Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de George Ciolacoff în Dosarul nr. 33.519/299/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 55D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul se află la al doilea termen de judecată, fiind amânat din data de 4 martie 2021, pentru refacerea procedurii de citare. De asemenea, menţionează că partea Domniţa Emanuela Iscru a depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate şi judecarea cauzei în lipsă. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate şi menţinerea jurisprudenţei în materie, nefiind elemente noi care să determine schimbarea acesteia. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Decizia civilă nr. 3801A din 17 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 33.519/299/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de George Ciolacoff într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui apel formulat împotriva unei sentinţe prin care s-a respins contestaţia la executare a debitorului pentru plata pensiei de întreţinere. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţia legală criticată nu oferă posibilitatea judecătorului să analizeze probe din care să rezulte dacă, anterior emiterii titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească definitivă, a fost îndeplinită obligaţia cuprinsă în titlu. Mai mult decât atât, potrivit dispoziţiei legale criticate, debitorul care şi-a îndeplinit obligaţia anterior emiterii titlului executoriu nu se poate apăra pe cale contestaţiei la executare prin invocarea de apărări de fond referitoare la existenţa, întinderea şi valabilitatea creanţei cuprinse în hotărâre. Această situaţie determină neconstituţionalitatea dispoziţiei legale criticate, având în vedere şi faptul că în ipoteza reglementată de alin. (2) al art. 713 din Codul de procedură civilă pot fi invocate în contestaţia la executare şi motive de fapt şi de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească, judecătorul putând analiza însuşi dreptul pretins de parte. 7. Se mai arată că în situaţia în care, anterior pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, debitorul şi-a îndeplinit obligaţia cuprinsă în titlul executoriu şi pentru care s-a dispus începerea executării silite, dispoziţiile art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă vin în contradicţie şi cu cele cuprinse în art. 622 şi 663 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora executarea silită poate începe doar dacă debitorul nu execută de bună voie obligaţia stabilită în titlul executoriu, iar creanţa pusă în executare în cadrul procedurii de executare silită trebuie să se caracterizeze prin certitudine, lichiditate şi exigibilitate, aceste condiţii făcând obiectul verificării în cadrul procedurii de încuviinţare a executării silite. 8. Or, în ipoteza dispoziţiilor art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă este imposibilă apărarea debitorului în sensul dovedirii că obligaţia de plată pentru perioada stabilită în titlul executoriu a fost deja executată, ceea ce conduce la neconstituţionalitatea textului legal criticat care, astfel, nu îşi mai atinge scopul în vederea căruia a fost edictat. 9. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, contrar prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(1) Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.“ 14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept şi alin. (5), potrivit căruia „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie“, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie şi ale art. 124 alin. (1) şi (2) privind înfăptuirea justiţiei. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură care stabilesc condiţiile de admisibilitate a contestaţiei la executare, fiind edictate de legiuitor în virtutea mandatului său constituţional conferit de art. 126 din Legea fundamentală. Soluţia prevăzută de textul criticat are drept fundament însăşi natura juridică a contestaţiei la executare, ca mijloc procedural deschis contra măsurilor de executare nelegale, astfel încât acela care recurge la acest mijloc procedural nu poate invoca decât vicii şi neregularităţi ale actelor de executare. 16. În cadrul soluţionării contestaţiei la executare, instanţa judecătorească nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei şi care sunt de natură să repună în discuţie hotărâri care emană de la organe cu activitate jurisdicţională, în faţa cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părţile având posibilitatea, cu acel prilej, să invoce apărările de fond necesare. Prin urmare, pe această cale nu pot fi invocate apărări de fond, de natură să repună în discuţie fondul pricinii, întrucât acestea trebuiau formulate cu prilejul soluţionării cauzei, în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă. Admiterea unei soluţii contrare ar fi de natură să aducă atingere autorităţii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil. 17. Stabilirea unei asemenea condiţii de admisibilitate a contestaţiei la executare, respectiv imposibilitatea invocării motivelor de drept şi de fapt care ar fi putut fi invocate în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac atunci când titlul executoriu este o hotărâre judecătorească sau arbitrală, nu este de natură să îngrădească accesul liber la justiţie, de vreme ce partea interesată a avut posibilitatea să îşi formuleze apărările cu ocazia soluţionării fondului cauzei sau a exercitării căilor de atac prevăzute de lege. În acest caz, accesul părţilor la un proces echitabil a fost, în mod evident, asigurat. Neexercitarea unui drept în condiţiile şi termenele stabilite de lege nu poate justifica analiza motivelor de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, pe calea contestaţiei la executare. Hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu a fost pronunţată în urma unui proces ce s-a desfăşurat cu respectarea tuturor garanţiilor privind dreptul la un proces echitabil, inclusiv exercitarea dreptului la apărare, putând fi supusă căilor de atac stabilite de lege. 18. Accesul liber la justiţie, ca, de altfel, orice drept fundamental, consacrat ca atare de Constituţie, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credinţă, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor, în egală măsură ocrotite, ale celorlalte subiecte de drept. Astfel, stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanţă cu exigenţele generale proprii unui stat de drept (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 454 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 23 decembrie 2003). 19. De asemenea, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, nu poate fi reţinută încălcarea art. 16 din Constituţie. 20. În fine, având în vedere că înfăptuirea justiţiei, în numele legii, are semnificaţia că actul de justiţie izvorăşte din normele legale, iar forţa lui executorie derivă tot din lege, hotărârea judecătorească desemnând tocmai rezultatul activităţii judiciare, opţiunea legiuitorului exprimată prin dispoziţiile art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu relevă nicio încălcare a prevederilor art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie (referitor la înfăptuirea justiţiei în numele legii, a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 972 din 21 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2012). 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de George Ciolacoff în Dosarul nr. 33.519/299/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 8 aprilie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
