Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, excepţie ridicată de Gheorghe Cocoş în Dosarul nr. 1.651/3/2019/a1.26 (3.292/2019) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.456D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosar autorul excepţiei a depus copii certificate după acte din dosarul de fond. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 90D/2022, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, excepţie ridicată de Gheorghe Cocoş în Dosarul nr. 21.000/3/2020/a1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosar autorul excepţiei a depus copii certificate după acte din dosarul de fond. 4. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentanta Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 90D/2022 la Dosarul nr. 3.456D/2019, care a fost primul înregistrat. 5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care, invocând Decizia nr. 55 din 16 februarie 2022, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 6. Prin Decizia penală nr. 16/R din 17 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.651/3/2019/a1.26 (3.292/2019), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, excepţie ridicată de Gheorghe Cocoş cu ocazia soluţionării unei cauze penale în care punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică a fost realizată prin intermediul Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor. 7. Prin Încheierea din 20 august 2021, pronunţată în Dosarul nr. 21.000/3/2020/a1, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, excepţie ridicată de Gheorghe Cocoş cu ocazia soluţionării unei cauze penale în care punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică a fost realizată prin intermediul Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciază că prin modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de lege criticate se încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5). Arată că interpretarea parchetului este în sensul că Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor are atribuţii de a obţine, a prelucra şi a stoca informaţii şi cu privire la alte domenii distincte de securitatea naţională. Invocă Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 şi Decizia nr. 26 din 16 ianuarie 2019. 9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, fapt ce rezultă din interpretarea literală a textului legal, dar şi din interpretarea teleologică a acestuia, dispoziţiile legale fiind clare şi previzibile. Publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 16 februarie 2016 a coincis cu introducerea alin. 2 şi 3 în cuprinsul Legii nr. 14/1992. În preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal se arată că metoda specială a supravegherii tehnice, în sine, nu este afectată de criticile de neconstituţionalitate reţinute de Curte în decizia anterior menţionată, dar fără punerea în acord a legislaţiei cu normele constituţionale considerate a fi încălcate nu ar fi posibilă recurgerea la probe de acest fel în cadrul urmăririi penale pe o durată care nu poate fi estimată, astfel încât, în activitatea de realizare a interesului social general pe care sunt chemate să îl apere organele judiciare, se creează premisa unei lacune operaţionale. 10. Prin urmare, nu pot fi primite susţinerile potrivit cărora punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică sar realiza prin Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor din cadrul Serviciului Român de Informaţii doar în cazul infracţiunilor contra siguranţei naţionale, acest lucru nerezultând din textul legal criticat. Deşi în teza întâi a alin. 2 al art. 8 din Legea nr. 14/1992 se vorbeşte despre securitatea naţională ca prim palier al activităţii Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor din cadrul Serviciului Român de Informaţii - acela de a obţine, prelucra şi stoca informaţii în domeniul securităţii naţionale, teza a doua vizează o altă ipoteză, care se referă la executarea supravegherii tehnice prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, fără vreo distincţie pe categorii de infracţiuni, iar unde legea nu distinge, nici interpretul ei nu trebuie să o facă. 11. De altfel, în temeiul Legii nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României se pot emite mandate de siguranţă naţională de către judecător în cauzele privind infracţiuni care se pot circumscrie situaţiilor prevăzute de art. 3 din lege, procedura fiind diferită de cea prevăzută de art. 138 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. Este evident că doar în domeniul securităţii naţionale Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor din cadrul Serviciului Român de Informaţii obţine, prelucrează şi stochează informaţii, în timp ce în toate celelalte cazuri, la cererea organelor de urmărire penală, acesta asigură accesul nemijlocit şi independent la sistemele tehnice în scopul executării supravegherii tehnice prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosare, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 3 martie 1992. Dispoziţiile legale criticate au fost introduse prin art. IV pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: „Pentru relaţia cu furnizorii de comunicaţii electronice destinate publicului, Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor din cadrul Serviciului Român de Informaţii este desemnat cu rolul de a obţine, prelucra şi stoca informaţii în domeniul securităţii naţionale. La cererea organelor de urmărire penală, Centrul asigură accesul nemijlocit şi independent al acestora la sistemele tehnice în scopul executării supravegherii tehnice prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. Verificarea modului de punere în aplicare în cadrul Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor a executării acestor supravegheri tehnice se realizează potrivit art. 30^1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Condiţiile concrete de acces la sistemele tehnice al organelor judiciare se stabilesc prin protocoale de cooperare încheiate de Serviciul Român de Informaţii cu Ministerul Public, Ministerul Afacerilor Interne, precum şi cu alte instituţii în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea, în condiţiile art. 57 alin. (2) din Codul de procedură penală, organe de cercetare penală speciale.“ 16. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept şi art. 1 alin. (5) potrivit căruia în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile criticate au fost introduse prin art. IV pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016. Dispoziţiile anterior menţionate dispun în sensul că „Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 3 martie 1992, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 8, după alineatul 1 se introduc două noi alineate, alineatele 2 şi 3, cu următorul cuprins: «Pentru relaţia cu furnizorii de comunicaţii electronice destinate publicului, Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor din cadrul Serviciului Român de Informaţii este desemnat cu rolul de a obţine, prelucra şi stoca informaţii în domeniul securităţii naţionale. La cererea organelor de urmărire penală, Centrul asigură accesul nemijlocit şi independent al acestora la sistemele tehnice în scopul executării supravegherii tehnice prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. Verificarea modului de punere în aplicare în cadrul Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor a executării acestor supravegheri tehnice se realizează potrivit art. 30^1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Condiţiile concrete de acces la sistemele tehnice al organelor judiciare se stabilesc prin protocoale de cooperare încheiate de Serviciul Român de Informaţii cu Ministerul Public, Ministerul Afacerilor Interne, precum şi cu alte instituţii în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea, în condiţiile art. 57 alin. (2) din Codul de procedură penală, organe de cercetare penală speciale.»“ 18. În ceea ce priveşte dispoziţiile criticate, Curtea observă că art. 8 alin. 2 fraza a treia din Legea nr. 14/1992 corespunde dispoziţiilor art. IV pct. 1 fraza a treia din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal. Or, Curtea, prin Decizia nr. 55 din 16 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 11 aprilie 2022, a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sunt neconstituţionale Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, precum şi dispoziţiile art. I pct. 1 fraza a doua, ale art. II pct. 1, ale art. IV pct. 1 fraza a treia şi ale art. IV pct. 2 fraza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal. 19. Având în vedere soluţia de admitere pronunţată cu privire la dispoziţiile art. IV pct. 1 fraza a treia din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016, Curtea constată că sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Întrucât sesizarea instanţei constituţionale, prin Încheierea din 20 august 2021 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi prin Decizia penală nr. 16/R din 17 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, a fost efectuată înainte de publicarea Deciziei nr. 55 din 16 februarie 2022 în Monitorul Oficial al României, Partea I, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. 2 fraza a treia din Legea nr. 14/1992 a devenit inadmisibilă (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 1.640 din 10 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 21 ianuarie 2010). 20. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. 2 fraza a doua şi alin. 3 din Legea nr. 14/1992, Curtea observă că autorul acesteia critică faptul că Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor are atribuţii de a obţine, prelucra şi stoca informaţii şi cu privire la alte domenii, distincte de securitatea naţională. 21. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că prin Decizia nr. 55 din 16 februarie 2022, precitată, a analizat trei critici de neconstituţionalitate, după cum urmează: o primă critică de neconstituţionalitate se referea la acordarea calităţii de organe de cercetare penală speciale organelor Serviciului Român de Informaţii în ceea ce priveşte punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, din dispoziţia procurorului, în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute în titlul X din Codul penal şi al infracţiunilor de terorism (paragrafele 140-160). O a doua critică de neconstituţionalitate se referea la competenţa preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau a unuia dintre judecătorii anume desemnaţi de către acesta de a verifica modul de punere în aplicare, în cadrul Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor, a supravegherilor tehnice realizate de organele de urmărire penală (paragrafele 161-193). O a treia critică de neconstituţionalitate se referea la reglementarea, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016, pentru prima dată în legislaţia română, a Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor, în condiţiile în care acesta nu a fost înfiinţat niciodată printr-un act normativ public (paragrafele 194-208). 22. Analizând această din urmă critică de neconstituţionalitate, Curtea a realizat o distincţie între punerea în executare a activităţilor specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, şi punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică emise potrivit Codului de procedură penală. 23. În ceea ce priveşte prima categorie, Curtea a constatat că modalitatea de înfiinţare şi funcţionare a Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor, precum şi punerea în executare prin intermediul acestui centru a activităţilor specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, respectă prevederile Legii fundamentale. 24. Referitor la cea de-a doua categorie, a mandatelor de supraveghere tehnică emise potrivit Codului de procedură penală, Curtea a observat că legiuitorul a optat pentru un sistem dualist. Pe de o parte, a reglementat posibilitatea realizării unui sistem de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică integrat fiecărei unităţi de parchet, iar, pe de altă parte, a reglementat un sistem extern acestor unităţi, bazat pe existenţa unei singure entităţi prin intermediul căreia să poată fi puse în executare mandatele de supraveghere tehnică. 25. Cu privire la cel de-al doilea sistem, Curtea a observat că legiuitorul român a ales să grefeze activitatea de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică pe activitatea principală a Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor, aceea de a pune în executare actele de autorizare emise în temeiul art. 13 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României. 26. În ceea ce priveşte punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică emise potrivit Codului de procedură penală, prin intermediul Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor, Curtea observă că din considerentele Deciziei nr. 55 din 16 februarie 2022, precitată, rezultă că instanţa de contencios constituţional a analizat dispoziţiile legale care reglementau această soluţie legislativă din perspectiva a două aspecte. 27. Un prim aspect analizat a vizat faptul că, pentru reglementarea unui sistem prin intermediul căruia să poată fi puse în executare mandatele de supraveghere tehnică emise potrivit Codului de procedură penală, nu este suficientă indicarea numelui unei structuri/entităţi/instituţii sau al unui organism care nu beneficiază de o reglementare la nivelul legii. Curtea a constatat că în domeniul supravegherii tehnice, reglementat de Codul de procedură penală, simpla indicare a unei structuri/entităţi/instituţii menite să pună în executare mandatele emise, fără consacrarea sa legală, încalcă principiul legalităţii, deoarece este fundamental ca înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea instituţiilor sau a altor structuri organizatorice să se realizeze potrivit cadrului constituţional conferit de Legea fundamentală. Intenţia legiuitorului de a reglementa o asemenea entitate necesită identificarea arhitecturii interne şi configurarea fizionomiei sale juridice prin intermediul unui act normativ de nivelul legii, simpla nominalizare a acesteia, fie ea şi expresă, nu complineşte lipsa unei reglementări de nivelul legii care să cuprindă elementele de bază care definesc natura juridică a acesteia, atribuţiile sale generale şi specifice, modalitatea de organizare, dispoziţii referitoare la personal, actele emise (dacă este cazul), modalitatea de control/verificare/auditare şi efectele produse de aceasta etc. 28. Cel de-al doilea aspect analizat de Curte şi antamat prin criticile de neconstituţionalitate formulate în prezentele cauze se referă la punerea în executare, prin intermediul Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor, a mandatelor de supraveghere tehnică emise potrivit Codului de procedură penală. Sub acest aspect, Curtea observă că, plecând de la considerentele Deciziei nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, a constatat că procedura anterior menţionată nu poate întruni exigenţele constituţionale decât dacă se înfăţişează drept o soluţie de urgenţă, temporară, care să confere legiuitorului timpul necesar luării măsurilor adecvate în ceea ce priveşte punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică. 29. Cu alte cuvinte, punerea în executare, prin intermediul Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor, a mandatelor de supraveghere tehnică emise potrivit Codului de procedură penală se încadra în exigenţele constituţionale identificate prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, precitată, deoarece reprezenta o soluţie de urgenţă ce avea un caracter temporar. 30. Or, Curtea, prin Decizia nr. 55 din 16 februarie 2022, precitată, a constatat că, deşi au trecut 6 ani de la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016, legiuitorul, prin legea de aprobare a acesteia, s-a limitat să aprobe „soluţia de urgenţă“ fără a reglementa o procedură conformă normelor constituţionale şi a stabilit Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor ca singura entitate ce pune în executare atât actele de autorizare emise în temeiul art. 13 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, cât şi mandatele de supraveghere tehnică emise potrivit Codului de procedură penală. Analiza dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă şi ale legii de aprobare a acesteia relevă omisiunea legiuitorului de a adopta o reglementare care să respecte exigenţele constituţionale, cu consecinţa persistenţei în legislaţie a unei carenţe legislative reflectate în absenţa, chiar şi după 6 ani, a unei reglementări complete a autorităţii/instituţiei/organismului îndrituite/îndrituit să pună în executare mandatele de supraveghere tehnică emise potrivit Codului de procedură penală (paragrafele 202 şi 207). 31. Cu alte cuvinte, Curtea a subliniat că în momentul pronunţării Deciziei nr. 55 din 16 februarie 2022, precitată, caracterul urgent ce a stat la baza adoptării acestei reglementări nu mai subzista, legiuitorul fiind obligat să reglementeze un sistem adecvat de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, emise potrivit Codului de procedură penală. Astfel, reglementarea acestui sistem trebuie să se realizeze având în vedere considerentele Deciziei nr. 55 din 16 februarie 2022, precitată, în care Curtea a statuat că, pentru a respecta exigenţele constituţionale, punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică emise potrivit Codului de procedură penală trebuie să se realizeze prin intermediul unei structuri/entităţi/instituţii distincte de Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor, care să aibă consacrare legală cu privire la natura sa juridică, atribuţiile sale generale şi specifice, modalitatea de organizare, categoriile de personal, actele emise (dacă este cazul), modalitatea de control/verificare/auditare şi efectele produse de aceasta etc. 32. În acest context, Curtea reaminteşte că, prin Decizia nr. 153 din 6 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 10 iunie 2020, paragrafele 109-111, a subliniat că „«potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, deciziile pronunţate de Curtea Constituţională sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, având aceleaşi efecte pentru toate autorităţile publice şi toate subiectele individuale de drept. (...) Mai mult, în acord cu jurisprudenţa sa, spre exemplu, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995, sau Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, autoritatea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta (...). Prin sintagma considerente pe care dispozitivul deciziei Curţii se sprijină se înţelege ansamblul unitar de argumente, care, prezentate într-o succesiune logică, realizează raţionamentul juridic pe care se întemeiază soluţia pronunţată de Curte. (...) Această structură este una unitară, coerentă, întregul ansamblu argumentativ constituind fundamentul concluziei finale, astfel încât nu poate fi acceptată teza potrivit căreia în conţinutul unei decizii a Curţii ar putea exista considerente independente de raţionamentul juridic care converge la soluţia pronunţată şi, implicit, care nu ar împrumuta caracterul obligatoriu al dispozitivului actului jurisdicţional. Prin urmare, întrucât toate considerentele din cuprinsul unei decizii sprijină dispozitivul acesteia (...), autoritatea de lucru judecat şi caracterul obligatoriu al soluţiei se răsfrânge asupra tuturor considerentelor deciziei»“. „Cât priveşte, în sine, rolul Curţii Constituţionale şi efectul deciziilor pe care aceasta le pronunţă, instanţa constituţională a subliniat în mod consecvent că «este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în România [art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992], cu plenitudine de jurisdicţie în privinţa atribuţiilor sale. (...) Decizia Curţii Constituţionale face parte din ordinea juridică normativă [a se vedea Decizia nr. 847 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 14 august 2008] (...). Totodată, întrucât nu poate fi separată de efectele de drept constituţional pe care aceasta le produce, decizia se prezintă ca un tot unitar sub aspectul naturii şi efectelor sale juridice. (...) Deciziile simple (sau extreme) de admitere a sesizărilor de neconstituţionalitate sau cele sub rezervă de interpretare constituie un izvor formal distinct al dreptului constituţional, preiau forţa juridică a normelor constituţionale pe care le interpretează şi se adresează tuturor subiectelor de drept. Prin urmare, deşi are caracter jurisdicţional, art. 147 alin. (4) din Constituţie conferă deciziei antereferite forţa normelor constituţionale, pe care nu o limitează la cazul dat, ci îi atribuie un caracter erga omnes, ceea ce înseamnă că ea trebuie respectată şi aplicată de către toate subiectele de drept cărora li se adresează. De aceea, Curtea apreciază că, deşi decizia sa nu se identifică cu norma/actul legislativ, efectele sale sunt similare acestuia, astfel că, prin intermediul acestora, decizia stabileşte reguli de conduită ce se impun a fi urmate, drept care face parte din ordinea normativă a statului»“ (Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 7 februarie 2019, paragraful 451). „Astfel fiind, Curtea a subliniat că legiferarea cu încălcarea deciziilor Curţii Constituţionale este incompatibilă cu statul de drept, consacrat de prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie.“ 33. Având în vedere aceste aspecte, Curtea urmează să respingă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. 2 a doua frază şi alin. 3 din Legea nr. 14/1992. 34. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. 2 prima frază din Legea nr. 14/1992, Curtea observă că acestea prevăd că „pentru relaţia cu furnizorii de comunicaţii electronice destinate publicului, Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor din cadrul Serviciului Român de Informaţii este desemnat cu rolul de a obţine, prelucra şi stoca informaţii în domeniul securităţii naţionale“. 35. Curtea observă că, în ceea ce priveşte modul de autorizare a mandatelor din care pot rezulta înregistrări, Curtea, prin Decizia nr. 55 din 16 februarie 2022, paragrafele 195-199, a reţinut că legislaţia în vigoare normează două sisteme diferite, şi anume un sistem reglementat de Codul de procedură penală şi un sistem reglementat de Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României. De asemenea, în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 91 din 28 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 20 aprilie 2018), Curtea a subliniat diferenţele ce decurg din reglementarea separată a acestor două sisteme, atât în ceea ce priveşte activităţile derulate de organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale şi de organele de urmărire penală, cât şi în ceea ce priveşte scopul în care sunt utilizate activităţile întreprinse în domeniul securităţii naţionale şi în cel al activităţii procesual penale. Astfel, Curtea a constatat că Legea nr. 51/1991 şi Codul de procedură penală au finalităţi diferite, care se reflectă şi în scopul pentru care este dispusă autorizarea unor activităţi specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului/măsura supravegherii tehnice. Curtea a observat că Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor a fost înfiinţat prin Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. 0068 din 17 iulie 2002 privind dezvoltarea Sistemului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor destinat punerii în aplicare a actelor de autorizare emise în temeiul art. 13 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor este o unitate din structura Serviciului Român de Informaţii, desemnată cu rolul de a obţine, prelucra şi stoca informaţii în domeniul securităţii naţionale. Curtea a observat că Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor a fost creat, prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, ca unitate din structura Serviciului Român de Informaţii, desemnată cu rolul de a obţine, prelucra şi stoca informaţii în domeniul securităţii naţionale. Prin urmare, Curtea a constatat că, din perspectiva necesităţii realizării securităţii naţionale, este justificată modalitatea de înfiinţare şi de funcţionare a Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor, fapt ce decurge din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 25 şi 26 din Legea nr. 14/1992 şi ale art. 4 lit. f) pct. 23 din Legea nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, astfel cum s-a demonstrat anterior. 36. Având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. 2 prima frază din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii este neîntemeiată, urmând să o respingă în consecinţă. 37. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Cocoş în Dosarul nr. 1.651/3/2019/a1.26 (3.292/2019) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi în Dosarul nr. 21.000/3/2020/a1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 8 alin. 2 prima frază din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. 2 a doua frază şi alin. 3 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, excepţie ridicată de acelaşi autor în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe. 3. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. 2 fraza a treia din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, excepţie ridicată de acelaşi autor în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
