la pensie de serviciu. Dispoziţiile art. II din Legea nr. 130/2015 se referă la acest aspect. Textul de lege criticat ca fiind neconstituţional prevede baza de calcul al acestei pensii.
21. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că această bază de calcul nu ţine cont de veniturile şi sporurile pe care le-a obţinut, ci se raportează la «media salariilor de bază brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă şi nivel al instanţei sau parchetului unde a funcţionat solicitantul înaintea eliberării din funcţia de personal auxiliar de specialitate, precum şi media sporurilor, în procent, avute în ultimele 12 luni anterioare lunii în care acesta a fost eliberat din funcţie.»
22. Analizând această critică, Curtea constată că, odată cu acordarea din nou a beneficiului dreptului la pensie de serviciu, Legea nr. 130/2015 a stabilit totodată şi condiţiile în care acesta se acordă. Contrar celor susţinute de autorul excepţiei, însă, aceste dispoziţii nu reprezintă o repunere în fondul activ al legislaţiei a dispoziţiilor abrogate ale art. 68 din Legea nr. 567/2004, ci o reglementare nouă, de sine stătătoare, care îşi produce efectele de la intrarea sa în vigoare pentru viitor.
23. Aşa cum Curtea Constituţională a subliniat în jurisprudenţa sa, prevederile art. 47 alin. (2) teza întâi din Constituţie, potrivit cărora «Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege», trebuie interpretate în sensul că acordă legiuitorului competenţa exclusivă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a dreptului la pensie, inclusiv modalităţile de calcul al cuantumului acestuia. De asemenea, Curtea a precizat că «ţine de opţiunea liberă a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea
    cuantumului pensiilor.» (Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007)
24. Prin urmare, având în vedere aceste aspecte, precum şi faptul că dispoziţiile art. II alin. (2) din Legea nr. 130/2015 reprezintă opţiunea legiuitorului referitoare la acordarea, pentru viitor, a dreptului la pensie de serviciu categoriilor de personal la care se referă Legea nr. 130/2015, Curtea apreciază că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2).
25. De altfel, considerentele ce vizează incidenţa dispoziţiilor art. II din Legea nr. 130/2015 de la data intrării lor în vigoare pentru viitor răspund şi criticii de neconstituţionalitate referitoare la pretinsul caracter discriminatoriu al acestor dispoziţii de lege, prin care autorul excepţiei compară situaţia sa cu cea a persoanelor care au obţinut păstrarea pensiei de serviciu pe cale judecătorească. Astfel, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015, «Prevederile prezentei legi nu se aplică persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile sau, după caz, al hotărârilor judecătoreşti definitive.» Prin urmare, aceste persoane sunt supuse unui alt tratament juridic. Cu toate acestea, Curtea apreciază că diferenţa de tratament juridic criticată nu este discriminatorie, întrucât categoriile de persoane comparate nu se află în situaţii similare. Astfel, persoanele prevăzute la art. II alin. (1) din Legea nr. 130/2015, din care face parte şi autorul excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, al parchetelor de pe lângă acestea, al fostelor notariate de stat, precum şi al fostelor arbitraje de stat sau departamentale care, la data intrării în vigoare a legii, beneficiază de o categorie de pensie din sistemul public de pensii, au obţinut pensia de serviciu în temeiul Legii nr. 130/2015. Din contră, persoanele menţionate în ipoteza art. II alin. (6) din aceeaşi lege beneficiază de pensia de serviciu în baza hotărârilor judecătoreşti având ca temei legislaţia anterioară Legii nr. 130/2015. Prin urmare, temeiurile legale ale acordării dreptului la pensia de serviciu sunt diferite în cazul celor două categorii de persoane. Or, aşa cum Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, aşa cum este, spre exemplu, Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, «situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări.»“ (Decizia nr. 502 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 5 noiembrie 2018)"


    VIII. Răspunsul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    43. Prin Adresa nr. 571/C/1.025/III-5/2019 din 9.04.2019, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării.

    IX. Raportul asupra chestiunii de drept
    44. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (7) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din acelaşi cod pentru declanşarea mecanismului privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, propunându-se soluţia respingerii sesizării.

    X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    45. Examinând sesizarea, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, constată următoarele:
    46. Pentru a evalua dacă sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este aptă să asigure îndeplinirea funcţiei pentru care a fost concepută, aceea de a pronunţa o decizie interpretativă de principiu în scopul de a preîntâmpina apariţia unei practici neunitare la nivel naţional, se impune în primul rând evaluarea tuturor elementelor sesizării, adică verificarea atât a circumstanţelor care o generează, cât şi a condiţiilor care permit declanşarea mecanismului de interpretare.
    47. Aceasta presupune verificarea îndeplinirii simultane a tuturor condiţiilor prevăzute pentru declanşarea procedurii hotărârii prealabile, condiţii extrase din dispoziţiile legale redate în cele ce urmează. Astfel:
    48. Conform art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
    49. Conform art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor.“
    50. Analiza critică a textelor citate induce concluzia că atât art. 519, cât şi prima teză a art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă condiţionează admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile de îndeplinirea unor cerinţe ce trebuie întrunite cumulativ.
    51. Se constată că primele trei cerinţe sunt întrunite, întrucât Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă, legal învestită cu soluţionarea apelului, judecă în ultimă instanţă litigiul de muncă dedus judecăţii şi urmează să pronunţe o hotărâre judecătorească definitivă, în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă.
    52. Cu referire la condiţia de admisibilitate privind ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată, se reţine că problema de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziţii legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare.
    53. Chestiunea de drept trebuie să fie aptă să suscite interpretări diferite, care, fie doar prefigurate, fie deja afirmate pe plan doctrinar, trebuie arătate în sesizare. Această cerinţă rezultă din dispoziţiile art. 520 alin. (1) teza a II-a din Codul de procedură civilă, conform cărora încheierea de sesizare trebuie să cuprindă şi punctul de vedere al completului de judecată, care astfel este ţinut în primul rând să stabilească dacă există o problemă de interpretare ce implică riscul unor dezlegări diferite ulterioare în practică şi, totodată, dacă respectiva dezlegare este aptă a duce la soluţionarea cauzei.
    54. Din perspectiva celor enunţate anterior, se observă că, deşi sesizarea ridică o problemă de aplicabilitate a unui text de lege la situaţia concretă a cauzei, aceasta este eronat reţinută ca bază de interpretare, posibil contradictorie, pentru respectivul text de lege.
    55. Astfel, în ceea ce priveşte situaţia litigioasă, rezultă din cuprinsul sesizării că reclamanta face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanţelor căruia i s-au deschis drepturile de pensie în baza Legii nr. 567/2004 la data de 31.10.2007, astfel cum ea însăşi precizează. Pensia de serviciu s-a transformat în pensie din sistemul contributiv în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, cu modificările ulterioare (Legea nr. 119/2010), şi a fost revizuită potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011), fiind menţinută ca pensie în sistemul contributiv şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, lege care a abrogat în mod expres dispoziţiile art. 68, 68^1 alin. (2), 68^2-68^4 din Legea nr. 567/2004 - sediul de reglementare în materia pensiei de serviciu, pentru respectiva categorie profesională.
    56. Prin art. I din Legea nr. 130/2015 a fost introdus în Legea nr. 567/2004art. 68^5 care a instituit, din nou, pensia de serviciu, art. II prevăzând norme tranzitorii de aplicare a legii pentru diferite categorii de beneficiari.
    57. Spre deosebire de persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis după data de 25 iulie 2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 130/2015, pentru care baza de calcul este formată, potrivit art. 68^5 alin. (1), din media salariilor de bază brute lunare realizate de pensionar, inclusiv sporurile, corespunzătoare ultimelor 12 luni de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, pentru cei care îndeplinesc condiţiile de acordare a pensiei de serviciu, dar la data pensionării au o altă ocupaţie [a căror situaţie este reglementată de art. 68^5 alin. (7)] şi cei care sunt beneficiarii unei pensii din sistemul public [vizaţi de norma tranzitorie reprezentată de art. II alin. (1) din Legea nr. 130/2015], baza de calcul o reprezintă media salariilor de bază brute lunare, din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă şi nivel al instanţei ori parchetului unde a funcţionat solicitantul înaintea eliberării din funcţia de personal auxiliar de specialitate, ceea ce diferă fiind modul de calcul al sporurilor.
    58. Reclamantei i s-a eliberat adeverinţa din 29.09.2015 de către Tribunalul Neamţ, conţinând baza de calcul în vederea stabilirii pensiei, fiindu-i emisă decizie de stabilire a pensiei de serviciu de către Casa de Pensii la data de 12.11.2015. Pe calea acţiunii ce face obiectul soluţionării în cauza în care a fost formulată sesizarea, promovată la data de 12.03.2018, reclamanta solicită eliberarea unei noi adeverinţe, care să modifice baza de calcul anterioară, prin includerea altor valori de referinţă sectorială faţă de cea utilizată la stabilirea pensiei de serviciu în anul 2015, de 305 lei, respectiv de 405 lei, 421 lei şi 463 lei.
    59. Instanţa de trimitere întreabă dacă personalului auxiliar de specialitate care a ieşit la pensie sub imperiul Legii nr. 263/2010 îi sunt aplicabile dispoziţiile art. II alin. (1) şi (2) din Legea nr. 130/2015, considerând că, în cazul unui răspuns afirmativ, art. II alin. (1) s-ar aplica retroactiv, prin raportare la data naşterii dreptului la pensie.
    60. Mai susţine că art. II alin. (1) nu schimbă condiţiile stabilite pentru pensia de serviciu reglementată de art. 68^5 alin. (7) în privinţa persoanelor care, la data pensionării, aveau o altă ocupaţie decât aceea de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, dar consideră că textul este neclar, întrucât este edictat doar pentru a introduce o nouă categorie de beneficiari, mărind sfera persoanelor care beneficiază de acest drept.
    61. Se constată însă că, distinct de condiţia noutăţii, aceste sumare argumente nu sunt apte a dovedi că problema de drept sesizată este una veritabilă.
    62. Reamintind că scopul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu pronunţarea unei hotărâri prealabile este acela de a preîntâmpina generarea unei jurisprudenţe neunitare, ca urmare a unei interpretări şi aplicări diferite a unei dispoziţii legale, Curtea subliniază că, deşi evaluarea condiţiei revine acestei instanţe, astfel cum s-a reţinut deja în decizii anterioare pronunţate în această materie, evidenţierea acesteia este necesară în actul de sesizare, în măsura în care, prin dispoziţiile art. 520 din Codul de procedură civilă, instanţei de trimitere îi este cerută o primă evaluare a condiţiilor din textul de lege anterior.
    63. Din acest punct de vedere, îndeplinirea acestei condiţii trebuie evaluată primordial de autorul sesizării, prin relevarea tuturor datelor care pot susţine şi justifica nevoia instanţei de a primi o dezlegare de principiu a unei norme de drept. Instanţa de trimitere trebuie să argumenteze fie că în aplicarea normei legale supuse interpretării nu se degajă o jurisprudenţă relevantă, fie că anumite realităţi socioeconomice impun o reconsiderare a conţinutului acesteia.
    64. Mai concret, pentru a vădi necesitatea unificării practicii în problema care necesită interpretare, autorul sesizării ar trebui să semnaleze complexitatea, dualitatea sau precaritatea textului de lege, fie prin raportare la nişte tendinţe jurisprudenţiale, fie prin dezvoltarea unor puncte de vedere argumentate exhaustiv care să reclame necesitatea intervenţiei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    65. Or, completul de judecată al Curţii de Apel Bacău care a formulat sesizarea cu chestiunea de drept în discuţie nu a realizat o evaluare comparativă a jurisprudenţei instanţelor naţionale, nici chiar a jurisprudenţei propriei instanţe, pentru a putea caracteriza în mod relevant de ce se conturează premisele unei jurisprudenţe neunitare care să facă necesară intervenţia mecanismului de unificare ori dacă problema de drept are un caracter veritabil şi relevă o dificultate de interpretare care riscă, prin interpretări diferite, să genereze răspunsuri neconciliabile.
    66. Trecând, mai departe, la examenul jurisprudenţei naţionale, în verificarea acestei condiţii de admisibilitate, Curtea constată că aceasta nu relevă că aspectele problematizate prin actul de sesizare au fost soluţionate până în acest moment întro jurisprudenţă care să reflecte una sau mai multe orientări în aplicarea textelor de lege enunţate în întrebarea adresată instanţei supreme. Jurisprudenţa ataşată, în acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 502 din 17 iulie 2018 (paragraful 20: „legiuitorul a considerat că se impune acordarea din nou a dreptului la pensie de serviciu. Dispoziţiile art. II din Legea nr. 130/2015 se referă la acest aspect“; paragraful 24: „art. II alin. (2) din Legea nr. 130/2015 reprezintă opţiunea legiuitorului referitoare la acordarea, pentru viitor, a dreptului la pensie de serviciu categoriilor de personal la care se referă Legea nr. 130/2015“), dar şi punctele de vedere exprimate de instanţele de judecată, cu o singură excepţie, aceea a Tribunalului Ialomiţa, formulată la nivel teoretic şi care preia argumentele instanţei de trimitere, converg în a considera că persoanele care au în plată pensii din sistemul contributiv pot opta, în baza unei cereri, pentru pensia de serviciu, în aplicarea dispoziţiilor tranzitorii ale art. II din Legea nr. 130/2015, sens în care, potrivit art. 68^5 alin. (13), li se eliberează adeverinţa necesară, această interpretare fiind dată, de altfel, în mod neechivoc, şi de organul de pensii care a emis aceste decizii în aplicarea directă a legii, fără a fi necesară o procedură jurisdicţională.
    67. În consecinţă, astfel cum a fost formulată, chestiunea de drept nu este o problemă veritabilă care să nască vreo dificultate de interpretare, neînregistrându-se în practica administrativă sau jurisdicţională vreo situaţie în care Legea nr. 130/2015 să nu fie aplicată în astfel de situaţii.
    68. Se constată că nu este îndeplinită nici condiţia ca de lămurirea chestiunii de drept să depindă soluţionarea pe fond a cauzei. Procedura sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu dezlegarea unei chestiuni de drept are o natură sui generis, care se circumscrie unui incident procedural ivit în cursul unui proces aflat în desfăşurare, al cărui obiect îl constituie chestiunea de drept de care depinde soluţionarea pe fond a cauzei.
    69. Prin urmare, îndeplinirea acestei condiţii presupune o deplină concordanţă între situaţia juridică ce a determinat mai multe posibile interpretări ale textului de lege, dar fiecare aplicabile în respectiva cauză, şi conţinutul întrebării, care să vizeze un aspect lămuritor pentru chestiunea respectivă.
    70. Potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are a se pronunţa, într-o interpretare de principiu a unei norme de drept, dacă circumstanţele cauzei pentru care trebuie să dea acea interpretare nu sunt în mod real sau pe deplin clarificate.
    71. De aceea, întrebarea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu poate fi disociată de contextul care a generat-o, care trebuie să fie întotdeauna unul cazual şi să cuprindă exhaustiv toate elementele determinante ale cauzei.
    72. În cauză, înţelesul literal al întrebării, clar şi neechivoc, vizează aplicabilitatea normelor tranzitorii ale art. II din Legea nr. 130/2015 personalului auxiliar căruia, în perioada 2010-2015, i s-a stabilit pensie în sistem contributiv, pe când litigiul în care s-a formulat întrebarea are ca obiect posibilitatea aplicării art. 68^5 din Legea nr. 567/2004, astfel cum a fost modificată prin art. I din Legea nr. 130/2015, pentru a revizui baza de calcul al pensiei de serviciu ce fusese deja restabilită, în cazul reclamantei, începând cu 1.08.2015, prin aplicarea Legii nr. 130/2015.
    73. Din examenul actului de sesizare, încheierea din 20.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, este evident că întrebarea adresată instanţei supreme nu se suprapune pe datele de fapt ale cauzei cu care completul este învestit şi că pleacă de la nişte premise greşit apreciate de către instanţa de trimitere, afectând aptitudinea chestiunii de drept de a răspunde în mod util rezolvării cauzei în mod definitiv.
    74. Reamintind că întrebarea vizează aplicabilitatea textelor de lege în discuţie pentru categoria personalului auxiliar de specialitate al instanţelor sau parchetelor de pe lângă acestea, pensionat sub imperiul Legii nr. 263/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie observă, în urma examenului propriu al Încheierii din 20.02.2019 şi al actelor relevante ataşate sesizării, că reclamanta este, încă din anul 2015, beneficiar al acestei categorii de pensie chiar în temeiul acestei legi.
    75. Rezultă aşadar că, la data înregistrării cererii de chemare în judecată (în dosarul în care a fost formulată sesizarea), 12.03.2018, reclamanta beneficiase deja de prevederile art. II alin. (1) din Legea nr. 130/2015, deoarece i sa restabilit dreptul la pensie de serviciu ca fost personal auxiliar de specialitate al instanţelor care, la data intrării în vigoare a acestei legi, beneficia de o categorie de pensie din sistemul public de pensii.
    76. Întrucât obiectul acţiunii formulate de reclamantă îl reprezintă solicitarea emiterii unei noi adeverinţe, care să facă posibilă recalcularea pensiei reclamantei pe baza unui venit stabilit la o valoare de referinţă cu coeficient mai ridicat, iar nu vocaţia acesteia de a beneficia de pensie de serviciu, rezultă că, pe aceste premise, întrebarea instanţei de apel nu este relevantă pentru soluţionarea cauzei, deoarece problema respectivă este depăşită deja şi, oricum, nu aceasta este chestiunea de drept dedusă judecăţii în litigiu, aşa cum rezultă din modul de formulare a acesteia.
    77. Analiza obiectului şi temeiului cererii de chemare în judecată plasează sub semnul incertitudinii aspectul dacă instanţa de apel şi-ar putea întemeia soluţia pe inaplicabilitatea normei tranzitorii, în condiţiile în care, odată ce dreptul s-a deschis, aceasta este ţinută să verifice, prin aplicarea art. 68^5 din Legea nr. 567/2004, introdus prin art. I din Legea nr. 130/2015, solicitarea reclamantei de a i se emite o adeverinţă care să cuprindă schimbarea, cu caracter retroactiv, a bazei de calcul al pensiei, prin raportare la veniturile salariale obţinute de o persoană cu o funcţie similară, aflată în activitate în perioada de referinţă.
    78. În acest context devine evident că soluţionarea chestiunii de drept cu care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată nu este de natură să ducă la rezolvarea pe fond a litigiului.

    79. Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519-520 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 521 alin. (1) din acelaşi cod,
    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 569/103/2018, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
    "Dacă prevederile art. II alin. (1) şi (2) din Legea nr. 130/2015 pentru completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice se aplică şi fostului personal auxiliar de specialitate, care a ieşit la pensie sub imperiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, în perioada începând cu data abrogării art. 68 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, cu modificările şi completările ulterioare, şi data intrării în vigoare a art. 68^5 din aceeaşi lege, când s-a reintrodus pensia de serviciu pentru această categorie."

    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

    Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2019.


                    VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                    GABRIELA ELENA BOGASIU
                    Magistrat-asistent,
                    Aurel Segărceanu

    ----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice