Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 17/2019 pentru numirea unui vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, membru în Comitetul de reglementare al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, sesizare formulată de Grupul parlamentar al Partidului Uniunea Salvaţi România din Camera Deputaţilor, sub semnătura liderului de grup, doamna Cristina Mădălina Prună, în temeiul prevederilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. 2. Deliberările au avut loc în şedinţa din 18 septembrie 2019 şi au fost amânate succesiv pentru datele de 9 octombrie 2019, 30 octombrie 2019, 27 noiembrie 2019, 11 decembrie 2019, 12 decembrie 2019, pentru motivele arătate în încheierile ataşate la dosar, respectiv necesitatea studierii unor documente suplimentare sosite la dosar în preziua termenului de judecată anterior stabilit, efectuarea unor cercetări specifice problematicilor din dosar, solicitarea unor informaţii suplimentare unor autorităţi şi, respectiv, imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată. La termenul din 22 ianuarie 2020, Curtea a pronunţat prezenta decizie. 3. Cu Adresa nr. 2/5.616 din 5 iulie 2019, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie, precum şi al art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea formulată, care a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 5.561 din 5 iulie 2019 şi constituie obiectul Dosarului nr. 2.030 L/2/2019. 4. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate se argumentează, mai întâi, cu privire la competenţa Curţii Constituţionale de a cenzura hotărârile Parlamentului sub aspectul conformităţii cu Legea fundamentală, sens în care este invocată jurisprudenţa prin care instanţa constituţională şi-a circumstanţiat competenţa în exercitarea atribuţiei prevăzute de art. 146 lit. l) din Constituţie raportat la art. 27 din Legea nr. 47/1992 (deciziile nr. 53 din 25 ianuarie 2011, nr. 54 din 25 ianuarie 2011, nr. 307 din 28 martie 2012, nr. 783 din 26 septembrie 2012, nr. 251 din 30 aprilie 2014). 5. Referitor la obiectul concret al sesizării, se arată că, în privinţa hotărârilor Parlamentului care reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang infraconstituţional, Curtea Constituţională a respins ca inadmisibile numai sesizările de neconstituţionalitate în care a apreciat că invocarea unor prevederi din Constituţie a fost „pur formală, iar nu efectivă şi relevantă din punct de vedere constituţional“, reţinându-le pe cele fundamentate pe înfrângerea dispoziţiilor unor legi sau ordonanţe ale Guvernului, în virtutea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie care consacră principiul constituţional referitor la statul de drept şi obligaţia de respectare a legilor. 6. În continuare, autorul sesizării prezintă situaţia de fapt, context în care realizează o expunere a atribuţiilor şi a competenţelor Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE). Această instituţie, care funcţionează sub control parlamentar, are ca obiect de activitate elaborarea, aprobarea şi monitorizarea aplicării ansamblului reglementărilor obligatorii la nivel naţional necesare funcţionării sectorului şi pieţei energiei electrice, termice şi a gazelor naturale în condiţii de eficienţă, concurenţă, transparenţă şi protecţie a consumatorilor. 7. Conducerea ANRE este asigurată de un preşedinte şi 2 vicepreşedinţi. În urma demisiei din data de 26 martie 2019 a domnului Henorel Soreaţă, funcţiile de vicepreşedinte al ANRE şi de membru al Comitetului de reglementare al instituţiei au devenit vacante. În data de 26 iunie 2019, în urma unui proces de selecţie, domnul Marian Neacşu a primit 24 de voturi din partea a trei comisii de specialitate din Parlament şi a fost validat de plenul reunit al Parlamentului cu 262 de voturi „pentru“. 8. Or, în considerarea importanţei deosebite a ANRE, a caracterului eminamente tehnic al atribuţiilor acestei instituţii şi a impactului economic şi social al deciziilor pe care aceasta le ia, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei prevede o serie de condiţii stricte pe care candidaţii trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi numiţi în funcţia de vicepreşedinte al instituţiei şi de membru al Comitetului de reglementare. 9. Potrivit art. 3 alin. (4) din actul normativ menţionat, „Preşedintele şi cei 2 vicepreşedinţi trebuie să fi absolvit studii superioare în domeniile tehnic, economic sau juridic, cu luarea în considerare la desemnare a titlurilor ştiinţifice, să aibă o vechime în muncă de minimum 10 ani, precum şi o experienţă în funcţii de conducere de cel puţin 5 ani în domeniul energiei electrice, termice, al gazelor naturale sau în domenii conexe.“ Totodată, potrivit art. 4 alin. (2), „Numirea membrilor Comitetului de reglementare al ANRE, cu nominalizarea funcţiilor, se face la propunerea comună a Comisiei pentru industrii şi servicii a Camerei Deputaţilor, a Comisiei pentru transporturi şi energie a Senatului şi a Comisiei economice, industrii şi servicii a Senatului, în termen de 30 de zile de la vacantarea funcţiei/funcţiilor respective.“ 10. Cu referire la calitatea de membru al Comitetului de reglementare, art. 4 alin. (14) lit. c) pct. 2 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă precizează că aceasta încetează dacă „împotriva acestuia a fost pronunţată o condamnare penală cu pedeapsă privativă de libertate, rămasă definitivă“. Deoarece textul nu circumstanţiază în funcţie de faptă ori de momentul pronunţării condamnării definitive, autorul sesizării deduce că mandatul membrului Comitetului de reglementare va înceta chiar dacă infracţiunea săvârşită nu este comisă în legătură cu atribuţiile de serviciu şi indiferent de momentul pronunţării condamnării. Aşadar, se arată că dispoziţia instituie, indirect, şi o interdicţie a numirii în funcţie a candidaţilor care au fost condamnaţi definitiv la pedepse privative de libertate. 11. Raportat la temeiurile legale mai sus indicate, autorul sesizării susţine încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie dintr-o dublă perspectivă: 1) neîndeplinirea de către domnul Marian Neacşu a criteriului referitor la experienţa profesională, respectiv acesta „nu are o experienţă de cel puţin 5 ani în domeniul energiei electrice, termice, al gazelor naturale sau în domenii conexe“, astfel cum rezultă din curriculum vitae transmis comisiilor parlamentare de specialitate din Camera Deputaţilor şi Senat, şi 2) condamnarea domnului Marian Neacşu, prin Hotărârea din data de 22 februarie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, la o pedeapsă de 6 luni de închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, „pentru care nu s-a împlinit termenul de reabilitare conform art. 165 coroborat cu art. 167 alin. (4) din Codul penal.“ Se subliniază faptul că, prin Decizia nr. 18/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că „...măsura de individualizare judiciară a pedepsei nu modifică nici caracterul privativ de libertate al pedepsei închisorii, după cum nu modifică nici caracterul de pedeapsă privativă de libertate al pedepsei amenzii. În consecinţă, se poate concluziona că suspendarea condiţionată a executării pedepsei, ca măsură de individualizare judiciară a pedepsei, nu are ca efect modificarea calificării juridice a pedepsei aplicate, în sensul înlăturării caracterului său privativ de libertate, ci are ca efect provizoriu neexecutarea pedepsei privative de libertate pe perioada termenului de încercare.“ 12. Întrucât cauza de nelegalitate astfel determinată prezintă relevanţă constituţională din perspectiva exigenţelor de ordin substanţial şi procedural impuse de prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, privind statul de drept şi obligaţia de respectare a legii, aceasta se converteşte într-o veritabilă cauză de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului nr. 17/2019. În sprijinul relevanţei constituţionale invocate sunt indicate considerente din Decizia Curţii Constituţionale nr. 251 din 30 aprilie 2014, aplicabile şi în cauza de faţă. În concluzie, se solicită Curţii Constituţionale admiterea sesizării. 13. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedintelui Camerei Deputaţilor şi preşedintelui Senatului pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor şi al celui al Senatului. 14. Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor a transmis, cu Adresa nr. 2/6.418 din 22 august 2019, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 6.658 din 23 august 2019, punctul său de vedere prin care susţine, în principal, respingerea, ca inadmisibilă, şi, în subsidiar, ca neîntemeiată, a sesizării de neconstituţionalitate. 15. În acest sens se arată că, analizând sistematic dispoziţiile Hotărârii Parlamentului nr. 17/2019 şi dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, rezultă că invocarea acestora din urmă este pur formală, nu are caracter efectiv şi este irelevantă din punct de vedere constituţional. Se susţine că ANRE nu este o instituţie de „rang constituţional“, condiţie precizată în jurisprudenţa Curţii Constituţionale pentru exercitarea controlului de constituţionalitate asupra hotărârilor Parlamentului, exemplificativă în acest sens fiind Decizia nr. 335 din 4 iulie 2013 prin care instanţa constituţională a arătat că autoritatea publică vizată, respectiv Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară, nu este reglementată în Constituţie, nu este de rang constituţional şi, ca urmare, procedura de numire a membrilor săi este una de rang legal. Hotărârea contestată în cauza de faţă reprezintă o hotărâre cu caracter individual, categorie în rândul căreia se includ şi cele privind alegerea sau numirea într-o funcţie, revocarea din funcţie, precum şi cele referitoare la validarea în funcţii, iar, potrivit considerentelor de principiu din jurisprudenţa Curţii, nu este supusă controlului de constituţionalitate. 16. Cu referire la pretinsa încălcare a condiţiilor prevăzute de art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, în sensul că domnul Marian Neacşu nu ar îndeplini criteriul privind experienţa profesională cerută de lege, respectiv nu are o experienţă de cel puţin 5 ani în funcţii de conducere în domeniul energiei electrice, termice, al gazelor naturale sau în domenii conexe, se susţine că „excluderea unor perioade şi a unor activităţi din CV-ul domnului Marian Neacşu pe motivul că n-ar constitui o experienţă profesională în domeniul de referinţă se bazează pe o apreciere subiectivă, insuficient motivată şi pleacă de la interpretarea unilaterală a textului de lege.“ 17. Condiţiile privind experienţa profesională au fost analizate - atât sub aspectul conformităţii/relevanţei acesteia, cât şi sub aspectul obiectiv al numărului de ani vechime - de cele 3 comisii reunite ale Parlamentului României, şi anume: Comisia pentru industrii şi servicii din Camera Deputaţilor, Comisia pentru energie, infrastructură energetică şi resurse minerale şi Comisia economică, industrii şi servicii din Senat. Cu referire la aprecierea subiectivă a experienţei profesionale sau a pregătirii corespunzătoare a unui anumit candidat la o anumită funcţie sau demnitate, este indicat paragraful 31 al Deciziei nr. 433 din 21 iunie 2018, prin care Curtea Constituţională a arătat, în esenţă, că această apreciere, fiind esenţialmente de natură subiectivă, revine exclusiv Parlamentului, şi nu Curţii Constituţionale, care nu are mijloacele necesare realizării unei asemenea evaluări şi care nu îşi poate asuma o răspundere care incumbă exclusiv în sarcina Parlamentului. Totodată, sunt indicate, în acelaşi sens, şi deciziile nr. 251 din 30 aprilie 2014 şi nr. 459 din 16 septembrie 2014 ale instanţei de contencios constituţional. 18. În concret, se arată, astfel cum reiese din CV-ul domnului Marian Neacşu, că în perioada decembrie 2017-aprilie 2019, acesta şi-a desfăşurat activitatea profesională în cadrul ANRE. În perioada 2017-2019 a deţinut funcţiile de consilier onorific al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi de consilier onorific al prim-ministrului Guvernului României. Timp de două legislaturi (2008-2016) a avut calitatea de deputat în Parlamentul României, perioadă în care a fost iniţiator şi coiniţiator al mai multor propuneri legislative ce vizau aspecte privind domeniul energetic sau conexe acestuia. De asemenea, în aceeaşi perioadă a deţinut următoarele funcţii: lider/vicelider (2010-2015) al celui mai mare grup parlamentar din Camera Deputaţilor; vicepreşedinte (septembrie 2013-decembrie 2016) al Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare a Camerei Deputaţilor; chestor al Camerei Deputaţilor - membru în Biroul permanent (februarie 2016-decembrie 2016); vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor - membru în Biroul permanent (octombrie 2014-februarie 2015). În această ultimă calitate, domnul Marian Neacşu a coordonat activitatea mai multor comisii permanente, printre care Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic, a cărei activitate vizează domeniul energiei electrice, termice şi al gazelor naturale, precum şi al domeniilor conexe acestuia. 19. Faţă de cele de mai sus, se susţine incidenţa prevederilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, potrivit cărora „Perioada de exercitare a mandatului de parlamentar constituie vechime în muncă şi în specialitate, cu toate drepturile prevăzute de lege.“ 20. În ceea ce priveşte activitatea profesională se arată că, în perioada 2006-2008, domnul Marian Neacşu a avut calitatea de director general al S.C. Europro Invest - S.R.L., ce avea ca obiect de activitate corespunzător codului CAEN 7022 „Activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management“, cod CAEN similar celui deţinut de Societatea Energetică Electrica - S.A., lider pe pieţele de distribuţie şi furnizare a energiei electrice în România. În palmaresul S.C. Europro Invest - S.R.L. se găsesc o serie de proiecte ce vizează protecţia mediului, domeniu conex segmentului energetic, având în prim plan aspecte ce ţin de implementarea unor politici de dezvoltare a energiei regenerabile, ecologiei şi protecţiei mediului. Or, obiectivele activităţilor specifice ANRE trebuie să se desfăşoare pentru asigurarea dezvoltării economiei naţionale, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 2, 4 şi 99 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012. 21. În punctul de vedere transmis de Camera Deputaţilor se conchide că toate calităţile de mai sus, deţinute de domnul Marian Neacşu, alături de titlul de doctor în economie, constituie experienţă în domeniul energiei electrice, termice şi al gazelor naturale, precum şi în domenii conexe acestuia, astfel cum au decis comisiile de specialitate reunite ale Parlamentului, prin raportul comun depus de acestea. În plus se precizează că, potrivit structurii şi organigramei ANRE, aprobate prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 7/2019, postul de vicepreşedinte în care domnul Marian Neacşu a fost numit are în subordine Direcţia generală licenţe, tarife, monitorizare investiţii, pentru care experienţa în funcţii de conducere cu profil economic reprezintă un avantaj major, precum şi Direcţia reglementări tehnice, care vizează elaborarea legislaţiei secundare în domeniu (regulamente şi reglementări), pentru care experienţa în domeniul legislativ este foarte importantă. 22. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 4 alin. (14) lit. c) pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, care stabileşte că mandatul membrului Comitetului de reglementare încetează când „împotriva acestuia a fost pronunţată o condamnare penală cu pedeapsă privativă de libertate, rămasă definitivă“, se apreciază că această susţinere este neîntemeiată, deoarece condiţia menţionată vizează încetarea mandatului de membru al Comitetului de reglementare, situaţie care nu se aplică în cauză. 23. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca o condamnare penală să fie o condiţie de numire în funcţie a unui membru al Comitetului de reglementare, această prevedere s-ar fi regăsit printre condiţiile de numire, nu printre cele de încetare a mandatului, aşa cum este prevăzut în legislaţia specifică pentru numirea membrilor unor autorităţi sau instituţii aflate sub control parlamentar, de exemplu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. 24. Referitor la reabilitarea domnului Marian Neacşu se arată că, potrivit hotărârii definitive ce îl vizează, nu sunt aplicabile dispoziţiile noului Cod penal, ci ale vechiului Cod penal. Aşadar, conform art. 86 din vechiul Cod penal, reabilitarea în cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei intervine de drept în situaţia în care condamnatul nu a săvârşit din nou o infracţiune înăuntrul termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în baza art. 83 şi 84. Având în vedere că termenul de încercare de 2 ani şi 6 luni se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (n.r. - 22 februarie 2016), concluzia este că a intervenit reabilitarea de drept (n.r. - până la data de 22 iunie 2019, data numirii în funcţie). 25. În concluzie, se susţine că Hotărârea Parlamentului României nr. 17/2019 a fost adoptată cu respectarea tuturor prevederilor legale, astfel că se propune respingerea, ca neîntemeiată, a sesizării formulate. 26. Biroul permanent al Senatului a trimis, în data de 10 septembrie 2019, punctul său de vedere, prin care se arată, în esenţă, că Hotărârea Parlamentului nr. 17/2019 a fost adoptată cu respectarea tuturor prevederilor legale, sens în care se solicită respingerea, în principal, ca inadmisibilă, a sesizării şi, în subsidiar, ca neîntemeiată, fiind prezentate argumente similare celor cuprinse în punctul de vedere al Camerei Deputaţilor, prezentat mai sus. 27. În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională a solicitat preşedinţilor Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu Adresa nr. 5.724 din 11 iulie 2019, toate documentele care au stat la baza numirii domnului Marian Neacşu în calitate de vicepreşedinte al ANRE, membru în Comitetul de reglementare al ANRE, respectiv documentele care demonstrează întrunirea condiţiilor prevăzute de lege pentru numirea în această funcţie, şi anume a condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei. 28. Camera Deputaţilor, prin domnul vicepreşedinte Florin Iordache, a răspuns la această solicitare cu Adresa nr. 3b-289 din 22 august 2019, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 6.660 din 23 august 2019, prin care a transmis următoarele documente ataşate în copie la dosarul cauzei: a) Raportul comun al Comisiilor reunite din cadrul Parlamentului României, respectiv Comisia pentru industrii şi servicii din Camera Deputaţilor, Comisia pentru energie, infrastructură energetică şi resurse minerale şi Comisia economică, industrii şi servicii din Senat; b) CV-ul domnului Marian Neacşu; c) diploma de doctor a domnului Marian Neacşu; d) adeverinţa domnului Marian Neacşu. 29. Senatul a transmis, în data de 17 septembrie 2019, răspunsul Comisiei economice, industrii şi servicii şi al Comisiei pentru energie, infrastructură energetică şi resurse minerale, prezentat în şedinţa Biroului permanent al Senatului din data de 16 septembrie 2019. Acest răspuns cuprinde, în concret, copii ale adreselor ce au stat la baza declanşării procedurii parlamentare pentru ocuparea funcţiei de vicepreşedinte al ANRE, ale Raportului comun al Comisiei economică, industrii şi servicii şi Comisiei pentru energie, infrastructură energetică şi resurse minerale din Senat şi al Comisiei pentru industrii şi servicii a Camerei Deputaţilor, la care sunt ataşate CV-urile candidaţilor. 30. În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională a solicitat preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să transmită la dosarul de faţă o copie certificată a Deciziei penale nr. 42 din data de 22 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.482/1/2015 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală - Completul de 5 judecători, documentul solicitat fiind înregistrat la Curtea Constituţională cu nr. 6.566 din 19 august 2019. 31. În data de 13 septembrie 2019 a fost înregistrată o adresă a vicepreşedintelui Camerei Deputaţilor transmisă în completarea precizărilor depuse în data de 22 august 2019 ca urmare a Adresei Curţii Constituţionale nr. 5.724 din 11 iulie 2019. Prin această Adresă sunt aduse precizări cu referire la activitatea parlamentară a domnului Marian Neacşu. Astfel, prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 53 din 27 octombrie 2014, domnul Marian Neacşu a fost numit în calitatea de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, iar conform Hotărârii Biroului permanent al Camerei Deputaţilor nr. 8 din 4 noiembrie 2014 privind stabilirea atribuţiilor vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor Camerei Deputaţilor, acesta a coordonat, în această calitate, activitatea mai multor comisii, printre care şi Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic, a cărei activitate vizează domeniul energiei electrice, termice şi al gazelor naturale, precum şi domenii conexe acestuia. Totodată, se susţine faptul că, potrivit prevederilor art. 15 alin. (3) şi (4) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, calităţile de lider şi vicelider - pe care domnul Marian Neacşu le-a deţinut pe parcursul a două legislaturi, respectiv în perioada 2010-2016 - reprezintă funcţii de conducere alese la începutul fiecărei sesiuni parlamentare. Conducerea grupului parlamentar - lider/vicelider gestionează întreaga activitate de legiferare şi de substanţă a acestuia şi, totodată, are atribuţii de reprezentare a grupului parlamentar şi de a negocia în numele acestuia, de a nominaliza reprezentanţii grupului său în comisiile Camerei Deputaţilor şi în instituţii publice aflate în subordinea Parlamentului României, de a gestiona din funcţia de lider activităţile Camerei Deputaţilor şi ale structurilor, precum şi de a avea cunoştinţă de amendamentele grupului său asupra propunerilor legislative şi a proiectelor din toate domeniile aflate în dezbatere la comisiile permanente. Acest lucru presupune cunoaşterea în detaliu a întregii activităţi parlamentare şi a tuturor domeniilor de activitate şi legiferare a comisiilor permanente, liderul/viceliderul deţinând calităţi şi competenţe în acest sens, aspecte care au fost avute în vedere de către comisiile permanente comune care au efectuat selecţia în vederea numirii în funcţia de vicepreşedinte al ANRE, membru în Comitetul de reglementare al ANRE a domnului Marian Neacşu. În susţinerea rolului şi a importanţei liderilor şi viceliderilor din punctul de vedere al funcţiei de conducere, sunt indicate considerente (paragrafele 65 şi 66) ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 85 din 13 februarie 2019 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1), (6) şi (7), art. 19 alin. (1), art. 35 alin. (1) şi art. 186 alin. (4) din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Se mai precizează că, din punctul de vedere al salarizării, pentru perioada 2010-2016, liderul de grup parlamentar avea acelaşi nivel de salarizare cu membrii Biroului permanent (secretari şi chestori), precum şi cu preşedinţii comisiilor permanente, astfel cum reiese din prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 10/2008, ale Legii nr. 118/2010, Legii nr. 285/2010 şi ale Legii nr. 182/2010. 32. În data de 26 septembrie 2019, a fost înregistrată la Curtea Constituţională o comunicare a preşedintelui Camerei Deputaţilor prin care se arată că, ulterior transmiterii precizărilor din data de 13 septembrie 2019, au fost înregistrate două noi documente, o adresă din partea domnului Marian Neacşu cuprinzând precizări referitoare la îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 şi care vizează „experienţa în funcţii de conducere de cel puţin 5 ani în domeniul energiei electrice, termice, al gazelor sau în domenii conexe“, însoţită de o serie de documente. Potrivit acestora, rezultă că în perioada martie 2006-decembrie 2008 (2 ani şi 10 luni), domnul Marian Neacşu a activat ca director general la S.C. Euro Pro Invest - S.R.L. Slobozia (conform adeverinţei ataşate), al cărei obiect principal de activitate era reprezentat de codul CAEN 7022 „Activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management“ şi care a câştigat şi a implementat proiecte de peste 2,3 milioane euro. În perioada de referinţă, se susţine că societatea a elaborat şi a implementat o serie de proiecte importante, în special în domeniul protecţiei mediului - domeniu conex celor evidenţiate în art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007. Funcţia de director general al acestei societăţi implică drept atribute generale de conducere supervizarea managementului financiar al proiectului, pregătirea plăţilor, supervizarea acestora, elaborarea fluxului de numerar al proiectului, elaborarea cererilor de rambursare, analizarea contractelor din domeniul specific din cadrul proiectelor. 33. În perioada 30 septembrie 2014-19 decembrie 2016 (2 ani şi 3 luni), domnul Marian Neacşu a activat ca vicepreşedinte al Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare din Camera Deputaţilor, care are ca principale domenii de activitate „restructurarea economiei la nivel macroeconomic şi la nivel sectorial; programe de reconstrucţie şi dezvoltare; prognoză economică; mijloace şi instituţii specifice ale economiei de piaţă, problemele preţurilor şi concurenţei, libera iniţiativă; activitate economică a Fondului Proprietăţii de Stat şi Fondurilor Proprietăţii Private a regiilor autonome şi a societăţilor comerciale cu capital integral de stat sau mixt; importul şi exportul de capital; alte probleme privind strategia dezvoltării economice şi politica reformei.“ 34. În perioada aprilie 2010-septembrie 2012 (2 ani şi 6 luni), domnul Marian Neacşu a fost deputat, vicelider al Grupului parlamentar PSD din Camera Deputaţilor şi în perioada septembrie-decembrie 2012, respectiv decembrie 2012-februarie 2016 (în total 3 ani şi 6 luni) a fost lider al Grupului parlamentar PSD din Camera Deputaţilor, calitate în care a condus cel mai mare şi mai reprezentativ grup parlamentar din Cameră, conducând totodată şi Comitetul liderilor grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor. În această ultimă calitate, dincolo de atribuţiile specifice liderului/viceliderului de grup prevăzute de Regulamentul Camerei Deputaţilor şi de faptul că noţiunea de „lider de grup“ este de rang constituţional, conform art. 89 alin. (1) din Legea fundamentală, se apreciază că implicarea liderului de grup în activitatea de elaborare, dezbatere şi adoptare a legilor este esenţială. Astfel, liderul de grup are obligaţia de a cunoaşte în amănunt întreaga materie legislativă aflată în dezbaterea comisiilor permanente şi mai ales cele care în urma elaborării rapoartelor comisiilor de specialitate urmează să intre pe ordinea de zi la dezbatere şi vot final în plenul Camerei. În plus, se precizează că încă din anul 2012 domnul Marian Neacşu, ca lider de grup, a iniţiat şi a introdus în procedura de lucru a grupului parlamentar pe care îl conducea un document sinteză care cuprinde informaţii generale asupra fiecărui proiect de lege sau de hotărâre aflat pe ordinea de zi a Camerei, ceea ce demonstrează că dumnealui avea cunoştinţă despre orice proiect legislativ important, mai ales din domeniile aşa-zis strategice, cum este în mod evident şi domeniul energiei şi infrastructură energetică. 35. În perioada octombrie 2014-februarie 2015 (5 luni), domnul Marian Neacşu a deţinut funcţia de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, calitate în care, dincolo de atribuţiile prevăzute de Regulamentul Camerei Deputaţilor referitoare la atribuţiile vicepreşedintelui, respectiv de membru al Biroului permanent, a avut în coordonare directă Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic, domeniu conex celor menţionate în art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007. 36. În perioada februarie 2015-decembrie 2016 (1 an şi 11 luni), domnul Marian Neacşu a deţinut funcţia de chestor al Camerei Deputaţilor şi membru al Biroului permanent al acesteia. 37. În perioada 2014-2017, domnul Marian Neacşu a avut calitatea de doctorand, procedură finalizată prin obţinerea titlului de doctor în economie în domeniul Management. 38. De asemenea, se precizează că la reglementarea art. 46 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor, potrivit căruia „perioada de exercitare a mandatului de parlamentar constituie vechime în muncă şi în specialitate, cu toate drepturile prevăzute de lege“, legiuitorul a avut în vedere tocmai complexitatea multidisciplinară a activităţii unui parlamentar, care trebuie să se documenteze în varii domenii de activitate pentru a putea participa activ şi profesionist la activitatea de legiferare. 39. Se mai semnalează, sub aspectul experienţei sale în domeniu, că în cele două legislaturi domnul Marian Neacşu a participat la dezbaterea şi votul final asupra unui număr de 127 de proiecte şi propuneri legislative, dintre care 56 în legislatura 2008-2012 şi 71 în legislatura 2012-2016, pe domenii de activitate, situaţia prezentându-se astfel: 32 - în domeniul gazelor naturale; 40 - în domeniul energiei electrice; 19 - în domeniul energiei regenerabile; 5 - în domeniul energiei nucleare; 33 - în domeniul energiei termice, 4 - în domeniul schimbărilor climatice. 40. În final, se afirmă că aceste ultime completări dovedesc din plin îndeplinirea de către domnul Marian Neacşu a condiţiilor cerute de legislaţia în domeniu referitoare la experienţa în funcţii de conducere de cel puţin 5 ani în domeniul energiei electrice, termice, al gazelor naturale şi în domenii conexe, astfel cum prevede art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007. 41. Curtea Constituţională, în temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992, a solicitat preşedintelui Camerei Deputaţilor, prin Adresa cu nr. 7.824 din 10 octombrie 2019, să transmită la dosarul cauzei o copie a scrisorii din 26 iunie 2019 adresată de domnul deputat Iulian Iancu, în calitate de preşedinte al Comisei pentru industrii din Camera Deputaţilor, domnului Ion-Marcel Ciolacu, preşedintele Camerei Deputaţilor, cu privire la candidatura domnului Marian Neacşu pentru funcţia de vicepreşedinte al ANRE, membru în Comitetul de reglementare al ANRE. 42. Documentul solicitat a fost transmis în copie şi înregistrat la Curtea Constituţională cu nr. 8.097 din 22 octombrie 2019 şi cuprinde precizarea potrivit căreia respectiva scrisoare a fost înregistrată la cabinetul preşedintelui Camerei Deputaţilor ulterior depunerii raportului comun al celor trei comisii raportoare, nu a fost prezentat în plenul comisiei şi nici măcar în biroul acesteia, iar semnatarul acesteia nu a participat la şedinţa comună a comisiilor raportoare, astfel că documentul, fiind exprimat în afara cadrului regulamentar şi procedural, nu poate avea decât valoarea unei opinii. CURTEA, examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale Biroului permanent al Senatului şi Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, documentele solicitate în mod expres de Curtea Constituţională, precizările/comunicările transmise de Camera Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, hotărârea criticată, raportată la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 43. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă să se pronunţe, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 3 alin. (2), ale art. 10, 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, asupra constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului României nr. 17/2019. 44. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie prevederile Hotărârii Parlamentului României nr. 17/2019 pentru numirea unui vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, membru în Comitetul de reglementare al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 26 iunie 2019, având următorul cuprins: "ARTICOL UNIC Domnul Marian Neacşu se numeşte, până la data de 23 aprilie 2020, în funcţia de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, membru în Comitetul de reglementare al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, pe locul devenit vacant prin demisie a domnului Soreaţă Henorel Florin, în baza art. 4 alin. (14) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, cu modificările şi completările ulterioare, numit la data de 24 mai 2017, potrivit Hotărârii Parlamentului României nr. 40/2017." 45. Autorul sesizării de neconstituţionalitate invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), potrivit cărora „România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989 şi sunt garantate“ şi ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie“. Aspecte prealabile ce vizează admisibilitatea sesizării 46. Analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a sesizării referitoare la o hotărâre a Parlamentului trebuie realizată prin raportare la art. 146 lit. l) din Constituţie şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, a hotărârilor plenului Senatului şi a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori.“ 47. Astfel, Curtea constată că actul juridic supus controlului este o hotărâre care aparţine plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, sesizarea fiind formulată de un grup parlamentar, respectiv Grupul parlamentar al Partidului Uniunea Salvaţi România din Camera Deputaţilor, sub semnătura liderului de grup, care, potrivit dispoziţiilor legale, are calitatea de titular al sesizării. 48. Cât priveşte obiectul sesizării, se observă că, sub aspect formal, aceasta respectă exigenţele art. 146 lit. l) din Constituţie coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992, în sensul că obiectul este reprezentat de o hotărâre a plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, şi anume Hotărârea Parlamentului României nr. 17/2019 pentru numirea unui vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, membru în Comitetul de reglementare al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei. 49. Condiţiile de admisibilitate ale unei sesizări întemeiate pe art. 146 lit. l) din Constituţie coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992 au fost dezvoltate pe cale jurisprudenţială, odată cu conferirea acestei noi atribuţii cu prilejul revizuirii Constituţiei din octombrie 2003 şi a modificării art. 27 din Legea nr. 47/1992 prin Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010. 50. Astfel, în primele decizii pronunţate în această materie, Curtea Constituţională a stabilit că „pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile Parlamentului, adoptate după conferirea noii competenţe, hotărâri care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional.“ (deciziile nr. 53 şi nr. 54 din 25 ianuarie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011). 51. Având în vedere faptul că hotărârile Parlamentului contestate pot avea fie caracter normativ, fie caracter individual, Curtea a observat că textul art. 27 din Legea nr. 47/1992 nu instituie vreo diferenţiere între hotărârile care pot fi supuse controlului Curţii Constituţionale sub aspectul domeniului în care au fost adoptate sau sub cel al caracterului normativ sau individual şi a constatat, în consecinţă, că toate aceste hotărâri sunt susceptibile a fi supuse controlului de constituţionalitate - ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. Prin urmare, toate sesizările de neconstituţionalitate care vizează asemenea hotărâri, indiferent de caracterul lor normativ sau individual, sunt de plano admisibile (Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012). 52. Prin Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, precitată, Curtea a stabilit însă o distincţie clară a hotărârilor parlamentare susceptibile a fi supuse controlului de constituţionalitate, pornind de la natura criticilor formulate de autorul sesizării, astfel: hotărârile care sunt criticate din perspectiva valorilor, a regulilor şi a principiilor constituţionale, pe de o parte, şi hotărârile care prin obiectul lor vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional, pe de altă parte. 53. Cu privire la prima categorie, a hotărârilor criticate din perspectiva valorilor, a regulilor şi a principiilor constituţionale, instanţa constituţională a stabilit, în mod expres, că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituţionalitate astfel formulată, norma de referinţă trebuie să fie de rang constituţional pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicţie între hotărârile menţionate la art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, şi exigenţele procedurale şi substanţiale impuse prin dispoziţiile Constituţiei, pe de altă parte; aşadar, criticile trebuie să aibă o evidentă relevanţă constituţională, şi nu legală sau regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, plenului Senatului şi plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituţionalitate dacă în susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţii cuprinse în Constituţie. Desigur, invocarea acestor dispoziţii nu trebuie să fie formală, ci efectivă. 54. În privinţa celei de-a doua categorii, cuprinzând hotărârile care prin obiectul lor vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional, Curtea a reţinut că norma de referinţă, în cadrul controlului de constituţionalitate exercitat, poate fi atât o dispoziţie de rang constituţional, cât şi una infraconstituţională, ţinând cont de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. O atare orientare a Curţii este dată de domeniul de maximă importanţă în care intervin aceste hotărâri - autorităţi şi instituţii de rang constituţional -, astfel încât şi protecţia constituţională oferită autorităţilor sau instituţiilor fundamentale ale statului trebuie să fie una în consecinţă. Prin urmare, hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, ale plenului Senatului şi ale plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului care vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional pot fi supuse controlului de constituţionalitate chiar dacă actul normativ pretins încălcat are valoare infraconstituţională. 55. O abordare distinctă cunoaşte situaţia în care autoritatea sau instituţia publică vizată de hotărârea parlamentară contestată nu are rang constituţional, adică nu este prevăzută în cuprinsul Legii fundamentale. Curtea, în considerarea jurisprudenţei sale anterioare, a statuat, în acest caz, că o atare hotărâre, care nu se referă la o instituţie de rang constituţional, poate fi cenzurată numai din punctul de vedere al exigenţelor procedurale şi substanţiale stabilite expres prin textul Constituţiei (Decizia nr. 307 din 28 martie 2012), deoarece criticile formulate vizează încălcarea unor valori, reguli sau principii constituţionale expres menţionate în Legea fundamentală. 56. Cu alte cuvinte, dacă norma de referinţă este una de nivel constituţional, atunci sesizarea este de plano admisibilă; dacă, dimpotrivă, norma de referinţă utilizată în motivarea sesizării este de nivel infraconstituţional, atunci sesizarea având ca obiect o hotărâre parlamentară care vizează o autoritate/instituţie publică fără rang constituţional este inadmisibilă. 57. În concluzie, se poate susţine că sunt de plano admisibile sesizările întemeiate pe art. 27 din Legea nr. 47/1992 care au ca obiect o hotărâre a plenului Camerei Deputaţilor, a plenului Senatului şi a plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului (indiferent de caracterul său normativ sau individual), care vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional şi care sunt criticate din perspectiva afectării în mod efectiv a valorilor, regulilor şi principiilor constituţionale. Invocarea dispoziţiilor fundamentale nu trebuie să fie una formală, ci efectivă (a se vedea şi Decizia nr. 307 din 28 martie 2012 şi Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012). 58. Având în vedere aceste considerente, Curtea a respins ca inadmisibile sesizări de neconstituţionalitate în care autoritatea publică vizată de hotărârea Parlamentului României criticată nu era una de rang constituţional, iar criticile formulate erau formale, irelevante din punct de vedere constituţional. Astfel este, de exemplu, Decizia nr. 335 din 4 iulie 2013 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 54/2013 privind numirea membrilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 15 iulie 2013. În considerentele acestei decizii, Curtea a reţinut că autoritatea publică vizată (Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară) nu este reglementată de Constituţie, nefiind de rang constituţional, iar cât priveşte criticile formulate, în sensul că desemnarea membrilor respectivei autorităţi s-a realizat după criteriul apartenenţei politice sau cel al sorginţii propunerii politice a candidaţilor, Curtea a apreciat că invocarea art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie este pur formală, iar nu efectivă şi relevantă din punct de vedere constituţional. 59. Însă, în situaţia în care o hotărâre cu obiect de reglementare similar a fost criticată, prin raportare la art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, pentru încălcarea unor dispoziţii exprese ale legii, aplicabile în cadrul procedurii de numire a membrilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară, Curtea a observat că o atare critică este obiectivă în sine şi priveşte conduita Parlamentului, că aceasta nu are caracter formal, ci este clar fundamentată sub aspectul temeiului juridic, prin trimiterea la un text de lege care reglementează o condiţie cu caracter obiectiv. Întrucât obligaţia generală de respectare a legilor, prevăzută de art. 1 alin. (5) din Constituţie, se impune cu aceeaşi forţă juridică tuturor subiectelor de drept, inclusiv Parlamentului, care, în respectiva cauză, a acţionat în calitate de autoritate de numire, Curtea nu a putut reţine cauza de inadmisibilitate stabilită în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, referitoare la faptul că în privinţa autorităţilor care nu sunt de rang constituţional nu poate fi invocată încălcarea unui act normativ cu valoare infraconstituţională. Acceptarea tezei contrare, cu consecinţa excluderii de la exercitarea controlului de constituţionalitate a hotărârilor Parlamentului României date cu încălcarea dispoziţiilor exprese ale legii, ar avea drept consecinţă plasarea organului reprezentativ suprem al poporului român - Parlamentul - deasupra legii şi acceptarea ideii că tocmai autoritatea legitimată constituţional să adopte legile le poate încălca fără a putea fi în vreun fel sancţionată. Or, într-un stat de drept, nimeni nu este mai presus de lege (a se vedea Decizia nr. 251 din 30 aprilie 2014, paragraful 21, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 21 mai 2014, şi Decizia nr. 21 din 16 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 12 martie 2019). 60. Faţă de toate cele statuate pe cale jurisprudenţială, Curtea constată că prezenta sesizare îndeplineşte condiţiile de admisibilitate inclusiv sub aspectele menţionate mai sus, deoarece, deşi Hotărârea Parlamentului României nr. 17/2019 vizează o autoritate ce nu are rang constituţional - ANRE -, criticile formulate prin raportare la art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie prezintă o reală relevanţă constituţională şi nu au caracter formal, pretinzând încălcarea unor texte legale ce reglementează condiţii cu caracter obiectiv referitoare la numirea de către Parlament a conducerii ANRE sau a membrilor Comitetului de reglementare al ANRE. Analiza pe fond a criticilor de neconstituţionalitate formulate 61. O primă critică de neconstituţionalitate se raportează la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie prin prisma nerespectării art. 3 alin. (4) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, în sensul că la numirea domnului Marian Neacşu în funcţia de vicepreşedinte al A.N.R.E nu a fost îndeplinită condiţia legală care impune candidatului o „experienţă în funcţii de conducere de cel puţin 5 ani în domeniul energiei electrice, termice, al gazelor naturale sau în domenii conexe.“ 62. Curtea reţine că ANRE este o autoritate administrativă autonomă înfiinţată prin Legea nr. 160/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind modificarea şi completarea Legii energiei electrice nr. 13/2007 şi Legii gazelor nr. 351/2004. Această autoritate are personalitate juridică, se află sub control parlamentar, este finanţată integral din venituri proprii, este independentă decizional, organizatoric şi funcţional şi are ca obiect de activitate elaborarea, aprobarea şi monitorizarea aplicării ansamblului de reglementări obligatorii la nivel naţional necesar funcţionării sectorului şi pieţei energiei electrice, termice şi a gazelor naturale în condiţii de eficienţă, concurenţă, transparenţă şi protecţie a consumatorilor [art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007]. 63. Potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, conducerea ANRE este asigurată de un preşedinte şi 2 vicepreşedinţi. Preşedintele este reprezentantul de drept al ANRE, ca autoritate administrativă autonomă şi ca persoană juridică de drept public, precum şi în raporturi de drept comun [art. 3 alin. (1) şi (2)]. În numele ANRE, preşedintele acesteia prezintă Parlamentului raportul anual de activitate pentru anul anterior, până la data de 30 aprilie, care va fi dezbătut, fără a fi supus votului, în şedinţa comună a celor două Camere ale Parlamentului [art. 1 alin. (4)]. În caz de indisponibilitate temporară a preşedintelui, reprezentarea legală a ANRE revine unuia dintre vicepreşedinţii acesteia, desemnat de preşedinte, sau, în absenţa vicepreşedinţilor, se atribuie membrului celui mai vârstnic al Comitetului de reglementare [art. 3 alin. (3)]. 64. Pentru aprobarea reglementărilor în sectorul energiei electrice, termice şi al gazelor naturale se constituie un comitet de reglementare format din 7 membri, inclusiv preşedintele şi cei 2 vicepreşedinţi. Numirea şi revocarea membrilor comitetului de reglementare se fac de către Parlament în şedinţa comună a celor două Camere [art. 4 alin. (1)]. 65. Preşedintele şi cei 2 vicepreşedinţi sunt membri de drept ai comitetului de reglementare. Potrivit art. 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, numirea membrilor Comitetului de reglementare se face la propunerea comună a Comisiei pentru industrii şi servicii a Camerei Deputaţilor, a Comisiei pentru transporturi şi energie a Senatului şi a Comisiei economice, industrii şi servicii a Senatului, în termen de 30 de zile de la vacantarea funcţiei/funcţiilor respective. Selecţia propunerilor se face dintr-o listă care conţine un număr mai mare de candidaţi decât numărul membrilor ce urmează a fi numiţi exclusiv pe baza criteriilor prevăzute la art. 3 alin. (4) şi la art. 4 alin. (12) şi (13), texte care au următorul conţinut: - Art. 3 alin. (4): „(4) Preşedintele şi cei 2 vicepreşedinţi trebuie să fi absolvit studii superioare în domeniile tehnic, economic sau juridic, cu luarea în considerare la desemnare a titlurilor ştiinţifice, să aibă o vechime în muncă de minimum 10 ani, precum şi o experienţă în funcţii de conducere de cel puţin 5 ani în domeniul energiei electrice, termice, al gazelor naturale sau în domenii conexe.“; – Art. 4 alin. (12) şi (13): "(12) Membrii Comitetului de reglementare trebuie să fie cetăţeni români, cu domiciliul stabil în România, cu o bună reputaţie, cu studii superioare şi pregătire profesională în domeniul tehnic, economic sau juridic, având o vechime în muncă de minimum 10 ani, precum şi experienţă de minimum 5 ani în funcţii de conducere în instituţii publice centrale ori companii din domeniul energiei electrice, termice şi al gazelor naturale.(13) Membrii Comitetului de reglementare acţionează în mod independent de orice interes al participanţilor la piaţa de energie electrică sau cea de gaze naturale, nu solicită şi nu acceptă instrucţiuni directe din partea vreunei entităţi publice ori private în îndeplinirea atribuţiilor de reglementare care le revin, nu desfăşoară activităţi cu caracter lucrativ în sectorul energiei electrice, termice şi al gazelor naturale, cu excepţia celor cu caracter didactic de instruire profesională, nu deţin acţiuni sau părţi sociale şi nu pot avea calitatea de membru în organele de conducere la societăţi comerciale cu obiect de activitate în sectorul energiei electrice, termice şi al gazelor naturale ori în orice alte domenii care se află în competenţa ANRE, în condiţiile legii.“" 66. Revenind la critica de neconstituţionalitate formulată în prezenta cauză prin raportare la art. 3 alin. (4) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, revine Curţii Constituţionale să analizeze dacă Parlamentul, la numirea domnului Marian Neacşu în calitate de vicepreşedinte al ANRE, a respectat condiţia obiectivă privind necesitatea deţinerii de către candidat a unei „experienţe în funcţii de conducere de cel puţin 5 ani în domeniul energiei electrice, termice, al gazelor naturale sau în domenii conexe“. Textul reglementează o condiţie cu caracter obiectiv, cea a experienţei profesionale necesare pentru a avea acces la funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte al ANRE, această cerinţă fiind structurată pe două criterii ce trebuie îndeplinite cumulativ: 1) 5 ani în funcţii de conducere; 2) funcţiile de conducere sunt relevante doar dacă au fost exercitate în domeniile specifice, expres prevăzute de lege: domeniul energiei electrice, termice, al gazelor naturale sau în domenii conexe. 67. Analizând CV-ul domnului Marian Neacşu, ataşat la dosar în urma solicitării judecătorului-raportor, se observă că acesta a ocupat funcţii atât în cadrul unor instituţii/autorităţi publice (ANRE, Guvern, Camera Deputaţilor), cât şi al unor societăţi comerciale/entităţi private sau cu capital parţial/majoritar de stat (S.C. Estrella - S.R.L., S.C. Europro Invest - S.R.L., S.C. Morăritul - S.A., S.C. Morărit şi Panificaţie - S.A., S.C. Ceres - S.A., I.A.S. Slobozia ). 68. În raport cu criteriul cuprins la art. 3 alin. (4) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, avut în vedere pentru analiza de faţă, se observă că în perioada martie 2006-decembrie 2008 (2 ani şi 10 luni) domnul Marian Neacşu a deţinut funcţia de director general la S.C. Europro Invest - S.R.L. Slobozia, conform adeverinţei semnate de administratorul/asociatul unic al acestei entităţi economice, transmise în copie de Camera Deputaţilor în data de 26 septembrie 2019, alături de materialul de completare faţă de răspunsul şi precizările transmise Curţii Constituţionale în data de 13 septembrie 2019. Obiectul principal de activitate al acestei entităţi economice este reprezentat de codul CAEN 7022 „Activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management“. Potrivit adeverinţei menţionate mai sus, în perioada de referinţă, în calitate de director general al acestei societăţi, domnul Marian Neacşu a fost implicat în coordonarea lucrărilor cu caracter economic incluse în cererile de finanţare, lucrând direct la elaborarea bugetelor, a analizelor financiare şi a analizelor cost-beneficiu pentru numeroase proiecte. Dintre aceste proiecte sunt menţionate unele elaborate şi implementate în domeniul politicilor de mediu (managementul integral al deşeurilor, conservarea patrimoniului natural). 69. În ceea ce priveşte domeniul de activitate vizat de dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, Curtea reţine că acesta este configurat de domeniul energiei electrice, termice, al gazelor naturale sau domenii conexe. Sintagma „domenii conexe“ nu cunoaşte o definiţie normativă în cuprinsul ordonanţei de urgenţă, însă printr-o interpretare semantică şi sistematică a textului legal de referinţă se înţelege că domeniul conex de activitate impune o legătură directă sau indirectă cu domeniul energiei electrice, termice şi al gazelor naturale, care se identifică drept domenii principale, de referinţă. Acesta poate fi delimitat şi prin raportare la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, care precizează obiectul de activitate al ANRE: „elaborarea, aprobarea şi monitorizarea aplicării ansamblului de reglementări obligatorii la nivel naţional necesar funcţionării sectorului şi pieţei energiei electrice, termice şi a gazelor naturale în condiţii de eficienţă, concurenţă, transparenţă şi protecţie a consumatorilor.“ De asemenea, pentru o mai bună reprezentare a domeniilor conexe incidente activităţii specifice ANRE, sunt relevante şi prevederile art. 9 - Atribuţiile şi competenţele ANRE în sectorul energiei electrice şi energiei termice produse în cogenerare şi ale art. 10 - Atribuţiile şi competenţele ANRE în sectorul gazelor naturale din ordonanţa de urgenţă menţionată. 70. Prin urmare, domeniile conexe se pot identifica, în cazul de faţă, prin activităţi specifice activităţii de reglementare în domeniul energiei electrice, termice, al gazelor naturale (elaborarea, aprobarea şi monitorizarea aplicării normelor şi măsurilor legislative proprii sectorului de activitate), prin activităţi specifice politicilor de mediu sau de concurenţă, de exemplu, politici necesar a fi aplicate în orice sector strategic al economiei naţionale, sau prin activităţi auxiliare, secvenţiale şi cu caracter tehnic, prin care se realizează, efectiv, activitatea specifică domeniilor principale ale energiei electrice, termice şi al gazelor naturale. Exemplificative în acest sens sunt prevederile art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 429/2013 privind organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Energie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 10 iulie 2013, în prezent abrogată, prin care se arătau funcţiile pe care le îndeplinea Departamentul pentru Energie, funcţia prevăzută la lit. b) fiind cea „de reglementare şi sinteză, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituţional necesar pentru realizarea obiectivelor strategice din domeniul energiei şi din alte domenii conexe: conservarea energiei, recuperarea instalaţiilor, reciclarea materialelor şi gestionarea resurselor materiale, restructurarea şi, după caz, privatizarea operatorilor economici care funcţionează sub autoritatea sa“. 71. În considerarea celor de mai sus, Curtea constată că perioada martie 2006-decembrie 2008 (2 ani şi 10 luni), în care domnul Marian Neacşu a deţinut funcţia de director general la S.C. Europro Invest - S.R.L. Slobozia, constituie vechime în funcţii de conducere în domenii conexe, în sensul prevederilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007. 72. Curtea observă, în continuare, că celelalte activităţi profesionale desfăşurate de domnul Marian Neacşu în cadrul altor entităţi decât cele cu caracter public, în calitate de administrator la S.C. Estrella - S.R.L. (2004-2008), director general - preşedinte al Consiliului de administraţie al S.C. Morăritul - S.A. (1997-2004), director economic-financiar la S.C. Morărit şi Panificaţie - S.A. (1993-1997), director comercial la S.C. Ceres -S.A. (1990-1993) sau activităţile desfăşurate în perioada 1987-1990 la I.A.S. Slobozia nu prezintă relevanţă din perspectiva exigenţelor prevăzute de art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, în sensul că nu sunt îndeplinite (sau nu au fost demonstrate) simultan nici condiţia exercitării unei funcţii de conducere, nici cea referitoare la domeniul specific de activitate în care a fost exercitată funcţia de conducere, şi anume în domeniul energiei electrice, termice, al gazelor naturale sau în domenii conexe. 73. Cu privire la categoria funcţiilor exercitate în cadrul unor instituţii/autorităţi publice, din studierea CV-ului în cauză, rezultă că domnul Marian Neacşu a deţinut calitatea de expert în cadrul ANRE (decembrie 2017-aprilie 2019), de consilier onorific al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi de consilier onorific al prim-ministrului (ianuarie 2017-februarie 2019), aceste funcţii necalificându-se drept funcţii de conducere. 74. În perioada 2008-2016 (2 legislaturi), domnul Marian Neacşu a exercitat succesiv două mandate de deputat în Parlamentul României. În această funcţie de demnitate publică, a exercitat în cadrul Camerei Deputaţilor următoarele funcţii: a) membru al Biroului permanent - chestor (februarie-decembrie 2016; b) vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor (octombrie 2014-februarie 2015); c) vicepreşedinte al Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare (septembrie 2014-decembrie 2016); d) lider de/al grup/grupului parlamentar (2012-2016); e) vicelider de/al grup/grupului parlamentar (2008-2012). 75. Curtea Constituţională a mai analizat în jurisprudenţa sa o cauză în care a avut de stabilit dacă activităţile profesionale desfăşurate în funcţiile/demnităţile de judecător, procuror, cadru didactic, avocat, primar general al Bucureştiului, prim-ministru al României sau senator pot reprezenta experienţă profesională în domeniul financiar, al instituţiilor de credit şi/sau al instituţiilor financiare nebancare, în sensul dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. a^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, cu modificările şi completările ulterioare. Prin Decizia nr. 251 din 30 aprilie 2014, Curtea a reţinut că simpla deţinere a unor funcţii sau înalte demnităţi precum cele enumerate nu răspunde exigenţei stabilite de lege pentru demonstrarea vechimii într-un anumit domeniu de specialitate. Atunci când a apreciat asupra sintagmei „domeniu financiar“, caracterizată printr-un grad mai mare de generalitate decât sintagmele „instituţii de credit“ şi, respectiv, „instituţii financiare nebancare“, Curtea Constituţională a dat relevanţă unor elemente de ordin substanţial, adică exercitării efective a unor activităţi cu incidenţă în domeniul financiar, indiferent de încadrarea din punct de vedere formal a acestor activităţi (funcţia sau demnitatea deţinută). 76. Într-o cauză similară, soluţionată prin Decizia nr. 21 din 16 ianuarie 2019, Curtea a avut de analizat dacă în cazul unei persoane care deţinuse, printre alte funcţii şi/sau demnităţi, şi pe cea de parlamentar şi care a fost numită prin hotărâre a Parlamentului în funcţia de preşedinte - membru executiv al Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară a fost îndeplinită aceeaşi condiţie de minimum 8 ani vechime/experienţă profesională în domeniul financiar, al instituţiilor de credit şi/sau al instituţiilor financiare nebancare, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară. Constatând că activitatea desfăşurată în calitate de cadru didactic universitar în domeniul studiilor economice se circumscrie sintagmei „domeniu financiar“ şi că documentele ataşate CV-ului respectivei persoane demonstrează îndeplinirea condiţiei prevăzute de lege, Curtea a conchis că nu este necesară o analiză suplimentară cu referire la alte activităţi profesionale desfăşurate de acesta, activităţi specifice cu incidenţă în domeniul financiar în calitate de parlamentar, „aceasta cu atât mai mult cu cât o astfel de analiză ţine mai mult de o apreciere subiectivă, de competenţa Parlamentului, ca autoritate care realizează numirea în funcţie, şi care este singurul în măsură să stabilească în ce măsură activităţi specifice cu incidenţă în domeniul financiar, desfăşurate în calitate de parlamentar, constituie deopotrivă experienţă în domeniul financiar. Curtea Constituţională a statuat, de principiu, că simpla deţinere a calităţii de deputat/senator nu constituie vechime în domeniul financiar. Nimic nu împiedică însă Parlamentul să ia în considerare (cu posibilitatea de a proba în mod corespunzător) activităţi specifice domeniului financiar pe care deputatul sau senatorul le desfăşoară şi să le aprecieze ca fiind experienţă în domeniu, în sensul prevederilor 9 alin. (1) lit. a^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012“. (paragraful 81 din Decizia nr. 21 din 16 ianuarie 2019) 77. Aşadar, plecând de la considerentul de principiu că simpla deţinere a calităţii de deputat/senator nu constituie vechime în domeniul financiar, Curtea a stabilit prin Decizia nr. 21 din 16 ianuarie 2019 că Parlamentul, ca autoritate de numire, în acel caz, este singurul în măsură să aprecieze dacă anumite activităţi specifice desfăşurate în cadrul mandatului de parlamentar corespund sau nu anumitor cerinţe legale referitoare la vechimea dobândită într-un anumit domeniu de specialitate prevăzut de lege. Aceasta este o apreciere de natură subiectivă, în sensul că nu poate fi operată decât de autoritatea de numire, şi nu de o altă autoritate exterioară activităţii parlamentare, astfel că aceasta nu poate reveni Curţii Constituţionale. În plus, rezultă că aprecierea în sens pozitiv a dobândirii experienţei profesionale într-un anumit domeniu specific de activitate nu poate avea la bază exclusiv „simpla deţinere a unor funcţii sau demnităţi“, ci trebuie probată în mod corespunzător. 78. Analizând documentele solicitate de Curtea Constituţională preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, documente care au stat la baza numirii domnului Marian Neacşu în calitate de vicepreşedinte al ANRE, membru în Comitetul de reglementare al ANRE, inclusiv a acelora care demonstrează întrunirea condiţiilor prevăzute de art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, Curtea reţine că, în calitate de deputat, domnul Marian Neacşu a deţinut, în perioada septembrie 2014-decembrie 2016 (2 ani şi 4 luni), funcţia de vicepreşedinte al Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare. 79. Potrivit art. 60 alin. (1) pct. 1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aceasta este o comisie permanentă, ale cărei domenii de activitate sunt, în principal, „restructurarea economiei la nivel macroeconomic şi la nivel sectorial; programe de reconstrucţie şi dezvoltare; prognoză economică; mijloace şi instituţii specifice ale economiei de piaţă; problemele preţurilor şi concurenţei; libera iniţiativă; privatizarea; activitatea economică a Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului şi a societăţilor de investiţii financiare, a regiilor autonome şi a societăţilor reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital integral de stat sau mixt; importul şi exportul de capital; alte probleme privind strategia dezvoltării economice şi politica reformei.“ În acest context, Curtea reţine că domeniul energiei electrice, termice, al gazelor naturale sau domeniile conexe, încadrându-se în sectorul energetic, sunt în mod obiectiv componentă a economiei naţionale, cu privire la care Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare are, potrivit normelor mai sus citate, atribuţii de restructurare. 80. În plus, documentele primite la dosar sub semnătura preşedintelui Camerei Deputaţilor menţionează faptul că, în calitatea de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, deţinută de domnul Marian Neacşu în perioada octombrie 2014-februarie 2015 (5 luni), acesta a avut în coordonare directă Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic, domeniu conex celor menţionate în art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007. 81. Totodată, în Raportul comun cu privire la candidatul care urma să fie numit în funcţia de vicepreşedinte al ANRE, reprezentanţii celor trei Comisii permanente (reunite) ale Senatului şi, respectiv, ale Camerei Deputaţilor (Comisia pentru industrii şi servicii din Camera Deputaţilor şi Comisia pentru energie, infrastructură energetică şi resurse minerale şi, respectiv, Comisia economică, industrii şi servicii din Senat) menţionează art. 3 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 drept temei al procedurii demarate şi al votului luat, în urma audierilor, cu o majoritate de 24 de voturi pentru şi 3 împotrivă, pentru a-l propune Plenului reunit al celor două Camere ale Parlamentului pe domnul Marian Neacşu în funcţia de vicepreşedinte al ANRE, ceilalţi doi candidaţi obţinând fiecare 0 voturi „pentru“. Această propunere a fost adoptată de forul legislativ cu 262 de voturi pentru, fiind exprimate şi 92 de voturi contra. 82. Având în vedere considerentele de principiu stabilite prin Decizia nr. 21 din 16 ianuarie 2019 şi în considerarea celor de mai sus, Curtea reţine că documentele depuse la dosar probează în mod corespunzător aprecierea subiectivă a Parlamentului, ca autoritate de numire, în sensul că activitatea specifică depusă de domnul Marian Neacşu, în calitate de deputat, în funcţia de vicepreşedinte al Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare şi în calitate de coordonator al Comisiei pentru mediu şi echilibru ecologic se circumscrie domeniilor menţionate expres la art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007. Faţă de cele reţinute la paragraful 70 al prezentei decizii, Curtea constată, aşadar, îndeplinită cerinţa experienţei în funcţii de conducere de cel puţin 5 ani în domeniul energiei electrice, termice, al gazelor naturale sau în domenii conexe. 83. În motivarea sesizării, autorul acesteia reclamă şi încălcarea art. 4 alin. (14) lit. c) pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, potrivit căruia „(14) Calitatea de membru al Comitetului de reglementare încetează în următoarele situaţii: (...) c) prin revocare de către Parlament, în următoarele situaţii: (...) 2. împotriva acestuia a fost pronunţată o condamnare penală cu pedeapsă privativă de libertate, rămasă definitivă;“. Deoarece textul nu circumstanţiază în funcţie de faptă ori de momentul pronunţării condamnării definitive, autorul sesizării deduce că mandatul membrului Comitetului de reglementare va înceta chiar dacă infracţiunea săvârşită nu este comisă în legătură cu atribuţiile de serviciu şi indiferent de momentul pronunţării condamnării. Aşadar, se arată că dispoziţia instituie, indirect, şi o interdicţie a numirii în funcţie a candidaţilor care au fost condamnaţi definitiv la pedepse privative de libertate. Susţine, în acest sens, că la momentul adoptării Hotărârii Parlamentului României nr. 17 din 26 iunie 2019 nu era împlinit termenul de reabilitare conform art. 165 coroborat cu art. 167 alin. (4) din Codul penal, cu privire la condamnarea definitivă a domnului Marian Neacşu prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 22 februarie 2016 la o pedeapsă de 6 luni de închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. 84. Faţă de criticile formulate prin raportare la acest text legal, Curtea observă dispoziţiile art. 4 alin. (3) din ordonanţa de urgenţă menţionată mai sus, conform cărora: „(3) Comisiile reunite prevăzute la alin. (2) vor efectua selecţia propunerilor dintr-o listă care conţine un număr mai mare de candidaţi decât numărul membrilor ce urmează a fi numiţi exclusiv pe baza criteriilor prevăzute la alin. (12) şi (13) şi la art. 3 alin. (4).“ 85. Prin urmare, contrar afirmaţiilor autorului sesizării, rezultă că actul normativ ce reglementează înfiinţarea ANRE a consacrat norme distincte referitoare, pe de o parte, la numirea comitetului de reglementare şi, pe de altă parte, la revocarea membrilor acestuia, cu condiţii deosebite pentru fiecare situaţie în parte. Prin utilizarea noţiunii „exclusiv“ din cuprinsul art. 4 alin. (3) nu se poate înţelege altceva decât că criteriile enunţate la art. 4 alin. (12) şi (13) şi la art. 3 alin. (4) sunt singurele care stau la baza numirii membrilor conducerii ANRE şi a celorlalţi membri ai Comitetului de reglementare al ANRE. Pe de altă parte, art. 4 alin. (14) enumeră situaţiile în care încetează calitatea de membru al Comitetului de reglementare al ANRE, iar lit. c) pct. 2 din acelaşi articol prevede situaţia revocării de către Parlament dacă împotriva acestuia a fost pronunţată o condamnare penală cu pedeapsă privativă de libertate, rămasă definitivă. Aşadar, acest din urmă text invocat de autorul sesizării se referă la ipoteza revocării unui mandat aflat în exerciţiu şi nu reglementează condiţiile pentru numirea în funcţie a membrilor Comitetului de reglementare. 86. Din interpretarea sistematică a art. 4 alin. (3) şi a art. 4 alin. (14) lit. c) pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 nu se poate susţine că, în lipsa unei anumite circumstanţieri a normei prin raportare la momentul pronunţării hotărârii definitive de condamnare sau la natura infracţiunii pentru care respectiva hotărâre a fost dată, ultima dispoziţie legală menţionată reprezintă, indirect, şi o interdicţie aplicabilă instituţiei numirii în funcţie a candidaţilor care au fost condamnaţi definitiv la pedepse privative de libertate. 87. Legiuitorul a precizat în mod expres, în cadrul unui act normativ cu caracter special - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, modificată şi completată prin Legea nr. 160/2012 -, care sunt condiţiile exclusive pentru numirea în funcţiile de conducere ale ANRE, realizând o enumerare strictă şi limitativă în acest sens la art. 3 alin. (4) şi art. 4 alin. (12) şi (13), astfel că nu se poate accepta ca, pe calea unei deducţii, să se ajungă la o interpretare contrară faţă de cea care rezidă în mod clar şi explicit din textele de lege indicate. Or, art. 16 din Constituţie, consacrând Egalitatea în drepturi, prevede, la alin. (3), accesul în condiţiile legii al persoanelor care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară la funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare. 88. În ceea ce priveşte situaţia reabilitării în speţă, Curtea constată că Decizia penală nr. 22 (definitivă) a fost pronunţată în data de 22 februarie 2016 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în baza Codului penal din anul 1969. Prin aceasta, rejudecând apelul, instanţa supremă a hotărât, în temeiul art. 253^1 din Codul penal anterior cu aplicarea art. 5 din Codul penal, prin înlăturarea dispoziţiilor art. 74 lit. a), lit. c) şi ale art. 76 lit. e) din Codul penal anterior, condamnarea inculpatului la o pedeapsă principală cu 6 luni de închisoare şi la pedeapsa accesorie a interzicerii executării unor drepturi, iar în baza art. 81 şi art. 82 din Codul penal anterior, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit conform dispoziţiilor art. 82 din Codul penal anterior, pentru aceeaşi durată fiind suspendată şi executarea pedepsei accesorii. 89. Prin urmare, aplicabil în speţă este Codul penal anterior. Potrivit art. 86 din acesta, „Dacă condamnatul nu a săvârşit din nou o infracţiune înăuntrul termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în baza art. 83 şi 84, el este reabilitat de drept.“, iar art. 134 alin. 1 prevede că „Reabilitarea persoanei fizice are loc de drept în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârşit nicio altă infracţiune.“ Prin raportare la data când hotărârea judecătorească de condamnare a devenit definitivă, rezultă că la data numirii prin Hotărârea Parlamentului României nr. 17 din 26 iunie 2019 intervenise reabilitarea de drept a domnului Marian Neacşu. 90. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. c) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.c), al art. 27 alin. (1) şi al art. 28 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituţionalitate formulată de Grupul parlamentar al Partidului Uniunea Salvaţi România din Camera Deputaţilor şi constată că dispoziţiile Hotărârii Parlamentului României nr. 17/2019 pentru numirea unui vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, membru în Comitetul de reglementare al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 ianuarie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi OPINIE SEPARATĂ În dezacord cu soluţia pronunţată de Curtea Constituţională, formulăm prezenta opinie separată, considerând că sesizarea formulată de Grupul parlamentar al Partidului Uniunea Salvaţi România se impunea a fi admisă şi constatată neconstituţionalitatea Hotărârii Parlamentului României nr. 17/2019 pentru numirea unui vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), membru în Comitetul de reglementare al ANRE, hotărârea fiind contrară, neconformă prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţia României, pentru următoarele motive: • neîndeplinirea de către domnul Marian Neacşu - persoana numită în funcţia de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), membru în Comitetul de reglementare al ANRE - a condiţiilor prevăzute de art. 3 alin. (4) teza a doua (Conducerea ANRE) şi de art. 4 alin. (14) lit. c) pct. 2 (Comitetul de reglementare al ANRE) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 18 mai 2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 3 octombrie 2012, cu modificările şi completările ulterioare. 1. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie prevederile Hotărârii Parlamentului României nr. 17/2019 pentru numirea unui vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, membru în Comitetul de reglementare al ANRE, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 26 iunie 2019, având următorul cuprins: "ARTICOL UNIC Domnul Marian Neacşu se numeşte, până la data de 23 aprilie 2020, în funcţia de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, membru în Comitetul de reglementare al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, pe locul devenit vacant prin demisie a domnului Soreaţă Henorel Florin, în baza art. 4 alin. (14) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, cu modificările şi completările ulterioare, numit la data de 24 mai 2017, potrivit Hotărârii Parlamentului României nr. 40/2017." 2. Reglementând condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească candidaţii pentru a putea fi numiţi în funcţia de vicepreşedinte al ANRE şi de membru al Comitetului de reglementare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, cu modificările şi completările ulterioare, statuează următoarele: - potrivit art. 3 alin. (4) din actul normativ menţionat, „Preşedintele şi cei 2 vicepreşedinţi trebuie să fi absolvit studii superioare în domeniile tehnic, economic sau juridic, cu luarea în considerare la desemnare a titlurilor ştiinţifice, să aibă o vechime în muncă de minimum 10 ani, precum şi o experienţă în funcţii de conducere de cel puţin 5 ani în domeniul energiei electrice, termice, al gazelor naturale sau în domenii conexe.“; – conform art. 4 alin. (14) lit. c) pct. 2 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, calitatea de membru al Comitetului de reglementare încetează dacă „împotriva acestuia a fost pronunţată o condamnare penală cu pedeapsă privativă de libertate, rămasă definitivă“. 3. Cu privire la prima critică de neconstituţionalitate formulată în prezenta cauză, prin raportare la art. 3 alin. (4) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, constatăm că, la numirea domnului Marian Neacşu în calitate de vicepreşedinte al ANRE, Parlamentul nu a respectat condiţia legală privind necesitatea deţinerii de către candidat a unei „experienţe în funcţii de conducere de cel puţin 5 ani în domeniul energiei electrice, termice, al gazelor naturale sau în domenii conexe“, mai exact domnul Marian Neacşu nu a îndeplinit criteriul referitor la experienţa profesională cerută de lege. 4. Astfel, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei reprezintă o instituţie care funcţionează sub control parlamentar şi care a fost înfiinţată prin Legea nr. 160/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind modificarea şi completarea Legii energiei electrice nr. 13/2007 şi Legii gazelor nr. 351/2004. Această autoritate are ca obiect de activitate elaborarea, aprobarea şi monitorizarea aplicării ansamblului reglementărilor obligatorii la nivel naţional necesare funcţionării sectorului şi pieţei energiei electrice, termice şi a gazelor naturale în condiţii de eficienţă, concurenţă, transparenţă şi protecţie a consumatorilor, conform prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007. 5. Or, în considerarea importanţei deosebite a ANRE, a caracterului eminamente tehnic al atribuţiilor acestei instituţii şi a impactului economic şi social al deciziilor pe care aceasta le ia, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei a prevăzut o serie de condiţii stricte pe care candidaţii trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi numiţi în funcţia de vicepreşedinte al instituţiei şi de membru al Comitetului de reglementare. 6. Textul de lege menţionat mai sus, respectiv art. 3 alin. (4) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, reglementează o condiţie cu caracter obiectiv, cea a experienţei profesionale necesare pentru ca o persoană să aibă acces la funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte al ANRE, această cerinţă fiind structurată pe două criterii ce trebuie îndeplinite cumulativ: a) 5 ani în funcţii de conducere şi b) funcţiile de conducere să fie relevante, respectiv să fi fost exercitate în domeniile specifice, expres prevăzute de lege: domeniul energiei electrice, termice, al gazelor naturale sau în domenii conexe. 7. Examinând documentele transmise Curţii Constituţionale de către Parlament, constatăm că niciunul dintre acestea nu probează întrunirea de către domnul Neacşu Marian a condiţiei prevăzute de art. 3 alin. (4) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, respectiv cea a deţinerii de către candidat a unei „experienţe în funcţii de conducere de cel puţin 5 ani în domeniul energiei electrice, termice, al gazelor naturale sau în domenii conexe“. 8. Astfel, în calitate de deputat în Parlamentul României, domnul Marian Neacşu a avut funcţiile de vicepreşedinte al Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare a Camerei Deputaţilor (în perioada septembrie 2014-decembrie 2016, mai exact 2 ani şi 3 luni), de vicelider (în perioada aprilie 2010-septembrie 2012, mai exact 2 ani şi 6 luni) şi lider grup parlamentar (în perioada septembrie 2012-februarie 2016, mai exact 3 ani şi 6 luni), iar în perioada 2017-2019 a deţinut funcţiile de consilier onorific al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi de consilier onorific al prim-ministrului Guvernului României. Totodată, domnul Marian Neacşu a fost chestor al Camerei Deputaţilor - membru în Biroul permanent (în perioada februarie 2016-decembrie 2016) şi vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor - membru în Biroul permanent (în perioada octombrie 2014-februarie 2015). Toate aceste funcţii, respectiv demnităţi deţinute în Parlamentul României de domnul Marian Neacşu nu au fost însă de natură să susţină întrunirea condiţiei legale constând în deţinerea unei experienţe profesionale în funcţii de conducere de cel puţin 5 ani în domeniul energiei electrice, termice, al gazelor naturale sau în domenii conexe, textul legal circumstanţiind foarte precis şi restrictiv domeniile de activitate cerute pentru ocuparea funcţiei de vicepreşedinte al ANRE, în considerarea specificului acestei autorităţi. 9. De asemenea, activităţile desfăşurate de domnul Marian Neacşu în perioada martie 2006-decembrie 2008 (respectiv 2 ani şi 10 luni) în calitate de director general al S.C. EuroPro Invest - S.R.L., în domeniul conex al reciclării regenerabile şi al aplicării politicilor de mediu, nu au reprezentat, de asemenea, dobândirea unei experienţe profesionale relevante din perspectiva condiţionărilor impuse de art. 3 alin. (4) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007. 10. De altfel, Curtea Constituţională a mai analizat în jurisprudenţa sa o cauză în care a avut de stabilit dacă activităţile profesionale desfăşurate în funcţiile/demnităţile de judecător, procuror, cadru didactic, avocat, primar general al Bucureştiului, prim-ministru al României sau senator pot reprezenta experienţă profesională în domeniul financiar, al instituţiilor de credit şi/sau al instituţiilor financiare nebancare, în sensul dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. a^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, cu modificările şi completările ulterioare. Prin Decizia nr. 251 din 30 aprilie 2014, în paragraful 27, Curtea a reţinut că simpla deţinere a unor funcţii sau înalte demnităţi precum cele enumerate nu răspunde exigenţei stabilite de lege pentru demonstrarea vechimii într-un anumit domeniu de specialitate. 11. Cu privire la cea de-a doua critică de neconstituţionalitate constând în încălcarea prevederilor art. 4 alin. (14) lit. c) pct. 2 din ordonanţa de urgenţă a Guvernului, conform cărora calitatea de membru al Comitetului de reglementare încetează dacă împotriva acestuia a fost pronunţată o condamnare cu pedeapsă privativă de libertate, rămasă definitivă, constatăm că şi aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: 12. Dispoziţia legală instituie, în mod indirect, şi o interdicţie a numirii în funcţie a candidaţilor care au fost condamnaţi definitiv la pedepse privative de libertate. Totodată, textul de lege nu circumstanţiază în funcţie de faptă ori de momentul pronunţării condamnării definitive, astfel că mandatul membrului Comitetului de reglementare va înceta chiar dacă infracţiunea săvârşită nu este comisă în legătură cu atribuţiile de serviciu şi indiferent de momentul pronunţării condamnării. 13. Din actele dosarului rezultă că domnul Marian Neacşu a fost condamnat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, prin Decizia penală nr. 42 din data de 22 februarie 2016 (în Dosarul cu nr. 4.482/1/2015), la o pedeapsă de 6 luni de închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Deci, la momentul numirii în funcţia de vicepreşedinte al ANRE şi membru în Comitetul de reglementare al ANRE, domnul Marian Neacşu avea o condamnare la o pedeapsă cu închisoare. Chiar dacă pedeapsa de 6 luni închisoare pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost cu suspendarea condiţionată a executării, această măsură de individualizare judiciară a pedepsei - suspendarea condiţionată - nu modifică caracterul privativ de libertate al pedepsei închisorii. 14. În acest sens, cu privire la conţinutul noţiunii de pedeapsă privativă de libertate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în Decizia nr. 18/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 29 iunie 2015, aplicabilă mutatis mutandis şi în cauza de faţă, a stabilit următoarele: "Conform dispoziţiilor art. 81 alin. 1 lit. a) din Codul penal din 1969, se observă că suspendarea condiţionată se poate dispune atât atunci când pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani, cât şi atunci când pedeapsa aplicată este amenda. Or, este evident faptul că măsura de individualizare judiciară a pedepsei nu modifică nici caracterul privativ de libertate al pedepsei închisorii, după cum nu modifică nici caracterul de pedeapsă neprivativă de libertate al pedepsei amenzii." În consecinţă, suspendarea condiţionată a executării pedepsei, ca măsură de individualizare judiciară a pedepsei, nu are ca efect modificarea calificării (naturii) juridice a pedepsei închisorii, în sensul înlăturării caracterului său privativ de libertate, ci are doar ca efect provizoriu neexecutarea pedepsei privative de libertate pe perioada termenului de încercare, stabilit conform art. 82 din Codul penal anterior. 15. Pe de altă parte, trebuie avută în vedere şi raţiunea unei astfel de reglementări, şi anume asigurarea integrităţii persoanei care ocupă funcţia de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), membru în Comitetul de reglementare al ANRE, nevoia de a asigura protecţia prestigiului unei astfel de funcţii. Or, săvârşirea unei fapte penale pentru care a existat o condamnare definitivă plasează prin ea însăşi persoana în cauză în afara cadrului legal de exercitare a funcţiei, descalificând-o pe aceasta din punct de vedere legal şi moral pentru ocuparea unei astfel de demnităţi (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 536 din 6 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 21 septembrie 2016, Decizia nr. 654 din 8 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 26 ianuarie 2017). Tot astfel, prezumţia de bună-credinţă şi de loialitate în exercitarea unei asemenea demnităţi publice a fost practic desfiinţată ca efect al hotărârii de condamnare, aşa încât, indiferent dacă o astfel de persoană a fost reabilitată, nu i se mai poate încredinţa exerciţiul autorităţii publice. Conceptul „statului de drept“ consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituţie presupune capacitatea statului de a crea mijloacele pentru a spori încrederea cetăţenilor în instituţiile şi autorităţile publice. Aceasta presupune obligaţia statului de a impune standarde etice şi profesionale în special celor chemaţi să îndeplinească activităţi ori servicii de interes public şi, cu atât mai mult, celor care înfăptuiesc acte de autoritate publică. 16. Din cele expuse mai sus rezultă că dl Marian Neacşu a fost numit vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, membru în Comitetul de reglementare al ANRE: - cu încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, care stabilesc inter alia că „cei doi vicepreşedinţi trebuie (...) să aibă o vechime în muncă de minimum 10 ani şi o experienţă de cel puţin 5 ani în domeniul energiei electrice, termice, al gazelor naturale sau în domenii conexe“; – şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (14) lit. c) pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, care stabilesc că mandatul membrului Comitetului de reglementare încetează când „împotriva acestuia a fost pronunţată o condamnare penală cu pedeapsă privativă de libertate, rămasă definitivă“. 17. Prevederile constituţionale invocate de autorul sesizării în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate au fost cele ale art. 1 alin. (3), potrivit cărora „România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate“, şi ale art. 1 alin. (5): „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.“ 18. Întrucât cele două cauze de nelegalitate menţionate anterior prezintă relevanţă constituţională din perspectiva exigenţelor de ordin substanţial şi procedural impuse de prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie privind statul de drept şi obligaţia de respectare a legii, acestea se convertesc într-o veritabilă cauză de neconstituţionalitate, ce ar fi impus admiterea sesizării formulate şi constatarea neconstituţionalităţii Hotărârii Parlamentului României nr. 17/2019 în ceea ce priveşte numirea domnului Marian Neacşu în funcţia de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) şi de membru în Comitetul de reglementare al ANRE. 19. Edificatoare în acest sens sunt şi considerentele din paragraful 21 al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 251/2014, pe deplin aplicabile şi în cauza de faţă: "Astfel fiind, critica de neconstituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, referitoare la obligaţia de respectare a legilor, nu are caracter formal, ci este clar fundamentată, prin trimiterea la un text de lege care reglementează o condiţie cu caracter obiectiv. În consecinţă, nu subzistă cauza de inadmisibilitate identificată de Curtea Constituţională în precedent, instanţa de contencios constituţional fiind competentă să se pronunţe, din perspectiva criticilor de neconstituţionalitate formulate, asupra faptului dacă Hotărârea Parlamentului României nr. 14/2014 respectă principiul constituţional referitor la statul de drept şi obligaţia de respectare a legilor. Acceptarea tezei contrare, cu consecinţa excluderii de la exercitarea controlului de constituţionalitate a hotărârilor Parlamentului României date cu încălcarea dispoziţiilor exprese ale legii, ar avea drept consecinţă plasarea organului reprezentativ suprem al poporului român - Parlamentul, deasupra legii, şi acceptarea ideii că tocmai autoritatea legitimată constituţional să adopte legile le poate încălca fără a putea fi în vreun fel sancţionată. Or, într-un stat de drept, nimeni nu este mai presus de lege." Pentru toate aceste motive, considerăm că sesizarea formulată de Grupul parlamentar al Partidului Uniunea Salvaţi România se impunea a fi admisă şi constatată neconstituţionalitatea Hotărârii Parlamentului României nr. 17/2019 pentru numirea unui vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), membru în Comitetul de reglementare al ANRE, hotărârea fiind contrară, neconformă prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţia României, pentru: • neîndeplinirea de către domnul Marian Neacşu - persoana numită în funcţia de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), membru în Comitetul de reglementare al ANRE - a condiţiilor prevăzute de art. 3 alin. (4) teza a doua (Conducerea ANRE) şi de art. 4 alin. (14) lit. c) pct. 2 (Comitetul de reglementare al ANRE) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 18 mai 2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 3 octombrie 2012, cu modificările şi completările ulterioare. Judecători, dr. Livia Stanciu prof. univ. dr. Elena-Simina Tănăsescu Daniel Marius Morar ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
