Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 263 din 4 iunie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 263 din 4 iunie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 788 din 28 august 2020

┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule, excepţie ridicată de Î.I. Răileanu D. Adriana în Dosarul nr. 6.570/200/2017 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.593D/2017.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând precedentul constituţional reprezentat de Decizia nr. 621 din 10 octombrie 2019.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Sentinţa civilă nr. 5.026 din 11 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.570/200/2017, Judecătoria Buzău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule, excepţie ridicată de Î.I. Răileanu D. Adriana într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare formulate ca urmare a începerii executării silite a titlului executoriu, reprezentat de o hotărâre judecătorească, prin care o autoritate publică a fost obligată la restituirea unor sume de bani reprezentând timbru de mediu şi la plata unor cheltuieli de judecată.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textele criticate paralizează caracterul executoriu al hotărârilor judecătoreşti rămase definitive anterior intrării lor în vigoare, afectează securitatea actelor juridice şi produc discriminare, întrucât obligă contribuabilii, care au obţinut pe cale judecătorească ceea ce au cerut anterior pe cale administrativă, să parcurgă din nou procedura administrativă.
    6. Se arată că textul criticat creează o discriminare între subiectele de drept privat şi cele de drept public, întrucât ultimele nu mai sunt ţinute de hotărârile definitive ale instanţei judecătoreşti şi de caracterul executoriu al acestora. În acest sens se arată că petenţii sunt nevoiţi să formuleze o nouă cerere prin care să solicite respectarea hotărârii judecătoreşti respective şi numai după ce aceasta este aprobată, entitatea publică va emite o decizie favorabilă prin care va dispune şi restituirea sumelor încasate necuvenit sub titlu de timbru de mediu. Se mai arată că textul criticat creează o discriminare şi între subiectele de drept privat, în sensul că pun sub semnul egalităţii contribuabilii care nu au făcut niciun demers administrativ sau judiciar şi cei care au efectuate astfel de demersuri.
    7. Se mai susţine că dreptul de folosinţă în privinţa sumelor nedatorate şi plătite cu titlu de timbru de mediu este îngrădit, limitat în timp, supus unei condiţii suspensive incerte, respectiv emiterea unei decizii administrative favorabile. Astfel, dreptul de proprietate privată se transformă într-un drept eventual.
    8. Judecătoria Buzău - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că amânarea termenului de plată şi a procedurilor de executare până la finele perioadei 1 septembrie 2018-31 martie 2019 în privinţa drepturilor de creanţă izvorând din timbrul de mediu cuprinse în hotărâri judecătoreşti definitive este constituţională. Sunt invocate considerente de principiu din deciziile Curţii Constituţionale nr. 188 din 2 martie 2010 şi nr. 206 din 4 martie 2010, precum şi din Decizia din 4 septembrie 2012, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, prin care s-a stabilit proporţionalitatea unor măsuri de eşalonare a plăţii sumelor rezultate din hotărâri judecătoreşti similare celor stabilite în textele criticate.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
    11. Pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale privind principiul securităţii juridice şi al predictibilităţii nu poate fi reţinută din moment ce Guvernul nu refuză aplicarea hotărârilor judecătoreşti, ci, din contră, le recunoaşte şi îşi ia angajamentul ferm de a le executa întocmai potrivit criteriilor rezonabile şi obiective stabilite în actul normativ contestat. Prin urmare, ordonanţa de urgenţă nu este o măsură prin care se interzice executarea unei hotărâri judecătoreşti. Se arată că textul criticat se aplică pentru viitor şi nu încalcă principiul neretroactivităţii legii. Totodată, nu se poate reţine existenţa niciunei discriminări între debitori, în sensul că statul ca debitor şi-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce priveşte executarea hotărârilor judecătoreşti. Principiul egalităţii în drepturi nu poate ca prin extensie să primească semnificaţia unei egalităţi între persoanele de drept privat şi autorităţile publice. Se menţionează jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind principiul egalităţii.
    12. Se mai subliniază că neadoptarea unor măsuri urgente pentru deblocarea situaţiei poate conduce la o creştere incontrolabilă a nemulţumirilor cetăţenilor care solicită restituirea taxei, afectarea gravă a activităţii administraţiilor fiscale şi a Administraţiei Fondului pentru Mediu, unde numărul executărilor creşte în fiecare zi, şi, implicit, afectarea colectării veniturilor bugetare, respectiv a execuţiei bugetare, precum şi creşterea nivelului sumelor suplimentare pe care bugetul general consolidat va trebui să le suporte.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 7 august 2017, care au următorul cuprins:
    - Art. 3:
    "(1) Hotărârile judecătoreşti definitive care au ca obiect restituirea sumelor prevăzute la art. 1 alin. (1), pentru care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă nu au fost emise decizii de soluţionare a cererii de restituire, precum şi cele care devin executorii după termenul prevăzut la art. 1 alin. (2) se aduc la îndeplinire potrivit dispoziţiilor stabilite de către instanţa judecătorească, prevederile art. 1 alin. (1), (5) şi (7)-(9) aplicându-se în mod corespunzător de către organul competent, prin decizie emisă de către acesta. Prin organ competent se înţelege organul fiscal central sau Administraţia Fondului pentru Mediu, după caz.
(1^1) Sumele stabilite prin hotărârile judecătoreşti prevăzute la alin. (1) se restituie de organele competente astfel:
    a) taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule şi taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se restituie în termen de 120 de zile de la data depunerii cererii, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2018;
    b) timbrul de mediu se restituie de organele emitente ale acestuia în termen de 120 de zile de la data depunerii cererii, dar nu mai devreme de 1 septembrie 2018.
(2) În cazul hotărârilor judecătoreşti definitive prin care se stabilesc ca organe competente pentru soluţionarea acestora atât organul fiscal central, cât şi Administraţia Fondului pentru Mediu, cererea de restituire se soluţionează de către organul competent la care se depune.
(3) Dobânzile datorate contribuabililor în cazul restituirii sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti sunt cele dispuse de instanţa judecătorească sau, după caz, prevederile art. 1 alin. (1) se aplică în mod corespunzător."

    – Art. 7: „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, orice procedură de executare silită se suspendă de drept până la finele perioadei prevăzute la art. 1 alin. (6) lit. a) sau b), după caz.“

    16. Curtea observă că, în urma adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018, a fost egalizată data până la care se suspendă de drept procedurile de executare silită pentru restituirea taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule, a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi a timbrului de mediu pentru autovehicule, şi anume până la data de 30 iunie 2019.
    17. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul securităţii juridice, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legilor, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 135 alin. (1) privind economia de piaţă.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 a mai format obiectul controlului de constituţionalitate, sens în care Curtea a pronunţat Decizia nr. 621 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2020. Critica de neconstituţionalitate a fost, însă, formulată din perspectiva art. 21 din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Or, în cauza de faţă, critica de neconstituţionalitate este formulată prin prisma art. 1 alin. (5) privind principiul securităţii juridice, a art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legilor, a art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, a art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi a art. 135 alin. (1) privind economia de piaţă.
    19. Prin Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, Curtea a statuat că art. 1 alin. (5) din Constituţie consacră securitatea juridică a persoanei, concept care se defineşte ca un complex de garanţii de natură sau cu valenţe constituţionale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligaţia constituţională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât şi valorificarea în condiţii optime a drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Or, textele criticate sunt expresia necesităţii reglementării cadrului legal pentru instituirea unei proceduri de restituire a taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule, a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum şi a timbrului de mediu pentru autovehicule, ca urmare a hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 9 iunie 2016 şi 30 iunie 2016 şi pronunţate în cauzele C-586/14, Budişan, respectiv C-288/14, Ciup, şi C-200/14, Câmpean, prin care s-a statuat că modalitatea de restituire a sumelor încasate în temeiul legislaţiei naţionale contravine principiilor Uniunii Europene, respectiv principiului cooperării loiale, principiului echivalenţei şi principiului efectivităţii. Totodată, a fost avută în vedere, de asemenea, jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, potrivit căreia dreptul contribuabilului de a obţine rambursarea unor taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii reprezintă consecinţa şi completarea drepturilor conferite justiţiabililor de dispoziţiile dreptului Uniunii, care interzic astfel de taxe. Mai mult, lipsa unui cadru normativ coerent a afectat grav activitatea administraţiilor fiscale şi a Administraţiei Fondului pentru Mediu, unde numărul executărilor creştea în fiecare zi, şi, implicit, de afectare a colectării veniturilor bugetare, respectiv a execuţiei bugetare, precum şi riscul de creştere a nivelului sumelor suplimentare pe care bugetul general consolidat trebuie să le suporte, reprezentând cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare silită, dobânzi, care se situează la circa 13-36% în raport cu valoarea taxei propriu-zise cerute la restituire, în situaţia în care restituirea nu se realizează pe cale administrativă.
    20. Având în vedere aceste aspecte, şi anume (i) pronunţarea unor hotărâri ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene prin care statul român trebuie să restituie taxele antereferite în mod integral, acestea fiind percepute cu încălcarea dreptului Uniunii Europene; (ii) afectarea gravă a activităţii administraţiilor fiscale şi a Administraţiei Fondului pentru Mediu ca urmare a multitudinii de proceduri de executare silită a diverselor hotărâri judecătoreşti pronunţate, legiuitorul delegat a adoptat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 prin care a instituit o procedură coerentă şi unitară pentru restituirea taxelor respective. Legiuitorul delegat a reglementat două proceduri distincte, una care priveşte restituirea taxelor ca urmare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate, iar cealaltă restituirea taxelor independent de existenţa unei hotărâri judecătoreşti pronunţate. Prima procedură respectă autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti, stabilind doar o procedură de lucru la nivelul organului fiscal central sau Administraţiei Fondului pentru Mediu. Art. 3 din ordonanţa de urgenţă stabileşte în mod clar că hotărârile judecătoreşti definitive, precum şi cele care devin executorii după 31 august 2018 „se aduc la îndeplinire potrivit dispoziţiilor stabilite de către instanţa judecătorească“. Prin urmare, Guvernul nu a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti, ci a stabilit doar o procedură unică şi unitară de aducere la îndeplinire potrivit dispoziţiilor stabilite de către instanţa judecătorească. Totodată, pentru a asigura caracterul unic şi unitar al procedurii, ordonanţa de urgenţă, în mod firesc, a reglementat suspendarea tuturor procedurilor de executare silită. Termenul de executare a hotărârilor judecătoreşti ce vizează timbrul de mediu are drept reper data de 1 septembrie 2018, iar procedura de executare silită este suspendată până la data de 30 iunie 2019, statul angajându-se astfel să execute hotărârile judecătoreşti în această perioadă. Astfel, suspendarea procedurilor de executare silită în perioada 7 august 2017 (data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă) - 30 iunie 2019 în vederea realizării unei proceduri unice şi unitare de executare a tuturor creanţelor împotriva statului este de natură să asigure securitatea juridică a persoanei, aceasta fiind, astfel încredinţată că statul va executa în termen de cel mult 2 ani hotărârea judecătorească. Totodată, persoana cunoaşte orizontul temporal în interiorul căruia statul va asigura executarea de bunăvoie a hotărârii judecătoreşti, fără a se mai apela la procedura executării silite. Prin urmare, din această perspectivă, nu se poate susţine încălcarea art. 1 alin. (5) privind securitatea juridică a persoanei.
    21. Cu privire la invocarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că textul criticat vizează procedurile de executare aflate în curs, respectiv facta pendentia, şi nu pe cele deja realizate. Textul constituţional nu exclude posibilitatea de a eşalona plata creanţelor aflate în curs de executare silită, întrucât, prin natura sa, eşalonarea priveşte o procedură neepuizată, aplicându-se imediat. În consecinţă, nu se poate reţine încălcarea principiului neretroactivităţii legii.
    22. Cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, Curtea constată că, în cauză, se porneşte de la o premisă eronată potrivit căreia statul nu mai este ţinut de hotărârile definitive ale instanţei judecătoreşti şi de caracterul executoriu al acestora. Or, în realitate, statul nu numai că respectă şi recunoaşte autoritatea de lucru judecat al hotărârilor judecătoreşti, dar stabileşte şi o dată limită până la care acestea urmează a fi executate, având în vedere problema sistemică generată ca urmare a hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Având în vedere cele expuse, se constată că nu se pune o problemă de nerespectare a hotărârii judecătoreşti de către organele fiscale sau de către Administraţia Fondului pentru Mediu şi subiectele de drept privat, hotărârea judecătorească fiind obligatorie pentru ambele subiecte de drept.
    23. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia textul criticat creează o discriminare între subiectele de drept privat în sensul că pune sub semnul egalităţii contribuabilii care nu au făcut niciun demers administrativ sau judiciar şi cei care au efectuate astfel de demersuri, se constată că această teză este contrazisă chiar de textul ordonanţei de urgenţă, fiecare dintre cele două categorii de contribuabili având o reglementare distinctă în privinţa executării creanţelor, în condiţiile suspendării procedurii de executare silită în privinţa restituirii sumelor aferente timbrului de mediu până la data de 30 iunie 2019. Prin urmare, dispoziţiile ordonanţei de urgenţă se coroborează în mod organic şi au ca finalitate crearea unei egalităţi materiale între contribuabili. În consecinţă, nu se poate reţine nici din această perspectivă încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie.
    24. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată prin stabilirea unei perioade de până la 2 ani în care urmează a fi executate creanţele rezultate din timbrul de mediu, Curtea constată că, în precedent (Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010), a statuat că „despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă şi executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1; neexecutarea plăţii într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca şi faptul că lipsa de lichidităţi nu poate justifica un asemenea comportament. Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată [de eşalonare a plăţilor pe un interval temporal de peste 5 ani - s.n.] este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile unei crize financiare accentuate. […] Executarea eşalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi băneşti nu este interzisă în niciun mod de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; executarea uno icto constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura şi unica modalitate posibilă de executare pe care Guvernul o poate aplica“.
    25. Faptul că legiuitorul delegat a optat pentru executarea hotărârilor judecătoreşti într-un interval de până la 2 ani, şi nu în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, care prevede la art. 2 că „Dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului“, nu conduce în mod automat la încălcarea dreptului de proprietate privată. Este adevărat că orice creanţă trebuie executată imediat, astfel că o intervenţie etatică în sensul stabilirii unui interval mai extins de executare reprezintă o afectare a dreptului de proprietate privată al creditorului asupra bunului.
    26. Însă, intensitatea acestei intervenţii, privită din perspectiva exigenţelor Constituţiei, trebuie evaluată prin prisma testului de proporţionalitate dezvoltat de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 75 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 21 aprilie 2015, Decizia nr. 270 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 28 iulie 2014, sau Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013), în condiţiile în care drepturile relative, distinct de aplicarea art. 53 din Constituţie, cunosc limitări, implicit admise, rezultate atât din evoluţia şi confruntarea acestora în timp (cu privire la caracterul evolutiv al conceptelor constituţionale, a se vedea Decizia nr. 498 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 28 iunie 2012, şi Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015), cât şi din perspectiva titularilor lor.
    27. În cauză, această intervenţie are un scop legitim, respectiv executarea în mod unitar, centralizat şi corect a tuturor creanţelor care au ca obiect sume de bani plătite sub titlu de timbru de mediu, cu încălcarea dreptului Uniunii Europene. Totodată, s-a mai avut în vedere menţinerea bunei funcţionări a autorităţilor publice implicate şi protejarea bugetului public naţional, respectiv asigurarea stabilităţii economice a ţării (a se vedea şi Decizia nr. 621 din 10 octombrie 2019, precitată, paragraful 30).
    28. În acest context, Curtea constată că mijloacele folosite sunt proporţionale în raport cu scopul urmărit, întrucât măsura este adecvată - capabilă în mod abstract să ducă la îndeplinirea scopului urmărit, necesară - soluţia aleasă de prelungire rezonabilă a termenului de executare pentru rezolvarea problemei sistemice generate de executarea unui număr mare de hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea timbrului de mediu reprezintă o ingerinţă moderată în valorificarea dreptului creditorului, dar indispensabilă realizării scopului fixat, şi asigură un just echilibru între interesele concurente, cele generale, reprezentate de ordonarea activităţii puterii publice, de respectarea dreptului Uniunii Europene, de restituirea unitară a sumelor de bani rezultate din plata timbrului de mediu şi de depăşirea problemei sistemice referitoare la blocarea activităţii autorităţilor implicate ca urmare a cererilor de executare silită formulate, şi cele individuale, reprezentate de exigenţa executării cât mai rapide a sumelor de bani încasate de stat cu încălcarea dreptului Uniunii Europene. Se mai reţine şi faptul că măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaşte obligaţia de plată a autorităţii statale şi se obligă la plata sumelor decurgând din titlurile executorii, această modalitate de executare fiind impusă de situaţia de excepţie pe care o reprezintă, şi anume, pe de o parte, proporţia deosebit de semnificativă a creanţelor acumulate împotriva statului şi, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român. Lipsa de intervenţie în acest sens ar avea ca rezultat imposibilitatea plăţii sumelor cuvenite, împovărătoare pentru statul român, existând riscul de afectare a colectării veniturilor bugetare, respectiv a execuţiei bugetare, precum şi riscul de creştere a nivelului sumelor suplimentare pe care bugetul general consolidat trebuie să le suporte, în condiţiile în care statul este preocupat de menţinerea echilibrului bugetar. Guvernul nu neagă existenţa şi întinderea sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, şi nici nu împiedică executarea respectivelor hotărâri, ci doar suspendă punerea în executare a acestora pe o perioadă determinată. Această măsură a fost justificată de impactul negativ pe care executarea acestora l-ar fi avut asupra bugetului de stat prin creşterea deficitului bugetar, care ar fi avut drept consecinţă afectarea stabilităţii economice a statului român (a se vedea, cu privire la aceste ultime aspecte, şi Decizia nr. 621 din 10 octombrie 2019, paragrafele 30 şi 32).
    29. Prin urmare, măsura criticată păstrează un just raport de proporţionalitate în raport cu scopul urmărit, astfel încât nu se poate susţine încălcarea art. 44 din Constituţie.
    30. Cu privire la invocarea art. 135 alin. (1) din Constituţie se constată că critica formulată nu este motivată, astfel încât nu se poate pronunţa în raport cu acest text constituţional.
    31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Î.I. Răileanu D. Adriana în Dosarul nr. 6.570/200/2017 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 3 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Buzău - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 4 iunie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent-şef,
                    Benke Károly

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016