Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 117 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gabriel Gicovanu în Dosarul nr. 2.356/110/2017/a1.14 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.509D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, autorul excepţiei a comunicat o adresă prin care solicită judecarea în lipsă a acesteia, iar partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 562 din 19 septembrie 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 25 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.356/110/2017/a1.14, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 117 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Gabriel Gicovanu în soluţionarea contestaţiei formulate, în faza camerei preliminare, împotriva Încheierii nr. 152/P din 8 august 2017, prin care au fost respinse, ca nefondate, cererile şi excepţiile invocate, printre alţii, şi de autorul excepţiei. În susţinerea contestaţiei - astfel cum rezultă din actul de sesizare - autorul arată că se impune excluderea declaraţiei dată în faza de urmărire penală de către martora în acuzare Mădălina Nicoleta Badiţa, fiica concubinei inculpatului Toader Vicol. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că unul dintre martorii în acuzare este fiica concubinei unuia dintre inculpaţii din cauză, astfel încât s-ar impune excluderea probei dată în faza de urmărire penală. Apreciază că soluţia legislativă cuprinsă în art. 117 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Codul de procedură penală, care exclude de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora de familie - respectiv fiica concubinei care locuieşte cu inculpatul - este neconstituţională, întrucât încalcă art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi art. 26 alin. (1) din Legea fundamentală. Reţine că temeiul pentru reglementarea dreptului de refuz al audierii se află în sfera de protecţie a relaţiilor de familie, iar noţiunea de „viaţă de familie“ nu este restrânsă doar la familiile bazate pe căsătorie şi poate include alte relaţii de facto, astfel încât nu există niciun motiv obiectiv şi rezonabil pentru care copiii concubinului suspectului sau inculpatului, care eventual locuiesc cu acesta, să fie excluşi de la dreptul de a refuza să dea declaraţii în calitate de martori în procesul penal. 6. Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens, face referire la dispoziţiile art. 177 din Codul penal, care reprezintă o contopire a prevederilor art. 149 şi art. 149^1 din Codul penal anterior, cu unele modificări, la care au fost adăugate şi acele persoane care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc. Reţine că, în noua concepţie, expresia „membru de familie“ a fost extinsă şi absoarbe integral în conţinutul său noţiunea de „rude apropiate“. Introducerea în conţinutul noţiunii de „membru de familie“ a persoanelor care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc, este considerată pe deplin justificată, în condiţiile numărului mare de cupluri care trăiesc astăzi în uniune liberă. Reţine că, deşi subminează instituţia căsătoriei, asimilarea ar putea fi admisă din raţiuni umanitare, mai ales când convieţuirea a avut o durată mare sau foarte mare. Arată că noţiunea de „membru de familie“, folosită de Codul penal, a fost armonizată cu cea deja consacrată în Legea nr. 217/2003, dar şi cu reglementări existente în alte coduri penale europene, în concordanţă cu convenţiile internaţionale în materia combaterii violenţei în familie, ratificate de România, precum şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că familia cuprinde şi relaţiile de facto între persoane care convieţuiesc în afara căsătoriei. Reţine că expresia „membru de familie“ este des folosită în Codul penal, această calitate privind, cel mai frecvent, persoana subiectului activ nemijlocit, constituind fie un element circumstanţial de agravare, fie o cauză de nepedepsire sau o condiţie de punere în mişcare din oficiu a acţiunii penale. Totodată, „membru de familie“ poate fi subiect activ nemijlocit calificat în cazul unor infracţiuni sau poate constitui subiect pasiv circumstanţiat în cazul altor infracţiuni. Numeroasele întrebuinţări ale acestei expresii în legea penală au determinat introducerea respectivei norme explicative în titlul X al părţii generale a Codului penal. Observă că efectele penale ale legăturilor de rudenie sunt limitate doar la ascendenţi, descendenţi, fraţi şi surori, precum şi copiii acestora. În opinia instanţei, art. 177 alin. (1) din Codul penal prevede o enumerare limitativă a persoanelor care, în înţelesul legii penale, sunt considerate „membru de familie“. Observă că efectele rudeniei sunt aceleaşi, fie că ea decurge din legăturile de consangvinitate existente între părţi, fie că legătura de rudenie decurge din adopţie, legiuitorul prevăzând explicit că prin membru de familie se înţeleg şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude. Observă, totodată, că în noţiunea de „membru de familie“ au mai fost incluse persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi (concubinii) sau dintre părinţi şi copii (socrii faţă de ginere sau noră, naşii faţă de cei pe care-i cunună sau botează), cu condiţia ca aceştia să trăiască împreună în acelaşi loc, să coabiteze. Aceasta înseamnă că persoanele respective trăiesc, se întreţin şi locuiesc împreună, suportând împreună cheltuielile gospodăriei din veniturile lor comune. Reţine că norma explicativă are în vedere membrii de familie ai autorului, iar nu pe cei ai victimei, cu care acesta nu se află în relaţia cerută de art. 177 din Codul penal. Reţine, de asemenea, că şi copilul rezultat din afara căsătoriei este membru de familie cu tatăl său, filiaţia fiind o chestiune de fapt ce urmează a fi stabilită în cadrul procesului penal. Apreciază că scopul instituirii dispoziţiilor art. 117 din Codul de procedură penală îl constituie necesitatea obţinerii unui probatoriu care să reflecte în mod obiectiv situaţia de fapt, în lipsa oricărui subiectivism. Or, în situaţia rudelor, soţilor, foştilor soţi, relaţiile de afecţiune existente pot denatura realitatea faptelor, astfel că declaraţiile acestora nu pot fi considerate ca fiind obiective. Apreciază că aceeaşi este situaţia şi în cazul persoanelor care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi, declaraţiile acestora fiind la fel de lipsite de obiectivitate ca şi cele ale rudelor, soţilor sau foştilor soţi. Consideră că, prin nerecunoaşterea dreptului de a refuza să dea declaraţie în calitate de martor copiilor concubinei/concubinului unui inculpat/inculpate, se încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, distincţia făcută între persoanele enumerate în cuprinsul art. 117 alin. (1) din Codul de procedură penală şi copiii concubinei inculpatului/inculpatei fiind nejustificată şi contrar raţiunii avută de legiuitor în momentul instituirii acestui privilegiu. Apreciază că, atât timp cât, raportat la art. 177 din Codul penal, inclusiv concubinii sunt asimilaţi membrilor de familie, nu se justifică în niciun fel omisiunea legiuitorului de a include în art. 117 din Codul de procedură penală şi copiii concubinilor, dacă aceştia trăiesc, se întreţin şi locuiesc împreună, suportând cheltuielile gospodăriei din veniturile lor comune, situaţie care generează o discriminare nefundamentată, contrară Constituţiei. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, având în vedere că, prin Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 117 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Codul de procedură penală, care exclude de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi este neconstituţională. 9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, în măsura în care nu le este recunoscut dreptul de a refuza să fie audiate ca martori într-o anumită cauză penală şi persoanelor care au stabilit relaţii asemănătoare acelora de familie, între unul dintre concubini şi copilul celuilalt concubin, care convieţuiesc. Reţine că, asupra prevederilor art. 117 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Codul de procedură penală, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017, ocazie cu care a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 117 alin. (1) lit. a) şi lit. b), care exclude de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi, este neconstituţională. Având ca punct de plecare considerentele deciziei precitate, consideră că soluţia cuprinsă în prevederile art. 117 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Codul de procedură penală, care exclude de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora de familie, cum este în cazul de faţă „fiica concubinei cu care locuieşte inculpatul“, este neconstituţională. Prin nerecunoaşterea dreptului de a refuza să dea declaraţii în calitate de martor persoanelor care au stabilit relaţii asemănătoare acelora de familie între unul dintre concubini şi copilul celuilalt concubin, care convieţuiesc, se încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie, cu atât mai mult cu cât art. 177 alin. (1) din Codul penal defineşte expresia „membru de familie“ reţinând şi persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc. Apreciază că un martor aflat în relaţie de familie, fiind copilul concubinei/concubinului suspectului ori inculpatului are un interes real şi actual de a refuza să dea o declaraţie în cauză. În aceste condiţii, stabilirea dreptului de a refuza să dea declaraţii în calitate de martor doar pentru soţul, ascendenţii şi descendenţii în linie directă, precum şi fraţii şi surorile suspectului sau inculpatului, persoanele care au avut calitatea de soţ al suspectului sau inculpatului este în contradicţie cu principiul egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, conform căruia, în situaţii egale, tratamentul juridic aplicat nu poate fi diferit, întrucât trebuie să se respecte relaţia şi sentimentele de afecţiune existente între persoanele care trăiesc în concubinaj, precum şi între aceştia şi copiii unuia dintre concubini. În consecinţă, apreciază că se aplică un tratament diferit între soţul, ascendenţii şi descendenţii în linie directă, precum şi fraţii şi surorile suspectului sau inculpatului, persoanele care au avut calitatea de soţ al suspectului sau inculpatului şi persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora de familie între unul dintre concubini şi copilul celuilalt concubin, care convieţuiesc. Cât priveşte aspectele practice ce ţin de audierea persoanelor care au stabilit relaţii asemănătoare acelora de familie, între unul dintre concubini şi copilul celuilalt concubin, care convieţuiesc, în calitate de martori, consideră că organele de urmărire penală, precum şi instanţele, pot înţelege că sunt situaţii în care o relaţie dintre unul dintre concubini şi copilul celuilalt concubin poate fi mai puternică decât o relaţie de rudenie între copil şi părintele natural. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Codul de procedură penală, având următorul conţinut: „Au dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor următoarele persoane: a) soţul, ascendenţii şi descendenţii în linie directă, precum şi fraţii şi surorile suspectului sau inculpatului; b) persoanele care au avut calitatea de soţ al suspectului sau al inculpatului.“ 13. Autorul excepţiei susţine că normele procesual penale criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor şi art. 26 alin. (1) potrivit căruia autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reaminteşte - cu privire la condiţiile de admisibilitate a excepţiei - că, potrivit jurisprudenţei sale, „legătura cu soluţionarea cauzei“, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat. 15. În acest context, al analizei admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Codul de procedură penală au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 23 octombrie 2017, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 117 alin. (1) lit. a) şi lit. b), care exclude de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi, este neconstituţională. În motivarea soluţiei sale, instanţa de control constituţional a reţinut, printre altele, că temeiul pentru reglementarea dreptului de refuz al audierii se află în sfera de protecţie a relaţiilor de familie (viaţă de familie care cuprinde şi relaţiile de facto, potrivit jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg), raţiunea dreptului de a refuza să declare în calitate de martor al persoanelor enumerate în art. 117 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Codul de procedură penală constând în ocrotirea sentimentelor de afecţiune pe care soţul, fostul soţ, ascendenţii sau descendenţii, fraţii şi surorile suspectului sau inculpatului le pot avea faţă de aceştia din urmă, scopul instituirii acestui drept fiind protejarea vieţii de familie. În cauza în care Curtea a pronunţat Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017, precitată, inculpatul, autor al excepţiei de neconstituţionalitate, era concubinul martorei a cărei declaraţie solicitase a fi exclusă. 16. În cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, însă, martora - a cărei declaraţie autorul excepţiei solicită a fi exclusă - nu este fiica concubinei autorului, ci este fiica concubinei altui inculpat din cauză. În aceste condiţii, Curtea constată că, în cauză, autorul excepţiei de neconstituţionalitate şi martora a cărei declaraţie se solicită a fi exclusă nu sunt „persoane care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc“, potrivit art. 177 alin. (1) lit. c) din Codul penal, pentru ca acesta să justifice un interes în invocarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate. Cu alte cuvinte, Curtea constată că normele procesual penale criticate ar putea fi aplicabile în cauza dedusă judecăţii în ceea ce priveşte exerciţiul dreptului de refuz al audierii privind pe martora Mădălina Nicoleta Badiţa în raport cu un alt inculpat din dosarul penal - Toader Vicol, doar astfel fiind justificată evitarea „dilemei morale“ la care instanţa de control constituţional a făcut referire în Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017, precitată, iar nu în raport cu autorul excepţiei de neconstituţionalitate. 17. În aceste condiţii, Curtea constată că, în privinţa normelor procesual penale criticate, devine incidentă lipsa condiţiei interesului în invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii normelor procesual penale criticate în ceea ce îl priveşte pe autorul excepţiei. Or, Curtea a subliniat în jurisprudenţa sa că, „constatarea neconstituţionalităţii unui text de lege ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite autorilor acesteia şi nu poate constitui doar un instrument de drept abstract. [...] Neconstituţionalitatea unei dispoziţii legale nu are numai o funcţie de prevenţie, ci şi una de reparaţie, întrucât ea vizează în primul rând situaţia concretă a cetăţeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată“ (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, paragraful 30, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016). Tot astfel, Curtea a mai reţinut, într-o altă cauză, că „autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu are un interes real, personal în promovarea acesteia. Astfel, posibila admitere a excepţiei nu ar schimba cu nimic situaţia acestuia (...)“ (Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, paragraful 20, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014, cu referire la Decizia nr. 29 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014). Curtea constată că aceste considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în prezenta cauză, unde eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate nu ar produce nicio consecinţă în ceea ce priveşte situaţia autorului excepţiei de neconstituţionalitate. În aceste condiţii, examinarea constituţionalităţii normelor criticate ar transforma, în mod nepermis, controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate într-un control abstract. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 117 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gabriel Gicovanu în Dosarul nr. 2.356/110/2017/a1.14 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 aprilie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
