Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 238 din 29 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi a ordonanţei de urgenţă a Guvernului, în integralitatea sa

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 238 din 29 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi a ordonanţei de urgenţă a Guvernului, în integralitatea sa

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 950 din 14 octombrie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina             │-                 │
│Popescu-Marin      │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Daniel Dorel Fagi în Dosarul nr. 2.949/296/2020 al Judecătoriei Satu Mare - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.504D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 430 din 4 iulie 2019.
    CURTEA,
     având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 21 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.949/296/2020, Judecătoria Satu Mare - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Daniel Dorel Fagi într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece suspendarea exercitării dreptului de a conduce orice autoturisme pe drumurile publice, pe o perioadă de 90 de zile, reprezintă o restrângere a unui drept, iar, potrivit art. 53 alin. (1) din Constituţie, restrângerea exercitării unui drept se poate face numai prin lege, nu şi printr-o ordonanţă de urgenţă a Guvernului. De asemenea, la momentul adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu a fost motivată şi nici justificată situaţia extraordinară sau urgenţa care să îndreptăţească Guvernul să adopte ordonanţa criticată, deşi acestuia îi revenea aceasta obligaţie, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituţie. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, însă, potrivit dispoziţiilor art. 134 alin. (1) teza întâi din acest act normativ, a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2003, ceea ce înseamnă că, în realitate, nu a existat niciun fel de urgenţă şi nicio situaţie extraordinară care să facă imposibilă amânarea şi adoptarea unei legi.
    6. De asemenea, adoptarea în regim de urgenţă a unor norme care limitează sau restrâng dreptul de a conduce şi lipsa motivării situaţiei extraordinare care a determinat adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 echivalează cu intruziunea nejustificată şi nefondată a executivului în atributele legislativului, contrar art. 1 alin. (3), (4) şi (5) din Constituţie.
    7. Autorul excepţiei mai susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 încalcă dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece prevede o serie de măsuri restrictive de drepturi, respectiv suspendarea dreptului de a conduce şi anularea acestui drept, de natură să afecteze drepturile persoanelor privind deplasarea sau dreptul la muncă. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt evocate o serie de considerente reţinute în jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
    8. Judecătoria Satu Mare - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că nu sunt încălcate dispoziţiile art. 53 din Constituţie, având în vedere atât natura actului normativ prin care a fost instituită norma contestată, natura dreptului a cărui restrângere a fost instituită, cât şi condiţiile în care această restrângere intervine. Din interpretarea strictă a textului constituţional rezultă că este permisă restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor fundamentale fie prin lege, fie prin alt act juridic cu forţă egală cu cea a legii, adică prin ordonanţă. În cazul în care s-ar fi dorit excluderea altor acte normative cu rang egal cu cel al legii, s-ar fi prevăzut în mod expres că restrângerile se pot realiza doar prin intermediul legilor organice. Mai mult decât atât, dreptul reclamat ca fiind afectat de dispoziţia legală contestată nu face parte dintre cele care, potrivit art. 115 alin. (6) din Constituţie, nu pot face obiectul reglementărilor instituite prin intermediul ordonanţelor de urgenţă. Chiar dacă petentul asimilează dreptul de a conduce atât cu dreptul persoanelor la liberă circulaţie, cât şi cu dreptul la muncă, o astfel de interpretare este mult prea extensivă. Dreptul afectat nu este un drept recunoscut automat oricărui cetăţean prin Constituţie, ci face parte din categoria drepturilor pe care cetăţeanul le poate obţine şi exercita doar în cazurile şi cu îndeplinirea unor criterii delimitate, în cazul de faţă, prin normele incidente în materie rutieră. Prin urmare, acest drept poate fi supus unor modificări sau restrângeri justificate de situaţii sociale ori economice care survin, fără ca aceste modificări să îndeplinească acelaşi grad de exigenţă ca modificările sau restrângerile unor drepturi fundamentale. Totodată, prin dispoziţia legală criticată nu s-a instituit o restrângere a dreptului de a conduce autovehicule care să intervină în mod automat, ci ca sancţiune ce se aplică drept urmare a nesocotirii unor norme care reglementează regimul circulaţiei pe drumurile publice. Regula este, totodată, urmată de caracterul suspensiv de executare pe care formularea unei plângeri contravenţionale o are asupra măsurii complementare. Referitor la susţinerea privind încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, prin raportare la momentul la care actul normativ ale cărui dispoziţii au fost contestate prin prezenta excepţie a fost adoptat, se observă că la acel moment erau incidente dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuită şi care nu implicau existenţa unei motivări asupra caracterului urgent care să determine adoptarea unei ordonanţe de urgenţă. Prin urmare, câtă vreme, la momentul revizuirii Legii fundamentale, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 era deja în vigoare, acesteia nu i se mai impunea respectarea exigenţelor de adoptare prevăzute la art. 115 alin. (4) din Constituţia revizuită.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 102 alin. (3) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (...).“
    13. Din analiza considerentelor încheierii de sesizare şi a notelor scrise ale autorului excepţiei, Curtea observă că acesta formulează şi critici de neconstituţionalitate extrinsecă privind Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în integralitatea sa. În consecinţă, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 102 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi ordonanţa de urgenţă a Guvernului, în integralitatea sa.
    14. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind statul român, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale şi art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile adoptării ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului şi limitele acestora.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, iar Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 430 din 4 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 9 octombrie 2019, Decizia nr. 228 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 10 iunie 2014, Decizia nr. 1.428 din 25 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 16 decembrie 2011, Decizia nr. 1.217 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 7 noiembrie 2011, Decizia nr. 342 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 4 mai 2011, Decizia nr. 1.444 din 4 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 4 ianuarie 2011, Decizia nr. 1.065 din 16 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 686 din 11 octombrie 2010, Decizia nr. 426 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 21 mai 2010, Decizia nr. 223 din 9 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 6 mai 2010, Decizia nr. 494 din 2 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, Decizia nr. 575 din 19 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 1 noiembrie 2006, sau Decizia nr. 245 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005).
    16. Referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă formulate cu privire la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în integralitatea sa, Curtea a constatat netemeinicia acestora, reţinând că analiza susţinerilor referitoare la respectarea exigenţelor constituţionale privind adoptarea ordonanţei de urgenţă trebuie făcută în lumina prevederilor constituţionale în vigoare la data adoptării ordonanţei de urgenţă. Curtea a mai observat că, din expunerea de motive la proiectul de lege pentru aprobarea ordonanţei criticate, rezultă îndeplinirea dublei condiţii prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuită, şi anume existenţa cazului excepţional şi a urgenţei. Concluzia se desprinde din precizările făcute de Guvern în sensul că „amplificarea continuă a fenomenului infracţional, care a căpătat un caracter tot mai dinamic şi mai complex, a reclamat soluţii viabile de contracarare, concretizate în acest proiect de act normativ, pe de o parte, prin înăsprirea sancţiunilor penale, iar pe de altă parte, prin incriminarea ca infracţiuni a unor noi fapte“. Totodată, promovarea unui proiect de act normativ asupra regimului circulaţiei pe drumurile publice sub forma unei ordonanţe de urgenţă „a fost determinată de necesitatea reglementării pe baze noi şi în acord cu noile reglementări europene, în cel mai scurt timp, a relaţiilor sociale dintr-un domeniu foarte important pentru societatea românească, prelungirea procedurii legislative având consecinţe nedorite, uneori dramatice, vizibile pe toate drumurile ţării. Promovarea în regim de urgenţă este determinată, nu în ultimul rând, şi de necesitatea îndeplinirii, la termenele convenite, a angajamentelor asumate de România în procesul de armonizare a legislaţiei româneşti cu aquis-ul comunitar“.
    17. Cât priveşte susţinerea referitoare la necesitatea motivării urgenţei în cuprinsul ordonanţei, dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuită, la care se raportează şi în prezenta cauză controlul de constituţionalitate, nu obligau la aceasta, astfel cum stabilesc în prezent prevederile art. 115 din Constituţia României, republicată.
    18. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, instanţa de contencios constituţional a reţinut că, în cazul săvârşirii unor contravenţii la regulile de circulaţie rutieră, reglementarea printr-o normă juridică de rang primar a uneia sau a mai multor sancţiuni complementare pe lângă sancţiunea principală - amenda - nu este de natură să încalce prevederile constituţionale invocate, aceste sancţiuni având drept scop înlăturarea stării de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise.
    19. Astfel, referitor la invocarea încălcării dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea a observat că norma constituţională evocată se referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Constituţie, iar prevederile legale criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere.
    20. Curtea a precizat că dreptul de a conduce autovehicule nu face parte din categoria drepturilor prevăzute de Constituţie. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că textul art. 53 din Constituţie stabileşte condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Acesta are în vedere însă drepturile şi libertăţile fundamentale înscrise în capitolul II al titlului II din Constituţie, nu şi alte drepturi (a se vedea, Decizia nr. 503 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 17 ianuarie 2005). În aceste condiţii, invocarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie care se referă la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale şi ale art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală care stabilesc că ordonanţele de urgenţă nu pot afecta drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie nu are relevanţă în cauză.
    21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional antereferită îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în prezenta cauză.
    22. Distinct de acestea, referitor la criticile de neconstituţionalitate formulate prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie, Curtea reţine, în acord cu jurisprudenţa sa, că, pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului, Constituţia, în art. 115 (art. 114 din Constituţia, nerevizuită), consacră delegarea legislativă, în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanţe simple sau ordonanţe de urgenţă. Astfel, transferul unor atribuţii legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voinţă al Parlamentului ori pe cale constituţională, în situaţii extraordinare şi numai sub control parlamentar.
    23. În consecinţă, reţinând că prin adoptarea actului normativ criticat Guvernul a acţionat în limitele competenţei sale constituţionale de a adopta ordonanţe de urgenţă, fără a se substitui Parlamentului în exercitarea rolului său de „unică autoritate legiuitoare“, Curtea constată că principiul fundamental al separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale nu este încălcat.
    24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Daniel Dorel Fagi în Dosarul nr. 2.949/296/2020 al Judecătoriei Satu Mare - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 102 alin. (3) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ordonanţa de urgenţă a Guvernului, în integralitatea sa, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Satu Mare - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 29 aprilie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,

                    semnează
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Simina Popescu-Marin

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 238 din 29 aprilie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"