Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 246 din 4 iunie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 din Codul de procedură penală, ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, precum şi ale art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 246 din 4 iunie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 din Codul de procedură penală, ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, precum şi ale art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 246 din 4 iunie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 din Codul de procedură penală, ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, precum şi ale art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 685 din 31 iulie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horaţiu Radu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, ale art. 14 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, precum şi ale art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, excepţie ridicată de Karacsony Istvan în Dosarul nr. 3.936/119/2011* al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.677D/2017.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă doamna Veronka Ruică, traducătoare autorizată pentru limba maghiară.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că, deşi excepţia cu care a fost sesizată Curtea face referire la dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, critica vizează, în realitate, lipsa unui recurs devolutiv, în condiţiile în care recursul, ca şi o cale extraordinară de atac, este reglementat de prevederile art. 438 din acelaşi cod. Invocă, astfel, jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la dispoziţiile art. 438 din Codul de procedură penală şi ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, şi anume deciziile nr. 709 din 5 noiembrie 2019 şi, respectiv, nr. 153 din 27 martie 2018. În ceea ce priveşte criticile aduse dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006, consideră că acestea vizează, de fapt, o problemă de aplicare a legii.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 17 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.936/119/2011*,Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, ale art. 14 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, precum şi ale art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora. Excepţia a fost ridicată de Karacsony Istvan cu ocazia soluţionării apelului formulat într-o cauză penală având ca obiect tragerea la răspundere penală a inculpaţilor pentru săvârşirea unor infracţiuni silvice.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă principiul legalităţii, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare, dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil. Astfel, arată că împotriva deciziei pronunţate - în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) fraza întâi din Codul de procedură penală - de către instanţa de apel, care rejudecă atât latura penală, cât şi latura civilă a cauzei, inculpatul nu poate promova, având în vedere condiţiile impuse de art. 438 din Codul de procedură penală, o cale de atac devolutivă care să reprezinte un recurs real şi efectiv, încălcându-i-se accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, susţine că acestea încalcă dreptul la apărare al inculpatului, deoarece îl împiedică „să beneficieze de legea penală mai favorabilă, stabilind principiul aplicării legii noi“. Referitor la dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006, care reglementează modalitatea de încasare a sumelor ce reprezintă contravaloarea pagubelor produse vegetaţiei forestiere, autorul excepţiei de neconstituţionalitate arată că: „Inculpaţii din prezenta cauză sunt trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere de arbori, însă aceştia nu au ridicat niciun lemn din pădure. Materialul lemnos a fost ridicat în totalitate de proprietar, care este parte civilă şi care primeşte pentru a doua oară banii în integralitate pentru lemnul respectiv. Proprietarul nu a fost trimis în judecată pentru nicio infracţiune, iar tăietorii de lemne, care sunt lucrători, au fost trimişi în judecată şi condamnaţi, reţinându-se în sarcina lor inclusiv infracţiunea de tăiere de arbori, chiar dacă ei nu au făcut altceva decât să execute ordinul dat de către proprietar.“
    6. Curtea de Apel Braşov - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens menţionează că, potrivit prevederilor art. 420 alin. (8) din Codul de procedură penală, instanţa de apel realizează o verificare a hotărârii atacate, astfel că decizia dată în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală nu constituie o primă hotărâre pronunţată în cauză şi nici nu poate fi considerată astfel, având în vedere că instanţa de apel arată care sunt elementele de nelegalitate şi/sau netemeinicie conţinute de hotărârea instanţei de fond. Totodată, subliniază faptul că prevederile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale stabilesc dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, ceea ce înseamnă fond şi apel, acesta din urmă fiind o cale de atac în care instanţa de control judiciar are obligaţia de a analiza cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept. Cu privire la dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 255/2013, arată că legea procesual penală este de imediată aplicare, în timp ce principiul aplicării legii penale mai favorabile operează doar în materie penală şi contravenţională, aşa cum statuează prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie. De altfel, inculpaţii au beneficiat, în speţă, de aplicarea legii penale mai favorabile, prima instanţă reţinând, la momentul pronunţării soluţiei pe fondul cauzei, că legea anterioară - Codul penal din 1969 - este mai favorabilă inculpaţilor. În fine, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006, apreciază că susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate vizează elemente concrete ce ţin de obiectul cauzei deduse judecăţii, realizându-se, de fapt, o interpretare a probatoriului, care este relevantă doar sub aspectul conţinutului constitutiv al infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată. Altfel spus, autorul excepţiei nu a formulat veritabile critici de neconstituţionalitate.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că dispoziţiile art. 421 din Codul de procedură penală reprezintă o concretizare a prevederilor art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, potrivit cărora, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. Referitor la dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 255/2013, precizează că principiul aplicării legii penale mai favorabile reprezintă o excepţie de la principiul general al aplicării imediate a legii, excepţie instituită de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie doar cu privire la legea penală şi cea contravenţională, iar nu şi în ceea ce priveşte legea procedurală, care este de imediată aplicare. În fine, apreciază că dispoziţiile art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 nu au legătură cu principiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, ale art. 14 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, precum şi dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 15 noiembrie 2006. Din notele scrise ale autorului excepţiei, depuse în motivarea criticii, precum şi din considerentele Încheierii din 11 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.936/119/2011* al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală, reiese însă că excepţia de neconstituţionalitate priveşte, în realitate, dispoziţiile art. 438 din Codul de procedură penală, ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 şi ale art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra acestor texte de lege, care au următorul cuprins:
    - Art. 438 din Codul de procedură penală [dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 1 au fost modificate, iar cele ale art. 438 alin. (1) pct. 2-6, 9, 10, 13 şi 14 au fost abrogate prin prevederile pct. 266 şi, respectiv, ale pct. 267 din cuprinsul art. 102 din Legea nr. 255/2013]:
    "(1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:
    1. în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente;
    2-6. abrogate
    7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;
    8. în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal;
    9-10. abrogate
    11. nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată;
    12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;
    13-14. abrogate.
(2) Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.
(3) În cazul în care cererea de recurs în casaţie a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casaţie nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiaşi hotărâri, indiferent de motivul invocat.;"

    – Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2013: „(1) Rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată ori de către instanţa competentă, dispusă după intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, se desfăşoară conform legii noi.“;
    – Art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006:
    "(1) Contravaloarea pagubelor evaluate în condiţiile art. 7 se încasează după cum urmează:
    a) de către persoana juridică care realizează paza pădurii, dacă paza nu este asigurată printr-un ocol silvic;
    b) de către ocolul silvic care asigură administrarea sau serviciile silvice, dacă acesta asigură şi paza pădurii.
(2) Sumele încasate cu titlu de despăgubiri în conformitate cu prevederile alin. (1) au următoarele destinaţii:
    a) se fac integral venit la fondul de conservare şi regenerare a pădurilor, constituit în conformitate cu prevederile art. 63 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 8^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul despăgubirilor pentru pagubele produse pădurilor proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, după caz;
    b) se fac venit în cuantum de 50% la fondul de conservare şi regenerare a pădurilor, constituit în conformitate cu prevederile art. 8^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru pădurile proprietate privată; restul de 50% se acordă proprietarului pădurii în care sa produs paguba, dacă acesta are asigurate serviciile silvice/administrarea pădurii în condiţiile legii."


    12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, precum şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil şi ale art. 48 privind prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 438 din Codul de procedură penală, care vizează cazurile în care se poate face recurs în casaţie - inclusiv împotriva deciziei pronunţate, potrivit prevederilor art. 421 pct. 2 lit. a) fraza întâi din Codul de procedură penală, de către instanţa de control judiciar care, admiţând apelul, desfiinţează sentinţa primei instanţe şi pronunţă o nouă hotărâre, procedând potrivit regulilor referitoare la soluţionarea acţiunii penale şi a acţiunii civile la judecata în fond - nu au legătură cu soluţionarea cauzei, în etapa procesuală în care excepţia a fost invocată. În acest sens, Curtea observă că - deşi autorul excepţiei este nemulţumit de lipsa unui „recurs real şi efectiv“ - excepţia de neconstituţionalitate este ridicată în cursul judecăţii în apel a cauzei, iar nu în exercitarea căii de atac a recursului împotriva deciziei instanţei de apel, recurs cu privire la care sunt formulate, de fapt, critici de neconstituţionalitate.
    14. De asemenea, Curtea reţine că nici dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 - care vizează rejudecarea cauzei de către prima instanţă, cea a cărei hotărâre a fost desfiinţată - nu au legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în faţa instanţei de apel, iar nu în faţa primei instanţe.
    15. Or, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]“. Curtea a statuat în jurisprudenţa sa că „legătura cu soluţionarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea dispoziţiilor de lege criticate în cauza dedusă judecăţii, cât şi pertinenţa excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele impuse de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Prin urmare, condiţia incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificată, în primul rând, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15, Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 329 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 14 septembrie 2017, paragraful 14, Decizia nr. 462 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 25 septembrie 2017, paragraful 13, Decizia nr. 783 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 26 martie 2018, paragraful 13, Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, paragraful 18, Decizia nr. 339 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 28 august 2018, paragraful 18, Decizia nr. 407 din 20 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 4 noiembrie 2019, paragraful 13, Decizia nr. 533 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 27 noiembrie 2019, paragraful 15, şi Decizia nr. 822 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 10 martie 2020, paragraful 15).
    16. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006, Curtea observă că, în realitate, autorul excepţiei este nemulţumit de modul de aplicare de către organele judiciare a dispoziţiilor de lege criticate. Or, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele ce ţin de aplicarea legii (Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, şi Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23), aceste aspecte intrând în competenţa instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Atât interpretarea conţinutului normelor juridice, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii la situaţia de fapt dedusă judecăţii, cât şi constatarea săvârşirii, în speţă, de către inculpaţi a infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti. În cazuri similare, Curtea a reţinut că a răspunde criticilor autorilor excepţiei într-o atare situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege (Decizia nr. 598 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 19 iulie 2012, Decizia nr. 149 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 14, Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017, paragraful 14, Decizia nr. 421 din 15 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 26 septembrie 2017, paragraful 13, Decizia nr. 466 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 27 septembrie 2017, paragraful 16, Decizia nr. 735 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 martie 2018, paragraful 18, Decizia nr. 783 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 26 martie 2018, paragraful 16, Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, paragraful 21, şi Decizia nr. 500 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 19 noiembrie 2018, paragraful 14, şi Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020).
    17. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 din Codul de procedură penală, ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 şi ale art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 este inadmisibilă.
    18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 din Codul de procedură penală, ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, precum şi ale art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, excepţie ridicată de Karacsony Istvan în Dosarul nr. 3.936/119/2011* al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 4 iunie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Oana-Cristina Puică

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016