Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 249 din 15 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (4)-(7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 249 din 15 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (4)-(7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 215 din 19 martie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae     │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (4)-(7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Croitoru Radu în Dosarul nr. 1.561/314/2018* al Judecătoriei Suceava şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 126D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.163D/2020 şi nr. 270D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Popescu Ramona Ionela în Dosarul nr. 3.211/109/2019 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de Barbu Adriana în Dosarul nr. 3.167/62/2018 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.163D/2020 şi nr. 270D/2021 la Dosarul nr. 126D/2020.
    6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura propusă. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.163D/2020 şi nr. 270D/2021 la Dosarul nr. 126D/2020, care a fost primul înregistrat.
    7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că înştiinţarea prin publicitate intervine doar în subsidiar şi ca o ultimă soluţie de garantare a dreptului unei persoane de a lua cunoştinţă de o anumită procedură judiciară, în condiţiile în care celelalte modalităţi de citare au fost practic epuizate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    8. Prin Încheierea din 30 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.561/314/2018*, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (4)-(7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Croitoru Radu într-un dosar privind soluţionarea unei contestaţii la executare (Dosarul nr. 126D/2020).
    9. Prin Încheierea din 16 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.211/109/2019, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Popescu Ramona Ionela într-un dosar având ca obiect anularea unor acte administrativ-fiscale (Dosarul nr. 1.163D/2020).
    10. Prin Încheierea din 4 martie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.167/62/2018, Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Barbu Adriana într-un dosar având ca obiect anularea unor acte administrativ-fiscale (Dosarul nr. 270D/2021).
    11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care prin textul de lege incriminat nu se oferă garanţii constituţionale şi legale cu privire la reguli de procedură clare. Autorii excepţiei apreciază că trebuie să se prevadă cu precizie condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile lor procesuale, în cazurile de faţă nefiind clar dacă şi cum se îndeplineşte procedura de înmânare a actelor administrative emise de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.).
    12. Modalitatea de redactare a textului art. 47 din noul Cod de procedură fiscală face ca procedura de comunicare a actelor administrative fiscale să devină o procedură formală, necesară complinirii unor etape administrative şi procesuale, fără a se asigura, în fapt, finalitatea acesteia, respectiv aducerea la cunoştinţa contribuabilului a existenţei unor demersuri administrative fiscale de natură să afecteze drepturile şi obligaţiile acestuia.
    13. Practic, dintr-o procedură ultima ratio, astfel cum este reglementată, spre exemplu, în Codul de procedură civilă, comunicarea prin publicitate are valenţa de a deveni în practică procedura standard de comunicare a actelor administrative fiscale, mijloc de comunicare care nu prezintă garanţiile necesare de asigurare a dreptului persoanelor vătămate de o autoritate publică de a-şi exercita dreptul la liberul acces la justiţie, respectiv de a contesta actele administrative.
    14. Astfel, comunicarea prin publicitate, prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului, nu asigură în mod efectiv luarea la cunoştinţă despre actul emis pe numele contribuabilului faţă de care a fost emis actul administrativ fiscal.
    15. În acest sens este de observat că respectiva comunicare prin afişarea pe site-ul A.N.A.F. presupune atât existenţa unui abonament de internet care nu este gratuit, cât şi deţinerea unui dispozitiv care să permită contribuabilului să aibă acces la siteul A.N.A.F. (telefon smart, tabletă, laptop, PC etc.).
    16. Or, cu privire la acest aspect, în condiţiile de trai din România, precum şi raportat la faptul că în ţara noastră accesul la internet nu este gratuit, comunicarea actului prin afişarea pe site reprezintă o condiţie excesivă de natură să îngrădească realmente accesul la justiţie prin neaducerea efectivă la cunoştinţă a actului administrativ fiscal.
    17. Deosebit de aceasta, afişarea la sediul organului fiscal emitent a unui anunţ nu asigură comunicare efectivă a actului administrativ fiscal, deoarece ar presupune ca fie contribuabilul, fie alte cunoştinţe să observe la sediul organului fiscal afişarea anunţului.
    18. Or, dacă în Codul de procedură civilă, prin intermediul art. 163, se prevede citarea prin publicitate prin afişare la uşa instanţei doar în situaţia în care nu este cunoscut domiciliul pârâtului, cu atât mai mult, când este cunoscut domiciliul, în cel mai rău caz se permite afişarea doar la domiciliul pârâtului.
    19. La fel, dacă organul fiscal cunoaşte domiciliul contribuabilului, afişarea nu trebuie să se realizeze la sediul organului fiscal, ci la domiciliul acestuia, pentru a da contribuabilului posibilitatea reală de a afla de conţinutul actului.
    20. Dispoziţiile art. 44 alin. (4)-(7) din Codul de procedură fiscală nu respectă condiţiile de calitate inerente unei norme legale, sub aspectul clarităţii, preciziei şi previzibilităţii, întrucât nu reglementează în mod explicit condiţiile anunţului în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. Astfel, textul de lege nu prevede elementele anunţului şi nici atributele de identificare ale contribuabilului, astfel încât cei care vizualizează anunţul să determine care sunt persoanele vizate.
    21. Din moment ce art. 59 din Codul civil prevede că orice persoană are dreptul la nume, la domiciliu, la reşedinţă, precum şi la o stare civilă, dobândite în condiţiile legii, legea de procedură fiscală trebuie să prevadă expres care sunt atributele de identificare menţionate în anunţul efectiv. Or, în realitate, aceasta este deficitară şi imprecisă.
    22. Judecătoria Suceava apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    23. Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    24. Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile criticate sunt în concordanţă cu Constituţia şi că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate doreşte, în fapt, un plus de legiferare, criticând modul în care se aplică, în concret, aceste dispoziţii.
    25. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    26. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    27. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    28. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 47 alin. (4)-(7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, potrivit cărora:
    "(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (3) nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate potrivit alin. (5)-(7).
(5) Comunicarea prin publicitate se efectuează prin afişarea unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului/plătitorului, după cum urmează:
    a) în cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal central prin afişarea anunţului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a A.N.A.F.;
    b) în cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local prin afişarea anunţului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective.
(6) Anunţul prevăzut la alin. (5) se menţine afişat cel puţin 60 de zile de la data publicării acestuia şi conţine următoarele elemente:
    a) numele şi prenumele sau denumirea contribuabilului/ plătitorului;
    b) domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului;
    c) denumirea, numărul şi data emiterii actului administrativ fiscal.
(7) În cazul în care actul administrativ fiscal se comunică prin publicitate, acesta se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului."

    29. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, în art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, în art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în art. 24 - Dreptul la apărare şi în art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Se mai invocă şi prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cele ale art. 3 alin. (1), art. 6 alin. (1) şi art. 13 lit. a) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
    30. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate, instanţa de contencios constituţional reţine că s-a mai pronunţat asupra soluţiei legislative criticate, prin raportare la critici similare, prin Decizia nr. 861 din 17 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 29 mai 2020, paragrafele 26-28, 31-39, constatând că sunt constituţionale. De asemenea, instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat asupra prevederilor art. 47 alin. (3), (4) şi (8) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, prin Decizia nr. 74 din 25 februarie 2025*), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, constatând că sunt constituţionale.
    *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 74 din 25 februarie 2025 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 15 iulie 2025.

    31. Prin Decizia nr. 861 din 17 decembrie 2019, Curtea a constatat că, potrivit art. 1 pct. 1 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal reprezintă „actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuţiilor de administrare a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, pentru stabilirea unei situaţii individuale şi în scopul de a produce efecte juridice faţă de cel căruia îi este adresat“. Actul administrativ fiscal este acea formă juridică principală a activităţii organelor administraţiei publice, care constă într-o manifestare unilaterală şi expresă de voinţă de a da naştere, a modifica şi a stinge drepturi şi obligaţii, în realizarea puterii publice, sub controlul principal de legalitate al instanţelor judecătoreşti. Această manifestare unilaterală de voinţă, chiar dacă apare în contextul realizării puterii publice, presupune asigurarea unui echilibru ce implică respectarea intereselor private legitime, a drepturilor conferite de lege destinatarului actului administrativ fiscal, precum şi asigurarea condiţiilor necesare exercitării de către instanţele judecătoreşti a controlului de legalitate a actului administrativ. În acest context, natura unilaterală a actului administrativ fiscal are ca rezultantă reglementarea condiţiilor de emitere, comunicare, precum şi a modalităţilor de asigurare a opozabilităţii acestuia.
    32. Astfel, comunicarea actului administrativ fiscal către destinatarul său (contribuabilul/plătitorul căruia îi este destinat) reprezintă o garanţie importantă împotriva arbitrarului şi, totodată, cea mai eficientă modalitate de aducere la cunoştinţă a conţinutului raportului juridic fiscal care ia naştere ca urmare a emiterii acestui act. Comunicarea actului administrativ fiscal are importanţă şi cu privire la efectele juridice produse de acesta, actul administrativ fiscal producând efecte juridice faţă de destinatarul său doar din momentul în care îi este comunicat în mod legal. Prin urmare, comunicarea actului administrativ fiscal reprezintă o condiţie preliminară pentru opozabilitate, respectiv pentru a determina data de la care actul administrativ fiscal poate produce efecte pentru contribuabil. Aşa cum este şi firesc, regula o constituie comunicarea actului administrativ fiscal către contribuabilul/plătitorul căruia îi este destinat. În acest fel se asigură cunoaşterea nemijlocită de către partea din raportul juridic fiscal a conţinutului raportului juridic născut ca urmare a emiterii actului administrativ fiscal.
    33. Curtea a observat că în acest sens sunt şi prevederile art. 48 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, care prevăd că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului/plătitorului sau la o dată ulterioară menţionată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Actul administrativ fiscal care nu a fost comunicat potrivit art. 47 din actul normativ precizat nu este opozabil contribuabilului/plătitorului şi nu produce niciun efect juridic.
    34. Referitor la modalităţile de efectuare a comunicării actului administrativ fiscal, Curtea a reţinut că, în prezent, acestea sunt reglementate în cuprinsul art. 47 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, criticat în speţă, însă ele nu sunt alternative, organul fiscal neavând posibilitatea să aleagă modalitatea de comunicare care i se pare mai convenabilă, ci trebuie urmată, gradual, o ierarhie a modalităţilor de comunicare. Astfel, prin art. 47 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (în redactarea anterioară modificării prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală), legiuitorul a prevăzut în mod concret modalităţile în care pot fi comunicate actele administrative fiscale, şi anume: actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului acestuia, la domiciliul fiscal, direct, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire [alin. (2)]; actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanţă ori de câte ori contribuabilul/plătitorul a optat pentru această modalitate de emitere şi de comunicare [alin. (3)]; în cazul în care comunicarea realizată potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se înfăptuieşte prin publicitate.
    35. Prin urmare, Curtea a constatat că modalităţile de comunicare a actului administrativ fiscal consacrate de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt: comunicarea directă, această modalitate de comunicare presupunând înmânarea directă a actului administrativ fiscal emis pe suport hârtie către contribuabil/plătitor sau către împuternicitul acestuia, sub semnătură de primire; comunicarea prin poştă, la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului ori al împuternicitului acestuia, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire; comunicarea actului administrativ fiscal emis în formă electronică, prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, şi comunicarea prin publicitate. Curtea a subliniat faptul că, în cazul actelor administrative fiscale emise în formă electronică, legiuitorul a prevăzut că acestea se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanţă ori de câte ori contribuabilul/plătitorul a optat pentru această modalitate de emitere şi de comunicare.
    36. Curtea a mai reţinut, de asemenea, că art. 31 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală se referă la domiciliul fiscal în cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central, articol care presupune toate ipotezele şi detaliile necesare identificării locului de citare pentru persoanele fizice şi juridice.
    37. De asemenea, Curtea a reţinut faptul că, potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, domiciliul fiscal se înregistrează/se modifică la/de organul fiscal central în toate cazurile în care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social, prin depunerea de către contribuabil/plătitor a unei cereri de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal, însoţită de acte doveditoare ale informaţiilor cuprinse în aceasta, obligaţie pe care reclamantul din prezenta cauză nu a îndeplinit-o. Data înregistrării/modificării domiciliului fiscal este data comunicării deciziei de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal.
    38. Aşa fiind, Curtea a constatat că prevederile criticate din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt conforme exigenţelor constituţionale, îndeplinind condiţia de claritate a textului, în sensul că organele fiscale au obligaţia să comunice actul administrativ fiscal contribuabilului/plătitorului sau împuternicitului acestuia la domiciliul fiscal, direct, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal; prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire; prin mijloace electronice, dacă contribuabilul/plătitorul a optat pentru această modalitate de emitere şi de comunicare; ori, în măsura în care comunicarea nu s-a putut realiza în niciuna dintre modalităţile de mai sus nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate. Aşadar, este obligatorie respectarea ordinii de prioritate prestabilite de textul legal.
    39. Curtea a constatat, astfel, că, spre deosebire de reglementarea iniţială cuprinsă în art. 44 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi declarată neconstituţională prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011, prevederile art. 47 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală nu lasă loc arbitrarului organelor fiscale, acestea putând să recurgă doar în ultimă instanţă la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate.
    40. De altfel, aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 443 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 14 ianuarie 2014, modalitatea de comunicare a actului administrativ fiscal prin publicitate reprezintă o modalitate ultimă şi subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalităţi de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative este apanajul exclusiv al instanţelor judecătoreşti, însă deja acest aspect ţine de aplicarea şi interpretarea legii. Numai instanţa de judecată este cea competentă să stabilească dacă comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal a fost efectuată în condiţiile Codului de procedură fiscală.
    41. Prin urmare, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.
    42. Aşadar, în ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate. Legea este clară şi previzibilă.
    43. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
    44. În consecinţă, Curtea nu poate reţine încălcarea dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate.
    45. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Croitoru Radu în Dosarul nr. 1.561/314/2018* al Judecătoriei Suceava, de Popescu Ramona Ionela în Dosarul nr. 3.211/109/2019 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de Barbu Adriana în Dosarul nr. 3.167/62/2018 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 47 alin. (4)-(7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Suceava, Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 mai 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Fabian Niculae

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 249 din 15 mai 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"

﻿ DECIZIA nr. 249 din 15 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (4)-(7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 249 din 15 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (4)-(7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală