Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 230 din 16 iunie 2025 referitoare la interpretarea prevederilor anexei la Regulamentul privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi condiţiile de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 230 din 16 iunie 2025 referitoare la interpretarea prevederilor anexei la Regulamentul privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi condiţiile de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare "Administraţie" din administraţia publică locală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 707 din 30 iulie 2025
Comenteaza legea
    Dosar nr. 2.878/1/2024

┌───────────────┬──────────────────────┐
│               │- vicepreşedintele    │
│Mariana        │Înaltei Curţi de      │
│Constantinescu │Casaţie şi Justiţie - │
│               │preşedintele          │
│               │completului           │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Carmen Elena   │- preşedintele Secţiei│
│Popoiag        │I civile              │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Adina Oana     │- preşedintele Secţiei│
│Surdu          │a II-a civile         │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │- preşedintele Secţiei│
│Elena Diana    │de contencios         │
│Tămagă         │administrativ şi      │
│               │fiscal                │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Adina Georgeta │- judecător la Secţia │
│Nicolae        │I civilă              │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Beatrice Ioana │- judecător la Secţia │
│Nestor         │I civilă              │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mirela Vişan   │- judecător la Secţia │
│               │I civilă              │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mariana        │- judecător la Secţia │
│Hortolomei     │I civilă              │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihai-Andrei   │- judecător la Secţia │
│Negoescu-Gândac│I civilă              │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mărioara Isailă│- judecător la Secţia │
│               │a II-a civilă         │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Ianina         │- judecător la Secţia │
│Blandiana      │a II-a civilă         │
│Grădinaru      │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Petronela Iulia│- judecător la Secţia │
│Niţu           │a II-a civilă         │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Diana Manole   │- judecător la Secţia │
│               │a II-a civilă         │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marcela Marta  │- judecător la Secţia │
│Iacob          │a II-a civilă         │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │- judecător la Secţia │
│Liliana Vişan  │de contencios         │
│               │administrativ şi      │
│               │fiscal                │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │- judecător la Secţia │
│Adriana Florina│de contencios         │
│Secreţeanu     │administrativ şi      │
│               │fiscal                │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │- judecător la Secţia │
│Carmen Mihaela │de contencios         │
│Voinescu       │administrativ şi      │
│               │fiscal                │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │- judecător la Secţia │
│Alina Pohrib   │de contencios         │
│               │administrativ şi      │
│               │fiscal                │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │- judecător la Secţia │
│Mădălina-Elena │de contencios         │
│Vladu-Crevon   │administrativ şi      │
│               │fiscal                │
└───────────────┴──────────────────────┘

    1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).
    2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    3. La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.
    4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă în dosarele nr. 2.768/100/2023, nr. 1.295/100/2024 şi nr. 1.581/100/2024.
    5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, fiind depus un punct de vedere asupra chestiunii de drept de către o parte dintre reclamanţi.
    6. De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanţele naţionale hotărâri judecătoreşti şi opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.
    7. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
    I. Titularul şi obiectul sesizării
    8. Prin Încheierea din 4 noiembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 2.768/100/2023, Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept:
    "Dacă prevederile anexei la Regulamentul privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi condiţiile de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ din administraţia publică locală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, prin raportare la prevederile art. 4 din regulament, trebuie interpretate în sensul că angajaţii sunt îndreptăţiţi să beneficieze de sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare într-un procent de 15% din salariul de bază, în situaţia în care angajatorul nu a demarat procedura de evaluare a locului de muncă şi nu a stabilit în concret valoarea sporului?"

    9. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 6 decembrie 2024 cu nr. 2.878/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 16 iunie 2025.
    10. Prin Încheierea din 4 noiembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.295/100/2024, Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
    "Dacă prevederile articolului unic pct. I lit. A subpct. 1 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, trebuie interpretate în sensul că angajaţii sunt îndreptăţiţi să beneficieze de sporul pentru condiţii deosebit de periculoase într-un procent stabilit între 50% şi 75% din salariul de bază, în situaţia în care angajatorul nu a demarat procedura de evaluare a locului de muncă şi nu a stabilit în concret valoarea sporului?"

    11. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 6 decembrie 2024 cu nr. 2.880/1/2024, dosarul fiind conexat la Dosarul nr. 2.878/1/2024, în baza art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.
    12. Prin Încheierea din 15 noiembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.581/100/2024, Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept:
    "Dacă pârâta Direcţia de asistenţă socială avea obligaţia expertizării locurilor de muncă ocupate de reclamanţi, posturi administrative: şef birou, consilier vocaţional, inspector de specialitate în administraţia publică, analist piaţa muncii, muncitor III şi muncitor IV - bucătar, şef serviciu instituţie publică.
    Dacă pârâta Direcţia de asistenţă socială are obligaţia emiterii regulamentului în temeiul căruia să fie stabilit, pentru funcţiile ocupate de reclamanţi, sporul pentru condiţii periculoase raportat la dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, anexa nr. VIII - Reglementări specifice personalului încadrat pe bază de contract individual de muncă - personal contractual în administraţia publică şi ale Hotărârii Guvernului nr. 569/2017.
    În condiţiile în care pârâta nu a emis regulamentul privind stabilirea şi acordarea sporului pentru condiţii periculoase, în ipoteza în care avea această obligaţie încă de la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, dacă aceasta poate fi obligată retroactiv la despăgubiri echivalente sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare în condiţiile răspunderii patrimoniale reglementate de art. 253 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată."

    13. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 20 februarie 2025, cu nr. 415/1/2025, dosarul fiind conexat la Dosarul nr. 2.878/1/2024, în baza art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

    II. Dispoziţiile legale supuse interpretării
    14. Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017)
    " Sporul pentru condiţii de muncă
    ART. 23
    Locurile de muncă şi categoriile de personal, precum şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învăţământ, sănătate şi asistenţă socială, cultură, diplomaţie, justiţie, administraţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau a fiecăreia dintre autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate. Anexa nr. II
    Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Sănătate şi asistenţă socială»
    CAP. II

    Reglementări specifice personalului din sănătate, din unităţile de asistenţă medico-socială şi din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale
    ART. 14
    (1) În unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără cazare, în raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea, pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri:
    a) pentru condiţii deosebit de periculoase, personalul care îşi desfăşoară activitatea în centrele de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică/alte centre rezidenţiale pentru persoane cu afecţiuni neuropsihiatrice, în module de reabilitare comportamentală, precum şi personalul din unităţile de asistenţă socială în care sunt îngrijiţi bolnavii cu TBC, SIDA sau cu nevoi de recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară şi neurologic, un spor de până la 75% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective; (...).
    (2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens.
    (3) Sporurile prevăzute la alin. (1) lit. d) şi e) nu pot fi acordate cumulat aceleiaşi persoane Anexa nr. VIII
    Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Administraţie»
    CAP. II

    I. Reglementări specifice personalului încadrat pe bază de contract individual de muncă - personal contractual din administraţia publică
    ART. 1
    (1) Personalul contractual salarizat potrivit prezentei anexe la cap. II lit. A - lit. E poate beneficia de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat.(1) Personalul contractual salarizat potrivit prezentei anexe la cap. II lit. A-lit. E poate beneficia de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar, corespunzător timpului lucrat.
(2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare emise de către autorităţile abilitate în acest sens."

    15. Regulamentul privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi condiţiile de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ din administraţia publică locală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017 (Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017)
    "ART. 2
    (1) Locurile de muncă pentru care se acordă sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă sunt acelea care presupun condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare constatate ca urmare a determinărilor sau, după caz, expertizărilor de specialitate de către organele abilitate în acest sens. (...)
    ART. 5
    Sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă se acordă, pe baza rezultatelor buletinelor de determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă, întregului personal al instituţiei respective sau numai pentru anumite categorii de personal. (...)
    ART. 8
    Locurile de muncă, categoriile de personal şi stabilirea concretă, de la caz la caz, a sporurilor pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii periculoase sau vătămătoare se aprobă de ordonatorul principal de credite, la propunerea structurii cu atribuţii în domeniul resurselor umane, cu consultarea sindicatelor sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz.
    Anexă la regulament
    Mărimea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă
    a) Spor de până la 15% din salariul de bază pentru personalul din cadrul administraţiei publice locale care îşi desfăşoară activitatea sub influenţa a 4 factori de risc din cei prevăzuţi la art. 4 din regulament (...)"

    16. Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284 din 30 martie 2018, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018)
    "ART. 4
    (1) Sporurile prevăzute în anexele nr. 1 - 6 şi 8 nu pot fi acordate cumulat aceleiaşi persoane.
    (2) Sporurile prevăzute în anexa nr. 9 la pct. IV şi V, pentru personalul din unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/serviciile sociale cu sau fără cazare, nu pot fi acordate cumulat aceleiaşi persoane.
    ART. 5
    (1) Sporul pentru condiţii deosebit de periculoase, condiţii periculoase şi condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă se acordă în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens, pe baza următoarelor criterii: (...)
    ART. 12
    (1) Nominalizarea personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare se stabilesc de ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor reprezentative la nivel de unitate/sindicatelor afiliate la o federaţie reprezentativă pe grup de unităţi/sector sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, în limita prevederilor din prezentul regulament-cadru.
    Anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru
    Mărimea sporului pentru personalul din unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără cazare acordat în baza prevederilor art. 14 de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare
    „Articol unic. - Personalul care îşi desfăşoară activitatea în unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică, cu sau fără cazare, beneficiază de sporul prevăzut la art. 14 din cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmează:
    I. Locurile de muncă, categoriile de personal şi mărimea concretă a sporurilor pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebit de periculoase, conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. a) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare
    A. Spor de la 50% până la 75% din salariul de bază acordat personalului din:
    1. unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, cu cazare/fără cazare, care acordă servicii persoanelor (adulţi şi copii) cu handicap psihic sau mintal; (...)"

    17. Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 53/2003 sau Codul muncii)
    "ART. 253
    (1) Angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
    (2) În cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanţelor judecătoreşti competente. (...)"


    III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-au invocat chestiunile de drept
    Dosarul nr. 2.768/100/2023 (Sesizarea nr. 2.878/1/2024)
    18. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă cu nr. 2.768/100/2023, reclamantul Sindicatul din Administraţie Maramureş, în numele unor membri de sindicat, a solicitat instanţei de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei Direcţia de Asistenţă Socială Baia Mare (DAS Baia Mare): (i) să efectueze demersurile necesare pentru acordarea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă personalului din cadrul DAS Baia Mare, respectiv de a se adresa compartimentelor de specialitate din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Maramureş (DSP Maramureş) pentru emiterea buletinelor de determinare sau expertizare a locurilor de muncă pentru personalul contractual menţionat în acţiune; (ii) să plătească drepturile salariale, respectiv sporul pentru condiţii periculoase membrilor Sindicatului din Administraţie Maramureş, în conformitate cu prevederile Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 începând cu 9.08.2017, data intrării în vigoare a regulamentului, cât şi în continuare, atât timp cât aceste condiţii se menţin.
    19. În motivarea cererii, s-a arătat că dreptul la beneficiul sporului pentru condiţii vătămătoare şi periculoase s-a născut odată cu adoptarea Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017.
    20. În drept, au fost invocate şi prevederile art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale anexei nr. VIII la legea-cadru menţionată, precum şi ale Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018.
    21. Pârâta DAS Baia Mare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. A arătat, în esenţă, faptul că reclamanţii nu pot beneficia de sporul pentru condiţii periculoase, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 569/2017, deoarece beneficiază de sporul pentru condiţii deosebite (stres sau risc) de până la 15% aplicat la salariul de bază în temeiul prevederilor articolului unic pct. V lit. D din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, iar cele două tipuri de sporuri nu pot fi acordate cumulat, conform art. 4 alin. (2) din acelaşi regulament, reclamanţii nu pot beneficia cumulativ de cele două tipuri de sporuri prevăzute pentru două familii ocupaţionale de funcţii bugetare diferite, respectiv „Administraţie“ şi „Sănătate şi Asistenţă Socială“, fiecare având propriul Regulament de stabilire a locurilor de muncă, a categoriilor de personal şi a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, raportat la specificul activităţii (Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 153/2018).

    Dosarul nr. 1.295/100/2024 (Sesizarea nr. 2.880/1/2024)
    22. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă cu nr. 1.295/100/2024, ulterior precizată, reclamanţii AAA ş.a.m.d. au solicitat instanţei de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei DAS Baia Mare la: (i) emiterea actului privind stabilirea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase în condiţiile articolului unic pct. I lit. A subpct. 1 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, între valoarea de 50% şi valoarea de 75% în favoarea fiecărui reclamant; (ii) plata sporului pentru condiţii deosebit de periculoase în cuantumul stabilit conform petitului anterior, în favoarea fiecărui reclamant, începând cu 16.05.2021 şi până la pronunţarea unei hotărâri definitive; (iii) plata dobânzii legale penalizatoare aplicate asupra sumelor datorate cu titlu de spor pentru condiţii deosebit de periculoase începând cu data scadenţei şi până la plata efectivă; (iv) plata cheltuielilor de judecată.
    23. În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt angajaţi pe posturi de specialitate, au invocat dispoziţiile art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. 14 din capitolul II din anexa nr. II la legea-cadru menţionată, art. 12 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 şi anexa nr. 9 la acest regulament-cadru. Au mai arătat că nu poate fi acceptat refuzul pârâtei de acordare a sporului întemeiat pe neîndeplinirea propriei obligaţii legale de a solicita expertizarea locurilor de muncă.
    24. Pârâta DAS Baia Mare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. A arătat, în esenţă, faptul că reclamanţii activează în compartimente care nu oferă servicii persoanelor cu handicap psihic sau mintal, astfel cum prevede articolul unic pct. I lit. A subpct. 1 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, beneficiază de sporul de condiţii deosebite (stres sau risc) în procent de 15% din salariul de bază, acordat personalului din unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, cu cazare sau fără cazare, prevăzute în Nomenclatorul serviciilor sociale aprobat potrivit legii, altele decât cele prevăzute la punctele I-IX, conform articolul unic pct. I lit. A subpct. 1 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, fapt care reiese din actele adiţionale la contractele individuale de muncă, depuse deja la dosarul cauzei de către reclamanţi. În ceea ce priveşte sporul de 50%-70% la salariul de bază pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase, se acordă doar pe baza buletinului de determinare. Aceste drepturi nu se pot acorda retroactiv, dat fiind faptul că nu există o evaluare şi o expertizare a posturilor pentru acea perioadă.

    Dosarul nr. 1.581/100/2024 (Sesizarea nr. 415/1/2025)
    25. Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă cu nr. 1.581/100/2024, la 14.06.2024, aşa cum a fost modificată la 15.11.2024, reclamanţii BBB ş.a.m.d. au solicitat, în contradictoriu cu angajatorul DAS Baia Mare, printre altele, obligarea pârâtei la: (i) efectuarea, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, a demersurilor legale pentru expertizarea, de către DSP Maramureş, a locurilor de muncă din cadrul pârâtei; (ii) emiterea actului administrativ privind stabilirea cuantumului sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă conform anexei la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, în termen de 10 zile de la emiterea buletinelor de determinare; (iii) plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare în cuantumul ce va fi stabilit de pârâtă conform petitului anterior, în favoarea fiecărui reclamant, începând cu 14.06.2021 şi până la pronunţarea unei hotărâri definitive; (iv) plata dobânzii legale penalizatoare aplicate sumelor stabilite cu titlu de despăgubire începând cu 14.06.2021 şi până la plata efectivă.
    26. Reclamanţii au arătat că sunt angajaţi în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, anexa nr. VIII - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“, şi au susţinut, cu privire la primul capăt al cererii de chemare în judecată, faptul că pârâta avea obligaţia de a solicita DSP Maramureş expertizarea locurilor de muncă şi emiterea buletinelor de determinare prin care să se evidenţieze îndeplinirea criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 încă din anul 2017, iar această obligaţie nu a fost îndeplinită nici până în prezent, încălcându-şi astfel obligaţiile contractului individual de muncă, în privinţa părţii reglementate a acestuia.
    27. Această încălcare a obligaţiei legale a determinat imposibilitatea stabilirii sporului pentru condiţiile de muncă şi determină şi în prezent imposibilitatea stabilirii şi recunoaşterii, pe cale judecătorească, a acestui drept salarial. În această modalitate, omisiunea pârâtei a produs un prejudiciu reclamanţilor constând în lipsirea de drepturile salariale constând în contravaloarea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, fiind îndeplinite elementele răspunderii civile patrimoniale reglementate de art. 253 din Codul muncii.
    28. Pârâta DSP Baia Mare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. A arătat că: reclamanţii sunt angajaţi în posturi administrative, nu personal de specialitate, raportat la dispoziţiile art. 3 şi 4 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, nefiind înregistrate îmbolnăviri profesionale, cazuri de morbiditate, accidente de muncă; nu se impune expertizarea locurilor de muncă; sporul solicitat se acordă numai pe baza buletinului de determinare şi nu se acordă retroactiv, dat fiind faptul că nu există o evaluare şi o expertizare a posturilor pentru perioada solicitată.


    IV. Motivele reţinute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii
    Dosarul nr. 2.768/100/2023
    29. Prin Încheierea de şedinţă din 4 noiembrie 2024, instanţa de trimitere a reţinut că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024: reclamanţii fac parte din categoria personalului plătit din fonduri publice, fiind angajaţi în cadrul DAS Baia Mare; prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul litigiului se solicită instanţei de judecată să dispună obligarea pârâtei angajatoare să efectueze demersurile necesare acordării sporului solicitat prin acţiune, respectiv să se adreseze DSP Maramureş în vederea emiterii buletinelor de determinare, precum şi obligarea angajatorului la plata sporului pentru condiţii periculoase, apreciindu-se că acest drept s-a născut începând cu 9.08.2017, data intrării în vigoare a Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017.

    Dosarul nr. 1.295/100/2024
    30. Prin Încheierea de şedinţă din 4 noiembrie 2024, instanţa de trimitere a reţinut că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024: reclamanţii fac parte din categoria personalului plătit din fonduri publice, fiind angajaţi în cadrul DAS Baia Mare; prin cererea de chemare în judecată se solicită instanţei să dispună obligarea pârâtei la emiterea actului de stabilire a cuantumului sporului pentru condiţii deosebit de periculoase, în condiţiile articolului unic pct. I lit. A subpct. 1 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, între valoarea de 50% şi valoarea de 75% pentru fiecare reclamant, precum şi obligarea pârâtei la plata sporului anterior menţionat; soluţionarea acţiunii depinde de modalitatea de interpretare a modului de aplicare a prevederilor legale anterior menţionate, respectiv dacă dispoziţiile articolului unic pct. I lit. A subpct. 1 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 trebuie interpretate în sensul că angajaţii sunt îndreptăţiţi să beneficieze de sporul pentru condiţii deosebit de periculoase într-un procent stabilit între 50% şi 75% din salariul de bază, în situaţia în care angajatorul nu a demarat procedura de evaluare a locului de muncă şi nu a stabilit în concret valoarea sporului; nu a fost identificată practică judiciară care să interpreteze problema de drept, raportat la prevederile legale anterior menţionate.

    Dosarul nr. 1.581/100/2024
    31. Prin Încheierea de şedinţă din 15 noiembrie 2024, instanţa de trimitere a apreciat că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, respectiv: litigiul face parte din categoria proceselor la care face referire art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024; este îndeplinită condiţia ca soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra problemelor de drept puse în discuţie şi aceste chestiuni nu fac obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.


    V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept
    Dosarul nr. 2.768/100/2023
    32. Pârâtul a apreciat că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării este admisibilă, în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.
    33. Părţile nu au formulat puncte de vedere asupra chestiunilor de drept puse în discuţie. Instanţa de trimitere a reţinut că poziţia părţilor transpare din cuprinsul actelor de procedură depuse pe parcursul judecăţii.

    Dosarul nr. 1.295/100/2024
    34. În cadrul acestui dosar, părţile au adoptat o poziţie identică cu cea prezentată anterior în cadrul Dosarului nr. 2.768/100/2023.

    Dosarul nr. 1.581/100/2024
    35. Părţile nu au formulat puncte de vedere asupra chestiunilor de drept puse în discuţie.


    VI. Punctele de vedere ale completurilor care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept
    Dosarul nr. 2.768/100/2023
    36. Instanţa de trimitere a apreciat că nu poate fi acordat sporul care face obiectul litigiului, în măsura în care nu se realizează expertizarea locului de muncă şi nu se poate identifica fiecare element care duce la naşterea dreptului dedus judecăţii.
    37. Potrivit Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, revine angajatorului obligaţia de a cuantifica drepturile care fac obiectul prezentului litigiu, iar pentru a avea posibilitatea îndeplinirii acestei obligaţii, angajatorul trebuie să efectueze demersurile necesare pentru a obţine buletinul de determinare, act care se eliberează de DSP Maramureş după expertizarea locului de muncă.
    38. În măsura în care nu s-a realizat o astfel de operaţiune, nu se poate verifica existenţa factorilor nocivi care afectează mediul în care angajatul îşi desfăşoară activitatea şi, astfel, nu se poate stabili în concret cuantumul acestui spor.

    Dosarul nr. 1.295/100/2024
    39. Instanţa de trimitere a arătat că procedura de evaluare se realizează în conformitate cu prevederile art. 5 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, buletinele de determinare se emit de către direcţia de sănătate publică, iar modalitatea de stabilire în concret a sporului se realizează potrivit regulamentului aprobat prin această hotărâre a Guvernului, de către angajator, în baza buletinelor de determinare.
    40. Precizează că au fost identificate hotărâri judecătoreşti prin care a fost obligat angajatorul să stabilească procentul aferent sporului pentru condiţii deosebite de muncă, urmând ca angajatorul să stabilească în concret valoarea sporului, iar ulterior să dispună şi să efectueze plata drepturilor astfel stabilite, această ultimă obligaţie fiind subsecventă obligaţiei de a stabili sporul care face obiectul prezentului dosar.

    Dosarul nr. 1.581/100/2024
    41. Instanţa de trimitere apreciază că, indubitabil, sporul pentru condiţii vătămătoare şi periculoase se poate acorda şi cuantumul acestuia poate fi stabilit numai în baza buletinelor de determinare sau, după caz, de expertizare, conform dispoziţiilor art. 3, art. 4 şi art. 5 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, iar angajatorul avea, la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 şi a Hotărârii Guvernului nr. 569/2017, obligaţia legală să efectueze demersurile pentru expertizarea locurilor de muncă chiar dacă se constata de către acesta că nu sunt întrunite criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 3 din regulamentul sus-menţionat şi nu s-ar impune expertizarea locurilor de muncă.
    42. În ceea ce priveşte solicitarea reclamanţilor de obligare a angajatorului la plata sumelor de bani reprezentând sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de la 14.06.2021 şi până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, cu titlu de despăgubiri, în temeiul dispoziţiilor art. 253 din Codul muncii, tribunalul reţine că, în situaţia în care sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare se poate acorda numai în baza buletinelor de determinare sau expertizare, buletine ce vor constata existenţa factorilor de risc la momentul determinării/ expertizării, fără ca aceste locuri de muncă să fi fost anterior expertizate şi fără a se constata existenţa factorilor de risc şi a criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, nu pot fi acordate despăgubiri echivalente sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare cu privire la care nu s-a făcut dovada că există, respectiv că angajaţii şi-au desfăşurat activitatea în condiţii ce ar justifica acordarea sporului.
    43. Instanţa de trimitere apreciază că angajaţii au posibilitatea formulării acţiunii prin care angajatorul să fie obligat să facă demersurile pentru expertizarea locurilor de muncă. În cazul în care nu uzează de această acţiune, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la acordarea sporului solicitat numai după emiterea buletinelor de expertizare/determinare a condiţiilor periculoase sau vătămătoare de la locul de muncă (în cazul în care se constată astfel de condiţii).


    VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie
    44. Curţile de apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Ploieşti - Secţia I civilă şi tribunalele Călăraşi - Secţia civilă, Covasna - Secţia civilă şi Maramureş - Secţia I civilă au transmis hotărâri judecătoreşti cu privire la chestiunile de drept supuse dezlegării, iar Curtea de Apel Iaşi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi tribunalele Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Ilfov, Iaşi - Secţia I civilă şi Vaslui au transmis puncte de vedere teoretice asupra acestor chestiuni. Celelalte curţi de apel nu au identificat practică judiciară în materie şi nici nu au comunicat opinii teoretice.
    45. Într-o orientare jurisprudenţială unanimă s-a apreciat, atât în ceea ce priveşte Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, cât şi în ceea ce priveşte Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, că angajaţii nu sunt îndreptăţiţi să beneficieze de sporul pentru condiţii de muncă în situaţia în care angajatorul nu a demarat procedura de evaluare a locului de muncă şi nu a stabilit în concret valoarea sporului. S-a reţinut că: existenţa buletinului de determinare este o condiţie pentru acordarea sporului solicitat, prin urmare acordarea acestor sporuri se face de la data întocmirii buletinelor de determinare prin expertizare; faptul că instanţa nu se poate substitui angajatorului în obligaţia sa de a nominaliza personalul ori de a stabili cuantumul sporului, pe calea unei acţiuni în justiţie putându-se solicita obligarea la emiterea actelor necesare valorificării dreptului la sporurile pentru condiţiile de muncă; dar şi faptul că, în lipsa îndeplinirii obligaţiilor, revine instanţei atributul dreptului recunoscut de lege.
    46. Prin punctele de vedere comunicate, opinia majoritară exprimată este în acelaşi sens. S-a arătat că: în lipsa întocmirii buletinului de determinare/expertizare nu pot fi identificaţi factorii de risc/criteriile prevăzuţi/prevăzute de lege, neputând fi stabilit în concret cuantumul sporului pentru condiţii de muncă; revine angajatorului obligaţia de a cuantifica drepturile, iar pentru a avea posibilitatea îndeplinirii acestei obligaţii, trebuie să efectueze demersurile necesare pentru a obţine buletinul de determinare/expertizare. Potrivit opiniei minoritare, angajaţii sunt îndreptăţiţi să beneficieze de sporul pentru condiţii de muncă, chiar şi în situaţia în care angajatorul nu a demarat procedura de evaluare a locului de muncă şi nu a stabilit în concret valoarea sporului.
    47. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat faptul că, la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problemele de drept ce formează obiectul sesizărilor.

    VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale
    48. Prevederile art. 14 cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 au format obiectul controlului de constituţionalitate, fiind pronunţate deciziile Curţii Constituţionale nr. 663 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 21 ianuarie 2021, nr. 713 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 4 februarie 2021, şi nr. 893 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 22 februarie 2022, prin care au fost respinse ca inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate, cu motivarea că prevederile legale invocate nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost invocată excepţia, în sensul că nu sunt aplicabile în cauză.

    IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    49. Prin Decizia nr. 76 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 13 ianuarie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis, în parte, sesizările conexate formulate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. a) din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale articolului unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările şi completările ulterioare, a stabilit că:
    "Personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebit de periculoase, prevăzut la articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, salarizat potrivit anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, are dreptul la acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase de la 50% până la 75% din salariul de bază, prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 şi Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, obligaţia stabilirii cuantumului concret al sporului pentru condiţii deosebit de periculoase revenind ordonatorului de credite."


    X. Raportul asupra chestiunii de drept
    50. Judecătorii-raportori au apreciat că sesizările conexate formulate în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile sunt inadmisibile, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

    XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    Asupra admisibilităţii sesizării
    51. Prezenta sesizare a fost formulată în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, prin care au fost prevăzute norme speciale pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal [art. 1 alin. (1)], precum şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale acestui personal [art. 1 alin. (2)], indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze [art. 1 alin. (3)].
    52. Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024: „(1) Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“
    53. Dispoziţiile acestui act normativ se completează, potrivit art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu cele ale Codului de procedură civilă.
    54. În ceea ce priveşte sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă prevăd următoarele: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“
    55. Potrivit art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor.“
    56. În mod diferit de sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiţia noutăţii chestiunii de drept invocate, iar sesizarea poate fi formulată de completurile de judecată învestite cu soluţionarea cauzei atât în primă instanţă, cât şi în calea de atac.
    57. În raport cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, care se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, rezultă că, pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, se impune a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii de admisibilitate:
    a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, în primă instanţă sau în calea de atac;
    b) obiectul cauzei să fie stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/ revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice;
    c) existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată;
    d) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra chestiunii de drept şi aceasta să nici nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

    58. Din punct de vedere formal, având în vedere că, potrivit art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, dispoziţiile acesteia se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, sesizarea se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac, încheierea de sesizare trebuie să cuprindă motivele care susţin admisibilitatea sesizării, precum şi punctul de vedere al completului de judecată şi punctele de vedere ale părţilor, conform art. 520 din Codul de procedură civilă.
    59. Examinând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a sesizării din prezenta cauză, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 şi ale art. 520 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea nu sunt îndeplinite cumulativ.
    60. Primele două condiţii sunt îndeplinite.
    61. Cauzele în care au fost formulate sesizările conexate sunt în curs de judecată pe rolul unor completuri de judecată specializate pentru soluţionarea cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale din cadrul tribunalelor, care judecă în primă instanţă, potrivit art. 95 pct. 4 din Codul de procedură civilă şi art. 269 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
    62. Obiectul cererilor de chemare în judecată priveşte stabilirea şi plata drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, reclamanţii fiind personal contractual din cadrul DAS Baia Mare, salarizaţi conform dispoziţiilor din anexa nr. II - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“ la Legea-cadru nr. 153/2017 (sesizările nr. 2.878/1/2024, 2.880/1/2024), respectiv dispoziţiilor din anexa nr. VIII - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ la Legea-cadru nr. 153/2017 (Sesizarea nr. 415/1/2025), astfel că se circumscrie litigiilor privind stabilirea drepturilor de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.
    63. În ceea ce priveşte celelalte condiţii, având în vedere faptul că procedura sesizării instanţei supreme cu dezlegarea unei chestiuni de drept se circumscrie unui incident procedural ivit în cursul unui proces aflat în desfăşurare, admisibilitatea procedurii hotărârii prealabile este condiţionată de existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată, asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi care să nu facă nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
    64. Problemele ce constituie obiectul prezentei sesizări privesc interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale care prevăd:
    - sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă într-un procent de până la 15% din salariul de bază, şi anume lit. a) din anexa la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din capitolul II din anexa nr. VIII - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ la Legea-cadru nr. 153/2017, şi anume, dacă angajaţii sunt îndreptăţiţi să beneficieze de acest spor în situaţia în care angajatorul nu a demarat procedura de evaluare a locului de muncă şi nu a stabilit în concret valoarea sporului (Sesizarea nr. 2.878/1/2024), dacă angajatorul avea obligaţia expertizării locurilor de muncă, obligaţia emiterii regulamentului în temeiul căruia să fie stabilit sporul, iar în condiţiile în care nu a emis regulamentul, dacă poate fi obligat retroactiv la despăgubiri echivalente sporului în condiţiile răspunderii patrimoniale reglementate de art. 253 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (Sesizarea nr. 415/1/2025);
    – sporul pentru condiţii deosebit de periculoase de la 50% până la 75% din salariul de bază, şi anume articolul unic pct. I lit. A subpct. 1 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din capitolul II din anexa nr. II - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“ la Legea-cadru nr. 153/2017, şi anume, dacă angajaţii sunt îndreptăţiţi să beneficieze de spor în situaţia în care angajatorul nu a demarat procedura de evaluare a locului de muncă şi nu a stabilit în concret valoarea sporului (Sesizarea nr. 2.880/1/2024).

    65. În ceea ce priveşte condiţia ca de lămurirea modului de interpretare şi aplicare a acestor dispoziţii să depindă soluţionarea pe fond a cauzei, aceasta presupune ca problema de drept cu a cărei dezlegare de principiu este sesizată instanţa supremă să fie direct incidentă pentru soluţionarea cauzei şi de natură a produce un efect concret asupra soluţiei, rolul procedurii privind dezlegarea unei chestiuni de drept fiind acela de a formula un răspuns util, în condiţiile existenţei unei relaţii de dependenţă între chestiunea de drept dezlegată şi soluţia ce ar putea fi pronunţată în litigiul în care s-a ivit incidentul.
    66. Cu privire la Sesizarea nr. 415/1/2025 este îndeplinită această cerinţă, în condiţiile în care reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei să efectueze demersurile legale pentru expertizarea locurilor de muncă din cadrul pârâtei, emiterea actului administrativ privind stabilirea cuantumului sporului ulterior emiterii buletinelor de determinare, dar şi plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, începând cu 14.06.2021, iar prin întâmpinarea formulată s-au invocat, printre alte apărări, faptul că nu se impune expertizarea locurilor de muncă, sporul solicitat se acordă numai pe baza buletinului de determinare, nu se acordă retroactiv, dat fiind faptul că nu există o evaluare şi o expertizare a posturilor pentru perioada solicitată.
    67. Cu privire la sesizările nr. 2.880/1/2024 şi nr. 2.878/1/2024 se observă faptul că reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei să efectueze demersurile necesare pentru acordarea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă, emiterea buletinelor de determinare sau expertizare a locurilor de muncă, plata acestui spor, în conformitate cu prevederile Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, începând cu 9.08.2017, respectiv obligarea pârâtei la emiterea actului privind stabilirea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase în condiţiile articolului unic pct. I lit. A subpct. 1 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, plata sporului începând cu 16.05.2021, iar din perspectiva apărărilor pârâtelor din fiecare sesizare, există o legătură cu soluţionarea cauzei în condiţiile în care vor fi înlăturate apărările acestora privind faptul că reclamanţii beneficiază de sporul pentru condiţii deosebite (stres sau risc) de până la 15% aplicat la salariul de bază în temeiul prevederilor articolului unic pct. V lit. D din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 şi nu pot beneficia cumulativ de cele două tipuri de sporuri prevăzute pentru două familii ocupaţionale de funcţii bugetare diferite, „Administraţie“ şi „Sănătate şi asistenţă socială“ (Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 153/2018), respectiv faptul că reclamanţii activează în compartimente care nu oferă servicii persoanelor cu handicap psihic sau mintal, astfel cum prevede articolul unic pct. I lit. A subpct. 1 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, beneficiază de sporul de condiţii deosebite (stres sau risc) în procent de 15% din salariul de bază, acordat personalului din unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, cu cazare sau fără cazare, prevăzute în Nomenclatorul serviciilor sociale aprobat potrivit legii, altele decât cele prevăzute la punctele I-IX, conform pct. V lit. D din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018.
    68. Faptul că de problema de drept depinde soluţionarea cauzei nu este suficient însă pentru a se constata admisibilitatea sesizării, din perspectiva existenţei unei chestiuni de drept, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.
    69. Deşi dispoziţiile noului act normativ, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, şi cele art. 519 din Codul de procedură civilă nu definesc sintagma „chestiune de drept“, în jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în aplicarea dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a stabilit că aceasta trebuie să fie o problemă de drept reală, în sensul că norma de drept disputată este îndoielnică, lacunară sau neclară, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, din cauză că textul de lege este incomplet sau nu este corelat cu alte dispoziţii legale (Decizia nr. 52 din 3 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 26 septembrie 2017; Decizia nr. 24 din 2 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 25 iunie 2020, paragraful 67).
    70. Procedura hotărârii prealabile vizează rezolvarea de principiu a unei probleme de drept reale, esenţiale şi controversate, care se impune cu evidenţă a fi lămurită şi care prezintă o dificultate în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii, având menirea de a elimina riscul apariţiei unei practici neunitare.
    71. Stabilirea unui anume grad de dificultate, ca o condiţie a admisibilităţii, este absolut necesară pentru a se verifica dacă instanţei supreme i se solicită o dezlegare de principiu a unei veritabile probleme de drept, astfel cum impun dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, sau este chemată, în fapt, să soluţioneze o simplă problemă de interpretare a unor dispoziţii legale sau chiar litigiul în cauză.
    72. Pentru a stabili existenţa unei chestiuni de drept, dacă se urmăreşte o dezlegare de principiu a unor probleme de drept reale, rezultate din dispoziţii normative care pot primi interpretări diferite prin hotărâri judecătoreşti, sau dacă se urmăreşte, în fapt, să se soluţioneze o simplă problemă de interpretare a unor dispoziţii legale sau chiar litigiul în cauză, sunt relevante considerentele care au determinat instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei să sesizeze Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
    73. În acest scop, dispoziţiile art. 520 din Codul de procedură civilă, care se aplică în completarea celor din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, astfel cum prevăd chiar dispoziţiile art. 4 din acest din urmă act normativ, stabilesc ca în încheierea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se regăsească motivele care susţin admisibilitatea sesizării, prin care să se argumenteze în concret necesitatea pronunţării hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi punctul de vedere al completului de judecată. Exprimarea punctului de vedere al instanţei de trimitere contribuie, de asemenea, la a se stabili inclusiv dacă sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a sesizării.
    74. Considerentele expuse de instanţele de trimitere au în vedere exclusiv incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, faţă de obiectul cererilor de chemare în judecată, faptul că soluţionarea pe fond a cauzei depinde de chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, fără a fi menţionate motivele care susţin admisibilitatea sesizării, prezentarea modului diferit în care normele de drept îndoielnice, lacunare sau neclare pot fi interpretate şi în ce măsură aceasta depăşeşte obligaţia instanţei învestite cu soluţionarea cauzei să interpreteze şi să aplice legea în vederea soluţionării litigiului.
    75. Este esenţial de observat, însă, faptul că simpla intrare în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă nu justifică admisibilitatea sesizării pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, dispoziţiile art. 2 alin. (1) din acest normativ referindu-se, similar art. 519 din Codul de procedură civilă, la existenţa unei „chestiuni de drept“. De asemenea, este necesar ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra chestiunii de drept şi aceasta să nici nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
    76. În ceea ce priveşte Sesizarea nr. 2.880/1/2024, referitoare la dispoziţiile articolului unic pct. I lit. A subpct. 1 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, interpretarea acestora a fost realizată, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 76 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 13 ianuarie 2025.
    77. În considerentele acestei decizii, instanţa supremă a reţinut, în esenţă, următoarele considerente, relevante şi pentru prezenta sesizare:
    "111. Salarizarea fiind reglementată pe familii ocupaţionale şi categorii de funcţii, pentru categoriile de personal cu privire la care încadrarea şi salarizarea se realizează în baza anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, care priveşte Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Administraţie», se acordă sporurile prevăzute de anexa nr. VIII, corespunzătoare acestei familii ocupaţionale, aplicarea dispoziţiilor privind salarizarea prevăzute în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 pentru Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Sănătate şi asistenţă socială» neputând fi extinsă, în lipsa unor dispoziţii exprese, pentru alte categorii de personal în afara celor prevăzute de lege.
112. Stabilirea drepturilor salariale, inclusiv a sporurilor pentru condiţii de muncă, se realizează cu aplicarea dispoziţiilor art. 9, 12, 23 şi 24 din Legea-cadru nr. 153/2017, conform reîncadrării pe funcţii, în baza criteriului domeniului de activitate, corespunzător familiilor ocupaţionale de funcţii bugetare, astfel cum sunt prevăzute în anexele nr. I-IX. Dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017 nu permit aplicarea prevederilor stabilite pentru o familie ocupaţională personalului salarizat încadrat într-o altă familie ocupaţională. (...)
114. În ceea ce priveşte problema de drept privind dreptul personalului la acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase şi caracterul obligatoriu sau facultativ al acordării acestuia, aceasta este determinată de sintagma «pot fi acordate» din dispoziţiile art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017. (...)
116. Sintagma «pot fi acordate» are în vedere faptul că prin dispoziţia legală sunt prevăzute mai multe categorii de sporuri, care se acordă, în raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea, în unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără cazare. Textul de lege vizează toţi destinatarii normei, potenţiali beneficiari ai sporurilor pentru condiţii de muncă, însă acordarea unui spor implică îndeplinirea condiţiilor prevăzute pentru acordarea acestuia.
117. În contextul dispoziţiilor legale menţionate, pentru acordarea sporurilor pentru condiţii de muncă este necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de legea-cadru, precum şi a celor prevăzute de regulamentul-cadru emis pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor din legea-cadru privind acordarea sporurilor. Norma legală prevede explicit «cu respectarea prevederilor legale», ceea ce conduce la concluzia că, atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi regulamentul-cadru, se impune acordarea sporurilor pentru condiţii de muncă.
118. În situaţia în care sunt îndeplinite aceste condiţii, regulamentul-cadru prevede că personalul «beneficiază», sporul «se acordă», «se stabileşte». (...)
122. În conformitate cu aceste prevederi (...) revine ordonatorului de credite, cu respectarea acestora, obligaţia să stabilească mărimea concretă a sporului. Instanţa de judecată nu poate proceda la stabilirea unui cuantum concret al sporului, ci poate doar să cenzureze refuzul nejustificat al ordonatorului de credite de acordare a sporului în limitele reglementate şi să stabilească în sarcina acestuia obligaţii specifice pentru determinarea cuantumului concret, în conformitate cu dispoziţiile care prevăd acordarea sporului din Legea-cadru nr. 153/2017 şi Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018. (...)
124. În condiţiile în care sporul pentru condiţii deosebit de periculoase nu este reglementat într-un cuantum fix, însă sunt stabilite limita minimă şi limita maximă, iar personalul prevăzut de lege are dreptul la spor din momentul îndeplinirii condiţiilor specifice prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi a celor prevăzute de regulamentul-cadru emis pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor care prevăd acordarea sporului, legea conferă ordonatorului de credite un drept de apreciere pentru determinarea mărimii concrete a sporului, însă dreptului ordonatorului de credite îi corespunde obligaţia corelativă de a-l exercita cu respectarea prevederilor legale.
125. Pentru aceste motive se constată că ordonatorul de credite are obligaţia stabilirii cuantumului concret al sporului pentru condiţii deosebit de periculoase, în limitele şi în conformitate cu prevederile din Legea-cadru nr. 153/2017 şi Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018. (...)
129. Expertizarea locurilor de muncă este obligatorie la nivelul fiecărui ordonator de credite, potrivit alin. (11) din art. 5 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, iar de la data intrării în vigoare a acestuia, conform art. 16, ordonatorii de credite au obligaţia să solicite autorităţilor abilitate eliberarea buletinelor de determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă, aceste autorităţi au obligaţia de a le elibera în termen de maximum 90 de zile de la data solicitării, iar până la eliberarea buletinelor de determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă rămân în vigoare buletinele existente. (...)
131. Având în vedere cele prezentate, rezultă concluzia că, deşi în anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, în articolul unic pct. I lit. A, privind sporul de la 50% până la 75% pentru condiţii deosebit de periculoase, nu se menţionează buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens, condiţia referitoare la stabilirea sporului în baza acestora rezultă atât din dispoziţiile art. 14 alin. (2) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cât şi din cele ale art. 5, 7 şi 16 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, potrivit cărora sporul pentru condiţii deosebit de periculoase, condiţii periculoase şi condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă se acordă în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare a locurilor de muncă, expertizarea locurilor de muncă este obligatorie la nivelul fiecărui ordonator de credite, de la data intrării în vigoare a regulamentului-cadru, ordonatorii de credite având obligaţia să solicite autorităţilor abilitate în acest sens eliberarea buletinelor de determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă. (...)"

    78. Dezlegarea dată problemelor de drept prin această decizie, pronunţată în cadrul mecanismului de unificare a practicii judiciare, în sensul că sporul pentru condiţii deosebit de periculoase, prevăzut de articolul unic pct. I lit. A subpct. 1 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, se acordă în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare a locurilor de muncă, expertizarea locurilor de muncă fiind obligatorie, de la data intrării în vigoare a regulamentului-cadru, la nivelul fiecărui ordonator de credite, care are un drept de apreciere pentru determinarea mărimii concrete a sporului, însă are obligaţia stabilirii cuantumului concret al sporului pentru condiţii deosebit de periculoase, iar instanţa de judecată nu poate proceda la stabilirea unui cuantum concret al sporului, ci poate doar să cenzureze refuzul nejustificat al ordonatorului de credite de acordare a sporului în limitele reglementate şi să stabilească în sarcina acestuia obligaţii specifice pentru determinarea cuantumului concret, în conformitate cu dispoziţiile care prevăd acordarea sporului din Legea-cadru nr. 153/2017 şi Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    79. Faţă de cele reţinute, statuarea de principiu, cu caracter obligatoriu, prin decizia menţionată, cu privire la chestiuni de drept identice celor din Sesizarea nr. 2.880/1/2024, referitoare la sporul pentru condiţii deosebit de periculoase prevăzut de articolul unic pct. I lit. A subpct. 1 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, conduce la concluzia inadmisibilităţii sesizării, pentru neîndeplinirea condiţiei referitoare la existenţa unei chestiuni de drept asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat.
    80. În ceea ce priveşte celelalte două sesizări, instanţele de trimitere nu au motivat admisibilitatea sesizării din perspectiva existenţei unei chestiuni de drept în sensul dispoziţiilor legale care reglementează procedura hotărârii prealabile şi nu au invocat argumente pentru care există o dificultate reală de interpretare, care să justifice o dezlegare de principiu de către instanţa supremă. Mai mult, au prezentat în încheierea de sesizare puncte de vedere motivate cu privire la problemele de drept, iar argumentele expuse nu indică o eventuală necorelare a dispoziţiilor legale şi nu evidenţiază elemente din care să rezulte neclaritatea sau caracterul echivoc al textelor de lege a căror interpretare se solicită.
    81. Dificultatea de interpretare a dispoziţiilor legale nu rezultă nici din jurisprudenţa instanţelor naţionale, care nu au comunicat interpretări divergente şi reflectă faptul că prevederile legale sunt clare, nefiind îndeplinite cerinţele necesare pentru a se concluziona asupra existenţei unei probleme de drept soluţionate neunitar sau asupra riscului apariţiei unei practici neunitare, astfel că nu se justifică intervenţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin pronunţarea unei hotărâri prealabile; interpretarea contrară a fost exprimată în cadrul unei opinii teoretice izolate şi nu a fost reflectată de jurisprudenţă.
    82. Dispoziţiile legale a căror interpretare se solicită, cu privire la sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă într-un procent de până la 15% din salariul de bază, prevăzut de anexa la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ din administraţia publică locală, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi alin. (2) capitolul II din anexa nr. VIII - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ la Legea-cadru nr. 153/2017, sunt similare celor privind sporul pentru condiţii deosebit de periculoase de la 50% până la 75% din salariul de bază, prevăzut de articolul unic pct. I lit. A subpct. 1 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) capitolul II din anexa nr. II - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“ la Legea-cadru nr. 153/2017, şi anume acordarea sporului pe baza rezultatelor buletinelor de determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă, aprobarea de către ordonatorul de credite, la fel şi problemele de drept solicitate a fi dezlegate.
    83. Or, dispoziţiile similare din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 au fost interpretate cu caracter obligatoriu prin Decizia nr. 76 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 13 ianuarie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligatorie de la data publicării.
    84. Având în vedere că reglementările sunt similare, deşi aceste dezlegări se referă la dispoziţii din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“, sunt aplicabile şi dispoziţiilor din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ din administraţia publică locală, raţionamentul juridic şi argumentele care au stat la baza acesteia fiind aplicabile mutatis mutandis şi în legătură cu problemele de drept din prezentele sesizări, pentru identitate de raţiune păstrându-şi valabilitatea reperele de analiză stabilite prin decizia menţionată, astfel că, având în vedere aspectele dezlegate, nu se justifică intervenţia suplimentară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin pronunţarea unei hotărâri prealabile.
    85. Decizia obligatorie menţionată, pronunţată în cadrul mecanismului de unificare a practicii judiciare, prezintă repere relevante şi concrete de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale similare celor cu privire la care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile, pe care instanţele naţionale trebuie să le aibă în vedere, revenind acestora interpretarea şi aplicarea legii în scopul soluţionării cauzei, în raport cu situaţia de fapt şi circumstanţele proprii fiecărui litigiu.
    86. În ceea ce priveşte problema referitoare la plata de despăgubiri echivalente sporului, în condiţiile răspunderii patrimoniale reglementate de art. 253 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (Sesizarea nr. 415/1/2025), nu este pusă în discuţie interpretarea unei norme de drept, ci existenţa sau inexistenţa dreptului reclamanţilor la aceste despăgubiri, vizează aplicarea legii la situaţiile de fapt deduse judecăţii, astfel cum acestea trebuie stabilite prin probatoriul administrat, soluţionarea fondului cererilor de chemare în judecată nefiind susceptibilă de a face obiectul unor dezlegări în drept de principiu, ceea ce se urmăreşte fiind, de fapt, în contextul particular al cauzei, stabilirea efectivă a soluţiei ce urmează a fi adoptată de instanţa de trimitere. Aplicarea legii în scopul soluţionării unei cauze, în raport cu situaţia de fapt şi circumstanţele proprii fiecărui litigiu, corespunzător poziţiei procesuale adoptate de părţile litigiului, revine instanţei de judecată învestite cu soluţionarea cauzei.
    87. Pentru aceste motive, nefiind îndeplinite cerinţele de admisibilitate privind existenţa unor chestiuni de drept care să justifice pronunţarea unei hotărâri prealabile, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 şi ale art. 520 din Codul de procedură civilă, se impune respingerea sesizărilor ca inadmisibile.
    88. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,

    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge ca inadmisibile sesizările conexate formulate de Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă în dosarele nr. 2.768/100/2023, nr. 1.295/100/2024 şi nr. 1.581/100/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:
    "Dacă prevederile anexei la Regulamentul privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi condiţiile de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ din administraţia publică locală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017, prin raportare la prevederile art. 4 din regulament, trebuie interpretate în sensul că angajaţii sunt îndreptăţiţi să beneficieze de sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare într-un procent de 15% din salariul de bază, în situaţia în care angajatorul nu a demarat procedura de evaluare a locului de muncă şi nu a stabilit în concret valoarea sporului?
    Dacă prevederile articolului unic pct. I lit. A subpct. I din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, trebuie interpretate în sensul că angajaţii sunt îndreptăţiţi să beneficieze de sporul pentru condiţii deosebit de periculoase într-un procent stabilit între 50% şi 75% din salariul de bază, în situaţia în care angajatorul nu a demarat procedura de evaluare a locului de muncă şi nu a stabilit în concret valoarea sporului? şi, respectiv:
    Dacă pârâta Direcţia de asistenţă socială avea obligaţia expertizării locurilor de muncă ocupate de reclamanţi, posturi administrative: şef birou, consilier vocaţional, inspector de specialitate în administraţia publică, analist piaţa muncii, muncitor III şi muncitor IV - bucătar, şef serviciu instituţie publică.
    Dacă pârâta Direcţia de asistenţă socială are obligaţia emiterii regulamentului în temeiul căruia să fie stabilit, pentru funcţiile ocupate de reclamanţi, sporul pentru condiţii periculoase raportat la dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, anexa nr. VIII - Reglementări specifice personalului încadrat pe bază de contract individual de muncă - personal contractual în administraţia publică şi ale Hotărârii Guvernului nr. 569/2017.
    În condiţiile în care pârâta nu a emis regulamentul privind stabilirea şi acordarea sporului pentru condiţii periculoase, în ipoteza în care avea această obligaţie încă de la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, dacă aceasta poate fi obligată retroactiv la despăgubiri echivalente sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare în condiţiile răspunderii patrimoniale reglementate de art. 253 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată."

    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2025.


                    VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                    MARIANA CONSTANTINESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Elena-Mădălina Ivănescu


    -------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 230 din 16 iunie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016