Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 252 din 15 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, coroborate cu cele ale art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 252 din 15 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, coroborate cu cele ale art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 217 din 20 martie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae     │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, coroborate cu cele ale art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Asănică Andra Monica în Dosarul nr. 2.912/105/2022 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.859D/2024.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 3.942D/2024, nr. 3.943D/2024, nr. 250D/2025 şi nr. 320D/2025 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, coroborate cu cele ale art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Nicolescu Luminiţa în Dosarul nr. 138/90/2022 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, din oficiu, în Dosarul nr. 10.428/3/2024, de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 3.856/111/2022 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de Miron Codrin Horaţiu, Florenţa Alex Florin, Martinov Carmen, Şandor Mihai, Zaharia Marinela, Mocan Loredana Felicia, Pecingină Doruţa Eliza, Gîtan Diana Nicoleta, Trastău Olimpia Maria, Geanâm Ramon Florentin, Dan Monica, Vrânceanu Carmen şi Stamatin Adrian în Dosarul nr. 1.461/107/2023 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă.
    4. La apelul nominal se prezintă în Dosarul nr. 3.943D/2024 partea Matei Dorel. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 3.942D/2024, nr. 3.943D/2024, nr. 250D/2025 şi nr. 320D/2025 la Dosarul nr. 3.859D/2024.
    6. Atât partea prezentă, cât şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura propusă. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.942D/2024, nr. 3.943D/2024, nr. 250D/2025 şi nr. 320D/2025 la Dosarul nr. 3.859D/2024, care a fost primul înregistrat.
    7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţii prezente care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că invocarea art. 147 din Constituţie de către instanţa judecătorească care a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate nu are incidenţă în cauză. În ceea ce priveşte invocarea art. 16 din Constituţie de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată că se face o interpretare eronată a acestui articol care nu presupune identitatea de tratament între toate persoanele, ci doar între persoanele aflate în aceeaşi situaţie juridică premisă. În cazul de faţă, persoanele aflate în aceeaşi situaţie premisă sunt doar magistraţii care îndeplinesc acele condiţii de vechime menţionate. În schimb, de-abia atunci când s-ar recunoaşte aceleaşi drepturi tuturor magistraţilor, inclusiv acelora care nu se află în aceeaşi situaţie premisă, s-ar crea o discriminare, o situaţie inechitabilă, pentru că trebuie aplicat un tratament diferit persoanelor aflate într-o situaţie diferită.
    8. În continuare, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta menţionează jurisprudenţa relevantă a instanţei de contencios constituţional, respectiv Decizia nr. 13 din 28 ianuarie 2025, nepublicată încă. Arată modul în care se pot aplica dispoziţiile legale criticate potrivit interpretării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin raportare la natura juridică a diurnei astfel cum a fost reţinută în interpretarea menţionată. Se arată că interpretarea este corectă, nefiind încălcate prevederile constituţionale ale art. 16. Instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui legiuitorului în sensul recunoaşterii beneficiului legii şi altor categorii de magistraţi care nu se află în aceeaşi situaţie juridică.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    9. Prin Încheierea din 3 decembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 2.912/105/2022, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, coroborate cu cele ale art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Asănică Andra Monica, cu prilejul soluţionării unei cereri privind drepturi salariale (Dosarul nr. 3.859D/2024).
    10. Prin Încheierea din 19 noiembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 138/90/2022, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, coroborate cu cele ale art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în măsura în care de drepturile prevăzute de aceste dispoziţii legale ar urma să beneficieze doar magistraţi care, în intervalul de referinţă 16 octombrie 2018-14 martie 2022, au avut cel puţin gradul de judecător de curte de apel sau procuror de parchet de pe lângă curtea de apel şi o vechime efectivă minimum de 18 ani în funcţia de judecător sau procuror, excepţie ridicată de Nicolescu Luminiţa, cu prilejul soluţionării unei cereri privind drepturi salariale (Dosarul nr. 3.942D/2024).
    11. Prin Încheierea din 21 octombrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 10.428/3/2024, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată din oficiu, cu prilejul soluţionării unei cereri privind drepturi salariale (Dosarul nr. 3.943D/2024).
    12. Prin Încheierea din 14 mai 2024, pronunţată în Dosarul nr. 3.856/111/2022, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, coroborate cu cele ale art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, a dispoziţiilor prevăzute de art. 6 lit. b) şi c), art. 7 lit. g) din Legea-cadru nr. 153/2017 coroborat cu art. 8 din secţiunea a 2-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023, excepţie ridicată de Tribunalul Vâlcea, cu prilejul soluţionării unei cereri privind drepturi salariale (Dosarul nr. 250D/2025).
    13. Prin Încheierea din 5 decembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.461/107/2023, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, atât în forma normativă de bază, cât şi în interpretarea dată prin Decizia nr. 13/2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Miron Codrin Horaţiu, Florenţa Alex Florin, Martinov Carmen, Şandor Mihai, Zaharia Marinela, Mocan Loredana Felicia, Pecingină Doruţa Eliza, Gîtan Diana Nicoleta, Trastău Olimpia Maria, Geanâm Ramon Florentin, Dan Monica, Vrânceanu Carmen şi Stamatin Adrian cu prilejul soluţionării unei cereri privind drepturi salariale (Dosarul nr. 320D/2025).
    14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie problemei de drept soluţionate prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023 este contrară Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale.
    15. Chestiunea în raport cu care trebuia analizată existenţa sau nu a unei discriminări era legată de existenţa unor magistraţi care, deşi numiţi şi nu detaşaţi, beneficiau de drepturi aferente magistraţilor detaşaţi, spre deosebire de restul magistraţilor, de asemenea numiţi şi nu detaşaţi, care nu beneficiau de aceste drepturi. Pornind de la definiţiile principiilor nediscriminării (eliminarea oricăror forme de discriminare şi instituirea unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeaşi activitate şi are aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie) şi egalităţii (asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă de valoare egală) din Legea-cadru nr. 153/2017, Înalta Curte a procedat la identificarea personalului care prestează aceeaşi activitate ca şi beneficiarii normei de la art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, având aceeaşi vechime în muncă, în funcţie.
    16. Interpretarea dată prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, contravine principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, deoarece stabileşte în mod defectuos şi prin adăugarea la lege că persoanele aflate în „situaţii similare“ sunt doar cele care au o vechime de minimum 18 ani vechime în funcţia de magistrat, deşi art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 nu a avut în vedere vechimea în muncă, ci încadrarea în cadrul Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie (S.I.I.J.) şi competenţa personală a acestora, generând diferende în stabilirea salariului de bază, adică a indemnizaţiei de încadrare brute lunare.
    17. Or, tratamentul juridic diferit instituit prin interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023 nu are nicio justificare obiectivă şi rezonabilă. De altfel, interpretarea criticată lipseşte de sens şi, practic, anulează voinţa legiuitorului şi raţiunea esenţială a edictării actului normativ respectiv, astfel cum sunt precizate în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, anume acelea de a egaliza veniturile personalului bugetar cu aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, prin raportare la nivelul maxim, şi de a elimina inechităţile existente, ordonanţă pe care chiar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o citează în decizia menţionată, dar când trage concluzia îi denaturează sensul.
    18. În fapt, prin această interpretare dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, practic aşa-zisa „diurnă“ care reprezenta în fapt o indemnizaţie de încadrare brută lunară a fost transformată într-un veritabil spor de vechime pentru cei care au peste 18 ani vechime în magistratură.
    19. Încălcarea principiului egalităţii se reflectă prin modul inegal, diferit, discriminatoriu în care persoane din cadrul aceloraşi categorii de personal pot beneficia de dreptul prevăzut de dispoziţiile legale criticate, diferenţiat, fără criterii obiective legate de existenţa unui anumit grad profesional (de altfel, inexplicabil, inferior celui al S.I.I.J.) şi a unei anumite vechimi efective, deşi criteriul discriminatoriu în discuţie a fost cel al vocaţiei la detaşarea magistraţilor numiţi în funcţii, deoarece unii beneficiau de diurnă (cazul S.I.I.J.), cu toate că nu erau detaşaţi, pe când ceilalţi, de asemenea nedetaşaţi, nu au beneficiat de aceasta din urmă.
    20. Decizia instanţei supreme nu respectă nici principiul autorităţii hotărârilor judecătoreşti, având în vedere că există categorii de magistraţi care nu aveau 18 ani vechime, dar cărora li s-a recunoscut prin hotărâri definitive dreptul de a primi cei 2% cu titlul de diurnă.
    21. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    22. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    23. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază în Dosarul nr. 3.943D/2024 că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, iar în Dosarul nr. 250D/2025 că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    24. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate, astfel cum au fost interpretate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023, sunt neconstituţionale, fiind discriminatorii, întrucât folosesc drept criteriu de diferenţiere în ceea ce priveşte acordarea unor anumite drepturi salariale pentru magistraţi, criterii de vechime şi grad profesional care nu au nicio legătură cu scopul pentru care se acordă indemnizaţia respectivă şi care conduc la o restrângere nejustificată a categoriilor de magistraţi care pot solicita dreptul respectiv.
    25. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    26. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    27. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    28. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, ţinând cont de voinţa reală a autorilor ei (a se vedea în acest sens Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006; Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012; Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017), îl reprezintă prevederile art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005 (dispoziţii legale introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 16 octombrie 2018, aprobată cu modificări prin Legea nr. 239/2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1024 din 19 decembrie 2019), coroborate cu cele ale art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Prevederile legale criticate punctual au următorul conţinut:
    - Art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004: „(5) Pe durata desfăşurării activităţii în cadrul Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, procurorii cu funcţii de conducere şi execuţie beneficiază de drepturile procurorilor detaşaţi, în condiţiile legii.“
    – Art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006: „(1) Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi, care sunt detaşaţi sau delegaţi în altă localitate decât cea de domiciliu, beneficiază, pe toată durata delegării sau detaşării, de următoarele drepturi: a) diurnă în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, dar nu mai puţin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unităţile bugetare.“

    29. Curtea observă faptul că art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 a fost abrogat prin art. 15 lit. a) din Legea nr. 49/2022 privind desfiinţarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 martie 2022. Cu toate acestea, având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, precum şi faptul că dispoziţiile de lege criticate sunt aplicabile în cauzele în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea va analiza constituţionalitatea textelor de lege cu care a fost sesizată.
    30. Prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 10 mai 2023, aceasta a statuat că dreptul reglementat de art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 are natura juridică a indemnizaţiei de încadrare brute lunare pentru procurorii care şi-au desfăşurat activitatea în cadrul Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, iar garanţiile principiului nediscriminării şi ale principiului egalităţii, prevăzute de art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi invocate doar de către magistraţii care ocupau o „funcţie similară“ cu a acestora, astfel cum este definită la art. 7 lit. g) din acelaşi act normativ coroborat cu art. 8 din secţiunea a 2-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017.
    31. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului în stat, ale art. 1 alin. (5) privind supremaţia Constituţiei, ale art. 16 - Egalitatea în faţa legii, ale art. 61 alin. (1) privind rolul şi structura Parlamentului, ale art. 124 - Înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 - Instanţele judecătoreşti, ale art. 142 privind structura Curţii Constituţionale şi ale art. 147 alin. (1) şi (4) privind deciziile Curţii Constituţionale. Se mai invocă art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi Protocolul nr. 12 la aceeaşi Convenţie.
    32. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că obiectul acesteia face referire la o decizie pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. De asemenea, instanţa de contencios constituţional mai observă că s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituţionale, prin raportare la critici similare, prin Decizia nr. 13 din 28 ianuarie 2025, nepublicată la data pronunţării prezentei decizii.
    33. Cu privire la posibilitatea de a analiza constituţionalitatea unor dispoziţii legale în interpretarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea Constituţională a reţinut, în jurisprudenţa sa, că toate considerentele de principiu referitoare la verificarea constituţionalităţii textelor de lege aplicabile în interpretarea consacrată prin recursurile în interesul legii sunt valabile mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte verificarea constituţionalităţii textelor în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin hotărârile prealabile pronunţate pentru dezlegarea unei chestiuni de drept (a se vedea Decizia nr. 397 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 15 iulie 2016, paragraful 25). Astfel, instanţa de contencios constituţional a statuat, de principiu, că o decizie pronunţată într-un recurs în interesul legii (respectiv o hotărâre prealabilă pronunţată pentru dezlegarea unei chestiuni de drept) nu poate constitui eu ipso obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece instanţa de contencios constituţional, în acord cu prevederile art. 146 din Legea fundamentală, nu are competenţa de a cenzura constituţionalitatea hotărârilor judecătoreşti, indiferent că sunt pronunţate în dezlegarea unor pricini de drept comun ori în vederea interpretării şi aplicării unitare a legii (Decizia nr. 409 din 4 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 27 noiembrie 2003). Însă interpretarea care se poate aduce normei juridice de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin deciziile în care soluţionează recursuri în interesul legii, precum şi prin hotărârile prealabile pronunţate pentru dezlegarea unei chestiuni de drept trebuie să ţină cont de exigenţa de ordin constituţional cuprinsă în art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia în România respectarea Constituţiei şi a supremaţiei sale este obligatorie.
    34. În concluzie, din perspectiva raportării la prevederile Constituţiei, Curtea Constituţională este competentă să verifice constituţionalitatea textelor legale aplicabile în interpretările consacrate prin recursurile în interesul legii şi hotărârile prealabile, astfel că dispoziţiile art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, coroborate cu cele ale art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, urmează să constituie obiectul controlului de constituţionalitate în prezenta cauză (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 854 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 21 septembrie 2011, şi Decizia nr. 8 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 17 martie 2011).
    35. Cu privire la competenţa Curţii Constituţionale referitoare la contestarea constituţionalităţii normelor în interpretarea dată acestora prin decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţate în recursuri în interesul legii sau în hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de aplicare şi interpretare a unor prevederi de lege, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a dezvoltat o analiză în două etape, prima vizând respectarea competenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituţie, iar cea de-a doua referitoare la raportarea conţinutului normativ astfel determinat al normei criticate la dispoziţiile Constituţiei (a se vedea Decizia nr. 349 din 17 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 4 august 2014, paragraful 20, şi Decizia nr. 509 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1077 din 13 noiembrie 2020, paragrafele 15, 16 şi 30).
    36. Referitor la competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care se reflectă în reglementarea infraconstituţională a dezlegării unor chestiuni de drept, aceasta este prevăzută de art. 126 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale“. Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, că, „în exercitarea atribuţiei prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are obligaţia de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, cu respectarea principiului fundamental al separaţiei şi echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţia României. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are competenţa constituţională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituţionalitate al acestora.“ Aşadar, competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind soluţionarea recursului în interesul legii este dublu circumstanţiată - numai cu privire la „interpretarea şi aplicarea unitară a legii“ şi numai cu privire la „celelalte instanţe judecătoreşti“.
    37. În ceea ce priveşte prima etapă a analizei anterior menţionate, Curtea urmează să verifice dacă interpretarea dată dispoziţiilor art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 coroborate cu cele ale art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se încadrează în limitele competenţei sale stabilite prin art. 126 alin. (3) din Constituţie.
    38. Instanţa de contencios constituţional constată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu a încălcat prevederile art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie întrucât nu modifică, abrogă ori adaugă la lege şi nici nu efectuează un control de constituţionalitate. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a examinat prevederile art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară în lumina întrebărilor adresate de instanţa de trimitere, respectiv cea referitoare la stabilirea naturii juridice a drepturilor prevăzute de art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, coroborate cu cele ale art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, şi cea dacă, în funcţie de această calificare, se aplică în continuare Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale, cu referire specifică la respectarea principiului nediscriminării şi a principiului egalităţii în faţa legii.
    39. Astfel, Curtea Constituţională observă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că dreptul reglementat de art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 are natura juridică a indemnizaţiei de încadrare brută lunară suplimentară pentru procurorii care şi-au desfăşurat activitatea în cadrul Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, iar garanţiile principiului nediscriminării şi ale principiului egalităţii, prevăzute de art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi invocate doar de către magistraţii care ocupau o „funcţie similară“ cu a acestora, astfel cum este definită la art. 7 lit. g) din acelaşi act normativ coroborat cu art. 8 din secţiunea a 2-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017.
    40. Pentru determinarea ipotezei „funcţiei similare“, instanţa supremă a arătat că nu este suficient să se constate că judecătorii şi procurorii alcătuiesc magistratura, pentru că o atare concluzie ar conduce la o uniformitate a salarizării tuturor judecătorilor şi procurorilor din cadrul autorităţii judecătoreşti, indiferent de nivelul instanţei sau parchetului, ceea ce este străin de intenţia legiuitorului şi nesocoteşte ansamblul principiilor de salarizare în cadrul familiei ocupaţionale de funcţii bugetare „Justiţie“, în acest caz, dar şi pe cele ale Legii nr. 303/2004 şi ale Legii nr. 304/2004 etc.
    41. În privinţa gradului profesional, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a observat că, pentru a putea participa la concursul de numire în funcţia de procuror cu funcţie de execuţie în cadrul S.I.I.J., legiuitorul a stabilit, la art. 88^5 alin. (3) lit. b) şi c) din Legea nr. 304/2004, între altele, condiţiile de a avea cel puţin gradul de parchet de pe lângă curte de apel şi o vechime efectivă de cel puţin 18 ani în funcţia de procuror.
    42. În consecinţă, numai judecătorii (care ocupă o funcţie similară în cadrul autorităţii judecătoreşti) şi procurorii (care ocupă o funcţie similară în cadrul aceleiaşi instituţii publice) care, în intervalul de referinţă 16 octombrie 2018-14 martie 2022, au îndeplinit, în mod cumulativ, cel puţin condiţiile legale anterior analizate, respectiv cel puţin gradul de judecător de curte de apel sau procuror de parchet de pe lângă curtea de apel şi o vechime efectivă de minimum 18 ani în funcţia de judecător sau procuror, ar putea pretinde că aplicarea normei de la art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 a creat efecte discriminatorii în privinţa lor, întrucât legiuitorul s-a abătut de la principiile de la art. 6 lit. b) - nediscriminarea - din Legea-cadru nr. 153/2017, şi, ca atare, să invoce respectarea principiului egalităţii - art. 6 lit. c) din acelaşi act normativ, prin acordarea echivalentului indemnizaţiei de încadrare suplimentară recunoscută doar în favoarea procurorilor numiţi în cadrul S.I.I.J., pe durata funcţionării acestei structuri.
    43. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a citat jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, reţinând că aceasta a fost pronunţată în legătură cu o componentă a salariului de încadrare, şi nu cu un element de salarizare suplimentar acestuia. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a tras două concluzii: prima vizează împrejurarea că dezlegările instanţei de contencios constituţional din cuprinsul Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016 sunt integrate în prezent de normele de la art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv în conţinutul conceptual al principiului nediscriminării (care reclamă eliminarea oricăror forme de discriminare şi instituirea unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeaşi activitate şi are aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie) şi în cel al principiului egalizării cu salariul maxim în plată pentru persoane din aceeaşi instituţie sau autoritate publică (în sensul asigurării de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală); cea de-a doua concluzie este că aceste principii funcţionează doar în ceea ce priveşte indemnizaţia brută lunară de încadrare, iar nu şi în privinţa celorlalte componente ale salariului lunar al personalului din familia ocupaţională de funcţii bugetare „Justiţie“ şi Curtea Constituţională, relevante pentru această distincţie fiind definiţiile legale de la art. 7 lit. c), e) şi m) din Legea-cadru nr. 153/2017.
    44. Aşadar, coroborând sistematic prevederile legale incidente din Legea-cadru nr. 153/2017 şi din Legea nr. 304/2004 şi Legea nr. 303/2004, în concordanţă cu jurisprudenţa incidentă, a reţinut că beneficiarii art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 sunt procurorii numiţi la S.I.I.J. şi că drepturile prevăzute de art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, coroborate cu cele ale art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 au natura juridică a indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi că au vocaţie de a solicita acelaşi drept, în temeiul principiului nediscriminării şi egalităţii consacrat expres de art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017, la fel ca beneficiarii primari (procurorii S.I.I.J.), judecătorii şi procurorii care ocupau funcţii similare, respectiv având 18 ani vechime şi grad de cel puţin curte de apel (condiţii specifice de participare la concursul organizat la S.I.I.J.).
    45. Referitor la cea de-a doua treaptă a controlului, prin raportare la care Curtea ar urma să se pronunţe asupra conţinutului normativ al textului de lege criticat, în interpretarea dată prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea va observa că respectivele critici de neconstituţionalitate se raportează, de fapt, la pretinsa încălcare a principiului egalităţii în faţa legii.
    46. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, în ceea ce priveşte încălcarea egalităţii în drepturi, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că este admisibilă diferenţa de tratament juridic pentru situaţii diferite, când aceasta se justifică în mod raţional şi obiectiv (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 168 din 10 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999, şi Decizia nr. 231 din 25 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 24 iunie 2004).
    47. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, pe baza art. 14 din Convenţie, a statuat că discriminarea înseamnă a trata diferit, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, persoane aflate în situaţii relevant similare. O diferenţă de tratament nu are nicio justificare obiectivă şi rezonabilă dacă aceasta nu urmăreşte un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul vizat (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 2 noiembrie 2010, pronunţată în Cauza Şerife Yigit împotriva Turciei, paragrafele 68 şi 69).
    48. Prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în aplicare garanţiile principiului nediscriminării şi al egalităţii în ansamblul legislaţiei şi evoluţiei acesteia privind salarizarea personalului bugetar, dar şi în cadrul Legii nr. 303/2004, şi nr. 304/2004. Ea realizează o distincţie a magistraţilor cu vocaţie la dreptul prevăzut de art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, folosind criteriile consacrate prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale a României şi încorporate în art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017.
    49. Faptul că autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu se încadrează la categoria magistraţilor astfel determinată nu conferă textului criticat în interpretarea dată acestuia prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, caracter neconstituţional. De altfel, Curtea observă că autorii excepţiei de neconstituţionalitate se află într-o situaţie diferită care justifică un tratament diferit.
    50. În consecinţă, Curtea constată că prevederile constituţionale şi convenţionale invocate nu au fost încălcate.
    51. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asănică Andra Monica în Dosarul nr. 2.912/105/2022 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, de Nicolescu Luminiţa în Dosarul nr. 138/90/2022 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, din oficiu, în Dosarul nr. 10.428/3/2024, de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 3.856/111/2022 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de Miron Codrin Horaţiu, Florenţa Alex Florin, Martinov Carmen, Şandor Mihai, Zaharia Marinela, Mocan Loredana Felicia, Pecingină Doruţa Eliza, Gîtan Diana Nicoleta, Trastău Olimpia Maria, Geanâm Ramon Florentin, Dan Monica, Vrânceanu Carmen şi Stamatin Adrian în Dosarul nr. 1.461/107/2023 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, coroborate cu cele ale art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 mai 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Fabian Niculae

    --------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 252 din 15 mai 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"