Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 253 din 15 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 253 din 15 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1158 din 15 decembrie 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina-Cătălina  │-                 │
│Turcu              │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Curtea de Apel Constanţa, reprezentată de preşedinte, în Dosarul nr. 9.244/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 45D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la Decizia nr. 41 din 30 ianuarie 2024.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Sentinţa civilă nr. 7.046 din 23 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 9.244/3/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia a fost ridicată de Curtea de Apel Constanţa, reprezentată de preşedinte, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ prin care s-a solicitat anularea unor decizii emise de preşedintele Curţii de Apel Constanţa în anul 2019.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, potrivit art. 96 pct. 1 din Codul procedură civilă, în materia contenciosului administrativ, competenţa generală de judecată în prima instanţă aparţine curţii de apel şi doar cu titlu special, în măsura în care legea prevede în mod expres, tribunalului.
    6. Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu stabilesc în mod expres, în raport de sediul instanţelor, competenţa tribunalului de a judeca în primă instanţă acţiuni în anularea actelor - altele decât hotărârile judecătoreşti - apreciate ca având caracter administrativ, emise de conducerea instanţelor de judecată. Prin textul de lege criticat raportarea se face la o caracteristică insuficient definită, respectiv caracterul „local“ sau „judeţean“ al autorităţii publice emitente a actului. Or, în raport de prevederile art. 116-126 din Constituţie, instanţele judecătoreşti, indiferent de localitatea unde îşi au sediul şi de circumscripţia teritorială ce le este atribuită prin legea de organizare, nu pot fi considerate a avea „caracter local sau judeţean“. În plus, circumscripţia teritorială a unei curţi de apel depăşeşte limitele teritoriale ale unui judeţ.
    7. Întrucât practica judiciară prezintă caracteristici lipsite de omogenitate în ce priveşte acest aspect, generate de lipsa de claritate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se apreciază că textul criticat aduce atingere art. 1 alin. (5) şi art. 124-126 din Constituţie atât sub aspectul lipsei de claritate şi precizie a normei juridice de stabilire a competenţei de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ, cât şi a posibilităţii de interpretare a acesteia în sensul atribuirii caracterului „local sau judeţean“ unei instanţe de judecată integrate la nivel constituţional unei puteri/autorităţi ce are caracter central. O atare perspectivă reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Constituţie, afectând caracterul unitar al statului. De asemenea, statutul de „autoritate locală“ stabilit prin textul criticat aduce atingere independenţei judecătorilor prevăzute de art. 124 alin. (3) din Constituţie.
    8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorulraportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, modificate prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 30 iulie 2018, cu următorul conţinut normativ: „(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.“
    13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (1) şi (5), cu referire la caracterul unitar al statului român şi la principiul legalităţii în componenta sa privind exigenţele de calitate a legii, art. 124 - Înfăptuirea justiţiei, art. 125 - Statutul judecătorilor şi art. 126 - Instanţele judecătoreşti.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 41 din 30 ianuarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 17 aprilie 2024, paragraful 17, a reţinut că textul de lege criticat reglementează competenţa de judecată partajată în materia soluţionării cauzelor de contencios administrativ şi fiscal, şi anume: competenţa tribunalului administrativ-fiscal, în cazul litigiilor care privesc actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi în cazul celor care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei, şi, respectiv, competenţa de judecată a curţii de apel, în cazul litigiilor referitoare la actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi în cazul celor care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei. Aşadar, pentru stabilirea competenţei materiale de judecată în contencios administrativ şi fiscal legiuitorul a stabilit două criterii obiective - criteriul valoric şi criteriul rangului autorităţii al cărei act se atacă (la nivel local/judeţean sau central) - care, cumulate, conduc la identificarea cu precizie a instanţei de judecată competente. În prezenta cauză, Curtea constată că autoarea excepţiei critică de fapt practica judiciară prin care s-a stabilit competenţa materială a tribunalului de a judeca plângerile formulate împotriva deciziilor preşedinţilor curţilor de apel, practică ce are ca temei textul de lege criticat. În esenţă, autoarea arată că practica judiciară menţionată prezintă caracteristici lipsite de omogenitate generate de lipsa de claritate a prevederilor art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004 sub aspectul posibilităţii de interpretare a normei în sensul atribuirii caracterului de autoritate „locală sau judeţeană“ unei instanţe de judecată integrate la nivel constituţional unei puteri/autorităţi ce are caracter central.
    15. Cu privire la practica judiciară criticată de autoarea excepţiei, Curtea constată că aceasta s-a format ca urmare a lipsei reglementării în cuprinsul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară a unor căi de atac împotriva deciziilor emise de preşedinţii curţilor de apel în exercitarea atribuţiilor acestora pentru organizarea şi buna funcţionare a instanţelor pe care le conduc. Textul de lege criticat se referă la actele administrative emise de autorităţile publice locale şi judeţene deoarece actele respective fac, în mod obişnuit, obiectul contenciosului administrativ. Din această perspectivă, textul nu aduce atingere art. 1 alin. (5) din Constituţie sub aspectul criteriilor de calitate a legii, respectiv claritate, precizie şi previzibilitate. În mod evident, preşedinţii curţilor de apel nu sunt autorităţi publice locale sau judeţene, însă deciziile emise de aceştia, fiind calificate drept acte administrative şi neavând căi de atac special prevăzute de lege, sunt supuse în practică controlului în temeiul art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, adică potrivit dreptului comun.
    16. În ceea ce priveşte constituţionalitatea unei interpretări pe care un text de lege a primit-o în practică, prin Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014, Decizia nr. 224 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, şi Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 19 mai 2015, Curtea a reţinut că este competentă să se pronunţe atunci când „deturnarea reglementărilor legale de la scopul lor legitim, printr-o sistematică interpretare şi aplicare eronată a acestora de către instanţele judecătoreşti sau de către celelalte subiecte chemate să aplice dispoziţiile de lege, poate determina neconstituţionalitatea acelei reglementări“.
    17. Curtea a sancţionat neconstituţionalitatea unui text într-o anumită interpretare dată de instanţele judecătoreşti, în contextul în care a constatat că există o practică judiciară cvasiunanimă şi de durată - aparţinând inclusiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -, care a dat textului valenţe neconstituţionale. Or, în condiţiile în care acest criteriu nu a fost îndeplinit, Curtea Constituţională a apreciat că se pune în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a legii, ce aparţine instanţelor judecătoreşti, excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect fiind inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 289 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 12 august 2020, paragrafele 30, 31, 33, 34, şi Decizia nr. 424 din 24 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 10 martie 2025, paragrafele 15-21).
    18. Plecând de la aceste premise, prin Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragraful 20, Curtea a statuat că este unica autoritate jurisdicţională care are competenţa de a interpreta Constituţia, iar în privinţa normelor supuse controlului de constituţionalitate, interpretarea este realizată de instanţele judecătoreşti, conform art. 126 alin. (1) din Constituţie. Prin urmare, interpretarea dată normelor juridice trebuie să fie una general acceptată, aceasta putându-se realiza fie prin pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor hotărâri prealabile sau în soluţionarea unor recursuri în interesul legii, fie printr-o practică judiciară constantă. Or, în cauza de faţă, Curtea constată că în privinţa modului de interpretare a normei juridice supuse controlului de constituţionalitate nu au fost pronunţate nici hotărâri prealabile, nici hotărâri în soluţionarea unor recursuri în interesul legii, care să contravină dispoziţiilor Legii fundamentale. Cu privire la practica judiciară existentă, Curtea observă că autoarea afirmă că aceasta este „neomogenă“ fără a indica hotărârile judecătoreşti pe care să fundamenteze această afirmaţie. Mai mult, din cele comunicate de instanţa care a sesizat Curtea, la nivelul Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, practica este unitară în sensul competenţei materiale a acestei instanţe de a soluţiona cererile împotriva deciziilor emise de preşedinţii curţilor de apel.
    19. Având în vedere că autoarea excepţiei nu a făcut dovada unei interpretări şi aplicări eronate generale şi continue la nivelul instanţelor judecătoreşti a textului criticat, Curtea reţine că nu poate fi pusă în discuţie o problemă de constituţionalitate a acestuia, critica formulată fiind o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, atribuţie ce revine instanţelor judecătoreşti, motiv pentru care excepţia urmează să fie respinsă ca inadmisibilă (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 289 din 9 iunie 2020 şi Decizia nr. 424 din 24 septembrie 2024, precitate).
    20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Curtea de Apel Constanţa, reprezentată de preşedinte, în Dosarul nr. 9.244/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 mai 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează


                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Cristina-Cătălina Turcu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 253 din 15 mai 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016