Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 231 din 29 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160 alin. (1) lit. h), alin. (2) şi alin. (7)-(10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, în ansamblul său

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 231 din 29 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160 alin. (1) lit. h), alin. (2) şi alin. (7)-(10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, în ansamblul său

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1029 din 6 noiembrie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina             │-                 │
│Popescu-Marin      │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160 alin. (1) lit. h), alin. (2) şi alin. (7)-(10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepţie ridicată de Gheorghe Gîngu în Dosarul nr. 2.810/90/2020 al Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.085D/2021.
    2. La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei, Gheorghe Gîngu. Lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.287D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepţie ridicată de Romeo Vulpe în Dosarul nr. 19/91/2021 al Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
    6. Autorul excepţiei prezent arată că nu cunoaşte Dosarul nr. 1.287D/2021 şi, în consecinţă, nu se poate pronunţa asupra conexării.
    7. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.287D/2021 la Dosarul nr. 1.085D/2021, care a fost primul înregistrat.
    8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei prezent care, cu titlu introductiv, arată că nu este membru al unui partid politic şi că a candidat pe listele unui partid politic fără a avea calitatea de membru. Solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate formulate în raport cu dispoziţiile constituţionale privind dreptul de a fi ales, sens în care invocă dispoziţiile art. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2024 privind unele măsuri pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2024 şi a alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2024 şi arată că, potrivit Notei de fundamentare a acestei ordonanţe de urgenţă, pierderea de drept a mandatelor, ca urmare a faptului că persoanele şi-au depus candidaturi din partea altui partid decât cel pe listele căruia au fost alese, s-ar transforma într-o sancţiune pentru dreptul lor de asociere în partide politice, inclusiv din perspectiva depunerii candidaturilor. Consideră că nu este normal să se piardă mandatul de ales local când mai este puţin timp până la expirarea duratei acestuia. Face referire la situaţia din cauza sa, în care ordinul prefectului de încetare înainte de termen a mandatului de primar a fost emis anterior începerii aplicabilităţii sale şi că împotriva sa au fost formulate plângeri în materie penală pentru că a semnat dispoziţii referitoare la persoane cu handicap.
    9. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiilor de neconstituţionalitate, ca neîntemeiate. Domeniul de reglementare prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 nu face parte dintre domeniile menţionate la art. 73 alin. (3) din Constituţie. Face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind limitele adoptării ordonanţelor de urgenţă, sens în care arată că, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, nu au fost antrenate consecinţe negative, din contră, s-a urmărit înlăturarea producerii unor consecinţe negative semnalate, în special, de practicieni şi reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi asigurarea unui cadru legislativ unitar, coerent, stabil în vederea eficientizării organizării şi funcţionării autorităţilor administraţiei publice. Invocă unele considerente cuprinse în Decizia Curţii Constituţionale nr. 60 din 12 februarie 2020. Precizează că nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale privind delegarea legislativă, sens în care subliniază diferenţa de regim juridic în ceea ce priveşte adoptarea ordonanţelor de urgenţă a Guvernului, pe de o parte, şi a ordonanţelor Guvernului, pe de altă parte. De asemenea, arată că dreptul electoral nu include dreptul de a exercita mandatul pentru care o persoană a fost aleasă, fiind atributul legiuitorului de a reglementa acele situaţii care ar impune încetarea mandatului înainte de termen. Nu are loc o încălcare a principiului egalităţii în drepturi, în contextul în care primarii nu fac parte din categoria membrilor Guvernului. În speţă este vorba de reglementarea unor situaţii juridice distincte, iar trimiterea la principiul simetriei actelor juridice, în cazul încetării înainte de termen a mandatului de primar, nu are legătură cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale, fiind atributul legiuitorului să stabilească condiţiile de încetare şi persoana care poate dispune încetarea acestui mandat.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    10. Prin Sentinţa nr. 249 din 16 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.810/90/2020, Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160 alin. (1) lit. h), alin. (2) şi alin. (7)-(10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Gîngu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a ordinului prefectului prin care sa constatat încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar.
    11. Prin Încheierea din 4 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 19/91/2021, Tribunalul Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Excepţia a fost ridicată de Romeo Vulpe într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a ordinului prefectului prin care s-a constatat încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar.
    12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate referitoare la încetarea de drept a mandatului de primar, ca urmare a înscrierii alesului local în alt partid politic decât cel pe listele căruia a fost ales, sunt neconstituţionale, deoarece prin adoptarea dispoziţiilor criticate, contrar art. 115 alin. (6) din Constituţie, sunt afectate dispoziţiile art. 37 din Constituţie referitoare la dreptul de a fi ales, care este un drept electoral, respectiv dreptul de a exercita un mandat de primar până la finalul acestuia.
    13. Se arată că Guvernul este ţinut să respecte limitele delegării legislative stabilite de art. 115 din Constituţie şi dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, sens în care invocă Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000 şi Decizia nr. 421 din 9 mai 2007. Or, motivele invocate de Guvern în justificarea urgenţei şi situaţiei extraordinare privind adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 nu justifică adoptarea dispoziţiilor legale criticate, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie.
    14. Se apreciază că reglementările din Codul administrativ trebuiau stabilite prin lege organică, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 73 alin. (3) din Constituţie, iar adoptarea unei legi organice se realizează cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere, potrivit art. 76 alin. (1) din Constituţie. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt invocate şi dispoziţiile art. 108 alin. (1) şi (3) din Constituţie privind adoptarea hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului şi emiterea ordonanţelor Guvernului în temeiul unei legi speciale de abilitare. În consecinţă, se susţine că dreptul de a exercita mandatul de primar de patru ani este afectat de dispoziţiile art. 160 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, deoarece pierderea calităţii de membru într-un partid politic implică încetarea de drept a mandatului.
    15. Distinct, se susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 este neconstituţională, deoarece a fost adoptată fără a fi respectate condiţiile delegării legislative. Guvernul a adoptat Codul administrativ imediat după ce legea adoptată de Parlament (PL-x nr. 369/2018) cu acelaşi obiect a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 681 din 6 noiembrie 2018. Parlamentul a respins proiectul de lege declarat neconstituţional, încetând astfel şi procedura legislativă. În aceste condiţii, prin emiterea Ordonanţei de urgenţă nr. 57/2019, Guvernul a încercat să se situeze într-o poziţie opusă şi conflictuală cu Parlamentul, care, în cadrul celor trei puteri, are o poziţie primordială înfăptuind funcţia legislativă şi gestionând procesul decizional. Astfel, prin adoptarea Codului administrativ imediat după ce Curtea Constituţională l-a declarat neconstituţional, iar Parlamentul l-a respins, Guvernul a încălcat principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, principiul cooperării loiale şi a subminat rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării.
    16. Se mai susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 a fost emisă de Guvern în data 3 iulie 2019 şi publicată în Monitorul Oficial al României la 5 iulie 2019, dar Guvernul nu putea emite această ordonanţă de urgenţă decât în baza unei legi de abilitare. Legea nr. 128/2019 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 9 iulie 2019 şi a intrat în vigoare la 12 iulie 2019, aşadar ulterior momentului adoptării actului normativ criticat. De asemenea, actul normativ criticat nu se încadrează în niciunul dintre domeniile vizate de Legea specială de abilitare nr. 128/2019.
    17. Totodată, se arată că funcţia de primar este o funcţie de demnitate publică şi, în consecinţă, nu poate fi reglementată prin ordonanţă de urgenţă.
    18. Se mai susţine că actul normativ criticat cuprinde o reglementare contradictorie a atribuţiilor prefectului în raport cu primarul, atribuind prefectului rolul de a emite ordinul de încetare, înainte de termen, a mandatului de primar, conform art. 160 din Codul administrativ. Or, în virtutea principiului legalităţii şi al simetriei actelor juridice, încetarea mandatului primarului trebuie să fie dispusă de instituţia care a validat mandatul de primar, respectiv instanţa de judecată. În acelaşi timp, reglementarea încetării înainte de termen a mandatului de primar constituie şi o încălcare a principiului egalităţii în drepturi în raport cu membrii Guvernului („aleşi tot prin vot“), în privinţa cărora art. 42 lit. f) din Codul administrativ stabileşte încetarea funcţiei în cazul condamnării penale printr-o hotărâre judecătorească definitivă, fără a cuprinde referirea expresă la modalitatea de executare a pedepsei. În aceste condiţii, se creează posibilitatea discriminatorie ca, în cazul membrilor Guvernului, aceştia să continue exercitarea „mandatului“ în ipoteza condamnării cu suspendarea executării pedepsei.
    19. Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă consideră că, sub aspectul modalităţii de adoptare a Codului administrativ prin ordonanţă de urgenţă, textul legal criticat ar putea fi neconstituţional, întrucât „nu respectă cerinţele delegării legislative, prevăzută de art. 115 alin. (3) din Constituţie“. Sub aspectul susţinerii că dreptul de a exercita mandatul de primar pentru care a fost ales până la finalizarea perioadei pentru care a fost ales este un drept electoral, instanţa judecătorească apreciază că în noţiunea de drept electoral nu intră şi dreptul de a exercita mandatul, indiferent de situaţiile intervenite, fiind opţiunea legiuitorului de a prevedea situaţii de fapt care impun încetarea mandatului înainte de termen.
    20. Tribunalul Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, prin raportare la art. 115 alin. (1)-(4) din Constituţie, sens în care reţine că Legea nr. 128/2019 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 9 iulie 2019 (în vigoare la 12 iulie 2019), iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la 5 iulie 2019.
    21. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    22. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    23. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    24. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 160 alin. (1) lit. h), alin. (2) şi alin. (7)-(10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019. Prevederile art. 160 alin. (1) lit. h), alin. (2) şi alin. (7)-(10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, punctual criticate, au următorul cuprins:
    "(1) Mandatul primarului încetează, de drept, în următoarele cazuri: (...);
    h) pierderea, prin demisie, a calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţii naţionale pe a cărei listă a fost ales; (...).
(2) Data încetării de drept a mandatului, în cazurile enumerate la alin. (1) lit. a), c), g) şi h), este data apariţiei evenimentului sau a împlinirii condiţiilor care determină situaţia de încetare, după caz. (...).
(7) În toate cazurile de încetare înainte de termen a mandatului de primar, prefectul emite un ordin prin care constată încetarea mandatului primarului. Ordinul are la bază un referat semnat de secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, precum şi actele din care rezultă motivul legal de încetare a mandatului.
(8) Referatul secretarului general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale se transmite prefectului în termen de 10 zile de la data intervenirii situaţiei de încetare de drept a mandatului primarului.
(9) Ordinul prefectului poate fi atacat de primar la instanţa de contencios administrativ în termen de 10 zile de la comunicare.
(10) Instanţa de contencios administrativ este obligată să se pronunţe în termen de 30 de zile, nefiind aplicabilă procedura de regularizare a cererii. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă."

    25. Din examinarea criticilor de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în Dosarul nr. 1.085D/2021, autorul excepţiei formulează critici de neconstituţionalitate intrinsecă cu privire la prevederile legale punctual indicate şi critici de neconstituţionalitate extrinsecă cu privire la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 şi, în consecinţă, urmează a reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate atât dispoziţiile art. 160 alin. (1) lit. h), alin. (2) şi alin. (7)-(10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, cât şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, în ansamblul său.
    26. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 37 privind dreptul de a fi ales, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 73 privind categoriile de legi, art. 108 privind actele Guvernului şi art. 115 privind delegarea legislativă.
    27. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, prin prisma criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă formulate cu privire la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, în ansamblul său, în raport cu art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea reţine că, din această perspectivă, actul normativ antereferit a mai fost supus controlului de constituţionalitate (a se vedea Decizia nr. 60 din 12 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 8 mai 2020). Observând motivele enunţate în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, instanţa de contencios constituţional a constatat că elementele prezentate de Guvern corespund exigenţelor constituţionale stabilite de art. 115 alin. (4) referitoare la existenţa situaţiei extraordinare, a urgenţei şi motivarea acesteia şi, în consecinţă, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.
    28. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecă formulate în raport cu art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. o), art. 108 şi art. 115 din Constituţie, referitor la competenţa Guvernului de a adopta acte cu caracter normativ cu putere de lege, în jurisprudenţa sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 844 din 14 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 16 martie 2022, paragrafele 56-58), Curtea a statuat că prevederile art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituţie conferă Parlamentului calitatea de unică autoritate legiuitoare a ţării, iar, în virtutea acestui monopol legislativ, Parlamentul este singura autoritate publică ce adoptă legi. În sistemul constituţional român, regula este aceea că Guvernul nu dispune de dreptul de reglementare primară a relaţiilor sociale, ci doar de dreptul de a adopta legislaţia secundară. Cu toate acestea, Constituţia instituie, prin art. 108 alin. (3) şi art. 115 alin. (1)-(3) competenţa Guvernului de a emite ordonanţe, deci o competenţă normativă derivată dintr-o lege de abilitare, adoptată de Parlament, prin care unica autoritate legiuitoare din România deleagă, pentru un interval limitat de timp, competenţa de legiferare în domenii strict delimitate de Constituţie şi de legea de abilitare. Mai mult, sub aspectul competenţei de legiferare, Curtea a reţinut că relaţia dintre puterea legislativă şi cea executivă se desăvârşeşte prin competenţa conferită Guvernului de a adopta ordonanţe de urgenţă în condiţiile stabilite de art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie. Astfel, ordonanţa de urgenţă, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă faţă unei situaţii extraordinare, se justifică prin necesitatea şi urgenţa reglementării acestei situaţii care, datorită circumstanţelor sale, impune adoptarea de soluţii imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public.
    29. Pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului, Constituţia consacră în art. 115 delegarea legislativă, în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanţe simple [art. 115 alin. (1)-(3)] sau ordonanţe de urgenţă [art. 115 alin. (4)-(6)]. Transferul unor atribuţii legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voinţă al Parlamentului ori pe cale constituţională, în situaţii extraordinare, şi numai sub control parlamentar.
    30. Plecând de la aceste considerente, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 216 din 9 aprilie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1162 din 21 noiembrie 2024, paragraful 12), a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, adoptată de Guvern în temeiul art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie, nu este o ordonanţă simplă, care să fie adoptată de Guvern în temeiul unei legi de abilitare, potrivit art. 108 alin. (3) şi art. 115 alin. (1)-(3) din Constituţie. Totodată, Curtea a reţinut că, spre deosebire de ordonanţa simplă, ordonanţa de urgenţă a Guvernului poate reglementa şi în domenii care aparţin legii organice.
    31. Prin urmare, Curtea a reţinut că toate criticile formulate privind reglementarea prin ordonanţa de urgenţă criticată a unor materii din domeniul legii organice sunt neîntemeiate.
    32. Curtea a observat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ a fost adoptată de Guvern în condiţiile în care procesul de legiferare parlamentară a Proiectului de lege privind Codul administrativ al României, iniţiat de 168 de deputaţi şi înregistrat la Senat în data de 12 decembrie 2017, a încetat, în final, ca urmare a constatării neconstituţionalităţii acestei legi, în ansamblul său, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 681 din 6 noiembrie 2018 şi a respingerii legii de Senat, în data de 23 martie 2019, şi de către Camera Deputaţilor, în data de 3 aprilie 2019.
    33. Curtea a constatat că Guvernul nu a încălcat autoritatea suverană de legiferare a Parlamentului prin aceea că a adoptat ordonanţa de urgenţă criticată, preluând, practic, sub această formă de act normativ majoritatea textelor adoptate iniţial de Parlament cu ocazia aprobării Legii privind Codul administrativ al României. Guvernul nu a ocolit sau a nesocotit astfel Decizia nr. 681 din 6 noiembrie 2018, precitată, din moment ce viciile de neconstituţionalitate constatate de Curte nu au privit aspecte de fond, ci exclusiv de procedură parlamentară de legiferare (a se vedea Decizia nr. 60 din 12 februarie 2020, precitată, paragrafele 61 şi 92).
    34. În consecinţă, Curtea a constatat caracterul neîntemeiat al criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă formulate.
    35. Analizând criticile de neconstituţionalitate intrinsecă formulate, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată în prezenta cauză, referitoare la încetarea de drept a mandatului de primar, ca urmare a pierderii, prin demisie, a calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţii naţionale pe a cărui/cărei listă a fost ales a mai fost supusă controlului de constituţionalitate, iar Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate [a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 543 din 24 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 23 februarie 2024, sau Decizia nr. 117 din 27 februarie 2025*), nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii].
    *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 117 din 27 februarie 2025 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 12 august 2025.

    36. Curtea a observat că dispoziţiile art. 160 alin. (1) lit. h) din Codul administrativ preiau soluţia legislativă cuprinsă în art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, astfel cum a fost completat prin art. I pct. 6 din Legea nr. 249/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 27 iunie 2006, în prezent abrogată potrivit art. 597 alin. (2) lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019. Prevederile art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004 au constituit obiectul controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 153 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 14 iunie 2013, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată în respectiva cauză.
    37. Prin decizia anterior menţionată, Curtea a observat că aceste norme reglementează un caz special de încetare de drept, înainte de termen, a mandatului primarului, atunci când pierderea calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţii naţionale pe a cărei listă a fost ales este voluntară, intervenind prin demisie. Raţiunea acestui text legal rezidă în faptul că, în urma demisiei din partidul politic care i-a susţinut candidatura, primarul pierde, consecutiv, şi girul alegătorilor, obţinut iniţial în virtutea candidaturii sale pe o listă susţinută în campania electorală de un anumit partid politic şi votată în final de aceştia. Legiuitorul a optat pentru o astfel de reglementare urmărind diminuarea migraţiei politice şi a oportunismului politic. Schimbarea, pe parcursul mandatului, a apartenenţei politice a primarului riscă să afecteze înseşi interesele comunităţii, pe de o parte, prin perturbaţiile şi instabilitatea pe care le poate genera în cadrul aparatului administrativ prin intermediul căruia îşi exercită prerogativele de putere cu care a fost învestit prin lege şi care pot afecta eficacitatea acţiunilor întreprinse în îndeplinirea competenţelor sale, iar, pe de altă parte, prin lipsa de certitudine în ce priveşte realizarea obiectivelor promovate în timpul campaniei electorale, în considerarea cărora alegătorii i-au acordat votul.
    38. În acest context, reţinând că Legea fundamentală nu garantează păstrarea mandatului de primar pe toată durata pentru care acesta este acordat, iar menţinerea acestuia depinde de exercitarea sa în acord cu ansamblul reglementărilor legale care condiţionează deţinerea acestuia, Curtea a constatat că nu se aduce nicio atingere dreptului de a fi ales, de vreme ce, după încetarea mandatului de primar, înainte de termen, persoana în cauză are deplina libertate de a-şi exercita dreptul de a candida pentru orice altă funcţie publică, dacă îndeplineşte exigenţele legii, instituite în aplicarea art. 37 alin. (1) din Constituţie.
    39. În continuare, analizând dispoziţiile art. 160 alin. (2) şi alin. (7)-(10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, referitoare la data încetării de drept a mandatului primarului, constatarea încetării mandatului primarului prin ordin al prefectului care are la bază referatul semnat de secretarul general al unităţii administrativ-teritoriale, posibilitatea primarului de a ataca ordinul prefectului la instanţa de contencios administrativ şi caracterul definitiv al hotărârii pronunţate de această instanţă, Curtea a observat că aceste norme, integrate mecanismului juridic de încetare, înainte de termen, a mandatului de primar, preiau, în esenţă, soluţia legislativă consacrată anterior prin art. 69 alin. (2)-(5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 [abrogată, potrivit art. 597 alin. (2) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ], şi art. 16 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali [abrogată, potrivit art. 597 alin. (2) lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019]. Exercitând controlul de constituţionalitate, Curtea Constituţională a reţinut, în esenţă, că aceste norme atribuie prefectului rolul de a „constata“ încetarea mandatului de primar, astfel că, în acest caz, prefectul îndeplineşte, în temeiul legii, o formalitate necesară în vederea asigurării funcţionării autorităţii administraţiei publice, în condiţii de imparţialitate, fără a fi pusă în discuţie crearea unui raport de subordonare între primar şi prefect. Prevederile de lege criticate dau expresie rolului prefectului, în calitate de reprezentant al Guvernului, de a asigura, la nivelul judeţului sau, după caz, al municipiului Bucureşti, monitorizarea aplicării unitare şi respectării Constituţiei, a legilor, a ordonanţelor şi a hotărârilor Guvernului, precum şi a celorlalte acte normative de către autorităţile administraţiei publice locale, astfel cum stabileşte art. 253 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 35 din 27 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 5 mai 2022, paragrafele 21 şi 22).
    40. Curtea a mai constatat că ordinul emis de prefect, în temeiul acestei atribuţii legale, este un act administrativ de autoritate, cu caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi subiective, în sensul că se ia act de o situaţie juridică preexistentă, clarificându-se şi definitivându-se, astfel, raporturi juridice stabilite anterior, prin alte acte juridice. Ca atare, prin crearea acestei atribuţii, raţiunea legiuitorului nu contravine prevederilor constituţionale, întrucât, conform art. 102 alin. (1) din Legea fundamentală, Guvernul exercită conducerea generală a administraţiei publice, iar prefectul este, potrivit art. 123 alin. (2), reprezentantul său pe plan local.
    41. În consecinţă, Curtea a reţinut că atribuţia legală exercitată de prefect, prin emiterea unui asemenea act administrativ, nu este de natură să creeze raporturi de subordonare între prefect şi primar şi nici nu modifică situaţii juridice preexistente.
    42. De asemenea, Curtea a subliniat că, potrivit art. 121 alin. (2) din Legea fundamentală, „Consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe“. Or, dispoziţiile de lege criticate reglementează procedura constatării încetării mandatului de primar înainte de termen, ţinându-se cont de toate etapele necesare şi specifice acestui domeniu, şi fără a afecta funcţionarea administraţiei publice locale.
    43. Totodată, în vederea eliminării arbitrarului şi posibilităţii exercitării unei puteri discreţionare, abuzive a prefectului în această materie, prevederile art. 160 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 asigură controlul judecătoresc al ordinului prefectului, în deplină concordanţă cu art. 126 alin. (6) din Constituţie şi art. 11 din Carta europeană a autonomiei locale (a se vedea în acest sens Decizia nr. 175 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 10 iunie 2016, paragrafele 24-27).
    44. De asemenea, Curtea a reţinut că modalitatea de contestare în justiţie a ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar este în mod firesc caracterizată prin celeritate, natura cauzelor supuse controlului judecătoresc în asemenea situaţii impunând o rezolvare promptă şi definitivă pentru trecerea la etapa următoare, cea a declanşării procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea scrutinului pentru alegerea unui nou primar. În aceste condiţii, Curtea a constatat că prevederile legale criticate conţin norme de procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, care au fost adoptate de legiuitor în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie şi care nu îngrădesc exercitarea dreptului la folosirea căilor legale de atac şi nu contravin nici principiului accesului liber la justiţie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 152 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 25 iulie 2024, paragraful 13).
    45. În raport cu considerentele enunţate, reţinând că dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate nu afectează drepturile fundamentale sau drepturile electorale, Curtea constată că dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie nu sunt încălcate.
    46. Referitor la critica potrivit căreia dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate încalcă principiul simetriei juridice, deoarece prefectul, şi nu instanţa judecătorească dispune încetarea, înainte de termen, a mandatului de primar, Curtea a statuat că aplicarea acestui principiu în dreptul public, cu atât mai mult în dreptul constituţional, cu deosebire la organizarea şi funcţionarea autorităţilor publice, nu este posibilă. Principiul simetriei este un principiu al dreptului privat, fiind exclusă posibilitatea aplicării acestuia în dreptul public. De aceea, normele constituţionale sunt asimetrice prin excelenţă (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 175 din 29 martie 2016, precitată, paragraful 29).
    47. Totodată, nu pot fi reţinute nici criticile fundamentate pe existenţa unui pretins tratament discriminatoriu al aleşilor locali faţă de membrii Guvernului, în ceea ce priveşte încetarea mandatului, având în vedere statutul constituţional diferit al celor două categorii de funcţii publice la nivelul autorităţilor din administraţia publică locală şi, respectiv, centrală. Aleşii locali şi membrii Guvernului sunt reprezentanţi ai unor autorităţi publice distincte. Primarii deţin o funcţie publică eligibilă, exercitată, în condiţiile legii, de persoane care le-au obţinut în alegeri, în timp ce membrii Guvernului nu sunt aleşi prin vot, de către cetăţeni, ci sunt numiţi de Preşedintele României pe baza votului de încredere acordat de Parlament. Prin urmare, Curtea constată că prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), care nu exclud instituirea unui tratament juridic diferit pentru ipoteze diferite, nu sunt încălcate.
    48. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional antereferită îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în prezenta cauză.
    49. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Gîngu în Dosarul nr. 2.810/90/2020 al Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă şi de Romeo Vulpe în Dosarul nr. 19/91/2021 al Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 160 alin. (1) lit. h), alin. (2) şi alin. (7) - (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă şi Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 29 aprilie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Simina Popescu-Marin

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 231 din 29 aprilie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"