Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 248 din 15 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, în ansamblu, şi ale art. 1 alin. (3) din aceasta, în special

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 248 din 15 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, în ansamblu, şi ale art. 1 alin. (3) din aceasta, în special

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1002 din 30 octombrie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena     │-                 │
│Chiorean           │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, în ansamblu, şi ale art. 1 alin. (3) din aceasta, în special, excepţie ridicată de Electroutilaj - S.A. din Câmpina în Dosarul nr. 415/42/2020 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 587D/2021.
    2. La apelul nominal răspunde pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate domnul avocat Doru Trăilă, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită, în esenţă, admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată. Cu privire la motivele de neconstituţionalitate extrinsecă, se arată că actul normativ criticat, în ansamblul său, contravine dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, astfel cum au fost interpretate şi dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, deoarece din preambulul actului normativ criticat nu rezultă care este interesul public ce a condus la emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009, ci numai interesul particular al unui sector de activitate, şi anume turismul. Referitor la motivele de neconstituţionalitate intrinsecă, se susţine că dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 - care prevăd că organele decizionale ale entităţilor private trebuie să decidă alocarea bugetară în exerciţiile financiare corespunzătoare a unor sume pentru acordarea voucherelor de vacanţă - sunt neconstituţionale. Astfel, acestea încalcă principiul concurenţei loiale şi al liberei concurenţe, prevăzut de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, principiu care implică incompatibilitatea unor măsuri care ar avea ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei, inclusiv a concurenţei pe piaţa muncii. Or, legiuitorul ştia că întreprinderile mici şi mijlocii care sunt vizate de această măsură a acordării voucherelor de vacanţă angajaţilor lor nu au resurse pentru a ţine pasul cu creşterile salariale din sistemul bugetar şi riscă să îşi piardă angajaţii. Astfel, acest risc a fost mărit, deoarece angajatorii privaţi trebuie să prevadă sume suplimentare pentru a nu risca să piardă angajaţi, ceea ce afectează protecţia concurenţei loiale. De asemenea, dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, deoarece angajaţii persoanelor juridice private sunt discriminaţi faţă de cei plătiţi de la buget. În timp ce resursa bugetară este inepuizabilă, resursa privată financiară depinde, în final, de existenţa lichidităţilor. Totodată, dispoziţiile criticate contravin şi prevederilor art. 44 din Constituţie, care instituie protecţia proprietăţii private indiferent de titularul acesteia. Astfel, în vederea luării unor măsuri care să conducă la conservarea forţei de muncă, entităţile juridice private sunt forţate să cheltuiască resurse esenţiale de bani pentru plata către angajaţii lor a voucherelor de vacanţă. Aşadar, măsura legală criticată obligă practic entităţile juridice private să plătească voucherele de vacanţă, deşi legiuitorul foloseşte sintagma „poate să acorde“. În final, se arată că actul normativ criticat era inutil raportat la peisajul legislativ existent la momentul adoptării acestuia, deoarece în codul fiscal exista posibilitatea de a face o cheltuială cu deductibilitate limitată de 5% din bugetul total salarial pentru cheltuieli sociale, iar în această categorie puteau intra voucherele de vacanţă.
    4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Cu privire la motivele de neconstituţionalitate extrinsecă se arată că în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 este motivată situaţia extraordinară care a condus la adoptarea acesteia, deoarece statul a intenţionat să impulsioneze sectorul de turism. Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă se arată că textul criticat în special din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 nu încalcă principiul concurenţei loiale. De asemenea, nu se încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie, deoarece faptul că entităţile private au sau nu au rezervă bugetară care le permite sau nu le permite să acorde voucherele de vacanţă reprezintă o chestiune de fapt, iar nu de neconstituţionalitate. Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, se arată, pe de o parte, că dreptul de proprietate se exercită în condiţiile legii. Pe de altă parte, se arată că dispoziţiile criticate nu reprezintă o ingerinţă în dreptul de proprietate, deoarece textul criticat prevede doar posibilitatea angajatorilor privaţi de a acorda voucherele de vacanţă, iar acordarea este limitată la sumele prevăzute în buget cu această destinaţie, iar bugetul şi-l stabilesc angajatorii privaţi, iar nu statul.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 18 ianuarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 415/42/2020, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, în ansamblu, şi ale art. 1 alin. (3) din aceasta, în special. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Electroutilaj - S.A. din Câmpina într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de despăgubiri pentru pretinsa vătămare pe care reclamanta ar fi suferit-o prin dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009, cerere formulată în temeiul art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 au fost încălcate prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, deoarece nu s-a urmărit ocrotirea interesului public, ci doar crearea unor avantaje pentru operatorii economici şi angajaţii din domeniul turismului, astfel cum rezultă din finalul preambulului, unde se arată că neadoptarea acestei ordonanţe de urgenţă va duce la scăderea circulaţiei turistice în România, la creşterea ratei şomajului, aspecte care implicit vor genera un impact negativ asupra întregii economii. Or, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la situaţiile extraordinare în care se pot adopta ordonanţe de urgenţă, şi anume deciziile nr. 65 din 20 iunie 1995 şi nr. 83 din 19 mai 1998, deşi în cuprinsul preambulului se încearcă a fi arătat că scopul final al reglementării este protejarea interesului public - prevenirea unui presupus impact negativ asupra economiei, în realitate, scopul urmărit este protejarea interesului privat al unui singur sector de activitate - cel al turismului. Pe cale de consecinţă, adoptarea acestei ordonanţe de urgenţă nu a fost determinată de necesitatea protejării unui interes de ordine publică, astfel cum se încearcă a fi arătat în cuprinsul preambulului, ci de dorinţa de a proteja interesul privat al unui singur sector economic - turismul.
    7. Cu privire la încălcarea art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, se susţine că principiul libertăţii comerţului şi al concurenţei loiale implică, printre altele, incompatibilitatea unor măsuri care au ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei în cadrul pieţei interne, spre exemplu, măsuri care au ca efect distorsionarea concurenţei pe piaţa muncii, prin adoptarea unor acte normative care să favorizeze o categorie de angajatori. Or, prin punerea la dispoziţie a sumelor necesare acordării tichetelor de vacanţă doar pentru angajaţii din sectorul bugetar, statul român a încălcat în mod direct această obligaţie şi, implicit, au fost încălcate principiile constituţionale invocate. Astfel, în timp ce angajatorilor din domeniul public le sunt alocate sume de la bugetul de stat/local în vederea acordării voucherelor de vacanţă, angajaţii din domeniul privat avansează sume din bugetul propriu - în măsura în care dispun de acestea - în vederea acordării acestora. Este, astfel, afectată concurenţa pe piaţa muncii, de vreme ce angajatorii din domeniul privat sunt constrânşi să facă eforturi financiare suplimentare pentru a reuşi să preîntâmpine migrarea forţei de muncă către domeniul public, unde beneficiază de facilităţi suplimentare pentru care aceşti angajatori primesc sume de la bugetul de stat/local.
    8. Mai mult, se susţine că efectele pe care acest act normativ le produce sunt în contradicţie cu scopul avut în vedere la adoptarea acestuia, câtă vreme din cuprinsul preambulului acestui act normativ rezultă că scopul măsurilor a fost necesitatea sprijinirii întreprinderilor mici şi mijlocii care (i) erau afectate de criza financiară, (ii) au fost constrânse să crească salariile pentru a asigura o forţă de muncă stabilă, (iii) se aflau sub presiunea limitării posibilităţilor de creditare generată de criza financiară şi erau din ce în ce mai afectate de lipsa de lichidităţi din economie, (iv) nu mai aveau resurse pentru a ţine pasul cu creşterile salariale anunţate în sectorul bugetar şi riscau să îşi piardă angajaţii. Cu toate acestea, rezultatul a fost contrar scopului adoptării, bugetul întreprinderilor din sectorul privat fiind afectat şi mai tare, de vreme ce sunt constrânse să facă eforturi financiare suplimentare pentru a preîntâmpina efectele negative care s-au produs asupra concurenţei pe piaţa muncii - migrarea forţei de muncă spre sectorul public, unde beneficiază garantat de facilităţi suplimentare, fără ca angajatorii să avanseze sume în acest sens şi, totodată, de salarii superioare celor din mediul privat.
    9. Referitor la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, se arată că principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor poate fi invocat de o persoană juridică numai în situaţia în care, datorită unui tratament juridic diferenţiat promovat faţă de aceasta, regimul juridic diferit s-ar răsfrânge asupra cetăţenilor, implicând inegalitatea lor în faţa legii. Or, tocmai din această perspectivă a fost reclamată încălcarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, având în vedere că rezultatul acestui tratament juridic diferenţiat se răsfrânge, în final, asupra cetăţenilor - mai exact asupra angajaţilor din sectorul privat - care beneficiază de vouchere de vacanţă doar în măsura în care angajatorul dispune de resurse financiare în vederea acordării acestora. Însă, în măsura în care angajatorul din sectorul privat nu dispune de resurse financiare sau de lichidităţi suficiente, se află în imposibilitate de a acorda vouchere de vacanţă angajaţilor, fiind constrâns de împrejurări precum achitarea salariilor, asigurarea resurselor necesare desfăşurării activităţii, plata contribuţiilor datorate către stat etc. să păstreze disponibilităţi băneşti în vederea achitării acestora. Pe cale de consecinţă, prin reglementarea unui tratament juridic diferenţiat faţă de angajatorii din sectorul privat se creează o discriminare faţă de angajatorii din sectorul privat, iar efectele acestei discriminări se răsfrâng, în final, asupra cetăţenilor angajaţi în sectorul privat.
    10. Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere că angajatorii din sectorul privat achită impozit pentru aceste sume, potrivit art. 76 alin. (2) lit. s) şi alin. (3) lit. h) din Codul fiscal, de vreme ce sunt asimilate veniturilor salariale, în timp ce angajatorii din sectorul public nu achită impozit asupra acestor sume, potrivit art. 62 lit. a) din Codul fiscal.
    11. Sintetizând argumentele de mai sus, se susţine că prin: (i) avansarea sumelor de bani doar pentru angajatorii din sectorul public; (ii) asimilarea acestor sume veniturilor salariale doar pentru angajaţii din sectorul privat; (iii) adoptarea unor măsuri în vederea stimulării turismului românesc, în detrimentul celorlalte persoane juridice care activează în domeniul privat, se creează direct sau indirect discriminări asupra cetăţenilor, respectiv asupra angajaţilor din domeniul privat, ceea ce încalcă şi prevederile art. 26 privind egalitatea din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice şi ale art. 14 privind nediscriminarea din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
    12. Cu privire la încălcarea art. 44 şi art. 136 din Constituţie, se susţine că prevederile legale care reglementează punerea la dispoziţie a sumelor necesare acordării tichetelor de vacanţă doar pentru angajaţii din sectorul bugetar aduc atingere dreptului de proprietate privată, deoarece aceasta presupune, printre altele, dreptul proprietarului de a dispune în mod liber de bunurile sale şi obligaţia celorlalte subiecte de drept de a nu face nimic de natură a aduce atingere acestui drept. Or, prin adoptarea acestor măsuri se aduce atingere indirect dreptului autoarei excepţiei de a dispune liber de bunurile sale (sumele de bani) şi, pe cale de consecinţă, dreptului de proprietate al acesteia, având în vedere că, în lipsa adoptării unei reglementări şi cu privire la sectorul privat, sector cu privire la care nu a fost asumată plata contravalorii voucherelor de vacanţă de la bugetul de stat/local, aceasta nu s-ar fi regăsit în această situaţie, de a fi constrânsă, indirect, să acorde vouchere de vacanţă.
    13. Autoarea excepţiei mai susţine că ar fi avut posibilitatea acordării unor sume angajaţilor pentru vacanţă, în limita unei cote de până la 5% aplicate asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, care sunt deductibile şi nu sunt supuse impozitului pe venit, potrivit Codului fiscal. Această modalitate de acordare a unor sume de bani pentru efectuarea concediului de odihnă este mai avantajoasă atât din perspectiva faptului că nu impune o sumă minimă ce urmează a fi acordată cu acest titlu, cât şi din perspectiva faptului că aceste sume sunt deductibile integral.
    14. Pe cale de consecinţă, câtă vreme nu a fost asumată suportarea sumelor de bani necesare acordării voucherelor de vacanţă pentru sectorul privat, adoptarea unor astfel de măsuri, care să creeze premisele unor presiuni din partea angajaţilor în vederea acordării şi care impun pentru angajatorii din acest sector condiţii mai dezavantajoase decât acordarea unor sume angajaţilor cu acest titlu, în limita unei cote de până la 5% aplicate asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, nu face altceva decât să aducă atingere dreptului de proprietate privată.
    15. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că la adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate nu au fost încălcate prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, cu privire la existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată, dat fiind că, aşa cum rezultă din preambulul acesteia, neadoptarea sa va duce la scăderea circulaţiei turistice în România, la creşterea ratei şomajului, aspecte care implicit vor genera un impact negativ asupra întregii economii, scopul reglementării fiind acela al protejării interesului public, şi anume prevenirea impactului negativ asupra economiei generat de scăderea circulaţiei turistice în România.
    16. De asemenea, instanţa apreciază că dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 nu încalcă principiul concurenţei loiale, prevăzut de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, şi nici principiul egalităţii cetăţenilor, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât existenţa dreptului angajatului din sectorul bugetar de a beneficia de prime de vacanţă sub forma tichetelor/voucherelor de vacanţă este subsumată condiţiei legale a alocării în bugetul instituţiei respective de sume cu această destinaţie, iar, în absenţa acestei condiţii legale, nu se poate vorbi de dreptul angajatului la acordarea tichetelor de vacanţă, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 39/2017.
    17. Referitor la susţinerea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate potrivit căreia ar exista un regim diferit de impozitare al acestor sume aferente voucherelor de vacanţă din punctul de vedere al impozitului pe venit, angajaţii din sectorul privat achitând impozit pentru aceste sume, spre deosebire de angajaţii din sectorul public, instanţa apreciază că această susţinere este nereală, întrucât atât în sectorul privat, cât şi în sectorul public voucherele de vacanţă sunt considerate venituri de natură salarială şi sunt supuse impozitului pe veniturile din salarii.
    18. Instanţa mai apreciază că dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 nu aduc atingere dreptului de proprietate privată garantat de art. 44 şi art. 136 din Constituţie, deoarece pentru angajatorii din sectorul privat legiuitorul foloseşte exprimarea dispozitivă, „pot acorda“, în timp ce pentru angajatorii instituţii publice se utilizează de către legiuitor exprimarea imperativă, „acordă“.
    19. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, în ansamblu, şi ale art. 1 alin. (3) din aceasta, în special, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 24 februarie 2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014. Dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 au următorul conţinut: „Voucherele de vacanţă se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unităţile din domeniul bugetar, şi în limitele sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.“
    23. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 115 alin. (4) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale şi ale art. 136 privind proprietatea. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 26 privind egalitatea din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice şi ale art. 14 privind nediscriminarea din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile criticate prevăd că, pentru recuperarea şi întreţinerea capacităţii de muncă a personalului salarial, angajatorii care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă „pot acorda“, în condiţiile legii, bonuri de valoare, denumite vouchere de vacanţă, şi, de asemenea, că instituţiile publice „acordă“ anual vouchere de vacanţă. Art. 1 alin. (3) din actul normativ criticat prevede că voucherele de vacanţă se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unităţile din domeniul bugetar, şi în limitele sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
    25. Referitor la critica de neconstituţionalitate extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009, Curtea reţine că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate invocă lipsa situaţiei extraordinare care a condus la adoptarea acestui act normativ, deoarece nu s-a urmărit ocrotirea interesului public, ci doar crearea unor avantaje pentru operatorii economici şi angajaţii din domeniul turismului.
    26. În jurisprudenţa sa referitoare la condiţiile de adoptare a unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, Curtea Constituţională a statuat că Guvernul poate adopta o ordonanţă de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, sau Decizia nr. 598 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 26 noiembrie 2019, paragraful 46). Curtea a mai arătat că pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public (spre exemplu, Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009).
    27. Aplicând aceste considerente cuprinse în jurisprudenţa Curţii şi analizând preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009, Curtea reţine că aceasta a fost adoptată având în vedere „faptul că întreprinderile mici şi mijlocii se află în prezent sub presiunea limitării posibilităţilor de creditare generată de criza financiară şi sunt din ce în ce mai afectate de lipsa de lichidităţi din economie, ceea ce generează şi întârzieri în încasarea facturilor aferente mărfurilor livrate sau serviciilor prestate în favoarea propriilor beneficiari“, având în vedere „lipsa de forţă de muncă calificată la nivelul întreprinderilor mici şi mijlocii, generată de fenomenul de emigrare cu care ne-am confruntat în ultimii ani, care a generat deja creşteri salariale importante în sectorul privat în ultimii ani, pe fondul creşterii economice şi a necesităţii de a asigura o forţă de muncă stabilă,“, „având în vedere că în contextul actual generat de efectele crizei financiare întreprinderile mici şi mijlocii nu mai au resurse pentru a ţine pasul cu creşterile salariale anunţate în sectorul bugetar şi riscă să îşi piardă angajaţii,“ şi „având în vedere investiţiile făcute de majoritatea angajatorilor în pregătirea forţei de muncă angajate în vederea asigurării sustenabilităţii întreprinderilor în condiţiile concurenţiale generate de aderarea la Uniunea Europeană“. Aşadar, Guvernul menţionează în preambulul actului normativ criticat că „intervine printr-o măsură urgentă în favoarea angajatului, căruia îi cresc veniturile reale, şi în favoarea angajatorului, care are posibilitatea şi este stimulat să acorde angajaţilor, alături de salariu, vacanţe în ţară, prin intermediul tichetelor de vacanţă, cu rol de recuperare a capacităţii de muncă, de creştere a productivităţii muncii salariatului şi de motivare a acestuia pentru a-şi menţine calitatea de salariat în respectiva întreprindere, ceea ce va genera stabilitate şi eficienţă mărite la nivelul sectorului privat şi în special în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii“.
    28. Ţinând cont de toate aceste precizări, Curtea constată că situaţia care a impus acordarea voucherelor de vacanţă constituie o stare de fapt obiectivă, care poate fi încadrată în conceptul constituţional de „situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, prevăzut în art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală şi definit în jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
    29. De asemenea, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale şi economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 976 din 13 octombrie 2021, paragraful 35).
    30. În consecinţă, susţinerile privind lipsa situaţiei extraordinare care a determinat emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 şi lipsa motivării urgenţei adoptării acestui act normativ sunt neîntemeiate.
    31. Cu privire la încălcarea art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte condiţiile de concurenţă consacrate la nivel constituţional, în jurisprudenţa sa, a constatat că, potrivit prevederilor art. 135 alin. (1) din Constituţie, economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă, care se coroborează cu cele ale alin. (2) lit. a) şi b), în virtutea cărora statul trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, precum şi cu cele ale art. 45 din Constituţie referitoare la libertatea economică. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 282 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, paragraful 16, Curtea a statuat că principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 40 din 30 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 5 iulie 2018, paragraful 27).
    32. Având în vedere acestea, Curtea reţine că prin dispoziţiile criticate statul nu a încălcat obligaţia de a asigura libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale, deoarece angajatorii din domeniul privat pot acorda vouchere de vacanţă din bugetul propriu în măsura în care dispun de sumele corespunzătoare.
    33. Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, ale art. 26 privind egalitatea din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin reglementarea unui tratament juridic diferenţiat faţă de angajatorii din sectorul privat, Curtea constată că prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, sau Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, a statuat că angajaţii din mediul public nu se află în aceeaşi situaţie juridică precum cei din mediul privat. Cei care sunt angajaţi în raporturi de muncă în mediul bugetar sunt legaţi, în mod esenţial, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizaţiile sau soldele, de bugetul public naţional. În schimb, în mediul privat, raporturile de muncă sunt guvernate întotdeauna de contractul individual de muncă încheiat între un angajat şi un angajator.
    34. Prin urmare, dispoziţiile de lege criticate nu contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, deoarece, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, angajaţii din mediul public nu se află în aceeaşi situaţie juridică precum cei din mediul privat, iar dispoziţiile criticate prevăd doar obligaţia statului de a acorda voucherele de vacanţă. În schimb, angajatorii privaţi au doar posibilitatea de a le acorda, în limita sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat.
    35. Cu privire la încălcarea art. 44 şi art. 136 din Constituţie, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa referitoare la interpretarea art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind dreptul de proprietate privată, a constatat că aceste prevederi constituţionale garantează dreptul de proprietate şi creanţele asupra statului, iar conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate şi atributele acestuia şi se instituie în vederea apărării intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale altor persoane, esenţial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). De asemenea, Curtea a statuat că, în temeiul art. 44 din Constituţie, legiuitorul are competenţa de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004). Totodată, Curtea a statuat că finalitatea prevederilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentală, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, constă în asigurarea realizării dreptului de proprietate, ca drept subiectiv fundamental, într-o dimensiune rezonabilă, de natură să asigure respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale altor subiecte de drept cărora statul este ţinut, în egală măsură, să le acorde ocrotire (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 246 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2005, sau Decizia nr. 85 din 21 februarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 19 iunie 2024, paragraful 19).
    36. Având în vedere acestea, precum şi faptul că angajatorii din sistemul privat nu au obligaţia, ci doar posibilitatea de a acorda vouchere de vacanţă angajaţilor lor, Curtea constată că dispoziţiile criticate nu contravin dreptului de proprietate privată al angajatorului privat care a acordat aceste vouchere de vacanţă şi care nu primeşte aceste sume de la stat.
    37. În final, cu privire la celelalte aspecte invocate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la sistemul de fiscalizare, Curtea constată că acestea nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate.
    38. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Electroutilaj - S.A. din Câmpina în Dosarul nr. 415/42/2020 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, în ansamblu, şi ale art. 1 alin. (3) din aceasta, în special, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 mai 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    Elena-Simina Tănăsescu
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana Marilena Chiorean

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 248 din 15 mai 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 248 din 15 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, în ansamblu, şi ale art. 1 alin. (3) din aceasta, în special

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 248 din 15 mai 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, în ansamblu, şi ale art. 1 alin. (3) din aceasta, în special