Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 278 din 4 mai 2017  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 din Codul de procedură civilă     Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 278 din 4 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 882 din 9 noiembrie 2017

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Transconstruct Co. Snagov - S.R.L. din Snagov, prin lichidator judiciar A&A Consultants IPURL, în Dosarul nr. 1.970/93/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 311D/2016.
    2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Alina Oprea din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus note scrise, prin care solicită admiterea acesteia.
    4. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 810D/2016, nr. 1.037D/2016, nr. 1.114D/2016 şi nr. 1.999D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă în ceea ce priveşte teza potrivit căreia decizia pronunţată „nu este supusă niciunei căi de atac“, respectiv a dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (4) din Codul de procedură civilă, excepţii ridicate de Ion Nicolin, Luminiţa Nicoleta Olteanu şi de Gabriel Emanuel Niţulescu în dosarele nr. 4.294/1/2015, nr. 319/64/2014 şi nr. 318/1/2015 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal, respectiv de Daniela Scripcă şi Florin Scripcă în Dosarul nr. 871/99/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă.
    5. La apelul nominal răspund, în Dosarul nr. 810D/2016, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Călin Pîrjan din Baroul Mehedinţi, cu delegaţie depusă la dosar, şi pentru partea Agenţia Naţională de Integritate, doamna consilier juridic Alexandra Nicolae, cu delegaţie depusă la dosar, care răspunde, pentru aceeaşi parte, şi în Dosarul nr. 1.037D/2016, iar în Dosarul nr. 1.114D/2016 răspunde, personal, autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    6. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în dosarele nr. 1.037D/2016 şi nr. 1.999D/2016, autorii excepţiilor de neconstituţionalitate au depus note scrise şi înscrisuri în susţinerea admiterii acestora, iar în Dosarul nr. 1.999D/2016 autorii excepţiei de neconstituţionalitate au solicitat judecarea cauzei şi în lipsă. În Dosarul nr. 1.114D/2016, partea Inspecţia Judiciară a depus note scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
    7. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 810D/2016, nr. 1.037D/2016, nr. 1.114D/2016 şi nr. 1.999D/2016 la Dosarul nr. 311D/2016, care a fost primul înregistrat.
    8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul doamnei avocat Alina Oprea, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând, în esenţă, că prin dispoziţiile legale criticate se încalcă accesul liber la justiţie, întrucât partea nu are posibilitatea ca recursul formulat să fie analizat în completul de trei judecători sau, chiar dacă, ulterior, raportul va fi analizat în completul de trei judecători, este evident că asupra acestei analize există o îndoială de imparţialitate, atât timp cât raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului va preconiza o soluţie de respingere a acestuia ca „vădit nefondat“. Mai arată că dispoziţiile art. 493 alin. (3) din Codul de procedură civilă conferă magistratului-raportor posibilitatea de a aprecia asupra caracterului „vădit nefondat“ al recursului. Totodată, mai susţine că, prin faptul că dispoziţiile legale criticate se aplică doar în cazul recursurilor judecate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, o parte dintre justiţiabili este discriminată în funcţie de instanţa competentă să judece în fond cauza, respectiv de instanţa competentă să judece recursul.
    9. În continuare, având cuvântul, domnul avocat Călin Pîrjan, reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate invocate în Dosarul nr. 810D/2010, solicită admiterea acesteia, susţinând, în esenţă, că, prin faptul că hotărârea pronunţată în completul de filtru nu este supusă niciunei căi de atac, se încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, precum şi dreptul de a folosi căile de atac. Arată că, în situaţia în care instanţa ar săvârşi o eroare materială sau ar avea în vedere la pronunţarea hotărârii un înscris declarat, ulterior, fals, inadmisibilitatea formulării unei contestaţii în anulare sau a unei revizuiri încalcă dreptul unei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
    10. Preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate invocate în Dosarul nr. 1.114D/2016, care susţine admiterea acesteia, arătând, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în cazul în care instanţa, în procedura de filtrare a recursurilor, ar pronunţa o hotărâre pe baza unei erori materiale ori prin omiterea analizării unuia dintre motivele de casare sau prin nepronunţarea asupra unuia dintre motivele de recurs. De asemenea prezintă aspecte cu privire la situaţia concretă în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, respectiv în cadrul unei contestaţii în anulare. În acest sens precizează că, în cadrul procedurii de recurs, a formulat o cerere de acordare a ajutorului public judiciar, cerere care a fost admisă, însă instanţa de recurs s-a raportat nu la data la care începea să curgă un nou termen de recurs, respectiv de la comunicarea hotărârii de acordare a ajutorului public judiciar, ci la data la care a fost comunicată hotărârea instanţei de fond.
    11. În continuare, având cuvântul, doamna consilier juridic Alexandra Nicolae, reprezentantul părţii Agenţia Naţională de Integritate din dosarele nr. 810D/2016 şi nr. 1.037D/2016, precizează că are în vedere inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă sub aspectul Deciziei nr. 839 din 8 decembrie 2015, dar şi sub aspectul că vizează chestiuni ce ţin de interpretarea şi aplicarea greşită a legii de către instanţele de judecată. Totodată, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens susţine, în esenţă, că limitările aduse prin procedura de filtrare a recursurilor nu aduc atingere dreptului părţilor de a se adresa justiţiei, în însăşi substanţa sa.
    12. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se susţine că, prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, Curtea a statuat că procedura de filtrare a recursurilor, astfel cum a fost configurată de legiuitor prin dispoziţiile art. 493 din Codul de procedură civilă, este o procedură scrisă, lipsită de oralitate, principiile contradictorialităţii şi al dreptului la apărare fiind respectate, de principiu, prin comunicarea, către părţi, a actelor de procedură şi a raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
    13. Astfel, partea nu este împiedicată să îşi susţină apărările, cu atât mai mult cu cât are chiar posibilitatea, conferită de textul de lege, de a înainta instanţei de judecată punctul său de vedere scris asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare, potrivit art. 493 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
    14. Mai mult, susţine că, astfel cum arată dispoziţiile art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, în acest moment procedural este examinată admisibilitatea căii de atac, nefiind puse în discuţie chestiuni ce ţin de fondul recursului.
    15. În continuare, arată că, în aceste condiţii, lipsa unei căi de atac nu poate fi considerată ca aducând atingere dreptului părţii de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procesuale prin care justiţia se înfăptuieşte, acces care, în opinia sa, este garantat prin textul legal criticat.
    16. În ceea ce priveşte susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate potrivit cărora, în această procedură, este vorba de o antepronunţare, arată că această procedură este una formală, de verificare a condiţiilor de formă în ceea ce priveşte recursul, astfel încât apreciază că nu este vorba de o antepronunţare a completului de judecată.
    17. Referitor la critica autorilor excepţiei de neconstituţionalitate în ceea ce priveşte faptul că magistratul, care este desemnat să întocmească raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, nu devine incompatibil, apreciază că acestea nu pot fi reţinute, deoarece nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale invocate, întrucât nu există ştirbiri ale imparţialităţii obiective a instanţei, respectiv a magistratului-raportor sau a membrilor completului de filtru. Astfel, la momentul întocmirii raportului şi, ulterior, în analiza acestuia, se fac doar verificări ale unor aspecte strict formale şi nu sunt puse în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea în fond a recursului.
    18. În replică, având cuvântul, autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocate în Dosarul nr. 1.114D/2016, domnul Gabriel Emanuel Niţulescu, arată că, în cadrul procesului său, în etapa procedurii scrise, înainte de încheierea acesteia, a fost invocat un motiv de ordine publică, care nu a fost examinat de instanţa de recurs, ceea ce, în opinia sa, reprezintă un motiv de contestaţie în anulare ce priveşte neanalizarea unui motiv de recurs.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    19. Prin Încheierea din 2 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.970/93/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Transconstruct Co. Snagov - S.R.L. din Snagov, prin lichidator judiciar A&A Consultants IPURL într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei decizii civile a Curţii de Apel Bucureşti.
    20. Prin Încheierea din 12 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.294/1/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Nicolin într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare formulată împotriva unei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal prin care instanţa, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 489 din Codul de procedură civilă, a anulat ca tardiv recursul formulat de autorul excepţiei de neconstituţionalitate împotriva unei sentinţe a Curţii de Apel Bucureşti.
    21. Prin Încheierea din 11 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 319/64/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Luminiţa Nicoleta Olteanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe civile a Curţii de Apel Braşov prin care a fost respinsă ca nefondată acţiunea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate.
    22. Prin Încheierea din 25 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 318/1/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă în ceea ce priveşte teza potrivit căreia decizia pronunţată „nu este supusă niciunei căi de atac“, excepţie ridicată de Gabriel Emanuel Niţulescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare formulată împotriva unei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal prin care instanţa, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 489 din Codul de procedură civilă, a anulat recursul formulat împotriva unei sentinţe a Curţii de Apel Bucureşti prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea autorului excepţiei de neconstituţionalitate în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecţia Judiciară. Contestaţia în anulare s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă motivată de faptul că instanţa de control judiciar a anulat recursul ca urmare a unei erori materiale şi că a omis să cerceteze unul dintre motivele de casare invocate.
    23. Prin Încheierea din 22 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 871/99/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniela Scripcă şi Florin Scripcă într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei decizii civile a Curţii de Apel Iaşi.
    24. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că procedura de filtrare a recursurilor este aplicabilă numai în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu şi pentru celelalte instanţe ierarhic superioare, unde aceasta nu există. Prin urmare, această procedură este discriminatorie, întrucât este aplicabilă în funcţie de instanţa de la care începe procesul şi dacă acest proces ajunge sau nu la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Or, dacă s-a recunoscut calea de atac a recursului, aceasta trebuie să se judece, în aceleaşi condiţii, pentru toţi cetăţenii.
    25. De asemenea se mai apreciază că magistratul desemnat să întocmească raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului preconizează soluţia, ceea ce echivalează cu o antepronunţare. Astfel, dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (4) sunt neconstituţionale din cauza faptului că magistratul, care este desemnat să întocmească raportul privind admisibilitatea recursului, nu devine incompatibil, ceea ce este în contradicţie chiar cu dispoziţiile art. 42 din Codul de procedură civilă privind alte cazuri de incompatibilitate absolută, atâta vreme cât preşedintele completului sau un alt membru al completului verifică dacă recursul îndeplineşte cerinţele de formă, dacă motivele invocate se încadrează în cele prevăzute de art. 488 din Codul de procedură civilă, întrucât raportorul face parte din completul de filtru, este evident că poziţia sa faţă de cauza în sine este cunoscută deja şi hotărârea adoptată de complet este pusă la îndoială.
    26. Se mai apreciază că dispoziţiile legale sunt neconstituţionale şi sub aspectul faptului că deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în procedura de filtrare a recursurilor nu sunt supuse niciunei căi de atac. În acest sens se apreciază că dispoziţiile legale potrivit cărora decizia pronunţată în temeiul art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă nu este supusă niciunei căi de atac sunt neconstituţionale, fiind de natură să afecteze grav interesele şi drepturile oricărui justiţiabil, în condiţiile în care instanţa pronunţă o hotărâre fără citarea părţilor, prin care poate soluţiona pe fond recursul şi fără a lua în considerare punctul de vedere al părţilor, aspect care rezultă din coroborarea art. 493 alin. (5) cu alin. (6) şi (7) din Codul de procedură civilă. Dacă instanţa ar săvârşi o eroare materială sau ar avea în vedere, la pronunţarea hotărârii, un înscris declarat fals ulterior, inadmisibilitatea oricărei căi de atac - contestaţie în anulare şi/sau revizuire - încalcă prevederile constituţionale ale art. 21, art. 24 şi art. 129, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    27. În continuare, având în vedere că în materia recursului procedura de filtrare este regula şi nu excepţia, se susţine că dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă sunt golite de conţinut, întrucât exercitarea contestaţiei în anulare se face pe cale de excepţie, în condiţiile în care cerinţele de exercitare ale căilor extraordinare de atac sunt, la rândul lor, excepţionale.
    28. De asemenea, lipsa unei proceduri contradictorii în faza filtrării recursurilor este de natură a conduce la apariţia unei erori judiciare, situaţie în care partea nu are nicio posibilitate de a-şi susţine cauza.
    29. Tot sub aspectul contradictorialităţii se mai apreciază că, prin imposibilitatea părţii de a se prezenta în vederea susţinerii cererii de recurs, în condiţiile necitării în procedura de filtrare, se îngrădeşte accesul liber la justiţie. Astfel, soluţia adoptată de legiuitor nu este echitabilă şi nu este conformă cu prevederile art. 6 din Convenţie, în sensul că părţile nu au dreptul la un proces echitabil în componenta sa referitoare la principiul contradictorialităţii, în condiţiile în care nu sunt citate. Principiul contradictorialităţii permite părţilor să participe în mod egal la prezentarea, argumentarea, discutarea şi combaterea susţinerilor făcute de fiecare şi să îşi exprime opinia asupra iniţiativelor instanţei în scopul stabilirii adevărului. Se mai susţine că partea este împiedicată să îşi susţină apărările cu privire la termenul legal de exercitare a căii de atac şi nici nu ar putea susţine în beneficiul său o eventuală cerere de repunere în termenul de recurs.
    30. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, în dosarele nr. 311D/2016 şi nr. 1.999D/2016, apreciază că textele legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, dimpotrivă, instituirea procedurii de filtru în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este justificată, întrucât instanţa supremă judecă recursul în casaţie şi nu un recurs aflat pe rolul unei instanţe ordinare. Se mai arată că, pentru soluţionarea recursurilor de către instanţa supremă, s-a instituit de către legiuitor procedura de filtrare a recursurilor, ca o etapă preliminară, prin care se verifică condiţiile de formă ale recursului, pentru a se preîntâmpina supraaglomerarea instanţei supreme şi, evident, examinarea motivelor de casare care se referă strict la legalitatea deciziei. Nu există elemente care să nască îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului-raportor sau a membrilor completului de filtru, întrucât la întocmirea raportului şi, ulterior, la analiza acestuia, se fac doar verificări ale unor aspecte strict formale, care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului recursului. Din aceste raţiuni, critica autorilor excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la incompatibilitatea raportorului sau a membrilor completului de filtru nu are susţinere în textele legale vizate de excepţia de neconstituţionalitate.
    31. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 810D/2016 şi nr. 1.114D/2016, apreciază că dispoziţiile art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, în ceea ce priveşte sintagma „nu este supusă niciunei căi de atac“ sunt neconstituţionale în raport cu art. 21 şi art. 129 din Constituţie. În acest sens arată că, prin stabilirea faptului că hotărârea pronunţată de completul de filtru nu este supusă niciunei căi de atac, partea interesată este lipsită de posibilitatea de a recurge la remediul procedural pus la dispoziţie de normele de drept intern, respectiv contestaţia în anulare specială. Nu există nicio raţiune pentru care hotărârile pronunţate în procedura de filtrare, în temeiul art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, să fie scoase de sub sfera controlului judiciar, exercitat sub forma căilor extraordinare de atac.
    32. În ceea ce priveşte dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, instanţa supremă apreciază că textul legal criticat nu contravine normelor constituţionale, întrucât, prin comunicarea raportului de către completul de filtru şi instituirea unui termen în care părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, este asigurat dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare în privinţa tuturor aspectelor de ordin procedural supuse analizei în etapa verificării recursului.
    33. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    34. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Arată că, în considerarea concepţiei de ansamblu a noului regim al căilor de atac în materie procesual civilă, procedura de filtrare a recursurilor, de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca instanţă de recurs, vizând un scop legitim, dă expresie exigenţelor normelor constituţionale, convenţionale şi legale privitoare la dreptul la un proces echitabil în termen rezonabil (optim şi previzibil).
    35. Avocatul Poporului, în punctul de vedere exprimat în dosarele nr. 1.037D/2016 şi nr. 1.114D/2016, consideră că dispoziţiile art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. În acest moment procesual este examinată admisibilitatea căii de atac, respectiv îndeplinirea cerinţelor de formă, încadrarea în motivele de casare şi dezvoltarea acestora. Astfel, condiţiile de formă şi neîncadrarea în motivele de casare sau dezvoltarea acestora reprezintă verificări ale unor aspecte strict formale, care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului recursului.
    36. În Dosarul nr. 1.999D/2016, Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere exprimat în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.695D/2016 şi nr. 1.709D/2016, în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate.
    37. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    38. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    39. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare a Curţii, îl reprezintă dispoziţiile art. 493, art. 493 alin. (5), art. 493 alin. (5) în ceea ce priveşte teza potrivit căreia decizia pronunţată „nu este supusă niciunei căi de atac“, şi art. 493 alin. (2) şi (4) din Codul de procedură civilă. Având în vedere motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, precum şi ansamblul reglementării, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 493 - Procedura de filtrare a recursurilor, din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:
    "(1) Când recursul este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele instanţei sau preşedintele de secţie ori, după caz, persoana desemnată de aceştia, primind dosarul de la instanţa a cărei hotărâre se atacă, va lua, prin rezoluţie, măsuri pentru stabilirea aleatorie a unui complet format din 3 judecători, care va decide asupra admisibilităţii în principiu a recursului. Dispoziţiile art. 475 alin. (3) sunt aplicabile.
(2) Pe baza recursului, întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare şi a înscrisurilor noi, preşedintele completului va întocmi un raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului sau va desemna un alt membru al completului ori magistratul-asistent în acest scop. Raportul trebuie întocmit în cel mult 30 de zile de la repartizarea dosarului. Raportorul nu devine incompatibil.
(3) Raportul va verifica dacă recursul îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii, dacă motivele invocate se încadrează în cele prevăzute la art. 488, dacă există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condiţiile art. 489 alin. (3) ori dacă este vădit nefondat. De asemenea, va arăta, dacă este cazul, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi poziţia doctrinei în problemele de drept vizând dezlegarea dată prin hotărârea atacată.
(4) După analiza raportului în completul de filtru, acesta se comunică de îndată părţilor, care pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare. În lipsa dovezii de comunicare a raportului şi înainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la comunicare, completul nu va putea trece la examinarea recursului, potrivit alin. (5) şi (6).
(5) În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor.
(6) Dacă raportul apreciază că recursul este admisibil şi toţi membrii sunt de acord, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudenţe constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul se poate pronunţa asupra fondului recursului, fără citarea părţilor, printr-o decizie definitivă, care se comunică părţilor. În soluţionarea recursului instanţa va ţine seama de punctele de vedere ale părţilor formulate potrivit alin. (4).
(7) În cazul în care recursul nu poate fi soluţionat potrivit alin. (5) sau (6), completul va pronunţa, fără citarea părţilor, o încheiere de admitere în principiu a recursului şi va fixa termenul de judecată pe fond a recursului, cu citarea părţilor.“"

    40. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea se invocă şi art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    41. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în ceea ce priveşte procedura de filtru, prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragraful 12, a reţinut că prevederile art. 493 din Codul de procedură civilă reglementează procedura de filtrare a recursurilor, care este aplicabilă, astfel cum rezultă din alin. (1) al acestei dispoziţii legale, numai în cazul în care calea extraordinară de atac este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Potrivit art. 493 alin. (1) din Codul de procedură civilă, filtrarea recursurilor se face de un complet de 3 judecători, desemnat în mod aleatoriu, care va pregăti dosarul de recurs şi va decide asupra admisibilităţii în principiu a recursului. Prin aceeaşi decizie, la paragraful 17, Curtea a statuat că procedura de filtrare, astfel cum a fost configurată de legiuitor prin art. 493 din Codul de procedură civilă, este o procedură scrisă, lipsită de oralitate, principiile contradictorialităţii şi al dreptului la apărare fiind respectate, de principiu, prin comunicarea către părţi a actelor de procedură şi a raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului. Curtea a apreciat că această opţiune a legiuitorului este în acord cu esenţa procedurii de filtrare a recursurilor, care constă în statuarea asupra admisibilităţii în principiu a recursului de către completul de trei judecători stabilit în acest sens, scop care rezultă din chiar primul alineat al art. 493 din Codul de procedură civilă.
    42. În continuare, referitor la procedura de judecată a recursului, atunci când acesta este de competenţa altor instanţe, Curtea observă că, din coroborarea dispoziţiilor art. XVII cu art. XV alin. (2)-(5) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, rezultă că, în cazul în care competenţa de judecare a recursului revine tribunalului sau curţii de apel, completul căruia i s-a repartizat dosarul, după regularizarea cererii de recurs procedează la comunicarea acesteia către intimat, care are obligaţia depunerii la dosar a întâmpinării ce va fi comunicată recurentului, iar intimatul va lua la cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei. Când recursul este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele instanţei sau preşedintele de secţie ori, după caz, persoana desemnată de aceştia, primind dosarul de la instanţa a cărei hotărâre se atacă, va lua, prin rezoluţie, măsuri pentru stabilirea aleatorie a unui complet format din 3 judecători, care va pregăti dosarul de recurs şi va decide asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
    43. Aşadar, Curtea reţine că există o diferenţă între modul în care debutează judecata căii de atac a recursului în funcţie de instanţa la care este depusă cererea, respectiv o procedură de regularizare a cererii de recurs, atunci când judecata acestuia este de competenţa tribunalului sau curţii de apel, şi procedura de filtrare, atunci când competenţa revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, însă aceasta nu este singura diferenţă, întrucât, şi sub aspectul soluţiilor pronunţate de instanţele de recurs, există deosebiri, Codul de procedură civilă instituind reguli distincte şi sub acest aspect. În acest sens, Curtea observă că, în cazul în care este competentă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legiuitorul, sub aspectul soluţiilor pronunţate, a instituit regula casării cu trimitere spre rejudecare, potrivit art. 497 din Codul de procedură civilă, iar atunci când tribunalul sau curtea de apel sunt competente să judece recursul, prin art. 498 Codul de procedură civilă, a instituit regula reţinerii spre rejudecare.
    44. Totodată, Curtea mai observă că, potrivit art. 494 din Codul de procedură civilă, sub aspectul regulilor privind judecata recursului, dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în secţiunea referitoare la recurs.
    45. Din coroborarea prevederilor art. 95 pct. 3, art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că, de principiu, competenţa de soluţionare a recursurilor revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar, prin excepţie, această competenţă revine instanţei ierarhic superioare aceleia care a pronunţat hotărârea atacată. În acest sens, Curtea constată că recursul de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, alături de recursul în interesul legii şi procedura hotărârilor prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept controversate, întăreşte îndeplinirea rolului constituţional al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conferit de art. 126 alin. (3) din Legea fundamentală, respectiv acela al asigurării interpretării şi aplicării unitare a legii. Procedura de filtrare a recursurilor este stabilită de legiuitor, în baza prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, numai pentru ipoteza în care recursul este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu şi atunci când intră în competenţa tribunalului sau curţii de apel. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că, atunci când criteriul în funcţie de care îşi găseşte aplicarea un regim juridic sau altul are caracter obiectiv şi rezonabil, şi nu subiectiv şi arbitrar, fiind constituit de o anumită situaţie prevăzută de ipoteza normei, şi nu de o calitate a persoanei, privitor la care îşi găseşte aplicare, nu există temei pentru calificarea reglementării deduse controlului ca fiind discriminatorie, deci contrară normei constituţionale de referinţă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005). Principiul egalităţii nu interzice reguli specifice, în cazul unei diferenţe de situaţii. Egalitatea formală ar conduce la aceeaşi regulă, în ciuda diferenţei de situaţii. De altfel, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că principiul egalităţii armelor constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil, care urmăreşte crearea unui just echilibru procesual între părţile aflate într-un litigiu, însă acest principiu nu presupune o egalitate formală, în sensul reglementării unor proceduri identice indiferent de statutul juridic sau calitatea procesuală a părţilor, ci o egalitate materială, în sensul ca prin procedurile, chiar diferit reglementate, să se ajungă la echitate procesuală între părţi, cu alte cuvinte să se ajungă la o egalitate de rezultat (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 633 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2015, paragraful 19).
    46. Prin instituirea procedurii de filtrare a recursurilor la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi a celei de regularizare a cererii de recurs la nivelul tribunalului sau a curţii de apel s-a urmărit o bună administrare a justiţiei. Diferenţa de tratament juridic, care se reflectă asupra persoanelor fizice sau juridice care accesează serviciul public al justiţiei, rezultă, astfel cum s-a arătat la paragrafele anterioare, din rolul pe care instanţele învestite cu soluţionarea recursurilor le au în cadrul sistemului judiciar, legiuitorul putând reglementa o anumită procedură care ţine cont de unicitatea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sistemul instanţelor judecătoreşti. Însă, în ansamblu, finalitatea acestor două proceduri nu este, esenţialmente, diferită. De aceea, o egalitate materială de rezultat, a persoanelor care accesează serviciul public al justiţiei este de preferat, faţă de o egalitate formală, care poate crea dezavantaje rezultate din organizarea sistemului judecătoresc, în privinţa asigurării dreptului la un proces echitabil.
    47. Prin urmare, Curtea reţine că soluţiile legislative adoptate de legiuitor nu relevă un tratament juridic discriminatoriu, reglementările criticate constituind temeiul de drept al exercitării controlului judiciar exercitat pe calea recursului în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    48. Distinct de cele arătate, Curtea apreciază că această critică, formulată prin raportare la art. 16 din Constituţie, nu poate fi reţinută, având în vedere interesul procesual al autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care se află în etapa procesuală a recursului de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar dispoziţiile legale criticate se aplică tuturor celor care se află în ipoteza normei. Or, Curtea a statuat că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, şi Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015).
    49. În continuare, în ceea ce priveşte susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la incompatibilitatea magistratului-raportor, Curtea reţine că, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (2) ultima teză din Codul de procedură civilă, raportorul nu devine incompatibil, în sensul că el va putea face parte din completul care va judeca recursul. Raportul este întocmit de preşedintele completului, de un alt membru al acestuia sau de magistratul-asistent, pe baza cererii de recurs, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare şi a înscrisurilor noi şi verifică dacă recursul îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii, dacă motivele invocate se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din Codul de procedură civilă sau dacă există motive de ordine publică şi va menţiona jurisprudenţa Curţii Constituţionale, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi poziţia doctrinei.
    50. În soluţia legislativă actuală, după intervenţia instanţei constituţionale prin pronunţarea Deciziei nr. 839 din 8 decembrie 2015, prin care s-a constatat neconstituţionalitate sintagmei „sau că recursul este vădit nefondat“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, Curtea observă că, în procedura de filtrare a recursurilor se efectuează, într-o primă etapă, exclusiv verificări ale unor aspecte strict formale, care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului recursului. Având în vedere aspectele ce pot face obiectul verificării de către magistratul-raportor, Curtea reţine că acesta exprimă un punct de vedere preliminar consemnat sub forma raportului, ce, după analiza în completul de filtru, este comunicat părţilor, care, în condiţiile alin. (4) al art. 493 din Codul de procedură civilă, pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului. Prin urmare, opinia raportorului nu priveşte soluţia finală în cauză, acesta putând participa la deliberare, indiferent după cum are vot deliberativ sau doar consultativ, dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia judecătorul este incompatibil să judece când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece, neavând incidenţă în acest caz.
    51. Referitor la acest aspect, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, respectiv Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, paragrafele 19-20, reiterând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a stabilit că imparţialitatea magistratului, ca şi garanţie a dreptului la un proces echitabil, poate fi apreciată într-un dublu sens: un demers subiectiv, ce tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică aşanumita imparţialitate subiectivă, şi un demers obiectiv, cu scopul de a determina dacă acesta a oferit garanţii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privinţa sa, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate obiectivă (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 1 octombrie 1982, pronunţată în Cauza Piersack împotriva Belgiei, paragraful 30). De asemenea, Curtea a reţinut că imparţialitatea subiectivă este prezumată până la proba contrară, în schimb, aprecierea obiectivă a imparţialităţii constă în a analiza dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite împrejurări care pot fi verificate dau naştere unor suspiciuni de lipsă de imparţialitate (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 24 mai 1989, pronunţată în Cauza Hauschildt împotriva Danemarcei, paragraful 47).
    52. Analizând art. 124 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că judecătorii se bucură de prezumţia constituţională de imparţialitate, aceasta fiind ataşată statutului lor profesional. Această prezumţie poate fi, însă, răsturnată, în mod individual, cu privire la fiecare judecător în parte, în condiţiile în care se demonstrează lipsa imparţialităţii subiective sau obiective a judecătorului.
    53. Ceea ce se critică în prezenta cauză este imparţialitatea subiectivă a magistratului dată de faptul că acesta, după întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, poate, potrivit art. 493 alin. (2) din Codul de procedură civilă, să facă parte din completul care va judeca recursul.
    54. Aşa fiind, simplul fapt pentru un magistrat de a fi luat o decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna că ar justifica, în sine, o bănuială de parţialitate în privinţa sa. Ceea ce trebuie avut în vedere este întinderea şi importanţa acestei decizii. Aprecierea preliminară a datelor din dosar nu poate semnifica faptul că ar fi de natură să influenţeze aprecierea finală, ceea ce interesează fiind ca această apreciere să se facă la momentul luării hotărârii şi să se bazeze pe elementele dosarului şi pe dezbaterile din şedinţa de judecată (a se vedea Hotărârea din 6 iunie 2000, pronunţată în Cauza Morel împotriva Franţei, paragraful 45).
    55. Apreciind că nu există elemente care să nască îndoieli cu privire la raportorul cauzei şi având în vedere că, atât la întocmirea raportului, cât şi, ulterior, la analizarea acestuia, este examinată admisibilitatea căii de atac, respectiv îndeplinirea cerinţelor de formă, încadrarea criticilor în motivele de casare şi dezvoltarea acestora, Curtea apreciază că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Totodată, Curtea reţine că instituţia magistratului-raportor, care presupune întocmirea unui raport cu privire la cauza respectivă, nu pune în discuţie, în niciun fel, imparţialitatea magistratului respectiv.
    56. Referitor la critica privind lipsa unei căi de atac împotriva deciziei pronunţate, în temeiul art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, de completul de filtru asupra admisibilităţii în principiu a recursului, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, a avut în vedere că recursul „vădit nefondat“ presupune examinarea în fond a acestuia, implicând analizarea unor aspecte care vizează temeinicia solicitării care face obiectul recursului; or, procedura examinării admisibilităţii recursului trebuie să vizeze doar aspecte pur formale. Prin decizia pronunţată, în acest caz, fără citarea părţilor şi fără posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva ei, Curtea a apreciat că părţile nu îşi pot realiza dreptul la apărare şi la dezbateri contradictorii, fiind încălcat, astfel, dreptul la un proces echitabil. Curtea a mai reţinut că caracterul „vădit nefondat“ al recursului nu îndrituieşte legiuitorul să plaseze un aspect ce ţine de fondul căii de atac într-o etapă procesuală anterioară în care nu se analizează şi nu se soluţionează fondul cauzei. Includerea soluţiei de respingere a recursului ca vădit nefondat, în etapa admisibilităţii în principiu a recursului, eludează finalitatea şi raţiunea acestei etape.
    57. Prin urmare, Curtea a considerat (a se vedea în acest sens paragraful 23 din decizia amintită) că examinarea fondului cauzei poate avea loc numai în faza judecării pe fond a recursului, care se face potrivit art. 493 alin. (6) sau art. 494 din Codul de procedură civilă, situaţie în care cauza este trimisă în vederea judecării în fond a recursului, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale specifice accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare, incluzând citarea părţilor şi participarea procurorului, când este cazul.
    58. Or, în procedura de filtrare a recursurilor se efectuează, într-o primă etapă, exclusiv verificări ale unor aspecte strict formale, care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului recursului. Curtea reţine că, prin îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 493 din Codul de procedură civilă, respectiv comunicarea raportului asupra admisibilităţii recursului tuturor părţilor, astfel încât acestea să îşi poată formula apărările pe care le consideră de cuviinţă, inclusiv sub aspectul unei posibile erori materiale, iar instanţa de recurs, cu unanimitate, se pronunţă în limitele raportului, nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei de neconstituţionalitate.
    59. În aceste condiţii, instituirea unei anumite limitări la nivelul căii de atac a recursului nu poate fi considerată ca aducând atingere dreptului părţii de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi intereselor sale legitime, precum şi a dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
    60. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 23 octombrie 1996, pronunţată în Cauza Levages Prestations Services împotriva Franţei, paragrafele 44-48, a statuat că, în ceea ce priveşte formalismul, condiţiile de admisibilitate ale unui recurs ar putea fi mai stricte decât pentru un apel. Având în vedere specificitatea instanţei de recurs, se poate admite că un formalism mai mare poate însoţi procedura prezentată în faţa sa, în special atunci când procedura recursului urmează examinării cauzei de către o instanţă de prim grad, apoi de către o instanţă de apel, ambele beneficiind de deplină jurisdicţie. Curtea a mai arătat că modul în care se aplică art. 6 paragraful 1 din Convenţie pentru curţile de apel sau recurs trebuie să depindă în mod clar de trăsăturile speciale ale procedurii în cauză şi trebuie să se ţină seama de ansamblul procedurilor desfăşurate în ordinea juridică internă şi de rolul instanţei de recurs.
    61. În prezentele cauze se critică şi faptul că recursul a fost anulat ca tardiv formulat, iar împotriva deciziei de anulare recurenţii nu mai au deschisă nicio cale de atac. Aşadar, deşi legea nu prevede în mod expres, prin art. 493 din Codul de procedură civilă, raportul întocmit asupra admisibilităţii recursului verifică şi îndeplinirea cerinţelor extrinseci cererii de recurs, respectiv formularea în termen sau admisibilitatea căii de atac, ca formă de regularitate a acestuia, întrucât scopul raportului este subsumat verificării regularităţii şi admisibilităţii în principiu a recursului. În această ipoteză, dacă partea ar aprecia că concluziile raportului nu sunt conforme cu situaţia de fapt, poate formula un punct de vedere prin care să prezinte aspectele menţionate, având în vedere că, potrivit art. 493 alin. (4) din Codul de procedură civilă, după analiza raportului în completul de filtru, acesta se comunică de îndată părţilor, care vor putea formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.
    62. Astfel, în temeiul art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, atunci când completul de filtru este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în condiţiile legii, ţinând seama şi de punctele de vedere ale părţilor exprimate cu privire la raportul asupra recursului, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor şi care nu este supusă niciunei căi de atac. Prin urmare, completul de filtru analizează în condiţiile art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă nulitatea recursului pentru lipsa condiţiilor sale de formă intrinseci sau extrinseci, în condiţiile în care acestei analize îi succede verificarea temeiniciei recursului, atunci când el este admisibil.
    63. Însă, Curtea reţine că, după ce examinarea recursului a trecut de etapa prevăzută la alin. (5) al art. 493 din Codul de procedură civilă, fiind considerat admisibil, completul de filtru trece la etapa următoare, respectiv la examinarea pe fond a acestuia, în virtutea dispoziţiilor art. 493 alin. (6) din Codul de procedură civilă, situaţie în care, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege, menţionate şi în paragrafele 24-26 ale Deciziei nr. 839 din 8 decembrie 2015, se pronunţă o decizie definitivă. Întrucât decizia pronunţată în această ipoteză este definitivă, aceasta poate face obiectul unei contestaţii în anulare sau al unei revizuiri.
    64. În continuare, în ceea ce priveşte faptul că procedura de filtrare se desfăşoară fără citarea părţilor, Curtea reţine că aceasta nu înseamnă că nu există dezbateri contradictorii. Astfel, procedura scrisă este de natură a asigura respectarea principiilor contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, în condiţiile în care tuturor părţilor le este oferită posibilitatea de aşi spune părerea atât asupra cererilor şi apărărilor părţilor adverse, cât şi cu privire la chestiunile ridicate de instanţă din oficiu.
    65. De altfel, astfel cum s-a arătat şi la paragraful 41 al prezentei decizii, procedura de filtru este o procedură scrisă, lipsită de oralitate, principiile contradictorialităţii şi al dreptului la apărare fiind respectate, de principiu, prin comunicarea către părţi a actelor de procedură şi a raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi prin receptarea de către instanţă a punctelor de vedere ale părţilor. Curtea constată că, prin Hotărârea din 10 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Koottummel împotriva Austriei, paragraful 19, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că în cadrul unei proceduri civile, aceasta poate continua şi fără audiere, în cazul în care procedurile sunt exclusiv juridice sau tehnice.
    66. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Transconstruct Co. Snagov - S.R.L. din Snagov, prin lichidator judiciar A&A Consultans IPURL, şi de Daniela Scripcă şi Florin Scripcă în dosarele nr. 1.970/93/2013, respectiv nr. 871/99/2015 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, de Ion Nicolin, Luminiţa Nicoleta Olteanu şi, respectiv, Gabriel Emanuel Niţulescu în dosarele nr. 4.294/1/2015, nr. 319/64/2014 şi, respectiv, nr. 318/1/2015 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 493 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 4 mai 2017.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Andreea Costin

    ----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice