Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 234 din 2 iunie 2020 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 1/2020 pentru alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor Camerei Deputaţilor
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 234 din 2 iunie 2020  referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 1/2020 pentru alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor Camerei Deputaţilor    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 234 din 2 iunie 2020 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 1/2020 pentru alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor Camerei Deputaţilor

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 585 din 3 iulie 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate a Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 1 din 3 februarie 2020 pentru alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor Camerei Deputaţilor, sesizare formulată de Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal din Camera Deputaţilor, în temeiul prevederilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
    2. Cu Adresa nr. 2/1.201 din 11 februarie 2020, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale sesizarea formulată cu privire la neconstituţionalitatea Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 1 din 3 februarie 2020 pentru alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor Camerei Deputaţilor, sesizare care a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 988 din 11 februarie 2020 şi constituie obiectul Dosarului nr. 231L/2/2020.
    3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate se susţine că hotărârea criticată contravine dispoziţiilor art. 64 alin. (2) teza a doua, ale art. 64 alin. (3) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, cât şi celor ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Referitor la admisibilitatea sesizării de neconstituţionalitate, se precizează, în primul rând, că Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 1/2020 vizează aspecte ce ţin de organizarea şi funcţionarea unor autorităţi de rang constituţional şi afectează valorile, regulile şi principiile constituţionale stabilite de art. 1 alin. (5) şi art. 61 alin. (1) din Constituţie. În baza art. 146 lit. l) din Constituţie raportat la art. 27 din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios constituţional poate controla constituţionalitatea hotărârilor Camerei Deputaţilor fără ca prin aceasta să fie afectat principiul autonomiei parlamentare. În consecinţă, se susţine că sesizarea este admisibilă.
    4. Cu privire la situaţia de fapt, autorul sesizării arată că Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 1/2020 a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţie.
    5. Se susţine că motivul de neconstituţionalitate de natură extrinsecă vizează adoptarea actului infraconstituţional fără existenţa unei înţelegeri prealabile a liderilor de grup cu privire la repartizarea funcţiilor în cadrul Biroului permanent al Camerei Deputaţilor. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, repartizarea funcţiilor în cadrul Biroului permanent al Camerei Deputaţilor se realizează cu îndeplinirea a două condiţii cumulative: a) prin negociere între liderii grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor; b) aplicarea unui criteriu obiectiv, respectiv determinarea ponderii fiecărui grup parlamentar în configuraţia politică a Camerei Deputaţilor (total număr de deputaţi), la momentul începerii sesiunii parlamentare. Această concluzie este dedusă şi din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, sens în care se invocă Decizia nr. 1.490 din 17 noiembrie 2010.
    6. În consecinţă, atât Regulamentul Camerei Deputaţilor, cât şi deciziile Curţii Constituţionale statuează existenţa unei înţelegeri, a unui consens, concretizat într-un înscris semnat de toţi liderii grupurilor parlamentare cu privire la repartizarea funcţiilor în cadrul biroului permanent. Inexistenţa înţelegerii atrage nulitatea hotărârii prin care se stabileşte componenţa nominală a biroului permanent pentru sesiunea parlamentară în curs, atunci când absenţa înţelegerii are ca temei un motiv obiectiv constând în greşita repartizare, fără respectarea ponderii, a funcţiilor în cadrul biroului permanent, situaţie definită de absenţa îndeplinirii cumulative a celor două condiţii subliniate mai sus; existenţa unei negocieri între liderii de grup şi determinarea ponderii fiecărui grup parlamentar în configuraţia politică a Camerei Deputaţilor. De altfel, Curtea Constituţională a subliniat prin Decizia nr. 85 din 13 februarie 2019, paragraful 65, că funcţiile revin de drept fiecărui grup parlamentar, cu îndeplinirea condiţiilor menţionate.
    7. Având în vedere acestea, se susţine că Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 1/2020 a fost supusă votului Camerei Deputaţilor şi adoptată de aceasta în lipsa consensului, înţelegerii verbale sau scrise, între liderii grupurilor parlamentare şi cu stabilirea greşită a ponderii fiecărui grup parlamentar în configuraţia politică a Camerei Deputaţilor. Inexistenţa înţelegerii în cazul suspus criticii de neconstituţionalitate a fost determinată, de exemplu, fără a constitui elementul definitoriu al sesizării, de repartizarea unei funcţii în plus Grupului parlamentar al PSD şi repartizarea unei funcţii în minus Grupului parlamentar al PNL, cu încălcarea principiului repartizării funcţiilor cu respectarea ponderii politice a grupurilor parlamentare la începutul fiecărei sesiuni parlamentare.
    8. Or, această situaţie atrage neconstituţionalitatea Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 1/2020, deoarece nu sunt respectate dispoziţiile art. 64 alin. (2) teza a doua şi alin. (3) din Constituţie. Eventuala repartizare în viitoarea sesiune parlamentară a funcţiei eronat distribuite în prezenta sesiune parlamentară nu acoperă viciul de constituţionalitate, deoarece nu poate fi anticipată situaţia în care ponderea fiecărui grup în configuraţia politică a Camerei Deputaţilor rămâne aceeaşi sau se modifică în sesiunea următoare. Prin însuşirea fără drept a unei funcţii în cadrul biroului permanent, un grup politic parlamentar îşi creează un avantaj în adoptarea unor decizii în exerciţiul atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului, în ansamblul său, ori a Camerei Deputaţilor, în particular, cum ar fi, de exemplu: procedura moţiunii de cenzură, prevăzută de art. 113 din Constituţie, procedura învestirii Guvernului prevăzută de art. 103 din Constituţie, procedura moţiunii simple, prevăzută de art. 112 din Constituţie, procedura ridicării imunităţii parlamentare, prevăzută de art. 72 din Constituţie.
    9. În final, se susţine că, în conformitate cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.490 din 17 noiembrie 2010, repartizarea funcţiilor se realizează prin raportarea la ponderea actuală a fiecărui grup parlamentar în configuraţia politică a Camerei Deputaţilor, ceea ce atrage obligaţia Parlamentului, ca autoritate legislativă, inclusiv a Camerei Deputaţilor, ca parte a acestei autorităţi, să respecte principiul colaborării loiale între autorităţile statului concretizat în respectarea deciziilor Curţii Constituţionale care au efect erga omnes de la data publicării acestora în Monitorul Oficial al României. Se invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 81 din 27 februarie 2013.
    10. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedintelui Camerei Deputaţilor, pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor.
    11. În punctul de vedere transmis Curţii Constituţionale de către Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, prin Adresa nr. 2/1.983 din 9 martie 2020, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 1.662 din 9 martie 2020, se solicită respingerea sesizării.
    12. În acest sens, cu privire la critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 64 alin. (2) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora ceilalţi membri ai birourilor permanente sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni, se susţine că aceste prevederi sunt invocate într-un mod opus situaţiei concrete. Biroul permanent al Camerei Deputaţilor s-a constituit întocmai în conformitate cu aceste prevederi constituţionale, componenţa acestuia fiind aprobată ca urmare a îndeplinirii unei majorităţi parlamentare şi adoptată prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 1 din 3 februarie 2020, de plenul Camerei Deputaţilor.
    13. Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 64 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere, se arată că invocarea acestora de către autorul sesizării excedează obiectului sesizării de neconstituţionalitate, având în vedere faptul că în actul normativ supus controlului de neconstituţionalitate nu există o anume prevedere care să vizeze o eventuală îngrădire a dreptului legitim al deputaţilor şi al senatorilor de a se organiza în grupuri parlamentare.
    14. În ceea ce priveşte încălcarea art. 147 alin. (4) din Constituţie, care prevede obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale, se arată că în sesizarea formulată nu se indică concret cadrul jurisprudenţial încălcat, invocarea acestei prevederi constituţionale fiind realizată într-o manieră abstractă şi neclară.
    15. Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 din Regulamentul Camerei Deputaţilor prin faptul că Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 1/2020 pentru alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor Camerei Deputaţilor a fost adoptată în lipsa înţelegerii verbale sau scrise între liderii grupurilor parlamentare şi cu stabilirea greşită a ponderii fiecărui grup parlamentar în configuraţia politică a Camerei Deputaţilor, se arată că hotărârea ce constituie obiectul controlului de neconstituţionalitate are la bază tocmai aceste prevederi ce se consideră încălcate de către autorul sesizării. Astfel, conform art. 21 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, alegerea vicepreşedinţilor, a secretarilor şi a chestorilor care compun biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare şi presupune consultarea fiecărui lider de grup parlamentar care, în temeiul dispoziţiilor art. 15 alin. (3) lit. f), „face propuneri şi prezintă candidaţii grupului său parlamentar pentru funcţiile de conducere şi pentru reprezentanţii acestuia în diverse structuri ale Camerei Deputaţilor, funcţii care îi revin de drept, conform ponderii grupului său parlamentar în configuraţia politică a Camerei Deputaţilor şi negocierilor între liderii de grup“. Înaintarea unor propuneri din partea grupului parlamentar respectiv presupune atât un acord prealabil (despre care autorul sesizării afirmă că nu a existat), cât şi negocieri în interiorul grupului parlamentar care nominalizează, precum şi în majoritatea care aprobă. Astfel, lipsa consensului consemnat printr-un înscris semnat de către toţi liderii grupurilor parlamentare cu privire la repartizarea funcţiilor în cadrul biroului permanent ar presupune nu absenţa unei negocieri, ci simpla existenţă a unui dezacord care însă poate fi depăşit de către plenul suveran al Camerei Deputaţilor care, cu majoritatea parlamentară, a adoptat Hotărârea nr. 1/2020.
    16. Contrar celor afirmate de către autorul sesizării de neconstituţionalitate, în sensul că Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 1/2020 a fost supusă votului Camerei Deputaţilor şi adoptată de aceasta în lipsa consensului, a înţelegerii verbale sau scrise între liderii grupurilor parlamentare, se precizează că, prin Adresa biroului permanent nr. 66 din 3 februarie 2020, condiţia imperativă şi regulamentară privind necesitatea existenţei unei negocieri între liderii grupurilor parlamentare a fost pe deplin îndeplinită şi consemnată în scris de numărul majoritar al liderilor grupurilor parlamentare, participanţi la actul de negociere. Faptul că liderul grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal nu a făcut parte dintre semnatarii acordului respectiv nu viciază în niciun fel îndeplinirea procedurii parlamentare conform Constituţiei şi Regulamentului Camerei Deputaţilor, republicat. Mai mult, stenograma şedinţei de plen a Camerei Deputaţilor din 3 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 12 din 5 februarie 2020, atestă faptul că Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a primit „documentul întocmit de lideri în urma negocierilor cu privire la propunerile de repartizare a locurilor de vicepreşedinţi, secretari şi chestori ai Camerei Deputaţilor“, repartizarea acestor locuri fiind supusă aprobării plenului Camerei Deputaţilor, tocmai în baza propunerilor înaintate de liderii grupurilor parlamentare în procesul de negociere, cu respectarea configuraţiei politice a Camerei Deputaţilor. Presupusa încălcare a dispoziţiilor art. 24 din Regulamentul Camerei Deputaţilor este infirmată tocmai de invocarea acestor prevederi, care, conform stenogramei, au stat la baza supunerii la vot şi a aprobării cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi a listei candidaţilor propuşi pentru funcţiile de conducere din Biroul permanent al Camerei Deputaţilor. Astfel, cu un număr 259 de voturi „pentru“ dintr-un total de 264 de voturi exprimate, a fost întrunită majoritatea voturilor necesară aprobării listei candidaţilor pentru alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor Camerei Deputaţilor. Aşadar, sunt aplicabile întru totul dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, potrivit cărora propunerile nominale pentru funcţiile în discuţie se fac de către liderii grupurilor parlamentare, în limita numărului de locuri stabilit potrivit art. 21 alin. (3) din acelaşi regulament. De asemenea, lista candidaţilor propuşi pentru biroul permanent s-a supus în întregime votului Camerei Deputaţilor şi s-a aprobat cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
    17. Se mai arată că, potrivit rezultatelor alegerilor parlamentare din decembrie 2016, concretizate în numărul de mandate de deputat obţinute de fiecare formaţiune politică (PSD - 145 deputaţi, PNL - 69, USR - 30, UDMR - 21, ALDE - 20, minorităţi naţionale - 17, PMP - 18), numărul de funcţii în Biroul permanent al Camerei Deputaţilor cuvenite fiecărui grup parlamentar pe durata legislaturii 2016-2020 a fost următorul: PSD - 49, PNL - 22, USR - 9, UDMR - 7, ALDE - 6, minorităţi naţionale - 5, PMP - 6. Cifrele de mai sus au rezultat din raportarea numărului total de mandate în Biroul permanent al Camerei Deputaţilor (104, pe cele 8 sesiuni parlamentare ale legislaturii 2016-2020) la numărul de deputaţi al fiecărui grup parlamentar. Până în prezent, prin configuraţiile biroului permanent aprobate prin vot la începutul fiecărei sesiuni de plenul Camerei Deputaţilor în perioada decembrie 2016 - februarie 2020 au fost consumate de către fiecare grup parlamentar următoarele funcţii: PSD - 46, PNL - 16, USR - 7, UDMR - 7, ALDE - 6, minorităţi naţionale - 6, PMP - 1, Pro-EU - 2, situaţie care se încadrează în numărul total iniţial de funcţii repartizate fiecărui grup parlamentar.
    18. Se mai arată că, din cuprinsul prevederilor art. 83 alin. (6) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, potrivit cărora „Liderii grupurilor parlamentare prezintă propunerile nominale ale grupurilor parlamentare pentru fiecare funcţie din Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi din conducerea comisiilor permanente, alocată conform configuraţiei politice a Camerei Deputaţilor existente la începutul sesiunii“, coroborate cu cele cuprinse la art. 42 alin. (1) din acelaşi regulament, care prevăd că „Alcătuirea comisiilor Camerei Deputaţilor se face cu respectarea configuraţiei politice a acesteia“, şi cu cele ale art. 24 alin. (1), potrivit cărora componenţa Biroului permanent al Camerei Deputaţilor alcătuită din vicepreşedinţi, secretari şi chestori se realizează tot raportat la configuraţia politică a Camerei Deputaţilor, se deduce faptul că atât Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, cât şi comisiile de specialitate se constituie similar conform procedurii regulamentare. Astfel, art. 45 din Regulamentul Camerei Deputaţilor prevede că „Dacă grupurile parlamentare nu ajung la un acord asupra componenţei uneia sau a mai multor comisii, Biroul permanent supune spre aprobare şi Camera Deputaţilor hotărăşte, cu votul majorităţii membrilor prezenţi, asupra candidaturilor susţinute de fiecare dintre grupurile parlamentare, respectându-se configuraţia politică a Camerei.“ În consecinţă, în sensul aplicării unitare a Regulamentului Camerei Deputaţilor privind existenţa unui posibil dezacord între membrii grupurilor, acesta este remediat şi îndreptat prin votul deschis al majorităţii deputaţilor prezenţi. În concluzie, Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 1/2020 pentru alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor Camerei Deputaţilor a fost adoptată cu respectarea tuturor prevederilor legale, sens în care se apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    CURTEA,
    examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, hotărârea criticată, raportul întocmit de judecătorul-raportor, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă să se pronunţe, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 3 alin. (2), art. 10, 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, asupra constituţionalităţii Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 1/2020.
    20. Obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl constituie Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 1 din 3 februarie 2020 pentru alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor Camerei Deputaţilor, adoptată în şedinţa Camerei Deputaţilor din 3 februarie 2020 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 3 februarie 2020, având următorul conţinut:
    "În temeiul prevederilor art. 64 alin. (2) din Constituţia României, republicată, şi ale art. 24 şi 25 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,
    Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.
    ART. 1
    Se aleg în funcţia de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor următorii deputaţi:
    Florin Iordache - Grupul parlamentar al PSD
    Carmen-Ileana Mihălcescu - Grupul parlamentar al PSD
    Marilen-Gabriel Pirtea - Grupul parlamentar al PNL
    Lucian-Daniel Stanciu-Viziteu - Grupul parlamentar al USR
    ART. 2
    Se aleg în funcţia de secretar al Camerei Deputaţilor următorii deputaţi:
    Lia-Olguţa Vasilescu - Grupul parlamentar al PSD
    Vasile-Daniel Suciu - Grupul parlamentar al PSD
    Cristian Buican - Grupul parlamentar al PNL
    Dragoş-Gabriel Zisopol - Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale
    ART. 3
    Se aleg în funcţia de chestor al Camerei Deputaţilor următorii deputaţi:
    Marius-Constantin Budăi - Grupul parlamentar al PSD
    Laurenţiu-Dan Leoreanu - Grupul parlamentar al PNL
    Seres Dénes - Grupul parlamentar UDMR
    Nicolae Bănicioiu - Grupul parlamentar PRO Europa."

    21. Autorul sesizării de neconstituţionalitate invocă, în susţinerea acesteia, următoarele dispoziţii din Constituţie: art. 64 alin. (2) teza a doua, potrivit cărora „Ceilalţi membri ai birourilor permanente sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni“, art. 64 alin. (3), potrivit cărora „Deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere“, precum şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora „Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.“ De asemenea, se invocă prevederile art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 14 noiembrie 2019. Curtea reţine că, ulterior sesizării sale, Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, a fost din nou republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 27 aprilie 2020, iar prevederile invocate nu au fost modificate şi au următorul conţinut:
    - Art. 21 alin. (3): „Repartizarea funcţiilor din Biroul permanent al Camerei Deputaţilor pe fiecare grup parlamentar se realizează în urma negocierilor dintre liderii grupurilor parlamentare, respectându-se configuraţia politică a Camerei Deputaţilor. Repartizarea acestor funcţii se aprobă de către plenul Camerei Deputaţilor cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.“;
    – Art. 24:
    "(1) Alegerea vicepreşedinţilor, a secretarilor şi a chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare, în conformitate cu ponderea acestora potrivit configuraţiei politice a Camerei Deputaţilor şi negocierii liderilor grupurilor parlamentare, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 21 alin. (3).
(2) Propunerile nominale pentru funcţiile prevăzute la alin. (1) se fac de către liderii grupurilor parlamentare, în limita numărului de locuri stabilit potrivit art. 21 alin. (3). Lista candidaţilor propuşi pentru Biroul permanent se supune în întregime votului Camerei Deputaţilor şi se aprobă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi. Votul este secret şi se exprimă prin bile."


    22. Curtea reţine că analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a sesizării referitoare la hotărârea Parlamentului trebuie realizată prin raportare la art. 146 lit. l) din Constituţie şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, a hotărârilor plenului Senatului şi a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori.“ Astfel, Curtea constată că actul juridic supus controlului este o hotărâre adoptată de plenul Camerei Deputaţilor în şedinţa din data de 3 februarie 2020, iar sesizarea este formulată de Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal (fiind semnată de liderul acestui grup parlamentar), care, potrivit dispoziţiilor legale, are calitatea de titular al sesizării. Prin urmare, sesizarea de neconstituţionalitate având ca obiect Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 1/2020 îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
    23. Referitor la obiectul hotărârilor Parlamentului care pot fi supuse controlului de constituţionalitate întemeiat pe art. 146 lit. l) din Constituţie, coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a analizat şi alte condiţii de admisibilitate a sesizării, care nu sunt explicit prevăzute de lege, dar care au fost create pe cale jurisprudenţială.
    24. O astfel de condiţie de admisibilitate a sesizărilor privind neconstituţionalitatea hotărârilor Parlamentului o reprezintă relevanţa constituţională a obiectului acestor hotărâri. Curtea a constatat că pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile Parlamentului care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 53 şi 54 din 25 ianuarie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012). Prin Decizia nr. 251 din 30 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 21 mai 2014, paragraful 15, Curtea a stabilit că „textul art. 27 din Legea nr. 47/1992 nu instituie vreo diferenţiere între hotărârile care pot fi supuse controlului Curţii Constituţionale sub aspectul domeniului în care au fost adoptate sau sub cel al caracterului normativ sau individual, ceea ce înseamnă că toate aceste hotărâri sunt susceptibile a fi supuse controlului de constituţionalitate - ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. În consecinţă, sesizările de neconstituţionalitate care vizează asemenea hotărâri sunt de plano admisibile.“ Curtea a mai stabilit că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituţionalitate întemeiată pe art. 146 lit. l) din Constituţie coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992, norma de referinţă trebuie să fie de rang constituţional pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicţie între hotărârile menţionate la art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, şi exigenţele procedurale şi substanţiale impuse prin Constituţie, pe de altă parte. Aşadar, criticile formulate de autorii sesizării trebuie să aibă o evidentă relevanţă constituţională, şi nu una legală ori regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, ale plenului Senatului şi ale plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituţionalitate, dacă în susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţii cuprinse în Constituţie. Invocarea acestor dispoziţii nu trebuie să fie formală, ci efectivă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, precitată, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, precitată, şi Decizia nr. 628 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, paragraful 15).
    25. Aplicând aceste repere jurisprudenţiale, Curtea constată că în cauza de faţă hotărârea Camerei Deputaţilor este un act cu caracter individual, care vizează organizarea şi funcţionarea unei autorităţi de rang constituţional, iar criticile de neconstituţionalitate formulate sunt raportate, în mod formal, atât la norme consacrate de Legea fundamentală, respectiv art. 64 alin. (2) teza a doua şi alin. (3), cât şi la norme infraconstituţionale, respectiv art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.
    26. Cu privire la situaţia de fapt, Curtea reţine că la data de 3 februarie 2020, Camera Deputaţilor a adoptat Hotărârea nr. 1 pentru alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor Camerei Deputaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 3 februarie 2020, prin care s-au ales 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 4 chestori ai Camerei Deputaţilor. Potrivit Stenogramei şedinţei Camerei Deputaţilor din ziua de 3 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 12 din 5 februarie 2020, pe ordinea de zi, întocmită de biroul permanent, aprobată de Comitetul liderilor grupurilor parlamentare şi distribuită, s-a aflat alegerea vicepreşedinţilor, a secretarilor şi a chestorilor Camerei Deputaţilor pentru prima sesiune ordinară a Camerei Deputaţilor din anul 2020, până la începutul celei de-a doua sesiuni ordinare din anul 2020. Aşa cum se precizează în stenogramă, preşedintele de şedinţă a precizat că „Biroul permanent a primit documentul întocmit de lideri în urma negocierilor, iar potrivit acestui document propunerile de repartizare a locurilor de vicepreşedinţi, secretari şi chestori se prezintă astfel: vicepreşedinţi: Grupul parlamentar al PSD - două locuri; Grupul parlamentar al PNL - un loc; Grupul parlamentar al USR - un loc; secretari: Grupul parlamentar al PSD - două locuri; Grupul parlamentar al PNL - un loc; Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale - un loc; chestori: Grupul parlamentar al PSD - un loc; Grupul parlamentar al PNL - un loc; Grupul parlamentar al UDMR - un loc; Grupul parlamentar PRO Europa - un loc“. Ca urmare, repartizarea locurilor de vicepreşedinţi, secretari şi chestori a fost aprobată cu 172 de voturi pentru, 76 de voturi contra şi o abţinere. Grupul parlamentar al PNL a votat împotrivă, „pentru că nu se respectă, conform cutumei, ceea ce înseamnă repartizarea locurilor“. În continuare, liderii grupurilor parlamentare şi-au prezentat propunerile nominale pentru funcţiile de vicepreşedinţi, secretari şi chestori ai Camerei Deputaţilor, în limita locurilor aprobate deja. În final, potrivit art. 24 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, ca urmare a propunerilor nominale prezentate de liderii grupurilor parlamentare, lista candidaţilor pentru alegerea vicepreşedinţilor, a secretarilor şi a chestorilor Camerei Deputaţilor, pentru prima sesiune ordinară a Camerei Deputaţilor din anul 2020, până la începutul celei de-a doua sesiuni ordinare din anul 2020, s-a supus în întregime votului Camerei Deputaţilor şi s-a aprobat cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi, şi anume cu 259 de voturi pentru, din numărul de 276 de deputaţi prezenţi (din totalul de 329 de deputaţi).
    27. Analizând criticile de neconstituţionalitate a Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 1/2020, Curtea observă că acestea vizează două aspecte principale: 1. adoptarea Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 1/2020 fără existenţa unei înţelegeri prealabile a liderilor de grup cu privire la repartizarea funcţiilor în cadrul Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, ceea ce, în opinia autorului sesizării, contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi deciziilor Curţii Constituţionale, care statuează existenţa unei înţelegeri, unui consens, concretizat într-un înscris semnat de toţi liderii grupurilor parlamentare, cu privire la repartizarea funcţiilor în cadrul biroului permanent; 2. adoptarea Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 1/2020 cu greşita repartizare a funcţiilor în cadrul biroului permanent, fără respectarea ponderii fiecărui grup parlamentar în configuraţia politică a Camerei Deputaţilor, ceea ce, în opinia autorului sesizării, contravine art. 64 alin. (2) teza a doua şi alin. (3), precum şi art. 147 alin. (4) din Constituţie.
    28. Cu privire la critica referitoare la adoptarea Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 1/2020 fără existenţa unei înţelegeri prealabile a liderilor de grup cu privire la repartizarea funcţiilor în cadrul Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, critică raportată la dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi la deciziile Curţii Constituţionale, Curtea reţine că, potrivit art. 21 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, „Preşedintele Camerei Deputaţilor face parte din Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi este preşedintele acestuia. Din Biroul permanent al Camerei Deputaţilor mai fac parte 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 4 chestori“. În conformitate cu art. 21 alin. (3) din acelaşi regulament, „Repartizarea funcţiilor din Biroul permanent al Camerei Deputaţilor pe fiecare grup parlamentar se realizează în urma negocierilor dintre liderii grupurilor parlamentare, respectându-se configuraţia politică a Camerei Deputaţilor. Repartizarea acestor funcţii se aprobă de către plenul Camerei Deputaţilor cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi“. Curtea constată că, aşa cum reiese din Stenograma şedinţei din 3 februarie 2020, propunerile de repartizare a locurilor de vicepreşedinţi, secretari şi chestori ai Camerei Deputaţilor au fost făcute ca urmare a documentului întocmit de liderii grupurilor parlamentare în urma negocierilor, iar, ulterior, repartizarea locurilor de vicepreşedinţi, secretari şi chestori a fost aprobată cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
    29. Aşa cum a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 393 din 6 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 9 iulie 2018, paragraful 49, „modalitatea concretă în care fiecare grup parlamentar îşi exercită abilităţile de negociere cu privire la componenţa numerică a fiecărei comisii parlamentare comune, precum şi a capacităţii grupului parlamentar de a-şi propune propriii reprezentanţi în fiecare dintre aceste structuri comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului nu poate reprezenta, în continuare, o problemă de constituţionalitate în sine a hotărârii Parlamentului prin care o asemenea structură este înfiinţată. Prin urmare, componenţa numerică şi nominală a unei comisii, inclusiv la nivelul conducerii sale, fiind chestiuni ce ţin de acte de negociere între parlamentari, nu poate avea o semnificaţie constituţională sau o reală relevanţă constituţională, astfel încât să constituie obiect al controlului de constituţionalitate. Dacă, în speţă, nu a fost respectată etapa acestor negocieri, indiferent de rezultatul lor, nici aceasta nu poate constitui o problemă de neconstituţionalitate, ci, eventual, de nerespectare a Regulamentului activităţilor comune ale celor două Camere ale Parlamentului, aspect faţă de care Curtea Constituţională nu este competentă să se pronunţe“.
    30. Aplicând mutatis mutandis aceste considerente la modul de repartizare a funcţiilor în cadrul Biroului permanent, Curtea constată că susţinerile autorului sesizării referitoare la adoptarea Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 1/2020 fără existenţa unei înţelegeri prealabile a tuturor liderilor de grup cu privire la repartizarea funcţiilor în cadrul Biroului permanent al Camerei Deputaţilor ţin de acte de negociere între parlamentari, neputând avea o semnificaţie constituţională, şi, prin urmare, nu pot constitui o problemă de neconstituţionalitate. În consecinţă, Curtea constată că această critică de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
    31. Cu privire la critica referitoare la adoptarea Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 1/2020 cu greşita repartizare a funcţiilor în cadrul biroului permanent, fără respectarea ponderii fiecărui grup parlamentar în configuraţia politică a Camerei Deputaţilor, Curtea reţine că normele constituţionale referitoare la alegerea celorlalţi membri ai birourilor permanente sunt cele ale art. 64 alin. (2) teza a doua din Legea fundamentală, potrivit cărora ceilalţi membri ai birourilor permanente sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni. În ceea ce priveşte grupurile parlamentare, art. 64 alin. (3) din Constituţie prevede că „Deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere“.
    32. Cu privire la principiile constituţionale pe care se întemeiază activitatea Parlamentului şi alegerea organelor sale de conducere, prin Decizia nr. 25 din 22 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 17 februarie 2020, paragrafele 52-58, Curtea a stabilit că un prim principiu ce se impune a fi analizat este cel al autonomiei parlamentare (i), consacrat în art. 64 din Constituţie, potrivit căruia organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere a Parlamentului se stabilesc prin regulament propriu, adoptat prin hotărârea Camerei, cu votul majorităţii membrilor săi. Alt principiu specific dreptului parlamentar este cel al deciziei majoritare (ii), care rezultă din caracterul pluralist şi democratic al statului român, consacrat prin art. 1 alin. (3) şi art. 8 din Constituţie, şi din natura electivă şi reprezentativă a mandatului de parlamentar, consacrată în art. 2 şi 62 din Constituţie. În scopul maximizării şanselor de reuşită în lupta politică din forul legislativ, parlamentarii îşi pot exercita dreptul de a se afilia la un grup parlamentar (iii). Curtea a reţinut că grupul parlamentar reprezintă o structură organizatorică a Camerelor Parlamentului, constituită pe bază de afinitate politică, în sensul că reuneşte deputaţi şi senatori având aceeaşi concepţie politică sau concepţii înrudite. Grupul parlamentar nu este o structură obligatorie a Parlamentului, rezultând din uniunea voluntară a parlamentarilor; astfel, crearea grupului parlamentar constituie un drept, iar nu o obligaţie. Prin votul corpului electoral se aleg nu partide, ci parlamentari, iar regula constituţională a mandatului reprezentativ oferă celor aleşi libertatea de a adera la un grup parlamentar sau altul, de a se transfera de la un grup parlamentar la altul sau de a se declara independenţi faţă de toate grupurile parlamentare. Singurul text constituţional care se referă la alcătuirea grupurilor parlamentare, respectiv cel al art. 64 alin. (3), nu instituie nicio interdicţie sub acest aspect. Tot astfel, Legea fundamentală nu prevede nicio sancţiune pentru părăsirea unui grup parlamentar şi, implicit, a unui partid politic reprezentat în Parlament de către candidaţii aleşi pe listele acestuia, mandatul parlamentar fiind irevocabil. Afilierea senatorilor şi a deputaţilor în grupuri parlamentare, potrivit regulamentelor fiecărei Camere, constituie premisa alegerii şi organizării comisiilor parlamentare şi a organelor de conducere ale Camerelor (birourile permanente şi preşedinţii lor). În ceea ce priveşte alegerea preşedinţilor Camerelor, a birourilor permanente şi a comisiilor parlamentare, Constituţia instituie principiul configuraţiei politice (iv), prin care se înţelege compunerea politică a fiecărei Camere, rezultată din alegeri, regulamentele parlamentare fiind acelea care cuprind prevederi concrete în acest sens. Deşi grupurile parlamentare au ponderi diferite, componenţa lor numerică fiind direct proporţională cu numărul voturilor obţinute de partidul politic sau alianţa politică respectiv(ă), în privinţa alegerii preşedinţilor Camerelor, Regulamentul celor două Camere consacră principiul egalităţii între grupurile parlamentare (v), potrivit căruia fiecare dintre acestea are dreptul să formuleze câte o propunere de candidat pentru această funcţie. În concluzie, la paragraful 58 al Deciziei nr. 25 din 22 ianuarie 2020, precitată, Curtea a reţinut că cele două Camere ale Parlamentului au dreptul de a-şi stabili, în virtutea autonomiei parlamentare, un set de reguli pe baza cărora parlamentarii, în exercitarea mandatului reprezentativ, se pot organiza în grupuri parlamentare, iar în temeiul configuraţiei politice şi al principiului deciziei majoritare, îşi pot desemna reprezentanţii în comisiile parlamentare şi în birourile permanente şi aleg preşedintele fiecărei Camere. Cu alte cuvinte, procedura parlamentară trebuie să respecte toate aceste principii constituţionale, fiind rezultatul aplicării unitare şi sistematice a normelor constituţionale care le reglementează.
    33. În prezenta cauză, autorul sesizării susţine că adoptarea Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 1/2020 s-a făcut cu greşita repartizare a funcţiilor în cadrul biroului permanent, fără respectarea ponderii fiecărui grup parlamentar în configuraţia politică a Camerei Deputaţilor, indicând, ca exemplu, repartizarea unei funcţii în plus Grupului parlamentar al PSD şi repartizarea unei funcţii în minus Grupului parlamentar al PNL.
    34. Cu privire la această susţinere, Curtea reţine, în primul rând, că Legea fundamentală instituie principiul configuraţiei politice, prin care se înţelege compunerea politică a fiecărei Camere, rezultată din alegeri, regulamentele parlamentare fiind acelea care cuprind prevederi concrete în acest sens (a se vedea Decizia nr. 25 din 22 ianuarie 2020, precitată, paragraful 57).
    35. În al doilea rând, Curtea reţine că dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 64 alin. (5) stabilesc alcătuirea birourilor permanente potrivit configuraţiei politice a fiecărei Camere, ceea ce impune alcătuirea biroului permanent în două faze: întâi se alege preşedintele Camerei, iar apoi se aleg ceilalţi membri ai biroului permanent. Va fi ales preşedinte candidatul care obţine votul majorităţii membrilor Camerei. Abia după alegerea preşedintelui, cunoscând grupul parlamentar pe care îl reprezintă, locurile din biroul permanent se distribuie pe grupuri parlamentare, potrivit algoritmului politic (a se vedea Decizia nr. 25 din 22 ianuarie 2020, paragraful 62).
    36. În al treilea rând, Curtea reţine că, referitor la o critică similară, s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 393 din 6 iunie 2018, precitată, paragraful 49. Astfel, referitor la critica potrivit căreia componenţa biroului Comisiei speciale nu respectă configuraţia politică rezultată în urma ultimelor alegeri parlamentare (din 2016), în sensul că nu este inclus şi un reprezentant al grupului parlamentar USR (autorul sesizării din acea cauză), Curtea a reţinut că aceste critici au caracter inadmisibil. În aplicarea principiului configuraţiei politice prevăzut de art. 64 alin. (5) din Constituţie, Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului prevede că liderii grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor şi din Senat negociază componenţa numerică şi propun componenţa nominală a structurilor comune şi a conducerilor acestora pentru a asigura respectarea configuraţiei politice a celor două Camere şi raportul dintre numărul deputaţilor şi numărul senatorilor. Curtea a reţinut că, odată stabilită această regulă parlamentară, „modalitatea concretă în care fiecare grup parlamentar îşi exercită abilităţile de negociere cu privire la componenţa numerică a fiecărei comisii parlamentare comune, precum şi a capacităţii grupului parlamentar de a-şi propune propriii reprezentanţi în fiecare dintre aceste structuri comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului nu poate reprezenta, în continuare, o problemă de constituţionalitate în sine a hotărârii Parlamentului prin care o asemenea structură este înfiinţată“.
    37. Aplicând aceste considerente la cauza de faţă, care vizează alegerea reprezentanţilor grupurilor parlamentare în biroul permanent prin hotărârea care formează obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea reţine că autorul sesizării este nemulţumit, în concret, de rezultatul negocierilor şi de propunerile supuse votului ca urmare a acestor negocieri. Or, modul concret în care fiecare lider de grup parlamentar tratează cu ceilalţi lideri de grup parlamentar repartizarea locurilor de vicepreşedinţi, secretari şi chestori, care intră în componenţa biroului permanent, nu reprezintă chestiuni de constituţionalitate a hotărârii atacate, ci reprezintă acte de negociere între parlamentari, neintrând în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.
    38. Curtea reţine că, aşa cum rezultă din Stenograma şedinţei Camerei Deputaţilor din 3 februarie 2020, repartizarea locurilor de vicepreşedinţi, secretari şi chestori a fost aprobată cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi, iar, după ce liderii grupurilor parlamentare şi-au prezentat propunerile nominale pentru funcţiile de vicepreşedinţi, secretari şi chestori ai Camerei Deputaţilor, în limita locurilor aprobate deja, lista candidaţilor pentru alegerea vicepreşedinţilor, a secretarilor şi a chestorilor Camerei Deputaţilor, pentru prima sesiune ordinară a Camerei Deputaţilor din anul 2020, până la începutul celei de-a doua sesiuni ordinare din anul 2020, s-a aprobat cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
    39. Având în vedere toate acestea, Curtea constată că susţinerile autorului sesizării nu vizează probleme de neconstituţionalitate a Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 1 din 3 februarie 2020 pentru alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor Camerei Deputaţilor, ci reprezintă chestiuni care ţin de negocierea locurilor de vicepreşedinţi, secretari şi chestori de către liderii grupurilor parlamentare, evident, cu respectarea principiului configuraţiei politice a Camerei Deputaţilor.
    40. În consecinţă, întrucât criticile de neconstituţionalitate formulate trebuie să aibă o evidentă relevanţă constituţională, iar invocarea dispoziţiilor constituţionale pretins a fi încălcate trebuie să fie efectivă, iar nu formală, aşa cum reiese din jurisprudenţa Curţii Constituţionale menţionată la paragraful 23 al prezentei decizii, sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 1 din 3 februarie 2020 pentru alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor Camerei Deputaţilor este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
    41. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. l) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.c), al art. 27 alin. (1) şi al art. 28 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 1/2020 pentru alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor Camerei Deputaţilor, formulată de Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal din Camera Deputaţilor.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Camerei Deputaţilor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 2 iunie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana Marilena Chiorean


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016