Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor şi ale art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, „în măsura în care acestea sunt interpretate în sensul aplicării plafonului de 8.500 lei şi drepturilor la indemnizaţie stabilite anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017“, excepţie ridicată de Lucian Ciprian Cucu în Dosarul nr. 1.163/114/2018 al Tribunalului Buzău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.477D/2018. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, doamna avocat Irina Speciac, în calitate de apărător ales, cu împuternicire avocaţială depusă la dosarul cauzei. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.033D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor şi a Legii nr. 261/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, ridicată de Mirela Radu în Dosarul nr. 13.078/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul autorului excepţiei şi al Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.033D/2018 la Dosarul nr. 1.477D/2018, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia şi susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) şi celor ale art. 44, în măsura în care normele supuse controlului de constituţionalitate sunt interpretate în sensul aplicării plafonului de 8.500 lei şi drepturilor la indemnizaţie stabilite printr-o hotărâre a unei autorităţi administrative anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017. 7. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin deciziile nr. 400 din 18 iunie 2020 şi nr. 50 din 26 ianuarie 2021, în care au fost analizate critici identice celor formulate în prezentele cauze. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 8. Prin Încheierea din 2 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.163/114/2018, Tribunalul Buzău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor şi ale art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, „în măsura în care acestea sunt interpretate în sensul aplicării plafonului de 8.500 lei şi drepturilor la indemnizaţie stabilite anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017“. 9. Prin Încheierea din 26 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 13.078/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor şi ale Legii nr. 261/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor. 10. Excepţia a fost ridicată de reclamanţii Lucian Ciprian Cucu şi Mirela Radu în cauze având ca obiect anularea unui act administrativ, prin care s-a modificat cuantumul indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că domeniul de aplicare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 este protecţia socială şi trebuie acordată o atenţie sporită dispoziţiilor ce aduc modificări majore, sectorul acesta fiind puternic ocrotit la nivel comunitar. Aşadar, sunt impuse o serie de reguli ce trebuie urmate pentru o informare corectă şi o transparenţă ridicată, lucru ce nu s-a realizat în nota de fundamentare a actului normativ menţionat. 12. Se consideră că art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017, potrivit căruia această normă „se aplică începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017“, are o formulare precară, întrucât lasă de înţeles că plafonarea s-ar aplica şi situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a ordonanţei, contrar principiului neretroactivităţii legii. 13. Se afirmă că, în avizul său, Consiliul Legislativ menţionează că „nu se poate pronunţa asupra oportunităţii soluţiilor legislative preconizate“, iar Consiliul Economic şi Social că „se impune o perioadă de tranziţie de minim 9 luni pentru aplicarea prevederilor din proiectul de act normativ“, însă Guvernul nu a luat nicio măsură. 14. Se susţine, în esenţă, că legea nouă nu poate fi aplicată raporturilor juridice născute anterior intrării ei în vigoare, ci doar celor ce se vor constitui, modifica sau stinge după intrarea sa în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Astfel, nu este justificată aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 la o situaţie juridică născută anterior intrării sale în vigoare. Acest fapt contravine, totodată, şi principiului de drept european al protecţiei aşteptărilor legitime ale cetăţenilor care impune atât existenţa unei legislaţii predictibile, unitare şi coerente, cât şi limitarea posibilităţilor de modificare a normelor juridice, astfel încât cetăţenii unui stat european să aibă posibilitatea de a previziona drepturile şi obligaţiile la care se vor supune, iar corelând acest principiu cu cel constituţional încălcat, principiul neretroactivităţii, rezultă o situaţie injustă. 15. Se apreciază că la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 nu a existat o situaţie extraordinară, contrar dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie. Menţinerea deficitului bugetar sub 3% este un obiectiv asumat de statul român prin Pactul de stabilitate şi creştere care are ca obiective principale supravegherea şi coordonarea politicilor bugetare ale ţărilor membre ale Uniunii Europene pentru a asigura preventiv disciplina bugetară în cadrul Uniunii Europene. Obiectivele bugetare pe termen mediu sunt prezentate de către statele din afara zonei euro prin programe de convergenţă care sunt evaluate de către Comisie şi fac obiectul unor recomandări ale Consiliului. Prin Programul de convergenţă aferent anilor 2017-2020 al României sunt prezentate o serie de măsuri şi obiective ce au ca scop menţinerea stabilităţii economice pe termen mediu, printre care este analizată şi necesitatea plafonării indemnizaţiei de creştere a copilului. Deşi în programul prezentat Comisiei nu se regăsesc necesitatea plafonării indemnizaţiei şi urgenţa, ci numai oportunitatea, Guvernul a procedat la emiterea ordonanţei de urgenţă şi plafonarea indemnizaţiei, fără a exista o situaţie extraordinară. Totodată, se menţionează cuantumul alocaţiei de stat din alte state membre ale Uniunii Europene, respectiv din Austria, Belgia, Germania, Polonia şi Ungaria. Aşadar, comparând sistemul nostru social cu cel al statelor date ca exemplu în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017, conchide că, din punctul de vedere al alocaţiei, diferenţele sunt foarte mari. 16. Se afirmă că atât motivarea cuprinsă în nota de fundamentare, cât şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 restrâng drepturi câştigate la momentul naşterii copilului. 17. Se apreciază că dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului poate fi asimilat unui drept de proprietate. Prin urmare, emiterea unei noi decizii în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 „echivalează cu privarea de o sumă de bani, fapt ce contravine art. 44 alin. (3) din Constituţie şi art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie“. 18. Se consideră că, prin încălcarea art. 16 din Constituţie, în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 se justifică plafonarea indemnizaţiei prin faptul că „se creează decalaje mari între drepturile acordate“. Însă diferenţele sociale, culturale şi economice sunt rezultatul direct al principiilor democratice ce îşi au izvorul în libertatea de exprimare, gândire şi dreptul de proprietate. Or, nu se poate susţine că cei care primesc o indemnizaţie la nivelul minim stabilit de lege sunt discriminaţi în raport cu cei care au venituri net superioare, întrucât nu pot fi comparate pregătirea profesională, vechimea în muncă sau domeniul în care aceştia îşi desfăşoară activitatea. 19. În final, se susţine că lipseşte evaluarea impactului socio-economic al actului normativ criticat, iar aplicabilitatea acestuia la o situaţie juridică născută anterior adoptării sale încalcă principiul neretroactivităţii legii şi conduce la restrângerea exerciţiului unor drepturi. 20. Tribunalul Buzău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale reflectată prin deciziile nr. 765 din 15 iunie 2011 şi nr. 871 din 25 iunie 2010. Ca atare, instanţa apreciază că, pentru identitate de raţionament juridic, se impune a fi respinsă şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor. 21. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, întrucât legiuitorul a limitat nivelul indemnizaţiei lunare pentru creşterea copiilor la suma de 8.500 lei, fără a afecta în vreun fel dreptul de proprietate, iar statul român nu a negat/înlăturat acest drept, ci a stabilit un plafon maxim. De asemenea, instanţa apreciază că nu se poate reţine încălcarea art. 16 din Constituţie, având în vedere că legiuitorul a stabilit un tratament egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie. Totodată, se arată că emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 a fost justificată de motivele expuse în preambulul actului normativ, iar raţiunea măsurii dispuse de legiuitor îşi are izvorul într-o situaţie de excepţie, respectiv lipsa resurselor bugetare necesare pentru a acoperi plata tuturor drepturilor de asistenţă socială gestionate de stat, context în care şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că statul are dreptul de a dispune cu privire la măsurile fiscale ce se impun pentru buna funcţionare a instituţiilor sale. 22. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 23. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 24. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 25. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivelor încheierilor de sesizare, prevederile art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor şi ale art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, „în măsura în care acestea sunt interpretate în sensul aplicării plafonului de 8.500 lei şi drepturilor la indemnizaţie stabilite anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017“, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 şi Legea nr. 261/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor. Însă, având în vedere notele autorilor, precum şi obiectul cauzelor în cadrul cărora a fost invocată această excepţie, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 7 august 2017, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017, în ansamblul său, Legea nr. 261/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1011 din 20 decembrie 2017, şi art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 28 iunie 2011, cu modificările şi completările ulterioare. Articolele de lege criticate în mod punctual au următorul conţinut: - Art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017: „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 2, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(2) Indemnizaţia lunară prevăzută la alin. (1) se stabileşte în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului şi nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată şi nici mai mare de 8.500 lei.»“;" – Art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017: „Prevederile art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare, modificate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017.“; – Art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010: „Cuantumul indemnizaţiei lunare prevăzute la alin. (1) este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului. Cuantumul minim al indemnizaţiei lunare nu poate fi mai mic decât suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referinţă, iar cuantumul maxim al acesteia nu poate depăşi valoarea de 8.500 lei“. 26. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului. De asemenea, se invocă prevederile art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 27. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorii acesteia critică soluţia legislativă ce limitează, începând cu luna septembrie 2017, cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, la suma de 8.500 lei, care este inferioară cuantumului indemnizaţiei acordate anterior, în temeiul art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017. 28. Curtea constată că soluţia legislativă menţionată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici asemănătoare, prin Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 27 august 2020, Decizia nr. 400 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 septembrie 2020, Decizia nr. 50 din 26 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 10 martie 2021, şi Decizia nr. 39 din 19 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 6 aprilie 2021, excepţiile de neconstituţionalitate fiind respinse, ca neîntemeiate. 29. Astfel, prin Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020, precitată, paragraful 39, Curtea a observat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 modifică şi completează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, instituind, în esenţă, o limită maximă de 8.500 lei a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017. Dreptul la concediul pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi la o indemnizaţie lunară a fost reglementat iniţial prin art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1008 din 14 noiembrie 2005. În prezent, acest drept este reglementat de art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010. Din examinarea evoluţiei legislative în această materie reiese că indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului a suferit o serie de modificări atât referitoare la cuantum (procentul din venitul beneficiarului), cât şi în ceea ce priveşte instituirea unor limite minime şi/sau maxime ale acesteia. Astfel, înainte de intrarea în vigoare a actului normativ criticat, era aplicabil art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, în forma modificată prin Legea nr. 66/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 304 din 20 aprilie 2016, potrivit căruia „Indemnizaţia lunară prevăzută la alin. (1) se stabileşte în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului şi nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată“. Aşadar, înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 nu exista o limită maximă a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, ci doar o limită minimă. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 s-a adăugat şi o limită maximă de 8.500 lei a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului, începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017. Această limită maximă s-a menţinut până în prezent, în acest sens fiind dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017, potrivit cărora „Cuantumul indemnizaţiei lunare prevăzute la alin. (1) este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului. Cuantumul minim al indemnizaţiei lunare nu poate fi mai mic decât suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referinţă, iar cuantumul maxim al acesteia nu poate depăşi valoarea de 8.500 lei“. 30. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă formulate în Dosarul nr. 2.033D/2018, critici vizând Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017, în ansamblul său, prin Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020, precitată, paragraful 41, Curtea a constatat că „aspectele privind imposibilitatea de plată a tuturor drepturilor de asistenţă socială vizează un interes public şi constituie o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată, urgenţa fiind motivată în preambulul actului normativ criticat. Aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 389 din 14 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 28 septembrie 2016, paragraful 49, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale şi economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia (a se vedea în acest sens Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragraful 49). Prin urmare, criticile referitoare la încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie sunt neîntemeiate“. 31. Prin Decizia nr. 400 din 18 iunie 2020, precitată, paragraful 23, Curtea a mai reţinut că dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului este „o expresie a statului social, respectiv a obligaţiei statului de a interveni prin măsuri adecvate pentru susţinerea cetăţenilor care, din motive obiective, se află în situaţii defavorabile, de natură să afecteze dreptul acestora la un nivel de trai decent“, dar că în această categorie de drepturi intră şi alte măsuri de asistenţă socială, aşa cum sunt alocaţia de stat pentru copii, ajutoarele şi alocaţiile acordate categoriilor defavorizate şi drepturile persoanelor cu dizabilităţi, la care se face trimitere în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017. Legiuitorul este singurul în măsură să aprecieze, în funcţie de resursele financiare disponibile, condiţiile şi cuantumul acordării acestor drepturi, astfel încât să realizeze o acoperire cât mai adecvată şi echitabilă a diverselor nevoi pe care le invocă diferitele categorii sociale aflate în situaţii speciale, care justifică acordarea asistenţei sociale. Curtea a apreciat că a proceda la o examinare în sensul cerut de autorul excepţiei de neconstituţionalitate ar însemna, în realitate, o analiză asupra oportunităţii distribuirii unor resurse bugetare, aspect ce excedează însă competenţei de control constituţional. 32. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, ce vizează conţinutul normativ al textelor de lege care stabilesc un plafon al indemnizaţiei pentru creşterea copilului, prin Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020, precitată, paragraful 49, Curtea a statuat că indemnizaţia pentru creşterea copilului nu este un drept bazat pe principiul contributivităţii, ci este o prestaţie de asistenţă socială cu caracter universal, bazată pe principiul solidarităţii sociale, menită să asigure tuturor familiilor condiţii egale de creştere a copiilor. Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, „Persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului, au realizat timp de cel puţin 12 luni venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activităţi independente, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumite în continuare venituri supuse impozitului, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi de o indemnizaţie lunară“. 33. Referitoare la încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, prin Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020, paragraful 45, Curtea a constatat că textele de lege criticate afectează indemnizaţiile pentru creşterea copilului doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora, prin instituirea unei limite maxime de 8.500 lei. Condiţiile privind acordarea acestor indemnizaţii nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 nu are efecte asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita, ci numai asupra prestaţiilor încasate începând cu luna septembrie 2017, după intrarea sa în vigoare, conformându-se astfel dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile“. 34. Aşa cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa, dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului, nefiind consacrat expres în Constituţie, reprezintă o opţiune a legiuitorului. Prin instituirea unei limite maxime de 8.500 lei a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, legiuitorul nu a încălcat principiul egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţie, neinstituind discriminări pentru persoanele cu venituri superioare. 35. Totodată, analizând susţinerile referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale şi internaţionale privind dreptul de proprietate, prin decizia antereferită, paragraful 48, Curtea a reţinut că indemnizaţiile viitoare pentru creşterea copilului nu se încadrează în noţiunea de „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie şi nici nu sunt garantate de dispoziţiile art. 44 din Constituţie, cu excepţia celor deja încasate. Prin urmare, limitarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului la 8.500 lei, aplicabilă drepturilor ce urmau a fi încasate după data intrării în vigoare a actului normativ criticat, nu poate reprezenta o ingerinţă în sfera protecţiei proprietăţii private. 36. În ceea ce priveşte criticile referitoare la încălcarea principiului protecţiei aşteptărilor legitime şi al securităţii raporturilor juridice, Curtea apreciază că sunt relevante cele reţinute prin Decizia nr. 400 din 18 iunie 2020, paragrafele 18 şi 19. Prin această decizie, Curtea a invocat Decizia nr. 788 din 27 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 22 noiembrie 2012, în care a reţinut că indemnizaţia pentru creşterea copilului este o prestaţie de asistenţă socială cu caracter universal, bazată pe principiul solidarităţii sociale, menită să asigure tuturor familiilor condiţii egale de creştere a copiilor. Această prestaţie este, între altele, o expresie a statului social, respectiv a obligaţiei statului de a interveni prin măsuri adecvate pentru susţinerea cetăţenilor care, din motive obiective, se află în situaţii defavorabile, de natură să afecteze dreptul acestora la un nivel de trai decent. De asemenea, acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului poate fi privită şi ca o măsură de protecţie a copiilor, aşa cum dispune art. 49 alin. (1) din Constituţie. Cu toate acestea, acordarea dreptului în discuţie reprezintă pentru legiuitor o obligaţie de mijloace, ce depinde în mare măsură de contextul social şi economic în care este reglementată şi de resursele financiare pe care statul le poate aloca în această direcţie. Astfel, neavând o nominalizare expresă în Constituţie, dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului reprezintă o opţiune a legiuitorului, acesta fiind liber ca, în funcţie de resursele financiare disponibile, să stabilească acordarea acestui drept, conţinutul şi limitele acestuia, precum şi condiţiile în care poate fi acordat şi să le modifice atunci când realităţile economice şi sociale o impun. Totodată, prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, Curtea a reţinut că, în măsura în care anumite drepturi nu sunt nominalizate expres de Constituţie, legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor. De asemenea va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecţie socială luate, fără a fi necesar să se supună condiţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât acest text constituţional priveşte numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu şi cele stabilite prin legi. Pentru aceleaşi considerente, prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, Curtea a apreciat că libertatea de care dispune legiuitorul în sensul modificării condiţiilor de acordare a unor drepturi pentru viitor în conformitate cu politica adoptată de stat nu poate fi privită ca o încălcare a principiului protecţiei aşteptărilor legitime. 37. Având în vedere cele anterior referite, prin Decizia nr. 186 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1122 din 23 noiembrie 2020, paragraful 41, Curtea nu a putut reţine critica de neconstituţionalitate raportată la art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, întrucât dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului nu este un drept prevăzut de Constituţie. 38. În final, cât priveşte invocarea dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea a reţinut că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu este incidentă ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată. 39. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor enunţate anterior îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea în prezenta cauză. 40. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lucian Ciprian Cucu în Dosarul nr. 1.163/114/2018 al Tribunalului Buzău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de Mirela Radu în Dosarul nr. 13.078/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017, în ansamblul său, şi Legea nr. 261/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, precum şi prevederile art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Buzău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 aprilie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
