Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 269 din 29 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 coroborat cu art. 22, art. 25 alin. (1) şi (2) şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 269 din 29 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 coroborat cu art. 22, art. 25 alin. (1) şi (2) şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 956 din 16 octombrie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 coroborat cu art. 17 alin. (5), art. 22, art. 25 alin. (1) şi (2) şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Adrian Budur în Dosarul nr. 789/59/2020 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.021D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (5) din Legea nr. 176/2010, prin prisma legăturii cu obiectul cauzei, întrucât aceste norme se referă la procedura de control al averilor. Or, cauza în care s-a invocat excepţia are ca obiect anularea unui raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate prin care s-a constatat starea de incompatibilitate a autorului excepţiei. Cu privire la celelalte dispoziţii criticate, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie, respectiv Decizia nr. 42 din 30 ianuarie 2024.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 2 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 789/59/2020, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 coroborat cu art. 17 alin. (5), art. 22, art. 25 alin. (1) şi (2) şi ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Adrian Budur într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unui raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate (denumită în continuare Agenţia) prin care s-a constatat că acesta s-a aflat în stare de incompatibilitate, ca urmare a exercitării funcţiei de viceprimar şi a calităţii de comerciant persoană fizică.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că potrivit art. 8 din Legea nr. 176/2010, scopul Agenţiei este acela de a asigura integritatea în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi de a preveni corupţia instituţională şi apariţia unor stări de incompatibilitate a persoanelor care se află în exercitarea unor astfel de funcţii. De asemenea, conform art. 17 alin. (5) şi art. 25 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010, Agenţia întocmeşte două tipuri de rapoarte de evaluare, respectiv un raport de evaluare prin intermediul căruia constată că nu sunt îndeplinite condiţiile stării de incompatibilitate şi oferă sugestii pentru îndreptarea şi evitarea unei stări de incompatibilitate viitoare [art. 17 alin. (5) din Legea nr. 176/2010] şi un raport de evaluare prin intermediul căruia constată că sunt îndeplinite condiţiile stării de incompatibilitate şi aplică sancţiunea decăderii din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică pe o perioadă de 3 ani [art. 25 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010].
    6. Se consideră că, raportat la art. 8 din Legea nr. 176/2010, Agenţia, prin aplicarea sancţiunii decăderii din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică, se abate, în mod discriminatoriu, de la scopul legii, acela de prevenire a unor stări de incompatibilitate.
    7. Se apreciază că tratamentul discriminator aplicat de Agenţie se regăseşte în rapoartele de evaluare pe care le întocmeşte, respectiv, în situaţia menţionată la art. 17 alin. (5), Agenţia întocmeşte un raport prin intermediul căruia oferă sugestii de îndreptare persoanei în cauză - acţionând în conformitate cu scopul legii, iar, în situaţia de la art. 25 alin. (1) şi (2), Agenţia întocmeşte un raport prin intermediul căruia aplică, în principal, sancţiunea decăderii din dreptul de a mai exercita o astfel de funcţie, acţionând în contradicţie cu scopul legii, respectiv acela de a informa persoana despre starea de incompatibilitate şi de a oferi o posibilitate pentru înlăturarea acelei stări. Or, acest tratament reglementat de Legea nr. 176/2010 este unul discriminatoriu, deoarece, la fel ca persoana aflată în situaţia reglementată de art. 17 alin (5), şi persoana care se află într-o stare de incompatibilitate trebuie să fie informată şi acesteia trebuie să i se ofere sugestii despre modalitatea de înlăturare a stării de incompatibilitate. Aşadar, faptul că art. 17 alin. (5) şi art. 25 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010 stabilesc tratamente diferite pentru persoanele care se află în aceeaşi situaţie (persoanele care fac obiectul unor evaluări) contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie, întrucât o astfel de restrângere trebuie să fie proporţională şi să nu fie aplicată în mod discriminatoriu.
    8. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 coroborat cu art. 17 alin. (5), art. 22, art. 25 alin. (2) şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, în raport cu art. 16 alin. (1), art. 37, 41 şi 53 din Constituţie, se susţine, în esenţă, faptul că Agenţia, în baza Legii nr. 176/2010, sancţionează, în mod discriminator, persoana care se află într-o stare de incompatibilitate, fără să îi ofere posibilitatea să remedieze incompatibilitatea, încălcându-i astfel dreptul de a fi aleasă într-o funcţie publică şi dreptul la muncă, reglementate de art. 37 şi 41 din Constituţie.
    9. Se consideră că prin aplicarea, în principal, a sancţiunii decăderii din dreptul de exercitare a unei funcţii sau demnităţi publice pe o perioadă de 3 ani, în condiţiile în care art. 8 din Legea nr. 176/2010 stabileşte că Agenţia trebuie să acţioneze preventiv şi să informeze persoanele în cauză, se încalcă dreptul la muncă, iar acesta, conform Constituţiei, nu poate fi îngrădit. Or, din analiza coroborată a art. 8, art. 17 alin. (5), art. 22, art. 25 alin. (2) şi a art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, se poate observa că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Constituţie pentru restrângerea dreptului de a fi ales într-o funcţie publică şi a dreptului la muncă.
    10. Se afirmă că din analiza coroborată a acestor dispoziţii legale se observă că Legea nr. 176/2010 instituie în sarcina Agenţiei un rol activ în prevenirea şi informarea persoanelor care sunt într-o stare de incompatibilitate. Or, aplicarea unei astfel de sancţiuni - decăderea din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică pe o perioadă de 3 ani - este nejustificată şi în contradicţie cu prevederile art. 16 alin. (1), art. 37, 41 şi 53 din Constituţie. Aşadar, pentru restrângerea unor astfel de drepturi fundamentale, Agenţia trebuie, în primul rând, să aducă la cunoştinţa persoanei respective starea de incompatibilitate şi să îi acorde un termen pentru a o remedia. Ca atare, în măsura în care nu se procedează în acest fel, restrângerea dreptului de a fi ales şi a dreptului la muncă este neconstituţională, art. 8, art. 17 alin. (5), art. 22, art. 25 alin. (2) şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 fiind în contradicţie cu Legea fundamentală.
    11. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile de lege pretins discriminatorii nu par să contravină reglementărilor din Constituţie, având în vedere că autorul excepţiei tinde să compare procedura cercetării averilor nejustificate cu procedura cercetării stării de incompatibilitate, făcând abstracţie de împrejurarea că art. 17 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 are în vedere situaţia în care inspectorul de integritate consideră că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute la alin. (1) al aceluiaşi art. 17, care la rândul său se referă la cazul în care „sunt identificate în continuare... diferenţe semnificative în sensul prevederilor art. 18“. Prin urmare, art. 17 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 vizează ipoteza inexistenţei unei diferenţe nejustificate în dobândirea averii, iar nu aceea în care se propun eventuale sugestii de îndreptare. Totodată, îngrădirea dreptului la muncă nu pare să subziste, în condiţiile în care decăderea reglementată de lege în cazul constatării stării de incompatibilitate vizează numai anumite categorii de funcţii publice, autorul având posibilitatea de a-şi exercita acest drept prin orientarea spre activităţi de altă natură, iar limitarea are un caracter temporar.
    12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 8 coroborat cu art. 17 alin. (5), art. 22, art. 25 alin. (1) şi (2) şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare. Însă, din analiza notelor autorului excepţiei, Curtea constată că, în realitate, art. 17 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 constituie un argument în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate formulate, aşa încât obiect al excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 8 coroborat cu art. 22, art. 25 alin. (1) şi (2) şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, potrivit cărora:
    - Art. 8:
    "(1) Scopul Agenţiei este asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, prin exercitarea de responsabilităţi în evaluarea declaraţiilor de avere, a datelor şi informaţiilor privind averea, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese potenţiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art. 1, pe perioada îndeplinirii funcţiilor şi demnităţilor publice. În îndeplinirea acestui scop, Agenţia poate dezvolta relaţii de colaborare prin încheierea de protocoale cu entităţi din ţară sau din străinătate.
(2) Activitatea de evaluare efectuată de inspectorii de integritate din cadrul Agenţiei se desfăşoară cu privire la situaţia averii existente pe durata exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor persoanelor care fac obiectul prezentei legi, conform prevederilor acesteia, care se completează cu dispoziţiile actelor normative în vigoare.
(3) Principiile după care se desfăşoară activitatea de evaluare sunt legalitatea, confidenţialitatea, imparţialitatea, independenţa operaţională, celeritatea, buna administrare, dreptul la apărare, precum şi prezumţia dobândirii licite a averii."

    – Art. 22:
    "(1) Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanţa de contencios administrativ.
(2) Dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanţa de contencios administrativ, Agenţia sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanşarea procedurii disciplinare, precum şi, dacă este cazul, instanţa de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese.
(3) Dacă raportul de evaluare a incompatibilităţii nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanţa de contencios administrativ, Agenţia sesizează în termen de 15 zile organele competente pentru declanşarea procedurii disciplinare; dacă este cazul, Agenţia sesizează în termen de 6 luni instanţa de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind incompatibilităţile.
(4) Dacă în urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi a altor date şi informaţii, inspectorul de integritate constată inexistenţa unei stări de incompatibilitate sau a unui conflict de interese, întocmeşte un raport în acest sens, pe care îl transmite persoanei care a făcut obiectul evaluării, în condiţiile art. 17 alin. (5) teza a doua."

    – Art. 25:
    "(1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta şi dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni.
(2) Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate."

    – Art. 26 alin. (3):
    "Prin derogare de la dispoziţiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancţiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale. În cazul în care cauza de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenţiei, sancţiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel."

    16. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 37 cu privire la dreptul de a fi ales, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile de lege criticate cuprind reglementări cu privire la scopul Agenţiei, activitatea de evaluare efectuată de inspectorii de integritate, posibilitatea contestării raportului de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii de către persoana care face obiectul evaluării şi sancţionarea încălcării obligaţiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate.
    18. Sintetizând susţinerile autorului excepţiei, Curtea reţine că, în esenţă, acesta, comparând situaţii de fapt şi ipoteze legale diferite ce vizează procedura de evaluare a averilor şi cea privind cercetarea stării de incompatibilitate, apreciază că dispoziţiile de lege aplicabile evaluării averilor ar trebui să fie incidente şi în situaţiile stării de incompatibilitate.
    19. Din această perspectivă, a comparării situaţiilor de fapt cu ipoteze legale diferite, Curtea observă că autorul critică, în realitate, modul de interpretare şi aplicare a legii de către Agenţie cu ocazia întocmirii raportului de evaluare prin care s-a constatat starea de incompatibilitate a acestuia, aspect ce excedează controlului de constituţionalitate. În acest sens Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, susţinerile privind înţelegerea conţinutului normelor juridice criticate, prin corelare cu alte dispoziţii legale, vizează interpretarea şi aplicarea legilor în cauza dedusă judecăţii.
    20. Astfel, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională a statuat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Referitor la conţinutul şi întinderea celor două operaţiuni juridice, interpretarea, respectiv aplicarea legii, instanţa de contencios constituţional a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, instanţele judecătoreşti dispunând de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea în acest sens Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, sau Decizia nr. 164 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 25 septembrie 2024, paragraful 20).
    21. Totodată, Curtea a constatat că interpretarea normelor legale este operaţiunea de stabilire a conţinutului şi a sensului la care acestea se referă şi este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii situaţiei de fapt concrete din cauză, instanţa de judecată fiind ţinută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. De asemenea, Curtea a subliniat în mod constant în jurisprudenţa sa că interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a sferei sale de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale - se arată în Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34 -, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea în acest sens Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 294 din 28 mai 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 25 septembrie 2024, paragraful 27).
    22. Ca atare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională aplicarea şi interpretarea legii, acestea constituind atribuţia exclusivă a instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi a instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie.
    23. De altfel, în jurisprudenţa sa în materia analizată, Curtea a reţinut că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate în cazul funcţiilor publice la care textele de lege criticate fac referire revine instanţei judecătoreşti, care, cu prilejul soluţionării contestaţiei împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţie, analizează particularităţile fiecărei speţe, în lumina dispoziţiilor legale cu incidenţă în materie, astfel încât soluţia dispusă să corespundă scopului asigurării imparţialităţii, protejării interesului public şi evitării conflictului de interese (a se vedea în acest sens Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, paragraful 27).
    24. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum este formulată, este inadmisibilă.
    25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 coroborat cu art. 22, art. 25 alin. (1) şi (2) şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Adrian Budur în Dosarul nr. 789/59/2020 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 29 mai 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 269 din 29 mai 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"