Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 263 din 23 aprilie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 263 din 23 aprilie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 562 din 9 iulie 2019

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun, excepţie ridicată de Societatea Şoşa & Şoşa - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.401/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.306D/2017.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea sectorul 4 al municipiului Bucureşti, prin primar Daniel Băluţă (în locul Direcţiei Generale de Poliţie Locală a Sectorului 4, reorganizată prin Hotărârea Consiliului Local Sector 4 nr. 7 din 31 ianuarie 2018), a depus la dosar note scrise, prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că autoarea excepţiei a fost sancţionată contravenţional pentru nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 349/2002, care interzice fumatul în spaţii închise, iar critica de neconstituţionalitate vizează art. 3 alin. (2) al aceluiaşi act normativ. Învederează faptul că în situaţia în care Curtea va trece peste această inadmisibilitate, textul de lege criticat pentru neconstituţionalitate este suficient de bine redactat şi de clar pentru a permite înţelegerea sensului acestuia, sintagma „exclusiv“ având semnificaţia de excludere a oricăror altor posibilităţi decât cele prevăzute expres de lege.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    5. Prin Încheierea din 28 iulie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.401/4/2017, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Şoşa - Şoşa - S.R.L. din Bucureşti cu ocazia soluţionării unei cauze civile având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenţie, în contradictoriu cu Direcţia Generală de Poliţie Locală a Sectorului 4 Bucureşti.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că prevederea de lege este neclară din perspectiva folosirii sintagmei „exclusiv“, întrucât aceasta este susceptibilă de două înţelesuri, şi anume: „doar“ şi „cu excepţia“. Arată că aceste înţelesuri sunt opuse şi schimbă în totalitate sensul şi aplicabilitatea întregului alin. (2) al art. 3 din Legea nr. 349/2002. Astfel, având înţelesul „doar“, reglementarea criticată s-ar citi, făcând abstracţie de ordinea cuvintelor, „doar în zona de tranzit a aeroporturilor, cu respectarea următoarelor condiţii, fumatul este permis numai în camerele special amenajate“. Având înţelesul „cu excepţia“, sensul reglementării criticate ar deveni „cu excepţia zonei de tranzit a aeroporturilor, cu respectarea următoarelor condiţii, fumatul este permis numai în camerele special amenajate“, sau, reformulat, „oriunde, mai puţin în zona de tranzit a aeroporturilor internaţionale, fumatul este permis numai în camerele special amenajate, dacă următoarele condiţii sunt îndeplinite...“.
    7. În acest context menţionează faptul că, mai mult decât a avea legătură cu cauza, atribuirea unuia sau altuia dintre sensurile mai sus menţionate sintagmei „exclusiv“ determină în mod hotărâtor temeinicia procesului-verbal atacat. Aşa fiind, nelămurirea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate este aceea dacă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 349/2002 permite fumatul doar în zonele de trecere din aeroporturi sau oriunde altundeva decât în zonele de trecere din aeroporturi (exemplu concret fiind spaţiul deţinut de aceasta).
    8. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, iar prevederile de lege criticate îndeplinesc condiţiile de previzibilitate, precizie şi claritate a legii din perspectiva dispoziţiilor constituţionale invocate, existând elementele necesare pentru a permite în mod rezonabil destinatarilor să îşi regleze conduita în funcţie de prescripţiile ei.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că utilizarea termenului „exclusiv“ în cuprinsul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 349/2002 nu este de natură să atragă asupra normei juridice caracterul de neclaritate şi imprevizibilitate, acesta având semnificaţia de „exceptând“, „în afară de“. Consideră că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate reformulează textul de lege pentru a induce dubii cu privire la sensul termenului „exclusiv“, ceea ce contravine regulilor de interpretare a unui text normativ, întrucât orice destinatar al unei norme juridice poate afirma în mod arbitrar că nu a înţeles sensul normei şi de aceea nu a putut să îşi adapteze conduita personală la textul criticat. Aşa fiind, Guvernul apreciază că formularea textului este clară şi conţine suficiente criterii obiective pentru destinatarul normei juridice, astfel încât acesta să poată determina cu exactitate spaţiul în care este permis fumatul, iar în susţinerea punctului său de vedere invocă considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 73 din 27 ianuarie 2011.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 21 iunie 2002, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 7 din Legea nr. 15/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 1 februarie 2016. Potrivit textului de lege criticat:
    "Fumatul este permis numai în camere special amenajate, exclusiv în zona de tranzit a aeroporturilor internaţionale, cu respectarea următoarelor condiţii:
    a) să servească exclusiv fumatului;
    b) să nu fie spaţiu de trecere sau de acces în spaţii publice închise;
    c) să fie dotate cu sisteme de ventilaţie funcţionale care să asigure eliminarea fumului din tutun, cu presiune negativă;
    d) să fie dotate cu scrumiere şi extinctoare şi amenajate în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind prevenirea şi stingerea incendiilor;
    e) să fie marcate la loc vizibil cu indicatoare: «Cameră pentru fumat», «Loc pentru fumat»."

    14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), în componenta referitoare la claritatea şi previzibilitatea normei juridice.
    15. Examinând criticile formulate, Curtea reţine că, în esenţă, neconstituţionalitatea reglementării criticate este dedusă din perspectiva sintagmei „exclusiv“ din cuprinsul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 349/2001, considerată a fi neclară, întrucât este susceptibilă de două înţelesuri, şi anume „doar“ şi „cu excepţia“, înţelesuri care sunt opuse şi schimbă în totalitate sensul şi aplicabilitatea întregului alin. (2) al art. 3.
    16. În acest context, Curtea reţine că Legea nr. 349/2002 stabileşte unele măsuri privind prevenirea şi combaterea consumului produselor din tutun, prin interzicerea completă a fumatului în toate spaţiile publice închise, în spaţiile închise de la locul de muncă şi în locurile de joacă pentru copii, prin desfăşurarea de campanii de informare şi educare a populaţiei, având ca scop protejarea sănătăţii persoanelor fumătoare şi nefumătoare de efectele dăunătoare ale fumatului, prevenirea răspândirii fumatului în rândul minorilor şi asigurarea unui nivel adecvat al calităţii vieţii populaţiei din România.
    17. Curtea observă că prin art. 2 lit. m) din acest act normativ, legiuitorul a reglementat spaţiul public închis ca fiind orice spaţiu accesibil publicului sau destinat utilizării colective, indiferent de forma de proprietate ori de dreptul de acces, care are un acoperiş, plafon sau tavan şi care este delimitat de cel puţin doi pereţi, indiferent de natura acestora sau de caracterul temporar sau permanent. Referitor la noţiunea de „public“, Curtea reţine că legiuitorul a optat pentru utilizarea unor termeni generali, iar nu a unei liste exhaustive, această modalitate de reglementare fiind adesea utilizată. Astfel, din contextul reglementării criticate rezultă intenţia legiuitorului de a se referi la toate spaţiile publice închise, cele două sintagme utilizate în cuprinsul definiţiei referindu-se deopotrivă la natura publică („spaţiu accesibil publicului“) şi la destinaţia publică a spaţiului („destinat utilizării colective“). Altfel spus, noţiunea de „colectiv“ trebuie interpretată în corelaţie cu aceea de „public“, la care, de altfel, se raportează.
    18. Din conţinutul normativ al Legii nr. 349/2002, Curtea observă că potrivit art. 3 alin. (1), regula este aceea că „Se interzice fumatul în toate spaţiile publice închise, spaţiile închise de la locul de muncă, mijloacele de transport în comun, locurile de joacă pentru copii. De la prezentele prevederi fac excepţie celulele pentru deţinuţi din penitenciarele de maximă siguranţă.“ De asemenea, potrivit art. 3 alin. (2) din aceeaşi lege, „Fumatul este permis numai în camere special amenajate, exclusiv în zona de tranzit a aeroporturilor internaţionale [...]“, însă şi aici doar în anumite condiţii, prevăzute expres de lege. Astfel, Curtea constată că regula este interzicerea fumatului în toate spaţiile publice închise, iar de la această regulă există două excepţii, şi anume în celulele pentru deţinuţii din penitenciarele de maximă siguranţă [art. 3 alin. (1) teza finală] şi în zona de tranzit a aeroporturilor internaţionale [art. 3 alin. (2)].
    19. Cât priveşte critica formulată prin raportare la reglementarea criticată din Legea nr. 349/2002, Curtea învederează că termenul de „exclusiv“, astfel cum reiese şi din Dicţionarul explicativ al limbii române, are înţelesul de numai/doar, aşa încât, raportat la pretinsa neclaritate a acestei sintagme, este evident că legiuitorul a consacrat, ca excepţie de la regulă, posibilitatea de a fuma într-un spaţiu public închis, doar în zona de tranzit a aeroporturilor, însă numai în camere special amenajate în acest sens. Această reglementare a fost introdusă prin art. I pct. 7 din Legea nr. 15/2016 privind modificarea şi completarea Legii nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 1 februarie 2016, întrucât, în vechea reglementare se prevedea că în spaţiile publice închise, fumatul era permis numai în camere special amenajate pentru fumat, cu respectarea anumitor condiţii obligatorii, prevăzute expres de legiuitor.
    20. Astfel, ca urmare a modificărilor realizate prin Legea nr. 15/2016, precitată, Curtea constată că legiuitorul a limitat sfera spaţiilor publice închise în care se poate fuma, doar la celulele pentru deţinuţi din penitenciarele de maximă siguranţă şi la zona de tranzit a aeroporturilor internaţionale, această opţiune având însă o justificare obiectivă. Curtea apreciază că excepţia instituită în cazul zonei de tranzit a aeroporturilor internaţionale s-a impus având în vedere faptul că libertatea de mişcare a persoanelor care tranzitează această zonă este limitată/restricţionată ca urmare a particularităţilor specifice acestui perimetru. Legiuitorul a ţinut seama, totodată, şi de drepturile celor care nu au această deprindere, astfel încât a permis fumatul în această zonă numai în camere special amenajate şi cu respectarea anumitor condiţii obligatorii, şi anume ca aceste camere să servească exclusiv fumatului, să nu fie spaţiu de trecere sau de acces în spaţii publice închise, să fie dotate cu sisteme de ventilaţie funcţionale care să asigure eliminarea fumului din tutun, cu presiune negativă, să fie dotate cu scrumiere şi extinctoare amenajate în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind prevenirea şi stingerea incendiilor şi să fie marcate la loc vizibil cu indicatoare: „Cameră pentru fumat“, „Loc pentru fumat“.
    21. În acest context, aşa cum a statuat instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 29 din 27 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 16 martie 2016, paragraful 26, „cât priveşte reglementarea (…) excepţiilor referitoare la spaţiile în care este permis fumatul, Curtea constată mai întâi că, potrivit legii criticate, este interzis complet fumatul în toate spaţiile publice închise, spaţiile închise de la locul de muncă, mijloacele de transport în comun, locurile de joacă pentru copii, unităţile sanitare, de învăţământ, precum şi cele destinate protecţiei şi asistenţei copilului, de stat şi private. Singura excepţie admisă de lege este pentru cazul celulelor pentru deţinuţi din penitenciarele de maximă siguranţă. De asemenea, spre deosebire de vechea reglementare, care permitea fumatul în spaţii special amenajate pentru fumat, cu respectarea unor condiţii, noua reglementare permite amenajarea unor astfel de spaţii exclusiv în zona de tranzit a aeroporturilor internaţionale“. Curtea a reţinut, totodată, că Legea fundamentală „nu consacră dreptul la fumat şi nici drepturi specifice ale fumătorilor“, iar „excepţiile stabilite de legiuitor au o justificare obiectivă, circumscrisă scopului legii. Astfel, nu sunt cuprinse în sfera interdicţiei prevăzute de lege ipotezele în care persoanele care au această deprindere/ comportament ar fi în imposibilitate de a o/a-l exercita (celulele pentru deţinuţi din penitenciarele de maximă siguranţă, respectiv zonele de tranzit din aeroporturi). În aceste situaţii, interdicţia de a fuma în celulă, respectiv aceea de a amenaja spaţii pentru fumat, după caz, ar fi avut ca efect, practic, interzicerea în sine a fumatului, câtă vreme nu există nicio posibilitate pentru fumătorii respectivi de a ieşi din spaţiile menţionate un interval de timp considerabil. Cum scopul legii nu a fost interzicerea fumatului, ci stabilirea unui cadru legal pentru ca acest comportament să nu aducă atingere drepturilor fundamentale ale persoanelor, deopotrivă fumători şi nefumători, stabilirea excepţiilor menţionate poate fi calificată ca fiind o modalitate de conciliere/corelare a drepturilor incidente“.
    22. Din această perspectivă, Curtea a subliniat că „reglementarea restrictivă a spaţiilor în care fumatul este permis reprezintă o opţiune a legiuitorului, care dă expresie dispoziţiilor constituţionale ce garantează dreptul la viaţă şi dreptul la integritate fizică şi psihică al persoanei [art. 22 alin. (1)], dreptul la ocrotirea sănătăţii, instituind totodată obligaţia statului de a lua măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice [art. 34 alin. (1) şi (2)], dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic, respectiv obligaţia statului de a asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept [art. 35 alin. (1) şi (2)], precum şi dreptul copiilor şi tinerilor la un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor [art. 49 alin. (1)]. Aceste dispoziţii constituţionale impun statului o serie de obligaţii pozitive, ce presupun măsuri legislative adecvate pentru realizarea lor, în privinţa cărora legiuitorul are o largă marjă de apreciere, pentru protecţia drepturilor constituţionale ale cetăţenilor, indiferent dacă aceştia sunt fumători sau nefumători.“
    23. Curtea a mai reţinut că scopul principal al reglementării Legii nr. 349/2002 este acela de a combate efectele consumului de tutun, indiferent dacă este vorba de fumători sau nefumători, întrucât dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi nu are caracter absolut, fiind condiţionat de însuşi textul constituţional care îl reglementează, respectiv art. 26 alin. (2), în sensul că „Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică şi bunele moravuri“. Ca urmare, exercitarea unei opţiuni personale, în speţă aceea de a fuma, trebuie să ţină seamă de drepturile celor care nu au această deprindere şi, având în vedere consecinţele fumatului asupra vieţii şi sănătăţii, fumătorii sunt cei care trebuie să îşi adapteze comportamentul, astfel încât să nu încalce drepturile fundamentale ale celor care nu au această opţiune.
    24. Aşa fiind, referitor la pretinsa neclaritate a sintagmei „exclusiv“ din cuprinsul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 349/2002, Curtea constată că legiuitorul a instituit, ca excepţie de la regulă, posibilitatea de a fuma într-un spaţiu public închis doar în zona de tranzit a aeroporturilor şi numai în camerele special amenajate în acest sens. Ca atare, orice persoană poate opta fără nicio îngrădire în privinţa fumatului, însă numai în condiţiile strict stabilite de legiuitor, care vizează reglementarea locurilor în care fumatul este interzis/permis, după caz, reglementări în privinţa cărora statul are o largă marjă de apreciere, în considerarea obligaţiilor pozitive ce îi revin potrivit Constituţiei.
    25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Şoşa & Şoşa - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.401/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 23 aprilie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ingrid Alina Tudora


    -----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice