Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. c) şi art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cornel Hang în Dosarul nr. 2.292/176/2017/a1 al Tribunalului Alba - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.420D/2017. 2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că instanţa de control constituţional s-a pronunţat cu privire la dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Codul de procedură penală, reţinând că organele de constatare pot fi audiate ca martor în procesul penal. Arată că legea procesual penală în vigoare nu prevede expres că şi organele de cercetare penală pot fi audiate ca martor, însă, faţă de dispoziţiile art. 115 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit cărora orice persoană poate fi citată şi audiată în calitate de martor, rezultă că există situaţii excepţionale în care acest lucru este posibil. Apreciază că soluţia pronunţată de Curte în această cauză trebuie să fie similară cu cea reţinută în cazul organelor de constatare, întrucât audierea organelor de cercetare penală într-o cauză penală, în situaţii excepţionale, poate să contribuie la aflarea adevărului. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 24 iulie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.292/176/2017/a1, Tribunalul Alba - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. c) şi art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Cornel Hang în procedura de cameră preliminară. Autorul excepţiei este cercetat în Dosarul nr. 2.816/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzută şi pedepsită de art. 336 alin. (1) din Codul penal. Astfel cum rezultă din actele dosarului, respectiv Încheierea de amânare a pronunţării, din data de 17 iulie 2017, pronunţată de Tribunalul Alba - Secţia penală în Dosarul nr. 2.292/176/2017/a1, în cauză, agentul de poliţie care a întocmit procesul-verbal - agentul constatator - a fost audiat ca martor. Totodată, din acelaşi act al instanţei, rezultă că martorul la care face referire autorul excepţiei a efectuat acte de urmărire penală anterior audierii sale, starea de incompatibilitate luând naştere după audierea sa ca martor, potrivit art. 64 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că prevederile criticate permit organului de cercetare penală ca, după efectuarea diferitelor acte de urmărire penală, să poată fi audiat în calitate de martor. În cauză, organul de cercetare penală l-a audiat pe autorul excepţiei în calitate de suspect, apoi a audiat mai mulţi martori, după care a fost audiat şi acesta în calitate de martor. Susţine că, prin audierea organului de cercetare penală în calitate de martor, se produce o situaţie de inechitate faţă de puterea acordată de Codul de procedură penală celor care acuză, în detrimentul oricărei persoane care are calitatea de inculpat. Consideră că, pentru a fi în acord cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, incompatibilitatea „organului de cercetare penală“ cu calitatea de martor sau expert ar trebuie să subziste pe tot parcursul derulării procesului penal şi nu doar în situaţia în care a fost deja martor sau expert. 6. Tribunalul Alba - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate invocată este întemeiată. În acest sens, reţine că, din analiza coroborată a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) şi (6), art. 61 alin. (1), art. 64 alin. (1) lit. c), art. 65 alin. (1), art. 99 alin. (1), art. 100 alin. (1) şi art. 114 alin. (4) din Codul de procedură penală, se desprinde concluzia că organul de cercetare penală poate fi organul care constată infracţiunea, dovedeşte infracţiunea şi stabileşte acuzarea unei persoane, deoarece, conform dispoziţiilor art. 65 alin. (1) şi art. 64 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, nu este incompatibil să îndeplinească toate aceste atribuţii. Or, în opinia instanţei, acest lucru este contrar art. 21 alin. (3) din Constituţie, având în vedere şi faptul că, în materie contravenţională, nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. Apreciază că excepţia de neconstituţionalitate are în vedere şi dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Codul de procedură penală şi invocă, totodată, hotărârea Curţii de la Strasbourg pronunţată în Cauza De Cubber împotriva Belgiei, prin care s-a statuat că aparenţele pot prezenta o oarecare importanţă, pentru că nu trebuie doar să se facă dreptate, ci să se vadă că se face dreptate şi pentru că trebuie să inspire încredere, în primul rând acuzatului, în cadrul procesului penal. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Pentru început, faţă de criticile autorului excepţiei, apreciază că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 114 alin. (4) din Codul de procedură penală. Reţine că, spre deosebire de reglementarea anterioară - art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală din 1968 - dispoziţiile art. 61 alin. (5) din Codul de procedură penală nu mai atribuie procesului-verbal încheiat de organul de constatare valoarea de mijloc de probă, ci pe aceea de act de sesizare a organelor de urmărire penală. Această modificare legislativă s-a impus din necesitatea respectării principiului contradictorialităţii în administrarea probelor, pentru a se da inculpatului posibilitatea de a combate cele consemnate în procesul-verbal. Întocmind proces-verbal cu privire la infracţiunile constatate în timpul exercitării atribuţiilor prevăzute de lege, agentul de poliţie rutieră acţionează în calitate de organ de constatare, în temeiul art. 61 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală. Aşadar, nefiind organ de urmărire penală, este firesc să nu-i fie aplicabile dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. c) raportate la art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală privitoare la incompatibilitatea organului de cercetare penală care a fost expert sau martor în aceeaşi cauză. Reţine că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Codul de procedură penală, Curtea Constituţională s-a pronunţat, prin Decizia nr. 198 din 7 aprilie 2016, în sensul conformităţii acestora cu prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală. Astfel, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în această materie - Hotărârea din 24 februarie 2009, pronunţată în Cauza Tarău împotriva României, paragrafele 69-71 - Curtea a arătat că procesul-verbal întocmit în condiţiile prevăzute de art. 61 din Codul de procedură penală poate constitui „mărturie în acuzare“, organele enumerate în cuprinsul normei căpătând calitatea de „martori“ în sensul Convenţiei, şi că posibilitatea conferită de textul criticat de a fi audiate în calitate de martor şi persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 din Codul de procedură penală se constituie într-o garanţie a respectării dreptului la un proces echitabil, iar nu într-o încălcare a acestuia. 9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. c) şi art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 198 din 7 aprilie 2016. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. c) şi art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală. Având în vedere susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate raportate la situaţia de fapt din cauză, astfel cum rezultă aceasta din actele aflate la dosar, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. c) şi art. 114 alin. (4) din Codul de procedură penală. Textele de lege criticate au următorul conţinut: - Art. 64 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală: „Judecătorul este incompatibil dacă: (…) c) a fost expert sau martor, în cauză;“; – Art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală: „Dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a)-d) şi f) se aplică procurorului şi organului de cercetare penală.“; – Art. 114 alin. (4) din Codul de procedură penală: „Pot fi audiate în calitate de martor şi persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 şi 62.“ 13. În susţinerea neconstituţionalităţii normelor procesual penale criticate, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, Curtea observă că, potrivit acestora, organul de cercetare penală este incompatibil a efectua acte de cercetare penală dacă a fost expert sau martor, în cauză. În calitate de martor, organul de cercetare penală trebuie să fi dat declaraţii în cauză, iar în calitate de expert să fi fost anterior desemnat în cauză de un organ judiciar. Curtea reţine că prevederi similare se regăseau şi în legea procesual penală anterioară, respectiv art. 49 alin. 2 raportat la art. 48 alin. 1 lit. b)-i) din Codul de procedură penală din 1968, justificarea reglementării acestui caz de incompatibilitate fiind aceea că expertul şi-a exprimat părerea în legătură cu anumite aspecte ale cauzei penale, iar persoana care a furnizat o probă într-o cauză penală să nu poată, ulterior, chiar ea să evalueze proba respectivă. 15. Aşadar, Curtea reţine că dispoziţiile art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală reglementează cu privire la lipsa de imparţialitate funcţională a organului de cercetare penală, în ipoteza în care acesta a exercitat funcţii diferite în cadrul aceluiaşi proces penal, ceea ce justifică în mod obiectiv îndoielile cu privire la imparţialitatea sa. De asemenea, Curtea reţine că existenţa unui caz de incompatibilitate a organului de cercetare penală în cadrul procesului penal determină nulitatea relativă a actelor efectuate de acesta, în condiţiile art. 282 din Codul de procedură penală. 16. În aceste condiţii, faţă de cele reţinute, Curtea constată că normele procesual penale criticate instituie un caz de incompatibilitate a organului de cercetare penală în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3), acestea constituind expresia aplicării, în plan legislativ, a principiului constituţional care consacră dreptul la un proces echitabil. 17. Cu privire la critica potrivit căreia normele procesual penale ale art. 114 alin. (4) permit ca anumite persoane să deţină o dublă calitate în dosarul penal, respectiv cea de organe de constatare şi cea de martori, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 198 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 4 iulie 2016, paragrafele 15-25, şi Decizia nr. 97 din 1 martie 2018*), nepublicată la data redactării prezentei decizii, paragrafele 25-30, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia, reţinând că, potrivit art. 114 alin. (1) din Codul de procedură penală, poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoştinţă despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală, iar, potrivit art. 114 alin. (4) din acelaşi act normativ, pot fi audiate în calitate de martor şi persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 şi 62 din acelaşi act normativ. *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 97 din 1 martie 2018 a fost publicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 29 iunie 2018. 18. În deciziile precitate, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 61 din Codul de procedură penală stabilesc în sarcina mai multor organe obligaţia de a întocmi procese-verbale de constatare ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni. Curtea a observat că, potrivit alin. (5) al art. 61, procesul-verbal încheiat de aceste organe constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală şi nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ. Totodată, art. 198 alin. (2) din Codul de procedură penală dispune în sensul că procesele-verbale întocmite de organele prevăzute la art. 61 alin. (1) lit. a)-c) constituie acte de sesizare a organului de urmărire penală şi nu au valoarea unor constatări de specialitate în procesul penal. 19. Curtea a constatat, de asemenea, că, spre deosebire de vechea reglementare - art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală din 1968 - în noua reglementare, legiuitorul a făcut o serie de modificări, procesul-verbal de constatare constituind act de sesizare a organelor de urmărire penală, iar nu mijloc de probă. Potrivit doctrinei dezvoltate cu privire la normele procesual penale anterioare, procesele-verbale serveau la stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpaţilor şi constituiau mijloace de probă, atâta vreme cât acestea consemnau elemente de fapt, de natură a servi la constatarea existenţei sau inexistenţei unor infracţiuni şi la identificarea făptuitorilor, constatate direct şi în prezenţa martorilor, şi nu erau administrate cu încălcarea legii. Totodată, în acel context legislativ, doctrina a apreciat că aceste procese-verbale ridicau probleme din perspectiva respectării principiului contradictorialităţii, considerându-se că legiuitorul ar trebui să analizeze, în cadrul viitoarelor sale intervenţii în această materie, posibilitatea chemării ca martori a persoanelor care, neavând calitatea de organe de cercetare penală, încheie procese-verbale în faza premergătoare procesului penal. 20. Curtea a statuat, totodată, în deciziile precitate, că procesul-verbal întocmit în condiţiile prevăzute de art. 61 din Codul de procedură penală poate constitui „mărturie în acuzare“, potrivit jurisprudenţei de principiu în materie a instanţei de la Strasbourg (Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Kaste şi Mathisen împotriva Norvegiei, paragraful 53; Hotărârea din 27 februarie 2001, pronunţată în Cauza Luca împotriva Italiei, paragraful 41), organele enumerate în cuprinsul normei căpătând calitatea de „martori“ în sensul Convenţiei (Hotărârea din 24 aprilie 2012, pronunţată în Cauza Damir Sibgatullin împotriva Rusiei, paragraful 45). 21. Aşa încât, Curtea a constatat că posibilitatea conferită de normele procesual penale ale art. 114 alin. (4), de a fi audiate în calitate de martor şi persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 din Codul de procedură penală - organele de constatare, se constituie într-o garanţie a respectării dreptului la un proces echitabil, iar nu într-o încălcare a acestuia. Curtea a apreciat că textul criticat oferă posibilitatea audierii persoanelor care întocmesc procese-verbale potrivit art. 61 din Codul de procedură penală, aceasta constituindu-se, în egală măsură, într-o garanţie a exercitării dreptului acuzatului de a interoga martorii, expresie a exercitării dreptului la apărare şi implicit a prezumţiei de nevinovăţie, ca garanţie a dreptului la un proces echitabil. 22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor precitate sunt aplicabile şi în prezenta cauză. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cornel Hang în Dosarul nr. 2.292/176/2017/a1 al Tribunalului Alba - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. c) şi art. 114 alin. (4) din Codul de procedură penală, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Alba - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 aprilie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
