Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mona Maria Pivniceru │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Ioana Marilena Chiorean│- magistrat-asistent│
└───────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 10 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Felicia Marian în Dosarul nr. 807/103/2015 al Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 335D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece autoarea acesteia critică modalitatea în care Ministerul Justiţiei a interpretat şi aplicat dispoziţiile de lege invocate. Pe fond, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 8 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 807/103/2015, Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 330/2009 şi ale art. 10 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 284/2010, „în măsura în care sunt interpretate în sensul că distinct de drepturile salariale corespunzătoare gradelor profesionale nu se acordă drepturile salariale cuvenite funcţiei de conducere“. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de apelanta-reclamantă Felicia Marian într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 1.006/C din 28 mai 2015, pronunţată de Tribunalul Neamţ, prin care s-a respins acţiunea privind obligarea pârâţilor la calcularea şi plata drepturilor salariale aferente funcţiei de conducere, distinct faţă de celelalte drepturi salariale cuvenite pentru gradele profesionale de judecător de tribunal şi judecător de curte de apel. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile de lege criticate – în măsura în care sunt interpretate în sensul că distinct de drepturile salariale corespunzătoare gradelor profesionale nu se acordă drepturile salariale cuvenite funcţiei de conducere - contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii. În acest sens, arată că, pentru toată perioada în care a exercitat funcţia de conducere la o instanţă judecătorească, din 2009 până în prezent, nu i s-a acordat niciun drept salarial aferent acestei responsabilităţi. Altfel spus, chiar dacă în perioada menţionată nu ar fi deţinut funcţia de conducere, ar fi primit aceleaşi drepturi salariale, situaţie ce contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Susţine că, prin anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, legiuitorul a prevăzut că, pentru funcţia de preşedinte de judecătorie, se aplică un coeficient de multiplicare 15, faţă de cel de 13,5 aplicabil unui judecător cu grad de judecătorie cu vechime peste 3 ani. Din interpretarea teleologică a acestei dispoziţii, rezultă că scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a acorda persoanelor care ocupă o funcţie de conducere o remuneraţie aferentă asumării atribuţiilor şi responsabilităţilor specifice. Astfel, practic, diferenţa dintre coeficienţii de multiplicare, de la 13,5 la 15, înmulţită cu valoarea de referinţă sectorială, reprezintă indemnizaţia de conducere care, în acord cu principiul egalităţii în faţa legii, ar trebui să se acorde, în mod egal şi nediscriminatoriu, pentru toate persoanele care ocupă funcţia de conducere la nivel de judecătorie. De altfel, acelaşi scop urmărit de legiuitor este în acord şi cu principiile care stau la baza teoriei motivaţionale şi care rezidă, în esenţă, în ideea că pentru orice muncă prestată trebuie să existe o contraprestaţie, principiu care se regăseşte în prevederile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, potrivit căruia salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse. Or, dispoziţiile de lege criticate nu pot fi interpretate decât în acord cu principiul respectării drepturilor câştigate. Cu toate acestea, pârâtul Ministerul Justiţiei, ca ordonator principal de credite, nu a acordat drepturile salariale cuvenite pentru funcţia de conducere, cu justificarea că celelalte drepturi salariale corespunzătoare funcţiei de execuţie sunt mai favorabile. Cu alte cuvinte, această interpretare exclude acordarea drepturilor salariale cuvenite funcţiei de preşedinte, fiind neconstituţională. 6. Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece autoarea acesteia îndeplineşte o funcţie de conducere la o instanţă inferioară, indemnizaţia ei lunară fiind mai mare decât a unui judecător cu grad de judecătorie care ar fi ocupat funcţia de preşedinte al acestei instanţe. În lipsa dispoziţiilor de lege criticate, indemnizaţia lunară obţinută de autoarea excepţiei ar trebui să fie mai mică, şi anume corespunzătoare coeficientului de multiplicare prevăzut de lege pentru funcţia de preşedinte de judecătorie. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţia de lege criticată introduce o reglementare în favoarea magistraţilor numiţi în funcţii de conducere, astfel încât această numire să nu afecteze drepturile deja câştigate, aferente funcţiei de execuţie din care provine magistratul. Modul de ierarhizare a funcţiilor şi salariilor în sistemul justiţiei, precum şi posibilitatea unor magistraţi de la instanţe/parchete superioare de a candida pentru funcţii de conducere la instanţe inferioare (salarizate egal sau inferior, în unele cazuri, faţă de funcţiile de execuţie de la instanţele superioare) a dus la necesitatea instituirii unei dispoziţii care să acopere situaţiile în care, în urma numirilor pe funcţii de conducere la instanţe inferioare, magistraţii să nu sufere o diminuare a indemnizaţiei lunare. Textul de lege criticat acoperă doar acele cazuri particulare în care ar exista posibilitatea diminuării salariului în urma numirii (ca urmare a opţiunii proprii a magistratului) într-o anumită funcţie de conducere, inexistenţa acestui text ducând la acordarea salariului pentru funcţia de conducere corespunzătoare (salariu mai mic decât cel avut în plată la instanţa de unde provine). 9. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În primul rând, arată că dispoziţiile Legii-cadru nr. 330/2009 au fost abrogate prin Legea-cadru nr. 284/2010, însă soluţia legislativă prevăzută de art. 12 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 330/2009 a fost preluată în art. 10 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 284/2010. Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate, apreciază că acestea ţin de aplicarea legii, nefiind de competenţa Curţii Constituţionale. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 12 alin. (1) din anexa nr. VI: „Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei“ la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, şi ale art. 10 alin. (2) din anexa nr. VI: FAMILIA OCUPAŢIONALĂ DE FUNCŢII BUGETARE „JUSTIŢIE“ la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut: - Art. 12 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 330/2009: „Judecătorii şi procurorii numiţi, în urma concursurilor, în funcţii de conducere în cadrul instanţelor şi parchetelor îşi păstrează indemnizaţia şi celelalte drepturi salariale corespunzătoare funcţiei de execuţie pe care o deţin, dacă acestea sunt mai favorabile.“; – Art. 10 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 284/2010: „Judecătorii şi procurorii numiţi, în urma concursurilor, în funcţii de conducere în cadrul instanţelor şi parchetelor îşi păstrează indemnizaţia de încadrare şi celelalte drepturi salariale corespunzătoare funcţiei de execuţie pe care o deţin, dacă acestea sunt mai favorabile.“ 13. Cu privire la aceste dispoziţii de lege, Curtea reţine că Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a fost abrogată prin art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile art. 12 alin. (1) din anexa VI la Legea-cadru nr. 330/2009 produc în continuare efecte juridice, deoarece autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a îndeplinit funcţia de conducere începând cu anul 2009, solicitând, în cadrul acţiunii din faţa instanţei de judecată, plata drepturilor aferente funcţiei de conducere. Prin urmare, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate atât art. 12 alin. (1) din anexa nr. VI: „Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei“ la Legea-cadru nr. 330/2009 şi art. 10 alin. (2) din anexa nr. VI: FAMILIA OCUPAŢIONALĂ DE FUNCŢII BUGETARE „JUSTIŢIE“ la Legea-cadru nr. 284/2010. 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate prevăd că judecătorii şi procurorii numiţi în funcţii de conducere în cadrul instanţelor şi parchetelor îşi păstrează indemnizaţia de încadrare şi celelalte drepturi salariale corespunzătoare funcţiei de execuţie pe care o deţin, „dacă acestea sunt mai favorabile“. Astfel, dispoziţiile de lege criticate instituie o măsură de protecţie în favoarea magistraţilor numiţi în funcţii de conducere, aşa încât această numire să nu afecteze drepturile deja câştigate, aferente funcţiei de execuţie din care provine judecătorul sau procurorul. 16. În speţă, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate îndeplineşte o funcţie de conducere la o instanţă inferioară celei al cărei grad îl deţine corespunzător funcţiei de execuţie (având grad de judecător de curte de apel, este preşedinte de judecătorie), indemnizaţia sa lunară fiind mai mare decât cea a unui judecător cu grad de judecătorie care ar fi ocupat funcţia de preşedinte al acestei instanţe. În aceste condiţii, autoarea excepţiei susţine că prevederile de lege criticate - în măsura în care sunt interpretate în sensul că distinct de drepturile salariale corespunzătoare gradelor profesionale nu se acordă drepturile salariale cuvenite funcţiei de conducere - contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii. 17. Cu privire la această critică de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în mod contrar susţinerilor autoarei excepţiei, dispoziţiile de lege contestate nu prevăd că nu se acordă drepturile salariale cuvenite funcţiei de conducere, ci doar introduc o reglementare în favoarea judecătorilor şi procurorilor numiţi în funcţii de conducere, aşa încât această numire să nu afecteze drepturile deja câştigate, aferente funcţiei de execuţie din care provine judecătorul sau procurorul. Curtea reţine că introducerea unei dispoziţii legale de protecţie, astfel încât numirea în funcţii de conducere să nu afecteze drepturile deja câştigate, aferente funcţiei de execuţie din care provine judecătorul sau procurorul, a fost determinată de specificul sistemului de salarizare a judecătorilor şi procurorilor dat de acordarea indemnizaţiei de încadrare stabilite în raport cu gradul şi cu funcţia deţinute şi de inexistenţa unei indemnizaţii de conducere distincte. 18. Astfel, ţinând cont şi de existenţa posibilităţii unor judecători sau procurori cu grad de instanţe/parchete superioare de a candida pentru funcţii de conducere la instanţe/parchete inferioare, salarizate inferior faţă de funcţiile de execuţie de la instanţele superioare, legiuitorul a considerat necesară introducerea unei dispoziţii de lege de protecţie, aşa încât numirea în funcţiile de conducere, în aceste cazuri, să nu afecteze drepturile deja câştigate, aferente funcţiei de execuţie din care provine judecătorul sau procurorul. Or, în lipsa măsurii de protecţie prevăzute de dispoziţiile de lege criticate, indemnizaţia lunară obţinută de autoarea excepţiei ar trebui să fie mai mică, şi anume corespunzătoare celei prevăzute de lege pentru funcţia de preşedinte de judecătorie. 19. În ceea ce priveşte principiul egalităţii în drepturi, consacrat prin art. 16 din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea, a stabilit că acesta „presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice“ (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, nu se poate susţine că dispoziţiile de lege criticate instituie un tratament juridic diferit pentru persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, întrucât autoarea excepţiei, preşedinte de judecătorie, cu grad de judecător de curte de apel, nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu preşedintele de judecătorie, cu grad de judecător de judecătorie. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Felicia Marian în Dosarul nr. 807/103/2015 al Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 12 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 10 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 aprilie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof.univ.dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
