Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 274 din 29 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 279/2023 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 274 din 29 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 279/2023 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 988 din 27 octombrie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, excepţie ridicată de Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila“ în Dosarul nr. 3.760/2/2019/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 422D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, având în vedere Decizia nr. 649 din 15 decembrie 2022 prin care s-a constatat neconstituţionalitatea acestor prevederi.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 15 decembrie 2020, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 2 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 3.760/2/2019/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor. Excepţia a fost ridicată de Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila“ în calea de atac a recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 47 din 17 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că sintagma „persoana obligată la repararea prejudiciului“ din cuprinsul art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 este neconstituţională, întrucât încalcă accesul liber la justiţie prin restrângerea acestuia doar la situaţia atacării în instanţă a deciziei pronunţate de către Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor de către persoana obligată la repararea prejudiciului cu nesocotirea situaţiei când lezată într-un drept legitim de actul administrativ-jurisdicţional este unitatea militară.
    6. Se mai susţine că excluderea posibilităţii de a formula cale de atac împotriva deciziei Comisiei în temeiul art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 şi pentru unitatea militară creează un tratament discriminatoriu, fiind o consecinţă a opţiunii legiuitorului la acea dată, transpusă în norma procedurală, în total dezacord cu însăşi raţiunea şi legitimitatea procedurilor speciale administrative, această procedură fiind guvernată în principal de egalitatea în drepturi între persoanele deduse judecăţii. Astfel, deşi se găsesc în situaţii similare, petentul şi intimatul din procedura plângerii în faţa Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor beneficiază de un tratament juridic diferit sub aspectul posibilităţii de a formula cale de atac, contrar dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, în condiţiile în care tratamentul discriminatoriu nu îşi găseşte vreo justificare obiectivă şi rezonabilă. Sub acest aspect, dispoziţiile legale criticate stabilesc dreptul persoanei obligate la repararea prejudiciului de a ataca decizia pronunţată de Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor, însă, în continuarea şi finalitatea acestui demers judiciar, unităţii militare îi este încălcat acest drept de a ataca în instanţă decizia în litigiu.
    7. Se consideră că aceste dispoziţii introduc o discriminare întrucât, în lipsa unui criteriu obiectiv şi raţional, se instituie un tratament juridic diferit după calitatea procesuală a părţilor, deşi situaţia de fapt care o generează este aceeaşi.
    8. Se apreciază că excluderea posibilităţii de a formula cale de atac împotriva deciziei Comisiei în temeiul art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 şi pentru unitatea militară, creează un tratament discriminatoriu, fiind o consecinţă a opţiunii legiuitorului, transpusă în norma procedurală, în total dezacord cu însăşi intenţia legiuitorului. În cazul de faţă, susţine petentul, intenţia legiuitorului a fost aceea de a reglementa, din punct de vedere procedural, modalitatea de soluţionare a situaţiilor din sfera răspunderii materiale în căile de atac, actul normativ cu caracter special neprevăzând la nivelul anului 1998 şi situaţia în care chiar unitatea păgubită ar avea calitatea de persoană vătămată de un act al Comisiei.
    9. În final, se mai susţine că textul de lege asupra căruia se solicită controlul de constituţionalitate încalcă principiul egalităţii părţilor în faţa justiţiei, iar acest principiu reprezintă regula care consacră egalitatea părţilor în raporturile procesuale cu instanţa şi recunoaşterea aceloraşi drepturi procesuale şi impunerea aceloraşi îndatoriri, corespunzătoare calităţii lor din proces.
    10. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece conferirea dreptului „persoanei obligate la repararea prejudiciului în condiţiile ordonanţei“ de a se adresa instanţelor competente în măsura în care apreciază că a fost lezată într-un interes legitim confirmă că nu poate fi apreciată ca fiind neconstituţională această sintagmă. De asemenea, nu se poate reţine încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, având în vedere că părţile unui litigiu care se desfăşoară în temeiul unui act normativ special, cum este Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998, nu se află în situaţie identică, iar persoana obligată la repararea prejudiciului produs, în temeiul acestui act normativ, are la îndemână procedura de drept comun în situaţia în care apreciază că a fost lezată într-un drept legitim.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 29 august 1998, aprobată prin Legea nr. 25/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 28 ianuarie 1999, dispoziţii care, în redactarea avută la data sesizării Curţii Constituţionale, prevedeau că: „În situaţia în care, după epuizarea acestor căi de atac, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condiţiile prezentei ordonanţe consideră că au fost lezate într-un drept legitim, se pot adresa instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii.“
    15. Curtea observă că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 a fost modificată şi completată prin art. I din Legea nr. 279/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 18 octombrie 2023, şi republicată în temeiul art. IV din aceeaşi lege, dându-se textelor o nouă numerotare. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Aşadar, obiect al excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 279/2023.
    16. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 129 referitor la folosirea căilor de atac.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 649 din 15 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 7 februarie 2023, a constatat că dispoziţiile art. 25, 27-43 şi 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 sunt neconstituţionale.
    18. Prin decizia precitată, Curtea a observat că Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 reglementează răspunderea materială a militarilor atât sub aspect substanţial (art. 11-21), cât şi sub aspect procedural (art. 22-43). Astfel, potrivit procedurii de stabilire şi recuperare a prejudiciilor prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998, se instituie o comisie de cercetare administrativă, cu rol în cercetarea împrejurărilor în care s-a produs paguba. În măsura în care se constată existenţa unei pagube, comandantul sau şeful unităţii a cărei comisie a efectuat respectiva cercetare emite o decizie de imputare. Împotriva acestei decizii se poate formula contestaţie, care are natura juridică a unui recurs graţios (a se vedea, cu privire la calificarea sa expresă în acest sens, Decizia nr. 34 din 9 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 15 aprilie 2016, paragraful 19), fiind soluţionată printr-o hotărâre de emitentul deciziei de imputare sau de o comisie de soluţionare a contestaţiei. Împotriva acesteia se poate formula plângere la comisia de jurisdicţie a imputaţiilor, a cărei hotărâre este definitivă. Totodată, împotriva acesteia se poate formula cerere de revizuire atunci când, spre exemplu, au fost descoperite fapte ori acte noi care nu au putut fi prezentate până la data soluţionării cauzei (a se vedea Decizia nr. 649 din 15 decembrie 2022, paragrafele 27 şi 28).
    19. La paragraful 33 al Deciziei nr. 649 din 15 decembrie 2022, Curtea a reţinut că actul de imputare emis de comandantul sau şeful unităţii a cărei comisie a efectuat cercetarea administrativă nu poate fi considerat ca prezentând suficiente garanţii de obiectivitate pentru a permite absenţa evaluării judiciare. Din contră, într-un raport de muncă (indiferent de natura sa - contract individual de muncă/raport de serviciu) nu se poate recunoaşte chiar părţii care se pretinde păgubită dreptul de a emite ea însăşi, prin diversele sale structuri, un act având caracter de titlu executoriu. O asemenea orientare nu vădeşte decât existenţa unui grad ridicat de subiectivitate, incompatibilă cu securitatea juridică de care trebuie să se bucure părţile unui raport de muncă şi cu principiile care stau la baza statului de drept. Totodată, la paragraful 37, Curtea a constatat că reglementarea caracterului de titlu executoriu al deciziei de imputare relevă o lipsă de corelare cu întreg ansamblul normativ în domeniu. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile legislative necorelate în substanţa lor reprezintă un anacronism incompatibil cu principiul coerenţei legislative. Aceasta constituie, totodată, o reglementare revolută, ce poate genera confuzii şi care trebuie înlăturată, întrucât logica ansamblului legislativ este afectată în condiţiile coexistenţei unor prevederi discordante. Certitudinea juridică, precizia şi claritatea ce trebuie să guverneze sistemul legislativ al unui stat sunt astfel periclitate (Decizia nr. 355 din 26 mai 2022, paragraful 29).
    20. Având în vedere cele expuse, Curtea a constatat că reglementarea competenţei autorităţii pretins păgubite de a emite o decizie de imputare, precum şi conferirea caracterului de titlu executoriu al acesteia sunt distonante în raport cu principul statului de drept şi al securităţii juridice, inducând arbitrarul, subiectivismul şi un caracter aleatoriu în desfăşurarea raporturilor de muncă. Prin urmare, ori de câte ori angajatorul se pretinde păgubit are la dispoziţie, potrivit art. 21 din Constituţie, posibilitatea de a se adresa instanţelor judecătoreşti în vederea recuperării prejudiciului suferit, şi nu de a impune el însuşi imputarea pretinsului prejudiciu. În consecinţă, dispoziţiile art. 25 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 sunt neconstituţionale în raport cu art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie cu referire la statul de drept şi la securitatea juridică. Totodată, având în vedere legătura intrinsecă existentă între cele 6 alineate ale acestui articol, Curtea a constatat şi neconstituţionalitatea acestora pentru aceleaşi motiv, astfel că întregul art. 25 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 este neconstituţional.
    21. De asemenea, având în vedere legătura indisolubilă existentă între art. 25, pe de o parte, şi art. 27-29 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998, pe de altă parte, Curtea a reţinut că art. 27-29 încalcă art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie cu referire la soluţia legislativă ce vizează decizia de imputare, pentru că, pe de o parte, acoperirea pagubelor nu poate fi făcută în baza unei decizii de imputare, iar, pe de altă parte, anularea sau reducerea despăgubirilor stabilite nu le poate viza pe cele ce decurg din decizia de imputare pentru că aceasta pur şi simplu nu poate fi emisă în sistemul de drept consacrat prin Constituţie.
    22. Totodată, având în vedere că întreaga procedură ulterioară administrativă sau administrativ-jurisdicţională, după caz (contestaţie, plângere, revizuire), precum şi cea judiciară (acţiunea în faţa instanţei judecătoreşti cu privire la hotărârea dată în contestaţie asupra deciziei de imputare executorie) se grefează pe examinarea legalităţii şi temeiniciei deciziei de imputare şi pe caracterul ei executoriu, Curtea a constatat că art. 30-43 şi 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 încalcă art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie cu referire la soluţia legislativă ce vizează decizia de imputare.
    23. Întrucât revine legiuitorului obligaţia constituţională de a pune de acord textele legale menţionate cu decizia de admitere a Curţii Constituţionale, coroborat cu necesitatea reglementării în mod unitar şi unic a acestei proceduri, Curtea a reţinut că din raţiuni de securitate şi coerenţă juridică se impune constatarea neconstituţionalităţii art. 27-43 şi 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 şi cu referire la procedura privind angajarea răspunderii materiale a militarilor în cazul angajamentului de plată. Prin urmare, art. 27-43 şi 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 sunt neconstituţionale în raport cu art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie.
    24. Având în vedere soluţia pronunţată prin Decizia nr. 649 din 15 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior datei sesizării în prezenta cauză, respectiv 15 decembrie 2020, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 279/2023, urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“.
    25. Sub acest aspect, Curtea reţine că, de principiu, chiar dacă, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul prezentei decizii, decizia anterioară de constatare a neconstituţionalităţii poate reprezenta motiv de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, sau Decizia nr. 497 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 18 noiembrie 2014, paragraful 32).
    26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.-d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 279/2023 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, excepţie ridicată de Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila“ în Dosarul nr. 3.760/2/2019/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 29 mai 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 274 din 29 mai 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"