Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (4) lit. m) teza întâi şi teza finală şi ale art. 284 alin. (1) teza întâi şi alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Pantea, prin reprezentant legal Sindicatul Poliţiştilor Europeni „Europol“, în Dosarul nr. 337/325/2020 al Judecătoriei Timişoara - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 543D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 544D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (4) lit. m) teza întâi şi teza finală şi ale art. 284 alin. (1) teza întâi şi alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ötvös Gyöngyi, prin reprezentant legal Sindicatul Poliţiştilor Europeni „Europol“, în Dosarul nr. 344/325/2020 al Judecătoriei Timişoara - Secţia penală. 4. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentanta Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 544D/2020 la Dosarul nr. 543D/2020, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 79 din 16 februarie 2021 şi nr. 493 din 13 iulie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin Încheierea din 11 martie 2020 (astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea penală din 15 aprilie 2020), pronunţată în Dosarul nr. 337/325/2020, Judecătoria Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (4) lit. m) teza întâi şi teza finală şi ale art. 284 alin. (1) teza întâi şi alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Pantea, prin reprezentant legal Sindicatul Poliţiştilor Europeni „Europol“, cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect anularea/reducerea unei amenzi, prevăzută de art. 284 din Codul de procedură penală. 8. Prin Încheierea din 11 martie 2020 (astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea penală din 15 aprilie 2020), pronunţată în Dosarul nr. 344/325/2020, Judecătoria Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (4) lit. m) teza întâi şi teza finală şi ale art. 284 alin. (1) teza întâi şi alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ötvös Gyöngyi, prin reprezentant legal Sindicatul Poliţiştilor Europeni „Europol“, cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect anularea/reducerii unei amenzi, prevăzută de art. 283 din Codul de procedură penală. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că termenul „nejustificat“ cuprins de dispoziţiile art. 283 alin. (4) lit. m) din Codul de procedură penală este lipsit de claritate şi previzibilitate, astfel că textele criticate nu întrunesc condiţiile calitative de accesibilitate şi predictibilitate impuse atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, acest text normativ, astfel cum s-a aplicat în speţa dedusă judecăţii - permite sancţionarea unui organ de cercetare penală pentru că nu a îndeplinit nişte acte de care nu avea cunoştinţă, într-un termen de care nu avea cunoştinţă. Consideră că textul normativ nu este redactat cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului (organului de cercetare penală) să îşi adapteze conduita, astfel încât acesta să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita. Apreciază că singura interpretare constituţională a termenului „nejustificat“ este aceea care „impune un standard minim pentru «justificare» şi maxim pentru «nejustificare»“. „Astfel, orice justificare minimă - de drept sau de fapt -, întemeiată în drept şi în fapt ori doar aparent întemeiată în drept şi în fapt, va fi suficientă pentru a califica neîndeplinirea dispoziţiilor procurorului ca fiind «justificat㻓. Susţin că orice altă interpretare a noţiunii anterior menţionate reprezintă o încălcare a dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil, astfel cum aceste drepturi sunt consacrate în Constituţie şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 10. Consideră că se încalcă şi prezumţia de nevinovăţie, în condiţiile în care sarcina probei aparţine persoanei amendate, care trebuie să justifice de ce nu şi-a putut îndeplini obligaţia de serviciu trasată de procuror. Această stare de drept şi de fapt permisă de către textele normative criticate reprezintă o încălcare a prezumţiei de nevinovăţie, a dreptului la apărare, precum şi a dreptului la un proces echitabil. În final, susţin că se încalcă şi principiul separaţiei puterilor în stat, în condiţiile în care procurorul, în mod individual, fără citarea părţilor (în lipsa contradictorialităţii) şi fără intervenţia unui judecător, aplică o sancţiune de natură penală (amendă). Or, numai un judecător poate aplica o sancţiune penală, orice situaţie contrară reprezentând o încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat, precum şi o încălcare a dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil. 11. Judecătoria Timişoara - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că sancţiunea este partea normei juridice care stabileşte consecinţele ce decurg din nerespectarea dispoziţiei normei respective în împrejurările stabilite de ipoteza ei, precum şi eventualele măsuri pe care autorităţile competente le pot lua împotriva subiectului de drept care a încălcat norma. Susţine că textele legale criticate sunt previzibile cu privire la termenul în care organul de cercetare penală trebuie să îndeplinească dispoziţiile scrise ale procurorului, respectiv în termenul stabilit de acesta. Cu privire la noţiunea de „neîndeplinirea în mod nejustificat“, instanţa reţine că noţiunea „justificat“ face referire la o acţiune dovedită ca justă, dreaptă, legitimă, îndreptăţită. Având în vedere scopul amenzii prevăzute de art. 283 alin. (4) lit. m) din Codul de procedură penală, respectiv acela de a sancţiona neîndeplinirea de către organul de cercetare penală a dispoziţiilor scrise ale procurorului, în termenul stabilit de acesta, instanţa apreciază că în cauză nu se poate vorbi despre o acuzaţie în materie penală sau o asimilare cu o astfel de acuzaţie ca să poată fi analizată din prisma art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului sau a libertăţilor fundamentale ori a principiului in dubio pro reo. Arată, de asemenea, că noţiunea „nejustificat“ din cuprinsul textului criticat nu încalcă prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil sau principiul separaţiei puterilor în stat. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 din 11 ianuarie 2012, susţine că textul legal a fost redactat cu suficientă claritate şi precizie, astfel încât orice destinatar al textelor legale criticate să înţeleagă modalitatea în care se poate aplica amenda judiciară în caz de neîndeplinire a dispoziţiilor scrise ale procurorului. În ceea ce priveşte încălcarea dreptului la un proces echitabil arată că partea interesată poate face cerere de anulare sau de reducere a amenzii aplicate, în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanţei ori a încheierii de amendare, cerere care se soluţionează de alt judecător de drepturi şi libertăţi/judecător de cameră preliminară/complet. Aşadar, din perspectivă constituţională, dispoziţiile legale criticate garantează persoanei amendate o judecată imparţială în cadrul unui proces echitabil, având deplina posibilitate de a se apăra singură ori de a-şi angaja un avocat ales în acest sens. În continuare, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 675 din 6 noiembrie 2018. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 283 alin. (4) lit. m) teza întâi şi teza finală şi ale art. 284 alin. (1) teza întâi şi alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: - Art. 283 alin. (4) lit. m): „(4) Următoarele abateri săvârşite în cursul procesului penal se sancţionează cu amendă judiciară de la 500 lei la 5.000 lei: [...] m) neîndeplinirea în mod nejustificat de către organul de cercetare penală a dispoziţiilor scrise ale procurorului, în termenul stabilit de acesta.“ – Art. 284 alin. (1) şi alin. (3): "(1) Amenda se aplică de organul de urmărire penală prin ordonanţă, iar de judecătorul de drepturi şi libertăţi, de judecătorul de cameră preliminară şi de instanţa de judecată, prin încheiere. [...](3) Dacă persoana amendată justifică de ce nu şi-a putut îndeplini obligaţia, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată poate dispune anularea ori reducerea amenzii." 17. Autorii excepţiei susţin că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 1 alin. (5) referitor la claritatea şi previzibilitatea legilor, art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 2 referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 7 paragraful 1 referitor la principiul nicio pedeapsă fără lege din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 283 alin. (4) lit. m) din Codul de procedură penală, reţinând, prin Decizia nr. 79 din 16 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 13 mai 2021, că abaterea judiciară este fapta persoanei care, fiind obligată printr-o dispoziţie a legii de procedură penală sau a unei legi speciale să îndeplinească o anumită activitate procesuală ori să se abţină de la îndeplinirea unei activităţi contrare acesteia, cu ştiinţă, nu a îndeplinit-o sau a îndeplinit-o fără respectarea condiţiilor prevăzute de lege. Existenţa unei dispoziţii din legea de procedură penală care prevede o obligaţie pentru cei care participă la activitatea procesuală penală constituie o cerinţă prealabilă în conţinutul abaterilor judiciare. Astfel, dispoziţiile art. 283 din Codul de procedură penală prevăd structura de bază a conţinutului abaterilor judiciare, conţinut care se completează cu alte norme procesuale. Prevederile art. 283 din Codul de procedură penală au, aşadar, caracter de norme în alb, care se întregesc prin alte norme procedurale. 19. Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 283 din Codul de procedură penală prevăd structura de bază a conţinutului abaterilor judiciare, iar acest conţinut se poate completa cu alte norme procesuale. Prin urmare, prevederile art. 283 din Codul de procedură penală au caracter de norme generale, care se întregesc prin alte norme procedurale. Curtea a observat că abaterile judiciare în materie penală sunt reglementate în mod exhaustiv de dispoziţiile art. 283 din Codul de procedură penală, care stabilesc toate situaţiile ce pot da naştere unei abateri judiciare. Ele pot fi săvârşite în cursul oricăreia dintre etapele procesuale corespunzătoare exercitării funcţiilor procesuale, cu excepţia celor care se pot săvârşi numai în cursul urmăririi penale sau numai în cursul judecăţii, astfel cum decurge din textul art. 283 din Codul de procedură penală. 20. Potrivit dispoziţiilor art. 283 alin. (4) lit. m) din Codul de procedură penală constituie abatere săvârşită în cursul urmăririi penale neîndeplinirea în mod nejustificat de către organul de cercetare penală a dispoziţiilor scrise ale procurorului, în termenul stabilit de acesta. În temeiul prevederilor art. 303 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi din Codul de procedură penală, procurorul poate să dispună cu privire la efectuarea oricărui act de urmărire penală de organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare sau de organele de cercetare penală speciale, după caz, dispoziţiile date de procuror în legătură cu efectuarea actelor de cercetare penală fiind obligatorii şi prioritare pentru organul de cercetare, precum şi pentru alte organe ce au atribuţii prevăzute de lege în constatarea infracţiunilor. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 300 alin. (4) din Codul de procedură penală, procurorul poate să ceară spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penală, care este obligat să îl trimită de îndată, cu toate actele, materialele şi datele privitoare la fapta care formează obiectul cercetării. Astfel, neîndeplinirea nejustificată a oricăreia dintre dispoziţiile date de procuror în scris şi cu stabilirea unui termen de executare, circumscrise atribuţiilor prevăzute de textele mai sus menţionate, poate atrage aplicarea amenzii judiciare de către procuror. Forma scrisă a dispoziţiilor date este impusă de necesitatea stabilirii certe a faptului că acestea au fost date, iar organul de cercetare penală a luat cunoştinţă de ele. 21. În ceea ce priveşte lipsa de claritate şi previzibilitate a termenului „nejustificat“, Curtea reţine că în jurisprudenţa sa, de exemplu, Decizia nr. 561 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 10 noiembrie 2017, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a statuat că formularea actelor normative nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, ale căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Din nou, deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenţei ca izvor de drept fiind o componentă necesară şi bine înrădăcinată în tradiţia legală a statelor membre (a se vedea Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 şi 37, Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunţată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, şi Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunţată în Cauza Del Río Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 şi 93). Totodată, drept consecinţă logică a principiului conform căruia legile trebuie să fie de aplicabilitate generală, formularea actelor normative nu este întotdeauna exactă, folosirea unor caracterizări generale fiind preferată unor liste exhaustive (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 31). Rezultă că interpretarea acestor norme depinde de practică şi nu încape îndoială că instanţele interne sunt cele mai în măsură să examineze şi să interpreteze legislaţia naţională; o astfel de interpretare nu este în sine incompatibilă cu art. 7 din Convenţie (a se vedea Hotărârea din 21 ianuarie 1999, pronunţată în Cauza Garcia Ruíz împotriva Spaniei, paragraful 28, şi Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi srl şi alţii împotriva Italiei, paragraful 108). 22. Plecând de la aceste statuări de principiu, Curtea observă că, într-adevăr, noţiunea „nejustificat“ din cuprinsul textului criticat nu este definită legal, astfel încât aceasta să aibă un înţeles specific dreptului penal, aspect ce denotă intenţia legiuitorului de a-i atribui, în contextul reglementării abaterilor judiciare, înţelesul ce rezultă din sensul comun al acesteia (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 315 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1130 din 24 noiembrie 2020). Aşa fiind, Curtea reţine că, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, prin cuvântul „nejustificat“ se înţelege „care nu este justificat“, iar termenii „a justifica“ şi „justificat“ au înţelesul de „a arăta că ceva este just, legitim, a demonstra justeţea unui lucru; a da explicaţii cu privire la o atitudine, o acţiune“, respectiv „dovedit ca just, îndreptăţit, legitim“. Totodată, Curtea reţine că prevederile legale criticate reglementează, aşa cum însăşi denumirea marginală a acestora o enunţă, cu privire la abaterile judiciare şi la amenda judiciară. Participanţii la procesul penal au, în cadrul desfăşurării acestuia, anumite obligaţii impuse de legea procesuală, iar neîndeplinirea acestora ori îndeplinirea lor cu ignorarea condiţiilor prevăzute de lege poate dăuna bunei desfăşurări a procedurii judiciare sau poate stânjeni aflarea adevărului şi realizarea justiţiei penale. 23. Astfel, semnificaţia cuvântului „nejustificat“, folosit de legiuitor în cuprinsul dispoziţiilor art. 283 alin. (4) lit. m) din Codul de procedură penală, poate fi determinată prin interpretarea gramaticală şi sistematică a normei criticate de către orice persoană care cunoaşte sensul comun al cuvintelor din vocabularul limbii române şi, cu atât mai mult, dacă o astfel de persoană apelează la consultanţă juridică de specialitate. 24. Totodată, modalitatea de reţinere a unor cazuri concrete ca fiind cazuri ce se circumscriu neîndeplinirii în mod nejustificat de către organul de cercetare penală a dispoziţiilor scrise ale procurorului, în termenul stabilit de acesta, reprezintă un aspect ce intră în atributul exclusiv al instanţelor de judecată şi, de aceea, în aceste situaţii, supleţea legii este de preferat, întrucât nu se poate stabili aprioric totalitatea împrejurărilor care ar putea intra sau nu în categoria abaterii judiciare respective (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 561 din 19 septembrie 2017, precitată, paragraful 31). 25. Aşa fiind, Curtea constată că, prin raportare la exigenţele mai sus arătate, prevederile art. 283 alin. (4) lit. m) din Codul de procedură penală respectă standardele de calitate a legii, impuse de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, sensul cuvântului „nejustificat“ putând fi determinat de către destinatarii normei juridice criticate - prin utilizarea semnificaţiei obişnuite a acestuia şi, la nevoie, prin recurgerea la consultanţă juridică de specialitate - permiţându-le acestora să îşi adapteze conduita la exigenţele legii. 26. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 284 alin. (1) teza întâi şi alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală, Curtea reţine că aceste dispoziţii au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare, instanţa de contencios constituţional pronunţând, în acest sens, Decizia nr. 20 din 19 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 mai 2021, Decizia nr. 353 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 14 iulie 2017, şi Decizia nr. 493 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 7 ianuarie 2022. 27. Curtea a constatat că partea interesată se poate adresa unui alt judecător de drepturi şi libertăţi/judecător de cameră preliminară/complet în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanţei/încheierii de amendare, în vederea anulării sau reducerii amenzii aplicate. Aşadar, din perspectivă constituţională, dispoziţiile legale criticate garantează persoanei amendate o judecată imparţială în cadrul unui proces echitabil, având deplina posibilitate de a se apăra singură ori de a-şi angaja un avocat ales în acest sens. 28. Posibilitatea de a cere anularea ori reducerea amenzii, conform art. 284 alin. (4) din Codul de procedură penală, constituie un mijloc juridic ce asigură verificarea ordonanţei procurorului prin care s-a aplicat amenda sub aspectul caracterului său justificat şi al cuantumului acesteia, de către un judecător de drepturi şi libertăţi. Or, această soluţie juridică este de natură să asigure dreptul la un proces echitabil al persoanei amendate, din perspectiva posibilităţii contestării amenzii judiciare ce face obiectul analizei. 29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice această jurisprudenţă, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei mai sus invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Pantea şi de Ötvös Gyöngyi, ambii prin reprezentant legal Sindicatul Poliţiştilor Europeni „Europol“, în dosarele nr. 337/325/2020 şi nr. 344/325/2020 ale Judecătoriei Timişoara - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 283 alin. (4) lit. m) teza întâi şi teza finală şi ale art. 284 alin. (1) teza întâi şi alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Timişoara - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 aprilie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
