Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 267 din 14 mai 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 296^21 şi 296^26 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 267 din 14 mai 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 296^21 şi 296^26 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 747 din 11 august 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona     │-                 │
│Mariţiu            │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 296^21 şi 296^26 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Dezsi Lorand David în Dosarul nr. 35.701/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a - contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.217D/2019.
    2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă Decizia nr. 351 din 24 iunie 2014.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 14 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 35.701/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a - contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 296^21 şi 296^26 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Dezsi Lorand David într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unui act administrativ fiscal.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că în categoria impozitelor sau a taxelor nu intră contribuţia la asigurările sociale de sănătate, aceasta fiind o contribuţie socială prevăzută distinct, ce nu poate fi nelimitată ca valoare câtă vreme serviciile medicale asigurate sunt limitate la anumite pachete de bază prevăzute de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Face un istoric al dispoziţiilor fiscale aplicabile în această materie, apreciind, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale deoarece, în privinţa persoanelor care realizează venituri din activităţi independente/profesii liberale, contribuţia socială de sănătate nu este plafonată, iar prin normele criticate s-a reglementat în mod discriminatoriu o altă bază de calcul pentru această contribuţie pentru contribuabilii prevăzuţi la art. 296^1 alin. (1) lit. a) - e) şi pentru cei prevăzuţi la art. 296^21, care face obiectul criticii. Autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile art. 296^26 fac trimitere expres, în cazul cotelor datorate de contribuabilii prevăzuţi la art. 296^21, la cotele prevăzute la art. 296^18 alin. (3), autorul menţionând şi dispoziţiile de la alin. (6) al art. 296^18, care stabilesc că în cazul în care din calcul rezultă o bază de calcul mai mare decât valoarea a de 5 ori câştigul salarial mediu brut, cota contribuţiei individuale de asigurări sociale se va aplica asupra echivalentului a de 5 ori câştigul salarial mediu brut, pe fiecare loc de realizare al venitului.
    6. Or, neaplicarea acestei plafonări, în cazul persoanelor care realizează venituri din activităţi agricole, din activităţi independente/profesii liberale sau din cedarea folosinţei bunurilor determină o discriminare între diferite categorii de contribuabili care au obligaţia de plată a cotei contribuţiei individuale de asigurări sociale.
    7. Susţine că modalitatea de aplicare de către organul fiscal a dispoziţiilor criticate determină o discriminare, fiind pretinse retroactiv „sume uriaşe“ „contribuabililor care au achitat contribuţia socială pentru sănătate chiar la plafonul maximal“, „pretinzându-se că se face o regularizare la întreg venitul“. Arată că decizia organului fiscal este emisă cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale Codului fiscal. În final, face referire la principiul priorităţii dreptului european faţă de dreptul naţional, la principiul egalităţii în materie fiscală şi la principiul impunerii echitabile.
    8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a - contencios administrativ şi fiscal, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 296^21 şi 296^26 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Dispoziţiile criticate au fost introduse prin art. I pct. 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 30 decembrie 2011. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 a fost aprobată prin Legea nr. 106/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2012. Curtea observă că Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogată prin art. 502 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Având însă în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea constată că a fost legal sesizată şi este competentă să verifice constituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate. Acestea au următorul conţinut:
    - Art. 296^21:
    "(1) Următoarele persoane au calitatea de contribuabil la sistemul public de pensii şi la cel de asigurări sociale de sănătate, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte, după caz:
    a) întreprinzătorii titulari ai unei întreprinderi individuale;
    b) membrii întreprinderii familiale;
    c) persoanele cu statut de persoană fizică autorizată să desfăşoare activităţi economice;
    d) persoanele care realizează venituri din profesii libere;
    e) persoanele care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală, la care impozitul pe venit se determină în sistem real, pe baza datelor din contabilitate;
    f) persoanele care realizează venituri, în regim de reţinere la sursă a impozitului, din activităţi de natura celor prevăzute la art. 52 alin. (1), precum şi cele care realizează venituri din asocierile fără personalitate juridică prevăzute la art. 13 lit. e);
    g) persoanele care realizează venituri din activităţile agricole prevăzute la art. 71 alin. (1);
    h) persoanele care realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 71 alin. (2) şi (5);
    i) persoanele care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) datorează contribuţii sociale obligatorii pentru veniturile realizate, numai dacă aceste venituri sunt impozabile potrivit prezentului cod."

    – Art. 296^26:
    "(1) Cotele de contribuţie pentru contribuabilii prevăzuţi la art. 296^21 sunt cele prevăzute la art. 296^18 alin. (3), respectiv:
    a) cota integrală, pentru contribuţia de asigurări sociale, corespunzătoare condiţiilor normale de muncă, potrivit legii;
    b) cota individuală, pentru contribuţia de asigurări sociale de sănătate.
(2) Contribuabilii cu regim de reţinere la sursă a impozitului pe venit datorează contribuţia individuală de asigurări sociale."

    13. Autorul excepţiei susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 34 alin. (3) referitor la dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 56 alin. (1) referitor la contribuţii financiare. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 privind dreptul de proprietate din primul Protocol adiţional la această Convenţie şi ale art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la aceeaşi Convenţie.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra unei critici de neconstituţionalitate identice cu cea din prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 351 din 24 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 29 iulie 2014, paragrafele 15-18, Curtea a reţinut că toate persoanele care realizează venituri impozabile au obligaţia de a contribui la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, beneficiind, în calitate de asiguraţi, de un pachet de servicii medicale de bază. Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii a instituit un sistem care să permită populaţiei accesul la serviciile medicale, acces condiţionat, însă, de plata unei contribuţii către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Totodată, Legea nr. 95/2006 prevede că întreaga societate trebuie să contribuie la efortul protejării sănătăţii populaţiei, în temeiul principiului solidarităţii şi al subsidiarităţii, consacrat de art. 208 alin. (3) lit. b) din această lege.
    15. Curtea a statuat că obligativitatea asigurării şi a contribuţiei la sistemul asigurărilor sociale de sănătate trebuie analizată în legătură cu un alt principiu care stă la baza acestui sistem, anume cel al solidarităţii. Astfel, datorită solidarităţii celor care contribuie, acest sistem îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţă medicală pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Toate acestea reprezintă, de fapt, „o expresie a prevederilor constituţionale care reglementează ocrotirea sănătăţii şi a celor care consacră obligaţia statului de a asigura protecţia socială a cetăţenilor.“
    16. De asemenea, Curtea a constatat că este firesc ca valoarea contribuţiei să difere de la persoană la persoană, în raport cu cuantumul veniturilor realizate, dar această diferenţă este rezonabilă şi justificată de situaţia obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari faţă de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum şi de principiul solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor.
    17. Curtea a mai reţinut că principiul constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune, de asemenea, diferenţierea contribuţiei persoanelor care realizează venituri mai mari, iar cota de contribuţie, exprimată procentual, este unică, neavând nici caracter progresiv, diferenţa valorică a contribuţiei fiind determinată de nivelul diferit al venitului. Totodată, Legea nr. 95/2006 a condiţionat accesul populaţiei la serviciile medicale de plata unei contribuţii către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, însă contribuţia prevăzută de lege la acest fond nu are natura unui impozit pe venit.
    18. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Comisiei Europene a Drepturilor Omului, care, în Cauza Wasa Liv Ömsesidigt, Försäkringsbolaget Valands Pensionsstiftelse şi un grup de aproximativ 15.000 de persoane împotriva Suediei, a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la protecţia proprietăţii, recunosc autorităţilor naţionale competenţa de a decide perceperea de impozite, alte taxe sau contribuţii, potrivit aprecierii necesităţilor politice, economice şi sociale. Aşa fiind, obligarea unui contribuabil la plata unui impozit sau a altei contribuţii nu ar putea fi contrară dreptului la respectarea bunurilor sale decât dacă cel interesat ar fi obligat să se supună unei sarcini insuportabile. Aşa fiind, prin Decizia nr. 224 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Curtea a apreciat că obligaţia de a contribui la fondul asigurărilor sociale de sănătate cu o cotă-parte din veniturile provenind din activităţile desfăşurate nu poate fi considerată ca reprezentând, în sine, o încălcare a prevederilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate.
    19. În sensul celor anterior reţinute, s-a pronunţat Curtea şi prin Decizia nr. 9 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2014, Decizia nr. 325 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 16 iulie 2013, Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, Decizia nr. 452 din 15 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 917 din 13 octombrie 2005.
    20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţiile pronunţate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
    21. În continuare, în ceea ce priveşte susţinerea referitoare la o eventuală aplicare abuzivă de către organul fiscal a dispoziţiilor criticate, Curtea constată că aceasta nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci vizează interpretarea şi aplicarea în concret a normelor criticate la situaţiile particulare invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, acestea fiind aspecte ce ţin de resortul instanţei de judecată şi al autorităţilor îndrituite cu ducerea la îndeplinire a măsurilor instituite prin aceste dispoziţii.
    22. Cu privire la interpretarea şi aplicarea legii, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunţat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, aplicarea şi interpretarea legii nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Prin urmare, aceste critici vizează modul de interpretare şi aplicare a legii în speţa dedusă judecăţii, soluţionarea acestora excedând competenţei Curţii Constituţionale. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de interpretare şi aplicare a legii în concret într-o cauză.
    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dezsi Lorand David în Dosarul nr. 35.701/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a - contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 296^21 şi 296^26 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a - contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 14 mai 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Daniela Ramona Mariţiu

    -------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 267 din 14 mai 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 267 din 14 mai 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 296^21 şi 296^26 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 267 din 14 mai 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 296^21 şi 296^26 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal