Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela │- judecător │
│Ciochină │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător │
│Licu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 319 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Societatea West Group Architecture - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.336/1/2019/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.219D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în materia reglementată, de exemplu Decizia nr. 184 din 8 mai 2003. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 8 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.336/1/2019/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865. Excepţia a fost ridicată de contestatoarea Societatea West Group Architecture - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare împotriva unei decizii civile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată că dispoziţiile art. 319 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, care nu permit formularea unei contestaţii în anulare cu depăşirea termenului de un an, sunt neconstituţionale, fiind contrare principiului accesului liber la justiţie prevăzut de art. 21 din Constituţie, dreptului la apărare consacrat de textul art. 24 din Constituţie şi înfăptuirii justiţiei menţionate de dispoziţiile art. 124 din Constituţie. Prin impunerea de către textul de lege criticat a unui termen obiectiv de formulare a contestaţiei, şi anume nu mai târziu de un an de la data pronunţării, partea este lipsită de posibilitatea de a lua cunoştinţă efectiv de hotărâre, din cauza unor împrejurări care nu depind de voinţa sa, cum este redactarea hotărârii cu întârziere, eveniment exterior, care nu depinde de parte şi care poate crea o dificultate insurmontabilă în exercitarea contestaţiei în anulare. Făcând referire la remediul pus la îndemână de practică, de a se surmonta obstacolul neredactării la timp a deciziei prin formularea unei cereri de repunere în termen, autoarea excepţiei susţine că această cerere trebuie formulată doar dacă termenul de depunere a contestaţiei în anulare a fost depăşit din motive mai presus de voinţa părţii, or, întârzierea redactării hotărârii judecătoreşti nu reprezintă un motiv de forţă majoră. Din aceste motive, legea trebuie corectată, iar termenul prevăzut pentru formularea contestaţiei în anulare trebuie să curgă pentru toate părţile în mod egal, sens în care redactarea hotărârii nu trebuie să constituie o problemă care să afecteze sau să limiteze dreptul părţilor la exercitarea căii de atac. 6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate nu contravin Constituţiei, astfel cum rezultă din jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale. 7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 319 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, care au următorul conţinut: „Contestaţia se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.“ 11. Curtea observă că la data de 15 februarie 2013 au intrat în vigoare majoritatea dispoziţiilor din noul Cod de procedură civilă. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate din vechiul Cod de procedură civilă. 12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind liberul acces la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, faţă de împrejurarea că hotărârile irevocabile nu se comunică, în cazul celor ce nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, art. 319 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 instituie două termene pentru exercitarea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, şi anume un termen subiectiv de 15 zile, care începe să curgă de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, şi un termen obiectiv de un an, care curge de la data când hotărârea a rămas irevocabilă. 14. Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituţionale. Astfel, în Decizia nr. 184 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 5 iunie 2003, sau în Decizia nr. 808 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 16 august 2010, instanţa de contencios constituţional a reţinut că „în această materie, ca de altfel oriunde legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în acest fel cu intenţia de a restrânge accesul liber la justiţie, de care, în mod evident, cel interesat a beneficiat în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21, prevenind astfel abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte părţi. De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite. 15. Aşa fiind, termenele instituite prin textul de lege criticat au în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, în absenţa lor, contestaţia în anulare putând fi formulată oricând, fapt ce ar fi de natură a genera o stare de perpetuă incertitudine cât priveşte raporturile juridice stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, afectând astfel grav stabilitatea şi securitatea care trebuie să le caracterizeze“. 16. Textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, întrucât, potrivit jurisprudenţei constante a instanţei constituţionale, dacă legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situaţii diferite accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat liberul acces la justiţie, a fortiori o atare concluzie se impune atunci când în discuţie este accesul la o cale extraordinară de atac, care, prin definiţie, are caracter de excepţie şi deci poate fi valorificată numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul producerii unor perturbări majore ale stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice. 17. Cu privire la susţinerea potrivit căreia redactarea hotărârii poate fi realizată „cu întârziere, eveniment exterior, care nu depinde de parte şi care poate crea o dificultate insurmontabilă în exercitarea contestaţiei în anulare“, prin Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004, Decizia nr. 1.539 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 16 februarie 2012, Curtea Constituţională a reţinut că în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare nu se realizează un control judiciar asupra unei judecăţi anterioare, iar motivele pentru care se poate promova această cale de atac sunt limitativ stabilite prin art. 317-318 din Codul de procedură civilă şi au drept scop pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti corecte. Aşa cum rezultă în mod univoc din dispoziţiile art. 318 din Codul de procedură civilă din 1865, calea procedurală a contestaţiei în anulare specială poate fi utilizată de părţile care au participat la soluţionarea recursului şi este limitată la cazurile în care dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau al omisiunii instanţei de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent. Prin Decizia nr. 990 din 6 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 4 ianuarie 2008, Curtea a reţinut că, în principiu, în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare nu se realizează un control judiciar asupra unei judecăţi anterioare, ci se trece la soluţionarea din nou a aceleiaşi pricini, ca urmare a introducerii unei cereri prin care se tinde la retractarea hotărârii pronunţate anterior. 18. Având în vedere cele statuate în prealabil de instanţa constituţională, Curtea observă că, în cauza de faţă, nu prezintă relevanţă împrejurarea dacă, până la expirarea termenului de un an prevăzut de norma criticată, hotărârea a cărei anulare se cere prin contestaţia formulată a fost sau nu redactată, de vreme ce instanţa competentă să soluţioneze contestaţia în anulare nu realizează un control judiciar al hotărârii contestate, ci doar verifică existenţa unei greşeli materiale sau a omisiunii instanţei de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent, în temeiul art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865. 19. Curtea reţine că art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, precum şi art. 129, care prevede că, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac. Prin urmare, fără a îngrădi drepturi consacrate constituţional, reglementarea prevăzută de art. 319 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces. 20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 21. Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea West Group Architecture -S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.336/1/2019/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 319 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Marian Enache Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
