Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 şi ale art. 287^10 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea European Profiles - S.A. cu sediul în Atena, Grecia, în Dosarul nr. 2.371/3/2014* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.303D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere că nu sunt fundamentate criticile de neconstituţionalitate formulate. Astfel, precizează că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 70 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, faptul că, în situaţia dată, contractantul nu are dreptul de a angaja, în scopul îndeplinirii contractului de achiziţie publică, persoane fizice care au fost implicate în procesul de verificare şi de evaluare a candidaturilor/ofertelor depuse în cadrul aplicării unei proceduri de atribuire este de natură să confere o siguranţă şi o încredere în această procedură. De altfel, această chestiune ţine de opţiunea legiuitorului de a stabili anumite interdicţii pe care contractantul le are în domeniul achiziţiilor publice. Referitor la art. 287^10 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 arată că soluţia legislativă criticată se regăseşte şi în alte acte normative şi a mai format obiectul controlului de constituţionalitate, iar instanţa de contencios constituţional a considerat că reglementarea respectivă este constituţională, aspect valabil şi în cauza de faţă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 14 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.371/3/2014*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 şi ale art. 287^10 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea European Profiles - S.A., cu sediul în Atena, Grecia, într-o cauză în care s-a invocat un conflict de interese întemeiat pe textele de lege criticate. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 70 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 sunt lipsite de previzibilitate, întrucât din modul de definire a faptei nu poate fi determinat cu exactitate dacă persoana căreia îi este adresată interdicţia - ofertantul - cunoştea, trebuia sau nu trebuia să cunoască posibila existenţă a unui conflict de interese în persoana viitorului angajat care a fost însărcinat cu evaluarea/verificarea ofertelor - evaluatorul. De asemenea, nu se precizează clar dacă evaluatorul trebuie să aibă un rol esenţial, pe de o parte, în evaluarea ofertelor depuse în cadrul aplicării unei proceduri de atribuire a contractelor de achiziţie publică, în sensul că fără votul acestuia contractul ar fi fost atribuit unei alte persoane, iar, pe de altă parte, în executarea contractului de achiziţie publică, în sensul că fără aportul său contractul nu s-ar fi considerat a fi executat. În acest context, subiecţii de drept ce sunt destinatarii normelor nu pot stabili care sunt situaţiile şi care sunt condiţiile ce determină apariţia conflictului de interese. 6. Totodată, se învederează că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale din următoarele perspective: (i) cu privire la fapta incriminată, legea nu oferă informaţii referitoare la vinovăţia cu care este săvârşită şi nici dacă ofertantul este obligat să întreprindă verificări pentru a se asigura că persoanele pe care le angajează nu au fost implicate în procesul de verificare/evaluare a ofertelor depuse în procedura de achiziţie, iar lipsa acestor menţiuni conduce la împrejurarea că ori de câte ori un ofertant va angaja un evaluator se va institui o prezumţie de vinovăţie în sarcina acestuia, respectiv o prezumţie că între aceştia a existat o înţelegere prealabilă, anterioară atribuirii contractului de achiziţie; (ii) nu există claritate în ceea ce priveşte situaţia în care contractul a fost deja executat, iar principiul restitutio in integrum nu mai poate fi aplicat, deoarece autoritatea contractantă nu poate să îi restituie ofertantului serviciile prestate de acesta sau echivalentul acestora. Interpretarea ad litteram a textului ar conduce la concluzia că, în urma declarării nulităţii contractului, ofertantul trebuie să restituie preţul, fără posibilitatea de a-i fi restituite prestaţiile sau contravaloarea acestora; (iii) este dificil de determinat cu precizie sfera elementului material, aspect ce conduce şi la o discriminare în raport cu tratamentul aplicabil în materie penală unde persoanele acuzate de conflict de interese se bucură de toate garanţiile constituţionale privind procesul penal, respectiv principiile prezumţiei de nevinovăţie şi aflării adevărului, ce presupun administrarea probelor în ceea ce priveşte învinuirile aduse; (iv) în raport cu normele comune de drept civil, sunt utilizate concepte juridice obscure, neclarificate şi care nu beneficiază de o definiţie legală anterioară, care să îndeplinească cerinţele de calitate a legii impuse de Constituţie; (v) se permite autorităţii contractante să invoce în apărare propria culpă şi să fie exonerată de lipsa de diligenţă. 7. Cu privire la dispoziţiile art. 287^10 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, se apreciază că acestea au o redactare lacunară şi sunt lipsite de previzibilitate, deoarece nu indică sfera celorlalte situaţii în care instanţa judecătorească poate să constate nulitatea contractului, respectiv dacă este vorba despre cauzele de nulitate specifice reglementate în contextul dat sau de toate cauzele de nulitate ale contractelor prevăzute în legislaţie, în general, având în vedere că prevederile lit. a)-c) cuprinse în art. 287^10 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, şi din al căror conţinut face parte şi lit. d), se referă la nulităţile ce decurg din vicierea procedurii de atribuire şi nicidecum la cauze generale de nulitate cuprinse în Codul civil. Printr-o interpretare logică a textului de lege ar trebui ca şi lit. d) să vizeze motive de nulitate care decurg din vicierea aceleiaşi proceduri şi să nu fie aplicabile altor situaţii cum este cea din cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. Pentru a fi respectate condiţiile de tehnică legislativă se impune ca sintagma „în alte cazuri prevăzute de lege“ să fie interpretată ca vizând situaţii care au legătură cu vicierea procedurii de atribuire, iar o interpretare contrară nu respectă cerinţa clarităţii şi previzibilităţii legii şi conduce la crearea unor confuzii. Or, actul normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat, fără dificultăţi majore de interpretare şi aplicare. În contextul criticilor de neconstituţionalitate sunt menţionate jurisprudenţa Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în materia principiilor şi drepturilor pretins a fi încălcate de normele criticate, precum şi Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 70 şi ale art. 287^10 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, care au următorul cuprins: - Art. 70: „Contractantul nu are dreptul de a angaja, în scopul îndeplinirii contractului de achiziţie publică, persoane fizice sau juridice care au fost implicate în procesul de verificare/evaluare a candidaturilor/ofertelor depuse în cadrul aplicării unei proceduri de atribuire, pe parcursul unei perioade de cel puţin 12 luni de la încheierea contractului, sub sancţiunea nulităţii contractului respectiv pentru cauza imorală.“; – Art. 287^10 alin. (1) lit. d): „(1) Instanţa constată nulitatea contractului în următoarele cazuri: [...] d) în alte cazuri prevăzute de lege.“ 13. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 a fost abrogată prin art. 238 din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate. 14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) - Accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (12) privind principiul legalităţii incriminării şi al pedepsei şi ale art. 24 alin. (1) - Dreptul la apărare. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 70 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 fac parte din capitolul II: Reguli comune aplicabile pentru atribuirea contractului de achiziţie publică, secţiunea a 8-a: Reguli de evitare a conflictului de interese, care cuprinde art. 66-art. 70, fiind stabilite reguli de principiu atât pentru autoritatea contractantă, cât şi pentru operatorii economici şi care sunt aplicabile pe parcursul punerii în practică a procedurii de atribuire şi a procesului de verificare/evaluare a candidaturilor/ofertelor şi, ulterior acestor etape, în faza îndeplinirii contractului de achiziţie publică pe parcursul unei perioade de cel puţin 12 luni de la încheierea contractului. 16. Astfel, în scopul prevenirii şi evitării unor conflicte de interese, dispoziţiile art. 70 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 stabilesc o interdicţie, de principiu, în ceea ce priveşte colaborarea între operatorul economic şi autoritatea contractantă, respectiv contractantul nu are dreptul de a angaja, în scopul îndeplinirii contractului de achiziţie publică, persoane fizice sau juridice care au fost implicate în procesul de verificare/evaluare a candidaturilor/ofertelor depuse în cadrul aplicării unei proceduri de atribuire, pe parcursul unei perioade de cel puţin 12 luni de la încheierea contractului, sub sancţiunea nulităţii contractului respectiv pentru cauza imorală. Acest text este criticat din perspectiva lipsei previzibilităţii, întrucât subiecţii de drept ce sunt destinatarii normelor nu pot stabili care sunt situaţiile şi care sunt condiţiile ce determină apariţia conflictului de interese. 17. În ceea ce priveşte aspectele referitoare la criteriile de claritate, precizie şi previzibilitate pe care un text de lege trebuie să le îndeplinească, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a statuat că autoritatea legiuitoare are obligaţia de a edicta norme care să respecte aceste trăsături. În acest sens, potrivit art. 8 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce“, iar, potrivit art. 36 alin. (1) din aceeaşi lege, „actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie“. Deşi normele de tehnică legislativă nu au valoare constituţională, Curtea a constatat că, prin reglementarea acestora, legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii care respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea şi previzibilitatea necesare (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). 18. De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în evaluarea noţiunii de previzibilitate trebuie avută în vedere şi întinderea acesteia, care depinde, într-o largă măsură, de caracterul necondiţionat şi suficient de precis al normei, de conţinutul textului respectiv, de domeniul la care se referă şi, de asemenea, de numărul şi de calitatea destinatarilor săi (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 14 iulie 1994, pronunţată în Cauza C-91/92, Paola Faccini Dori împotriva Recreb SRL, paragrafele 14, 17 şi 18). 19. Referitor la sfera de cuprindere a unor situaţii ipotetice într-o lege, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în mod constant, statuând că, din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie (de exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 31). 20. Faţă de această împrejurare, aplicând considerentele de principiu cu privire la art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta privind calitatea legii, astfel cum au fost dezvoltate prin jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, Curtea constată că dispoziţiile art. 70 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 îndeplinesc cerinţele de calitate a legii, stabilind o interdicţie, de principiu, care este adresată contractantului/operatorului economic şi care este aplicabilă în funcţie de natura contractului de achiziţie, a fondurilor din care sunt finanţate investiţiile ce fac obiectul acestor contracte, respectiv dacă sunt din bugetul naţional sau din bugetul Uniunii Europene, de calitatea persoanelor fizice sau juridice care au fost implicate în procesul de verificare/evaluare a candidaturilor/ofertelor depuse în cadrul aplicării unei proceduri de atribuire etc. şi care au aplicabilitate în raport şi cu alte acte normative care reglementează aspecte cu privire la conflictul de interese. 21. Astfel, Curtea reţine că aspectele de fapt ale situaţiei juridice în contextul dat şi stabilirea în concret a conflictului de interese care să conducă la sancţiunea nulităţii contractului respectiv pentru cauza imorală revin spre verificare instanţei judecătoreşti, care, cu prilejul soluţionării acţiunii formulate, analizează particularităţile fiecărei speţe, în lumina dispoziţiilor legale incidente în materie, astfel încât soluţia pronunţată să corespundă scopului legii de promovare a concurenţei între operatorii economici, de garantare a tratamentului egal şi nediscriminare a operatorilor economici, de asigurare a transparenţei şi integrităţii procesului de achiziţie publică şi de asigurare a utilizării eficiente a fondurilor publice, prin aplicarea procedurilor de atribuire de către autorităţile contractante, ocazie cu care părţile interesate pot beneficia de accesul liber la justiţie şi de dreptul la apărare. 22. În ceea ce priveşte celelalte chestiuni învederate de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate prin care apreciază că dispoziţiile art. 70 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 sunt neconstituţionale prin raportare la art. 23 alin. (12) cu privire la principiul legalităţii incriminării şi al pedepsei din Constituţie, Curtea observă, pe de o parte, că dispoziţiile constituţionale menţionate nu au incidenţă asupra textului criticat, întrucât acesta nu stabileşte sancţiuni în sensul prevăzut de norma constituţională, iar, pe de altă parte, nu sunt menţionate alte acte normative cu care prin coroborare ar putea fi analizate diferitele ipoteze prezentate în susţinerea excepţiei. De altfel, în legătură cu invocarea pretinsei încălcări a dispoziţiilor art. 23 din Constituţie şi care se referă la libertatea individuală, Curtea a învederat că acest text constituţional este aplicabil materiei penale, neavând nicio legătură cu cauzele de natură civilă, comercială, fiscală sau de contencios administrativ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 60 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iunie 2019, şi Decizia nr. 1.368 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 13 ianuarie 2011). 23. Faţă de cele prezentate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, în raport cu prevederile constituţionale invocate în susţinerea acesteia şi cu criticile formulate, este neîntemeiată. 24. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 287^10 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, Curtea observă că soluţia legislativă criticată a mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, concretizat prin Decizia nr. 305 din 8 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 994 din 23 noiembrie 2018, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. 25. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 287^10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, instanţa judecătorească constată nulitatea contractelor în următoarele cazuri: autoritatea contractantă a atribuit contractul fără să respecte obligaţiile referitoare la publicarea unui/unei anunţ/invitaţii de participare conform prevederilor ordonanţei de urgenţă criticate; au fost încălcate prevederile art. 205 alin. (1) - referitoare la termenele de aşteptare pentru încheierea contractelor, ale art. 206 alin. (3) - referitoare la comunicarea prin fax sau mijloace electronice a rezultatelor atunci când termenele de aşteptare s-au majorat cu 5 zile, ale art. 256^3 alin. (3) - referitoare la dreptul de a încheia contractul numai după comunicarea deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, dacă această încălcare a privat operatorul economic interesat de posibilitatea de a formula o cale de atac înainte de încheierea contractului, în cazul în care această încălcare este combinată cu încălcarea altor dispoziţii în materia achiziţiilor publice, dacă această din urmă încălcare a afectat şansele operatorului economic interesat de a obţine contractul; autoritatea contractantă nu a respectat prevederile art. 150 sau ale art. 158-160 referitoare la procedura de reluare a competiţiei şi la atribuirea contractelor de achiziţie publică prin sistemul dinamic de achiziţie publică; şi în alte cazuri prevăzute de lege. 26. Ţinând cont de faptul că acest contract de achiziţie publică - contract administrativ - trebuie să îndeplinească şi condiţiile de formă sub sancţiunea nulităţii absolute, precum şi de faptul că, potrivit art. 297 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, „În măsura în care prezenta ordonanţă de urgenţă nu prevede altfel, sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun“, Curtea a observat că acestea au incidenţă şi în constatarea nulităţii contractelor de achiziţie publică, textul de lege criticat apărând ca un mijloc de garanţie a principiului legalităţii prin care se asigură realizarea celor două funcţii ale nulităţii: preventivă şi sancţionatorie. 27. Nulitatea contractului este reglementată în Codul civil prin art. 1.246-1.265 şi este definită expres ca sancţiune care lipseşte actul juridic de efectele sale; potrivit art. 1.246, „orice contract încheiat cu încălcarea condiţiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulităţii, dacă prin lege nu se prevede o altă sancţiune“. 28. Pe de altă parte, din interpretarea gramaticală a sintagmei „în alte cazuri prevăzute de lege“, cuprinsă de dispoziţia legală criticată, rezultă că intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a restrânge motivele de nulitate a contractului de achiziţie publică la cele strict prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, ci, prin inserarea lit. d) în alin. (1) al art. 287^10 din ordonanţa de urgenţă antereferită, acesta a apreciat că sunt aplicabile şi alte motive de nulitate cuprinse atât în ordonanţa de urgenţă menţionată, cât şi într-un act normativ distinct de aceasta. Aşadar, prin dispoziţia legală criticată se creează posibilitatea părţii interesate de a solicita constatarea nulităţii unui contract de achiziţie publică ori de câte ori acesta este încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale sau prin fraudarea legii. 29. În concordanţă cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta privind calitatea legilor, dispoziţiile legale criticate sunt clare şi neechivoce, întrucât destinatarul normei are posibilitatea să prevadă condiţiile cerute la încheierea unui contract de achiziţie publică, sens în care îşi poate adapta conduita în mod corespunzător. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat, în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012), că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011). 30. Totodată, drept consecinţă logică a principiului conform căruia legile trebuie să fie de aplicabilitate generală, formularea actelor normative nu este întotdeauna exactă, folosirea unor caracterizări generale fiind preferată unor liste exhaustive (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 31, precitată). Rezultă că interpretarea acestor norme depinde de practică şi nu încape îndoială că instanţele interne sunt cele mai în măsură să examineze şi să interpreteze legislaţia naţională. 31. Faţă de această împrejurare, Curtea nu a reţinut pretinsa încălcare a principiului legalităţii în componenta privind calitatea legii, deoarece normele criticate, astfel cum sunt configurate în cuprinsul legii, sunt suficient de clare şi de previzibile, sens în care, prin sintagma „în alte cazuri prevăzute de lege“ legiuitorul a avut în vedere motivele de nulitate reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 sau de un alt act normativ. 32. De asemenea, prevederile criticate nu îngrădesc nici accesul liber la justiţie şi nici dreptul la apărare. Judecătorii nu sunt puşi în situaţia să adauge la lege cazurile de nulitate a contractelor de achiziţie publică prevăzute de legile civile, deoarece textul criticat, prin sfera sa normativă, permite aplicarea în privinţa contractelor de achiziţie publică a sancţiunii nulităţii cuprinsă în orice act normativ indicat. Prin urmare, textul reprezintă o garanţie pentru justiţiabil, care are, astfel, deschisă calea acţiunii în justiţie în vederea contestării nulităţii absolute a contractelor de achiziţie publică în mod plenar. Totodată, dispoziţiile legale criticate au fost edictate în lumina dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 alin. (1), care statuează rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării, având în vedere specificul acestor proceduri şi celeritatea cu care ele trebuie să se desfăşoare. 33. Aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287^10 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, în raport cu prevederile constituţionale invocate în susţinerea acesteia şi cu criticile formulate, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 34. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea European Profiles - S.A. cu sediul în Atena, Grecia, în Dosarul nr. 2.371/3/2014* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 70 şi ale art. 287^10 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează Marian Enache Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
