Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 236 din 29 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. jj) şi ale art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 236 din 29 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. jj) şi ale art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 956 din 16 octombrie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina             │-                 │
│Popescu-Marin      │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. jj) şi ale art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepţie ridicată de Mircea Constantinescu în Dosarul nr. 5.350/63/2020* al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.232D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.302D/2021, nr. 1.321D/2021, nr. 1.508D/2021 şi nr. 1.893D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale, excepţie ridicată de Marian Iulian Bunea, Florin Daniel Pelisanu şi Gheorghe Severian Berbece în Dosarul nr. 30.316/3/2019* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, şi de Dan Florin Miclea, Petru Sortan şi, respectiv, Tiberiu-Ioan Zoaizon în dosarele nr. 2.468/97/2020*, nr. 2.469/97/2020*, şi, respectiv, nr. 3.272/97/2020* ale Tribunalului Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
    6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.302D/2021, nr. 1.321D/2021, nr. 1.508D/2021 şi nr. 1.893D/2021 la Dosarul nr. 1.232D/2021, care a fost primul înregistrat.
    7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu instituie discriminarea funcţionarilor publici în raport cu alte categorii de angajaţi, nefiind vorba de situaţii juridice identice. Prevederile legale criticate se aplică în mod egal tuturor destinatarilor normelor, fără a îngrădi dreptul părţilor interesate de a se adresa unei instanţe judecătoreşti independente şi imparţiale şi de a beneficia de garanţiile care condiţionează dreptul la un proces echitabil. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 807 din 7 decembrie 2021.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    8. Prin Sentinţa nr. 571 din 17 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 5.350/63/2020*, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 536 şi ale art. 5 lit. jj) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Excepţia a fost ridicată de Mircea Constantinescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii privind calcularea unor drepturi salariale.
    9. Prin Încheierea din 23 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 30.316/3/2019*, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, ale art. 536 şi ale art. 5 lit. jj) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ“. Excepţia a fost ridicată de Marian Iulian Bunea, Florin Daniel Pelisanu şi Gheorghe Severian Berbece într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui litigiu privind funcţionarii publici.
    10. Prin Încheierea din 25 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.468/97/2020*, prin Încheierea din 5 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.469/97/2020*, şi prin Încheierea din 28 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 3.272/97/2020*, Tribunalul Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 536 şi ale art. 5 lit. jj) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019. Excepţia a fost ridicată de Dan Florin Miclea, Petru Sortan şi Tiberiu-Ioan Zoaizon în cauze având ca obiect soluţionarea unui litigiu privind funcţionarii publici.
    11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate afectează egalitatea în drepturi şi accesul liber la justiţie al funcţionarilor publici, deoarece creează un regim juridic care defavorizează funcţionarii publici, aflaţi într-un raport de serviciu, în comparaţie cu salariaţii, aflaţi într-un raport juridic de muncă, în ceea ce priveşte instanţa competentă să soluţioneze cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public.
    12. Astfel, se susţine că prevederile art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 încalcă principiul egalităţii de tratament juridic în exercitarea dreptului de acces la justiţie, prin faptul că supun unui regim juridic diferenţiat nejustificat categoria dezavantajată a angajaţilor funcţionari publici care introduc la instanţe acţiuni pentru protecţia unor drepturi de natura salariului, prin comparaţie cu categoria favorizată a salariaţilor care nu sunt funcţionari publici, aflaţi într-un raport de muncă litigios şi care sunt trataţi mai favorabil de către legiuitor atunci când introduc acţiuni cu acelaşi obiect la instanţele de judecată, în ceea ce priveşte: instanţa ce are competenţa materială, funcţională şi teritorială; compunerea instanţei de judecată; punerea în întârziere a angajatorului debitor (procedura plângerii prealabile); termenele de judecată; inversarea sarcinii probei la angajator şi obligaţia angajatorului, instituţie publică, de a depune toate probele necesare până la primul termen de judecată, calea de atac. Astfel, în timp ce salariaţii care nu sunt funcţionari publici beneficiază de accesul la o instanţă specializată în litigii de muncă, funcţionarilor publici, având conflicte de aceeaşi natură, li se refuză nejustificat şi discriminatoriu, în baza art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, accesul la o instanţă specializată în litigii de muncă, fiind supuşi judecăţii unor complete nespecializate, de contencios administrativ. În timp ce la judecarea conflictelor de muncă ale angajaţilor care nu sunt funcţionari publici nu li se cere să parcurgă procedura plângerii prealabile (să pună în întârziere pe angajatorul debitor), funcţionarilor publici li se condiţionează, în temeiul art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 (fost art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici), admisibilitatea acţiunii de efectuare a plângerii prealabile. În timp ce angajaţii care nu sunt funcţionari publici beneficiază la judecarea conflictului de muncă de principiul inversării sarcinii probei, funcţionarilor publici, în acelaşi tip de litigii, în mod nejustificat şi discriminatoriu, nu le este recunoscut dreptul la inversarea sarcinii probei, principiu recunoscut de art. 272 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. În timp ce angajaţii care nu sunt funcţionari publici au dreptul la calea de atac a apelului, într-un litigiu de muncă, funcţionarilor publici, în conflictele lor de muncă, instanţele le refuză calea de atac a apelului. În susţinerea criticilor sunt invocate dispoziţiile Legii dialogului social nr. 62/2011 şi aspecte din jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (spre exemplu, Decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008, Decizia nr. 11 din 11 mai 2015, Decizia nr. 9 din 29 mai 2017, paragraful 41, Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016, paragraful 13), a Curţii Constituţionale (spre exemplu, Decizia nr. 1.353 din 10 decembrie 2008), precum şi din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene privind interzicerea discriminării.
    13. De asemenea, se susţine că art. 5 lit. jj) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 instituie o definiţie evazivă a „regimului de putere publică“ şi încalcă prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) şi ale art. 115 alin. (6) din Constituţie, precum şi principiul egalităţii de tratament juridic în exercitarea dreptului de acces neîngrădit la justiţie, în măsura în care se interpretează în sensul că actele individuale de salarizare ale funcţionarilor publici sunt acte emise în regim de putere publică. În acest înţeles, art. 5 lit. jj) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 îngrădeşte în mod discriminatoriu exercitarea dreptului de acces la justiţie al funcţionarului public, afectând regimul juridic al funcţionarului public. Se încalcă şi principiul nediscriminării în exercitarea dreptului de acces la justiţie, comparativ cu angajaţii care nu sunt funcţionari publici şi care beneficiază de un regim juridic procesual mai favorabil, la soluţionarea conflictelor de muncă privind drepturi salariale nerecunoscute sau neacordate de angajator. De asemenea, se creează un regim juridic procesual privilegiat nejustificat pentru angajatorul instituţie publică, comparativ cu angajatorul de drept privat.
    14. Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Norma vizată are în vedere aspectele ce particularizează raportul de serviciu al funcţionarului public faţă de raportul de muncă al salariatului şi faptul că funcţionarul public este purtător al puterii publice, pe care o exercită în limitele funcţiei sale. Dispoziţiile art. 536 din Codul administrativ au ca obiect de reglementare exclusiv aspectul competenţei materiale de soluţionare a litigiilor rezultate din raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, fără să facă trimitere la procedura şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 nu conţine dispoziţii speciale, derogatorii de la prevederile Codului muncii şi ale Legii nr. 62/2011 sub aspectul condiţiilor şi termenelor în care funcţionarii publici pot sesiza cu acţiuni directe instanţele de contencios administrativ pentru a obţine obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale, iar completarea, în această privinţă, cu dispoziţiile art. 171 alin. (1) şi art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, care prevăd posibilitatea formulării acţiunilor directe într-un termen de prescripţie de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, nu este incompatibilă cu specificul raporturilor juridice de muncă ale funcţionarilor publici.
    15. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile art. 536 din Codul administrativ sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 16 şi 21 din Constituţie, neexistând un regim discriminatoriu între funcţionarii publici, guvernaţi de Codul administrativ, şi personalul contractual, guvernat de Codul muncii, legiuitorul având libertatea de apreciere de a stabili un regim juridic diferit între cele două categorii de salariaţi. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 5 lit. jj) din Codul administrativ, instanţa judecătorească apreciază că nu este încălcat principiul egalităţii de tratament juridic în exercitarea dreptului de acces la justiţie.
    16. Tribunalul Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    18. Guvernul, în Dosarul nr. 1.302D/2021, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Motivul pentru care legiuitorul a stabilit, ca regulă, că, pentru cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, competenţa aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, a fost acela că litigiile având ca obiect astfel de raporturi au un anumit grad de dificultate, dat fiind statutul special al funcţionarilor publici cu statut special şi reglementările aplicabile cu privire la cariera profesională. Poliţistul reprezintă un funcţionar public cu statut special, statutul poliţistului având elemente derogatorii de la dispoziţiile generale care reglementează raporturile de muncă. Acest statut se stabileşte prin lege organică potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. Astfel, prevederile legale criticate dau expresie dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.
    19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare şi notele scrise ale autorilor excepţiei, îl constituie prevederile art. 5 lit. jj) şi ale art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019.
    22. Curtea observă că, în Dosarul nr. 1.302D/2021, instanţa judecătorească, prin dispozitivul Încheierii din 23 martie 2021 pronunţate în Dosarul nr. 30.316/3/2019* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 5 lit. j) şi ale art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 şi a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2008“. Însă, din examinarea considerentelor actului de sesizare şi a notelor scrise ale autorilor excepţiei, Curtea observă că, în realitate, sunt vizate dispoziţiile art. 5 lit. jj) şi ale art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, instanţa judecătorească exprimându-şi opinia doar cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale. În consecinţă, aceste dispoziţii legale urmează a fi reţinute ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate în prezenta cauză.
    23. Prevederile legale criticate au următorul cuprins:
    - Art. 5 lit. jj):
    "regimul de putere publică - ansamblul prerogativelor şi constrângerilor prevăzute de lege în vederea exercitării atribuţiilor autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice şi care le conferă posibilitatea de a se impune cu forţă juridică obligatorie în raporturile lor cu persoane fizice sau juridice, pentru apărarea interesului public;"

    – Art. 536:
    "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."

    24. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie,art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici şi art. 115 alin. (6) privind limitele ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului.
    25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 5 lit. jj) şi ale art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare, iar Curtea Constituţională a respins excepţiile de neconstituţionalitate (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 807 din 7 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 4 februarie 2022, Decizia nr. 576 din 22 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 7 aprilie 2023, sau Decizia nr. 10 din 30 ianuarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 14 iunie 2024).
    26. Curtea a constatat, în esenţă, că dispoziţiile art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 nu cuprind norme contrare principiului egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 din Constituţie. Statutul special al funcţionarilor publici le conferă acestora anumite avantaje şi garanţii faţă de personalul contractual, cum ar fi, de exemplu, stabilitatea în funcţie, ceea ce justifică un tratament juridic diferit în ceea ce priveşte instanţa competentă să soluţioneze litigiile ivite în legătură cu raporturile de serviciu ale acestora, fără a se putea susţine, aşadar, încălcarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor.
    27. Totodată, astfel cum a reţinut Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, principiul egalităţii nu presupune uniformitate, ci, dimpotrivă, situaţiile obiectiv diferite justifică şi chiar impun instituirea unui tratament juridic diferenţiat. Or, funcţionarii publici se află într-o situaţie juridică distinctă de cea a personalului angajat în baza unui contract individual de muncă, ceea ce justifică instituirea unui tratament juridic diferit, compatibil cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie.
    28. Stabilind instanţa competentă să soluţioneze litigiile având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, textul de lege supus controlului de constituţionalitate transpune dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, şi dispune, totodată, chiar în sensul asigurării accesului liber la justiţie, şi nu al îngrădirii acestui drept. În consecinţă, dispoziţiile art. 21 din Constituţie nu sunt sub niciun aspect încălcate.
    29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în cauza de faţă.
    30. Referitor la dispoziţiile art. 5 lit. jj) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, care stabilesc definiţia expresiei „regimul de putere publică“, Curtea a observat că susţinerile autorilor excepţiei, similar celor formulate în prezenta cauză, se subsumează exclusiv unor aspecte referitoare la interpretarea acestor dispoziţii legale şi la aplicarea „regimului de putere publică“ în cazul actelor individuale de salarizare ale funcţionarilor publici (a se vedea Decizia nr. 576 din 22 noiembrie 2022, precitată, paragraful 48, sau Decizia nr. 10 din 30 ianuarie 2024, precitată, paragraful 29). Or, problema interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale criticate excedează controlului de constituţionalitate, fiind de resortul instanţelor judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzelor. Astfel, instanţa judecătorească interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care a fost învestită, iar împotriva hotărârii judecătoreşti partea interesată poate exercita o cale de atac, în condiţiile legii, soluţionarea acesteia revenind instanţei de control judiciar. În cazul în care practica judiciară vădeşte o interpretare neunitară, Constituţia, prin art. 126 alin. (3), atribuie Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale, competenţa de a stabili interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti.
    31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    în numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mircea Constantinescu în Dosarul nr. 5.350/63/2020* al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal, de Marian Iulian Bunea, Florin Daniel Pelisanu şi Gheorghe Severian Berbece în Dosarul nr. 30.316/3/2019* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de Dan Florin Miclea, Petru Sortan şi, respectiv, Tiberiu-Ioan Zoaizon în dosarele nr. 2.468/97/2020*, nr. 2.469/97/2020*, şi respectiv, nr. 3.272/97/2020* ale Tribunalului Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. jj) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe judecătoreşti.
    Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 29 aprilie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Simina Popescu-Marin

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 236 din 29 aprilie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 236 din 29 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. jj) şi ale art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 236 din 29 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. jj) şi ale art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ