Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 27 din 2 martie 2020 referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 997 din Codul de procedură civilă şi art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 27 din 2 martie 2020  referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 997 din Codul de procedură civilă şi art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 27 din 2 martie 2020 referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 997 din Codul de procedură civilă şi art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 536 din 23 iunie 2020
    Dosar nr. 1.980/1/2019

┌─────────────┬────────────────────────┐
│ │- vicepreşedintele │
│Gabriela │Înaltei Curţi de Casaţie│
│Elena Bogasiu│şi Justiţie, │
│ │preşedintele completului│
├─────────────┼────────────────────────┤
│Laura-Mihaela│- preşedintele Secţiei I│
│Ivanovici │civile │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Marian Budă │- preşedintele Secţiei a│
│ │II-a civile │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Denisa │- preşedintele Secţiei │
│Angelica │de contencios │
│Stănişor │administrativ şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Mari Ilie │- judecător la Secţia I │
│ │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Simona Lala │- judecător la Secţia I │
│Cristescu │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Lavinia │- judecător la Secţia I │
│Dascălu │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Bianca Elena │- judecător la Secţia I │
│Ţăndărescu │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Cristina │- judecător la Secţia I │
│Truţescu │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Rodica │- judecător la Secţia a │
│Zaharia │II-a civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Elisabeta │- judecător la Secţia a │
│Roşu │II-a civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Speranţa │- judecător la Secţia a │
│Maria Cornea │II-a civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│George Bogdan│- judecător la Secţia a │
│Florescu │II-a civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Veronica │- judecător la Secţia a │
│Magdalena │II-a civilă │
│Dănăilă │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Florentina │- judecător la Secţia de│
│Dinu │contencios administrativ│
│ │şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Veronica │- judecător la Secţia de│
│Năstasie │contencios administrativ│
│ │şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Iuliana │- judecător la Secţia de│
│Măiereanu │contencios administrativ│
│ │şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Gheza Attila │- judecător la Secţia de│
│Farmathy │contencios administrativ│
│ │şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Horaţiu │- judecător la Secţia de│
│Pătraşcu │contencios administrativ│
│ │şi fiscal │
└─────────────┴────────────────────────┘

    1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 1.980/1/2019, a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 27^5 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).
    2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    3. La şedinţa de judecată participă doamna Elena Adriana Stamatescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 27^6 din Regulament.
    4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă, în Dosarul nr. 504/119/2019, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile.
    5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar au fost depuse raportul, precum şi suplimentul la raport, întocmite de judecătorii-raportori, ce au fost comunicate părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părţile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept. De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanţele naţionale hotărârile judecătoreşti relevante ce au fost identificate, precum şi opiniile teoretice exprimate de judecători, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.
    6. În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
    I. Titularul şi obiectul sesizării
    7. Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă a dispus, prin Încheierea din 10 iulie 2019, în Dosarul nr. 504/119/2019, aflat pe rolul acestei instanţe, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „1. Dacă este admisibilă procedura ordonanţei preşedinţiale în materia suspendării executării unei garanţii de bună-execuţie, anexă la un contract de achiziţie publică, în situaţia în care în procesul ce vizează soluţionarea fondului nu s-a solicitat suspendarea executării, în condiţiile prevăzute de art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 101/2016), şi nici nu s-au invocat aspecte diferite de cele ce puteau fi invocate în procedura reglementată de legea specială, având în vedere caracterul provizoriu şi limitat în timp al efectelor ordonanţei preşedinţiale. 2. În situaţia în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că ordonanţa preşedinţială este admisibilă, în măsura în care se invocă aspecte diferite de cele care se pot invoca pe calea reglementată de art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, se impune a se stabili momentul până la care eventuala suspendare provizorie, dispusă pe calea ordonanţei preşedinţiale, îşi produce efectele, respectiv dacă acestea sunt limitate în timp până la soluţionarea cererii de suspendare formulate în procedura specială reglementată de art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 sau până la soluţionarea litigiului asupra fondului.“
    8. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 24 iulie 2019 cu nr. 1.980/1/2019.

    II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile
    9. Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare
    "ART. 53
    (...)
    (2) În cazuri temeinic justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, instanţa, până la soluţionarea fondului cauzei, poate dispune, la cererea părţii interesate, prin încheiere motivată, cu citarea părţilor, suspendarea executării contractului. (...)"

    10. Codul de procedură civilă
    "ART. 997
    (1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
    (2) Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului.
    (3) La cererea reclamantului, instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.
    (4) Ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului.
    (5) Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt."


    III. Expunerea succintă a procesului
    11. Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Covasna - Secţia civilă la data de 18 aprilie 2019 cu nr. 504/119/2019, reclamanta X - S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Gospodăria Comunală - S.A. şi Y - S.A. - societate de asigurări, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se dispună suspendarea executării garanţiei de bună execuţie nr. xxxxxxx din 15 octombrie 2012, emisă de pârâta Y - S.A., astfel cum aceasta a fost modificată prin actele adiţionale ulterioare (inclusiv Actul adiţional nr. x din 15 februarie 2018), pentru motivele invocate în cadrul Cererii nr. xxxx din 12 aprilie 2019, formulată de pârâta Gospodăria Comunală - S.A., până la soluţionarea definitivă a litigiului aflat pe rolul Tribunalului Covasna privind existenţa sau inexistenţa dreptului acestei pârâte de a emite pretenţii asupra garanţiei de bună execuţie.
    12. Prin Sentinţa civilă nr. 287 din 25 aprilie 2019, Tribunalul Covasna - Secţia civilă a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a reclamantei pentru Asocierea A, a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a asocierii, a respins excepţia inadmisibilităţii formulării cererii, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, a admis cererea de ordonanţă preşedinţială şi a dispus suspendarea executării garanţiei de bună execuţie până la soluţionarea definitivă a litigiului înregistrat pe rolul Tribunalului Covasna - Secţia civilă cu nr. 502/119/2019.
    13. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că între pârâta Gospodăria Comunală - S.A. (beneficiarul lucrărilor) şi Asocierea A (executantul lucrărilor, din care face parte şi reclamanta) s-a încheiat Acordul contractual nr. xxxxx din 27 septembrie 2012, contract de execuţie lucrări cu privire la lucrarea de „reabilitare şi extindere staţii de tratare a apei, reabilitare fronturi de captare, conducte de aducţiune şi construire gospodării de apă - aglomerările Covasna, Târgu Secuiesc, Sfântu Gheorghe“.
    14. Contractul cuprinde mai multe sectoare de lucrări, obiectul litigiului privind sectorul de lucrări 3 din contract - staţia de tratare Covasna. Conform contractului (art. 1.1.3.7 din anexa la ofertă - perioada de notificare a defecţiunilor), lucrările beneficiază de o perioadă de garanţie de 12 luni care curge de la data Procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. xxxx din 21 martie 2018.
    15. Conform art. 4.2 din anexa la ofertă, antreprenorul/ executantul avea obligaţia să menţină o garanţie de bună execuţie „până la momentul emiterii procesului-verbal de recepţie finală la sfârşitul perioadei de notificare a defecţiunilor“. Reclamanta a menţinut valabilă garanţia de bună execuţie nr. xxxxxxx din 15 octombrie 2012, emisă de pârâta Y - S.A., garanţie valabilă până la data de 14 aprilie 2019, conform Actului adiţional nr. x din 15 februarie 2018.
    16. Pârâta Gospodăria Comunală - S.A. a emis Adresa nr. xxxx din 12 aprilie 2019 către Y - S.A., solicitând executarea garanţiei de bună execuţie.
    17. Asupra excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a reclamantei pentru Asocierea A şi a excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a asocierii, s-a reţinut, în esenţă, că reclamanta a formulat cererea de ordonanţă preşedinţială în nume propriu, şi nu în numele asocierii.
    18. Asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii de ordonanţă preşedinţială s-a reţinut că, în raport cu dispoziţiile art. 997 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi art. 2.321 alin. (1) din Codul civil, executarea garanţiei se realizează fără formalităţi prealabile, prin simpla solicitare formulată de către beneficiar, fără parcurgerea unei proceduri de executare silită.
    19. Or, nefiind în prezenţa unei executări realizate conform prevederilor art. 622 şi următoarele din Codul de procedură civilă, reclamanta nu poate recurge, în vederea suspendării executării, la procedura prevăzută de art. 719 din Codul de procedură civilă. Ca atare, cererea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale şi întemeiată pe dispoziţiile art. 997 din Codul de procedură civilă este admisibilă. În susţinerea acestei concluzii s-a reţinut şi argumentul potrivit căruia prin formularea cererii s-a urmărit suspendarea executării garanţiei, astfel că raportul juridic născut în urma emiterii instrumentului de plată se află în legătură cu raportul contractual dintre reclamantă şi pârâta Gospodăria Comunală - S.A., însă are o existenţă de sine stătătoare şi regim juridic distinct.
    20. Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active s-a reţinut că, deşi garanţia de bună execuţie este autonomă, în sensul că este independentă de contractul de achiziţie publică a cărei execuţie o garantează, aceasta nu înseamnă că acela care constituie garanţia, respectiv asiguratul, nu are interesul de a solicita suspendarea punerii în executare a acestei garanţii.
    21. În speţă, interesul reclamantei rezidă în faptul că, în măsura achitării sumei ce reprezintă garanţia de bună execuţie a contractului, asigurătorul se subrogă, pe calea transmisiunii convenţionale, în toate drepturile beneficiarului faţă de asigurat, drepturi derivând din contract, pentru recuperarea sumelor plătite în locul asiguratului, potrivit art. 13 din poliţa de asigurare.
    22. Pe fondul cererii, analizându-se condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 997 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prin prisma probelor administrate, s-a apreciat că sunt îndeplinite.
    23. Astfel, sub aspectul vremelniciei, s-a reţinut că măsura are o durată limitată în timp, până la rezolvarea în fond a litigiului, care se află pe rolul Tribunalului Covasna şi are ca obiect constatarea inexistenţei dreptului pârâtei de a executa (de a solicita plata sumei de 305.308,65 lei) garanţia de bună execuţie nr. xxxxxxx din 15 octombrie 2012, emisă de pârâta Y - S.A.
    24. Cât priveşte neprejudecarea fondului, s-a reţinut că instanţa nu a fost chemată a hotărî cu privire la stabilirea definitivă a dreptului de a executa garanţia de bună execuţie derivând din Contractul nr. xxxxx din 27 septembrie 2012. Motivul principal invocat în cererea de plată a garanţiei vizează nerespectarea prevederilor contractuale, anume a clauzei 4.2 privind garanţia de bună execuţie. S-a susţinut că garanţia trebuia menţinută de antreprenor până la întocmirea procesului-verbal de recepţie finală. Or, pe de o parte, procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor a fost încheiat la 21 martie 2018, iar, pe de altă parte, perioada de valabilitate aferentă garanţiei a fost extinsă până la data de 14 aprilie 2019. Ca atare, la momentul formulării cererii de plată, garanţia era încă menţinută.
    25. În ceea ce priveşte urgenţa, s-a reţinut că şi această condiţie de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale este îndeplinită. Astfel, suma ce urmează a fi executată este deosebit de oneroasă, respectiv 305.308,65 lei. În măsura în care asigurătorul ar face plata garanţiei de bună execuţie a contractului, ulterior s-ar subroga în drepturile beneficiarului contractului şi ar urma să se îndrepte împotriva reclamantei pentru plata garanţiei, situaţie care ar produce serioase perturbări în activitatea acesteia. Ca atare, urgenţa este justificată de pagubele iminente ce s-ar putea produce în patrimoniul reclamantei, prin executarea acestei garanţii.
    26. Împotriva sentinţei primei instanţe a formulat apel pârâta Gospodăria Comunală - S.A., criticând soluţia atât pe excepţie, cât şi pe fond, argumentând, în esenţă, că litigiul este guvernat de Legea nr. 101/2016, iar nu de dreptul comun, şi că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate privind aparenţa de drept şi cazul temeinic justificat.
    27. La termenul de judecată din 10 iulie 2019, instanţa de apel a pus în discuţia părţilor solicitarea apelantei privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept dedusă judecăţii. De asemenea, instanţa a pus în discuţia părţilor necesitatea sesizării instanţei supreme în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile referitoare la durata efectelor unei eventuale suspendări pronunţate în cadrul ordonanţei preşedinţiale, părţile prezente în instanţă exprimându-şi punctul de vedere asupra acestor aspecte.
    28. Prin încheierea pronunţată la acelaşi termen s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în procedura reglementată de art. 519 şi următoarele din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept anterior menţionată şi, în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecăţii.

    IV. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării
    29. Instanţa de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.
    30. Astfel, condiţia existenţei unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanţă, este îndeplinită, dat fiind faptul că litigiul pendinte se află în faţa instanţei de apel, ca instanţă de ultim grad în procedura ordonanţei preşedinţiale.
    31. De lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispoziţiilor art. 997 din Codul de procedură civilă şi a dispoziţiilor art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 depinde soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât este necesar a se stabili:
    - dacă este admisibilă procedura ordonanţei preşedinţiale în materia suspendării executării unei garanţii de bună execuţie, anexă la un contract de achiziţie publică, în situaţia în care în procesul ce vizează soluţionarea fondului nu s-a solicitat suspendarea executării, în condiţiile prevăzute de art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, şi nici nu s-au invocat aspecte diferite de cele ce puteau fi invocate în procedura reglementată de legea specială, având în vedere caracterul provizoriu şi limitat în timp al efectelor ordonanţei preşedinţiale;
    – în situaţia în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că ordonanţa preşedinţială este admisibilă, în măsura în care se invocă aspecte diferite de cele care se pot invoca pe calea reglementată de art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, se impune a se stabili momentul până la care eventuala suspendare provizorie, dispusă pe calea ordonanţei preşedinţiale, îşi produce efectele, respectiv dacă acestea sunt limitate în timp până la soluţionarea cererii de suspendare formulate în procedura specială reglementată de art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 sau până la soluţionarea litigiului asupra fondului.

    32. Problema de drept enunţată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenţei, s-a constatat că în această problemă de drept nu există o practică judiciară consistentă şi continuă în materia de referinţă, în baza unei interpretări unitare a textelor legale incidente.
    33. Chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie consultate la data de 10 iulie 2019.

    V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    34. Apelanta-pârâtă Gospodăria Comunală - S.A. a precizat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apreciind necesară lămurirea problemelor de drept referitoare la admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale şi durata efectelor acesteia.
    35. Intimata-reclamantă a apreciat că nu este oportună sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu pronunţarea unei hotărâri prealabile, susţinând că judecătorul învestit cu o cerere pe calea ordonanţei preşedinţiale analizează îndeplinirea condiţiilor art. 997 din Codul de procedură civilă.
    36. După comunicarea raportului, respectiv a suplimentului la raport, intimata-reclamantă a depus, în termen legal, prin avocat, un punct de vedere asupra chestiunii de drept, prin care a opinat că este admisibilă procedura ordonanţei preşedinţiale în materia suspendării garanţiei de bună execuţie, efectele acesteia durând până la soluţionarea litigiului asupra fondului.

    VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    37. Completul de judecată învestit cu soluţionarea apelului în Dosarul nr. 504/119/2019 a apreciat, referitor la prima chestiune de drept, că este inadmisibilă o astfel de cerere, formulată pe calea dreptului comun, în situaţia în care legea specială, care guvernează raporturile juridice în materia achiziţiilor publice, prevede o procedură specială de suspendare a contractului, aplicabilă şi în situaţia cererii de suspendare a executării unei garanţii de bună execuţie, anexă la un contract de achiziţie publică. Părţile contractante au posibilitatea de a recurge la calea specială prevăzută de Legea nr. 101/2016, fiind aplicabil principiul specialia generalibus derogant. Ordonanţa preşedinţială ar fi admisibilă doar în ipoteza în care aspectele invocate în susţinerea unei astfel de cereri ar fi diferite de cele care ar putea fi invocate în cadrul cererii de suspendare a contractului, astfel cum este prevăzută de art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016.
    38. Referitor la a doua chestiune de drept, instanţa de trimitere a apreciat că efectele suspendării dispuse pe calea ordonanţei preşedinţiale sunt similare efectelor suspendării provizorii, dat fiind caracterul urgent şi vremelnic al acestei proceduri. Astfel, suspendarea pronunţată pe calea ordonanţei preşedinţiale ar putea să dăinuie până la soluţionarea cererii de suspendare formulate în procedura specială reglementată de art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016.

    VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie
    39. Din relaţiile comunicate de instanţele naţionale, la solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a rezultat că doar la nivelul instanţelor din circumscripţia unei singure curţi de apel (Cluj) a fost identificată practică judiciară în materia suspendării executării garanţiei de bună execuţie pe calea ordonanţei preşedinţiale, soluţiile pronunţate rezumându-se la analizarea condiţiilor speciale de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale - şi anume urgenţa, caracterul provizoriu şi neprejudecarea fondului -, nefiind tranşat explicit aspectul aplicabilităţii procedurii din perspectiva domeniului ordonanţei preşedinţiale.
    40. În acelaşi timp au fost comunicate opiniile teoretice ale judecătorilor, conturându-se două interpretări diferite ale textelor de lege în discuţie.
    41. Astfel, în ceea ce priveşte prima problemă de drept, întro opinie s-a apreciat că nu este admisibilă procedura ordonanţei preşedinţiale în materia executării unei garanţii de bună execuţie, anexă la un contract de achiziţie publică, în situaţia în care în procesul ce vizează soluţionarea fondului nu s-a solicitat suspendarea executării, motivat de existenţa dispoziţiilor cu caracter special cuprinse în art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, care reglementează măsura provizorie de suspendare a executării contractului. Procedura ordonanţei preşedinţiale ar fi admisibilă numai în acele cazuri în care starea de fapt a cauzei nu se circumscrie dispoziţiilor legale amintite, neexistând incompatibilitate între această procedură şi cea reglementată de legea specială, în situaţia în care cauza nu are ca obiect suspendarea executării contractului, ci dispunerea unor măsuri provizorii, cum ar fi impunerea unei obligaţii vremelnice în sarcina unei părţi, până la dezlegarea fondului cauzei. Nu este cazul în speţă, întrucât prin suspendarea executării unei garanţii de bună execuţie, anexă la un contract de achiziţie publică, se urmăreşte, în fapt, suspendarea executării contractului, iar această măsură se circumscrie dispoziţiilor art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016.
    42. Aşadar, ori de câte ori se urmăreşte suspendarea executării contractului de achiziţie publică, solicitantul trebuie să apeleze la dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, dispoziţii cu caracter special, care se aplică prioritar faţă de norma generală.
    43. Potrivit art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, în cazuri temeinic justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, instanţa, până la soluţionarea fondului cauzei, poate dispune, la cererea părţii interesate, prin încheiere motivată, cu citarea părţilor, suspendarea executării contractului de achiziţie publică, iar art. 68 prevede că dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 554/2004).
    44. În conformitate cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.
    45. Legiuitorul a prevăzut o procedură specială pentru suspendarea executării unui act administrativ, la instanţa de contencios administrativ, nefiind incidente, pentru suspendarea executării unui act subsecvent contractului de achiziţie publică, prevederile art. 997 şi următoarele din Codul de procedură civilă referitoare la ordonanţa preşedinţială, care au caracter general faţă de cele reglementate de legea contenciosului administrativ.
    46. Astfel, faţă de dispoziţiile Legii nr. 554/2004, cererea de suspendare provizorie a executării unor operaţiuni administrative, formulată în temeiul art. 997 din Codul de procedură civilă, este inadmisibilă, în condiţiile în care legiuitorul a prevăzut, prin art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, proceduri speciale pentru suspendarea executării unor acte administrative.
    47. De asemenea, nu se poate invoca în susţinerea admisibilităţii unei astfel de cereri jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform căreia este admisibilă ordonanţa preşedinţială formulată în faţa instanţei de contencios administrativ, având în vedere că s-a recunoscut admisibilitatea unei astfel de cereri atunci când aceasta nu are ca obiect suspendarea executării unui act administrativ, ci impunerea unei obligaţii vremelnice.
    48. Într-o altă opinie s-a considerat că procedura ordonanţei preşedinţiale nu poate fi exclusă de plano în materia suspendării executării garanţiei de bună execuţie, anexă la contractul de achiziţie publică. În situaţia vizată de sesizare, ordonanţa preşedinţială este admisibilă, deoarece suspendarea executării contractului nu exclude suspendarea pe cale separată a executării garanţiei de bună execuţie.
    49. Cât priveşte cea de-a doua problemă de drept, instanţele au apreciat că, în situaţia în care s-ar aprecia că ordonanţa preşedinţială este admisibilă, avându-se în vedere invocarea unor aspecte diferite de cele ce puteau fi invocate în procedura reglementată de legea specială, aceasta şi-ar produce efectele fie până la soluţionarea litigiului asupra fondului, fie până la soluţionarea cererii de suspendare formulate în procedura reglementată de art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016.
    50. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

    VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale
    51. Din verificările efectuate rezultă că instanţa de contencios constituţional nu s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 ori ale art. 997 din Codul de procedură civilă.

    IX. Raportul asupra chestiunii de drept
    52. Prin raportul întocmit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, judecătorii-raportori au constatat, în principal, că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, cu referire la condiţia privind ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată.
    53. Prin suplimentul de raport întocmit cu privire la fondul problemei de drept deduse judecăţii, au apreciat că este inadmisibilă procedura ordonanţei preşedinţiale în materia suspendării executării unei garanţii de bună execuţie, anexă la un contract de achiziţie publică, în situaţia în care în procesul ce vizează soluţionarea fondului nu s-a solicitat suspendarea executării, în condiţiile prevăzute de art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, şi nici nu s-au invocat aspecte diferite de cele ce puteau fi invocate în procedura reglementată de legea specială.

    X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    54. Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:
    Asupra admisibilităţii sesizării
    55. Prealabil analizării în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este ţinută să verifice dacă, în raport cu întrebările formulate de titularul sesizării, sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile în conformitate cu dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
    56. Din cuprinsul prevederilor legale enunţate anterior rezultă că legiuitorul a instituit o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea procedurii sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile - astfel cum au fost acestea decelate în jurisprudenţa instanţei supreme dezvoltate pe marginea mecanismului procedural în discuţie -, condiţii care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanţă; cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza; ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să prezinte caracter de noutate; chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
    57. Verificând admisibilitatea sesizării, se constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, potrivit argumentelor expuse în cele ce succedă.
    58. Astfel, existenţa primelor două condiţii de admisibilitate rezultă în mod clar din chiar încheierea de sesizare, procedura fiind declanşată de un complet de judecată al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă, într-o cauză în care curtea de apel judecă în ultimă instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 96 pct. 2, art. 634 alin. (1) pct. 4 şi art. 1.000 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
    59. Este îndeplinită şi cea de-a treia cerinţă de admisibilitate, referitoare la ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată, potrivit considerentelor arătate în continuare.
    60. Astfel, atât doctrina, cât şi jurisprudenţa instanţei supreme în materia mecanismului cu scop de preîntâmpinare a practicii neunitare (control a priori) au arătat că, în absenţa definirii în art. 519 din Codul de procedură civilă a noţiunii de „chestiune de drept“, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziţii legale, fie pentru că se pune problema de a nu mai fi în vigoare.
    61. De asemenea, s-a considerat că întrebarea formulată trebuie să vizeze o chestiune de drept punctuală, astfel încât soluţia dată în cadrul procedurii prealabile să aibă în vedere numai chestiunea respectivă, iar nu întreaga problematică a unui text de lege, sub acest aspect existând o deosebire esenţială între procedura hotărârii prealabile şi recursul în interesul legii, în sensul că în primul caz se rezolvă o chestiune de drept punctuală, de care depinde soluţionarea pe fond a cauzei, iar în al doilea caz se rezolvă, de regulă, o problemă de drept generică, de principiu.
    62. Tot astfel, s-a mai statuat că, în înţelesul legii, chestiunea de drept trebuie să fie specifică, urmărind interpretarea punctuală a unui text legal, fără a-i epuiza înţelesurile sau aplicaţiile; întrebarea autorului sesizării trebuie să fie una calificată, iar nu generică şi pur ipotetică.
    63. Sub aspectul raportului de dependenţă dintre chestiunea de drept ce face obiectul sesizării şi soluţionarea pe fond a cauzei, s-a reţinut că admisibilitatea procedurii hotărârii prealabile este condiţionată de împrejurarea ca interpretarea pe care o va da instanţa supremă să producă consecinţe juridice de natură să determine soluţionarea pe fond a cauzei, iar chestiunea de drept să conducă la dezlegarea în fond a pricinii, sub aspectul statuării în privinţa raportului juridic dedus judecăţii.
    64. Revenind la problema de drept supusă dezlegării instanţei supreme prin prezenta sesizare, este de observat că aceasta face obiectul a două întrebări adresate de către instanţa de trimitere.
    65. Prima întrebare vizează, în esenţă, aplicabilitatea/ inaplicabilitatea procedurii ordonanţei preşedinţiale prevăzute de Codul de procedură civilă în materia suspendării executării garanţiei de bună execuţie, anexă la contractul de achiziţie publică. Autorul sesizării indică, drept circumstanţe factuale premisă, împrejurările că, pe de o parte, în procesul asupra fondului nu s-a solicitat suspendarea executării în procedura specială reglementată de art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, iar pe de altă parte, nu s-au invocat aspecte diferite faţă de cele ce puteau fi invocate într-o atare procedură specială.
    66. Secunda întrebare vizează determinarea limitei maxime a duratei măsurii suspendării garanţiei de bună execuţie, anexă la contractul de achiziţie publică, în ipoteza aplicabilităţii procedurii ordonanţei preşedinţiale.
    67. Examinarea propriu-zisă a condiţiei de admisibilitate referitoare la existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei pendinte impune cu necesitate prezentarea succintă, comparativă, a celor două instituţii procedurale reglementate de Codul de procedură civilă şi de Legea nr. 101/2016.
    68. Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare
    "ART. 2
    (1) Dispoziţiile prezentului cod constituie procedura de drept comun în materie civilă.
    (2) De asemenea, dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare.“;
    (...)
    ART. 997
    (1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
    (2) Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului.
    (3) La cererea reclamantului, instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.
    (4) Ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului.
    (5) Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt."

    69. Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului National de Soluţionare a Contestaţiilor
    "ART. 53
    (...)
    (1^1) Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante.
    (...)
    (2) În cazuri temeinic justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, instanţa, până la soluţionarea fondului cauzei, poate dispune, la cererea părţii interesate, prin încheiere motivată, cu citarea părţilor, suspendarea executării contractului. (...)
    (...)
    ART. 68
    Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare, şi cu cele ale Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, în măsura în care prevederile acestora din urmă nu sunt contrare."

    70. Procedura ordonanţei preşedinţiale, potrivit doctrinei şi jurisprudenţei cristalizate în timp, este o procedură specială prin care se pot lua măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
    71. Se mai cuvine a fi amintit faptul că, pe lângă condiţiile generale ce trebuie să existe în cazul oricărei cereri în justiţie, admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale presupune şi îndeplinirea celor trei condiţii speciale, cerute cumulativ, şi anume: urgenţa, caracterul provizoriu (vremelnic) al măsurii şi neprejudecarea fondului.
    72. Procedura suspendării executării contractului de achiziţie publică (contract administrativ) este reglementată prin norma specială cuprinsă în art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, ce reia, într-o modalitate de reglementare aproape identică, instituţia suspendării executării contractului de achiziţie publică, prevăzută anterior de art. 287^7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
    73. Analiza comparativă a celor două mijloace procedurale - având caracter sumar -, reglementate prin normele cuprinse în legea de procedură civilă şi, respectiv, în legea specială în materia achiziţiilor publice, evidenţiază în privinţa conţinutului şi/sau sferei de aplicare o serie de similitudini şi, deopotrivă, de elemente specifice.
    74. Astfel, dacă în ambele reglementări se face vorbire despre „prevenirea unei pagube iminente“ şi se evocă cerinţa soluţionării „urgente“, totuşi sunt de observat unele diferenţe; ordonanţa preşedinţială presupune existenţa unor „cazuri grabnice“, „prevenirea unei pagube iminente“ constituie una din cele trei situaţii care justifică admisibilitatea cererii, procedura poate privi luarea oricărei măsuri provizorii şi poate fi dată chiar şi fără citarea părţilor, în vreme ce procedura suspendării executării contractului de achiziţie publică presupune îndeplinirea cumulativă a condiţiilor referitoare la „cazuri temeinic justificate“ şi „prevenirea unei pagube iminente“; în baza acestei reglementări poate fi dispusă doar măsura suspendării executării şi este instituită obligativitatea citării părţilor.
    75. Reluând, în lumina acestor consideraţii, analiza caracterului veritabil al chestiunii de drept supuse dezlegării în prezenta sesizare, se constată că aceasta prezintă o dificultate suficient de mare pentru a reclama intervenţia mecanismului a priori de unificare a practicii judiciare reprezentat de hotărârea prealabilă.
    76. În continuarea examinării celei de-a treia condiţii de admisibilitate a sesizării, se constată că există raportul de dependenţă dintre soluţionarea pe fond a cauzei şi lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării.
    77. În argumentarea acestei concluzii se cuvine a fi observat faptul că măsura suspendării executării, cerută în litigiul pendinte, vizează garanţia de bună execuţie (constituită prin scrisoare de garanţie bancară), aferentă contractului de achiziţie publică (de lucrări).
    78. Criticile din apel şi, corelativ, apărările formulate în calea de atac, cu soluţionarea cărora este învestită instanţa de trimitere, impun examinarea a două teze diferite afirmate de părţile litigante. Este vorba, pe de o parte, despre caracterul subsecvent al garanţiei de bună execuţie în raport cu contractul de achiziţie publică, susţinut de pârâta achizitor-beneficiar al lucrărilor, cu trimitere la art. 40 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 395/2016, cu modificările şi completările ulterioare (Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 395/2016), iar pe de altă parte, despre caracterul autonom al garanţiei de bună execuţie în raport cu contractul de achiziţie publică, susţinut de reclamanta executant al lucrărilor, cu trimitere la art. 2.321 din Codul civil.
    79. Cu referire la ultimele două condiţii de admisibilitate, respectiv ca problema de drept identificată să prezinte caracter de noutate şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, se constată că acestea sunt îndeplinite.
    80. Cerinţa noutăţii trebuie să se circumscrie scopului instituţiei hotărârii prealabile, acela de a răspunde necesităţii preîntâmpinării jurisprudenţei neunitare, iar în sesizarea de faţă examenul jurisprudenţial efectuat nu relevă cristalizarea unei practici judiciare conturate şi constante la nivelul instanţelor.
    81. Dimpotrivă, doar la nivelul instanţelor din circumscripţia unei singure curţi de apel (Cluj) a fost identificată practică judiciară în materia suspendării executării garanţiei de bună execuţie pe calea ordonanţei preşedinţiale, fiind de subliniat faptul că soluţiile pronunţate s-au rezumat la analizarea condiţiilor speciale de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale - şi anume, urgenţa, caracterul provizoriu şi neprejudecarea fondului -, nefiind tranşat explicit aspectul aplicabilităţii procedurii din perspectiva domeniului ordonanţei preşedinţiale, aspect care formează obiectul învestirii instanţei de trimitere în litigiul pendinte.
    82. Textele de lege ce suscită lămuriri nu au făcut, întradevăr, obiectul unei dezlegări în cadrul mecanismelor procedurale de unificare a jurisprudenţei, sub aspectul problematicii semnalate de instanţa de sesizare.
    83. În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că sesizarea este admisibilă.

    Asupra fondului sesizării:
    84. În ce priveşte prima întrebare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că procedura ordonanţei preşedinţiale în materia suspendării executării unei garanţii de bună execuţie, aferentă unui contract de achiziţie publică, nu este admisibilă.
    85. Dispoziţiile relevante din Legea nr. 101/2016 sunt cele cuprinse în art. 53 alin. (1^1) şi (2) şi art. 68, redate anterior.
    86. În cauza în care s-a formulat sesizarea s-a solicitat suspendarea executării garanţiei de bună execuţie, anexă la contractul de achiziţie publică, pe cale de ordonanţă preşedinţială.
    87. Fiind anexă la contractul de achiziţie publică, garanţia de bună execuţie face parte integrantă din acesta, iar cererile şi acţiunile la care sunt îndrituite părţile sunt cele prevăzute de legea specială, respectiv Legea nr. 101/2016, care se referă la contractele de achiziţie publică.
    88. Prin urmare, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 2.321 din Codul civil, care se referă la garanţiile autonome; de altfel, prin întrebarea prealabilă nu se face trimitere la aceste dispoziţii legale, ci numai la acele norme de drept procesual civil cuprinse în Codul de procedură civilă şi în Legea nr. 101/2016.
    89. Art. 68 din Legea nr. 101/2016 dispune că prevederile acestei legi se completează cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004, ale Legii nr. 134/2010 şi ale Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, doar în măsura în care nu sunt contrare dispoziţiilor Legii nr. 101/2016.
    90. Executarea garanţiei de bună execuţie face parte din executarea contractului de achiziţie publică, or, potrivit prevederilor art. 53 alin. (1^1) din Legea nr. 101/2016, procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative (contractul de achiziţie publică fiind, fără îndoială, un contract administrativ) se soluţionează în primă instanţă de către instanţa civilă de drept comun.
    91. Potrivit art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, în cazuri temeinic justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, instanţa, până la soluţionarea fondului cauzei, poate dispune, la cererea părţii interesate, prin încheiere motivată, cu citarea părţilor, suspendarea executării contractului.
    92. Litigiul în legătură cu care s-a formulat cererea de ordonanţă preşedinţială se referă la constatarea inexistenţei dreptului de a cere executarea garanţiei de bună execuţie, ce derivă din contractul de achiziţie publică.
    93. Existenţa legii speciale - Legea nr. 101/2016 -, care prevede posibilitatea formulării, în temeiul art. 53 alin. (2), a unei cereri de suspendare a executării contractului până la soluţionarea fondului cauzei, nu permite părţii interesate decât folosirea acestei căi.
    94. Chiar dacă litigiul este soluţionat de o instanţă de drept comun, legea aplicabilă este cea specială, respectiv Legea nr. 101/2016, ceea ce înlătură incidenţa dispoziţiilor din Codul de procedură civilă, care reprezintă dreptul comun în materie, după cum se dispune prin chiar dispoziţiile art. 68 din Legea nr. 101/2016.
    95. Cu alte cuvinte, rezolvarea conflictului dintre cele două norme juridice concurente, ce fac obiectul primei întrebări prealabile, se realizează pe baza principiului lex specialis derogant lex generali, fiind vorba, aşadar, despre aplicarea cunoscutelor adagii juridice latineşti - specialia generalibus derogant, generalia specialibus non derogant.
    96. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 997 din Codul de procedură civilă, ordonanţa preşedinţială este provizorie, iar efectele acesteia, în cazul admiterii cererii, s-ar produce până la soluţionarea litigiului asupra fondului. Or, câtă vreme legea specială prevede posibilitatea formulării unei cereri de suspendare a executării contractului până la soluţionarea pe fond a litigiului, o eventuală cerere de suspendare provizorie a executării contractului nu ar putea produce efecte decât până la soluţionarea cererii de suspendare, însă această posibilitate nu a fost prevăzută de legiuitor.
    97. În situaţii similare, când legiuitorul a dorit să prevadă posibilitatea exercitării unei cereri de suspendare provizorie a executării, până la soluţionarea cererii de suspendare de drept comun, a făcut-o în mod expres.
    98. Astfel, potrivit art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, s-a prevăzut posibilitatea suspendării executării până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, iar în alin. 4 din acelaşi articol s-a prevăzut posibilitatea ca preşedintele instanţei să poată dispună suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare.
    99. Tot astfel, potrivit art. 300 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, în cazul recursului, instanţa sesizată cu judecata acestuia poate dispune suspendarea executării hotărârii recurate. În alin. 3 al aceluiaşi articol se prevede că sunt aplicabile dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, referitoare la posibilitatea suspendării provizorii a executării până la soluţionarea cererii de suspendare a executării hotărârii recurate.
    100. De asemenea, potrivit art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă, s-a prevăzut că până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate, instanţa competentă poate suspenda executarea. Potrivit alin. (7) din acelaşi articol, în condiţiile prevăzute de acest alineat, instanţa poate dispune suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare. Ca atare, în această situaţie, legiuitorul a prevăzut, în mod expres, posibilitatea suspendării provizorii a executării până la soluţionarea cererii de suspendare.
    101. În cazul prevăzut de art. 484 alin. (2) din Codul de procedură civilă, se arată că, la cererea recurentului, instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune suspendarea hotărârii atacate cu recurs. În acest caz, legiuitorul nu a mai prevăzut posibilitatea formulării unei cereri de suspendare provizorie a executării deciziei recurate, până la soluţionarea cererii de suspendare, făcând trimitere la art. 719 din Codul de procedură civilă doar în ceea ce priveşte cauţiunea, nu însă şi la prevederile alin. (7).
    102. Ca atare, fiind în prezenţa unui litigiu privind executarea unui contract de achiziţie publică, în cauză devin aplicabile dispoziţiile legii speciale, respectiv ale Legii nr. 101/2016, care prevede, în art. 53 alin. (2), care sunt cererile ce se pot formula de către părţi cu privire la suspendarea executării contractului, nefiind admisibilă formularea unei cereri de suspendare, pe cale de ordonanţă preşedinţială, prevăzută de art. 997 din Codul de procedură civilă, independent de existenţa sau inexistenţa unor motive diferite faţă de cele care se pot invoca în procedura reglementată de Legea nr. 101/2016.


    103. Faţă de dezlegarea dată primei întrebări din sesizarea cu soluţionarea căreia a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rezultă că nu mai este necesar un răspuns şi pentru cea de-a doua întrebare formulată de instanţa de trimitere.
    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă, în Dosarul nr. 504/119/2019, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    În aplicarea dispoziţiilor art. 997 din Codul de procedură civilă şi art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că procedura ordonanţei preşedinţiale nu este admisibilă în materia suspendării executării unei garanţii de bună execuţie aferente unui contract de achiziţie publică.

    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 martie 2020.


                    VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                    Gabriela Elena Bogasiu
                    Magistrat-asistent,
                    Elena Adriana Stamatescu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016