Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 şi 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Valerica Popa în Dosarul nr. 16.997/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 682D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Decizia civilă nr. 414 din 18 mai 2020, pronunţată în Dosarul nr. 16.997/3/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 şi 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Valerica Popa într-o cauză având ca obiect stabilire salariu de bază potrivit dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textele criticate sunt neconstituţionale în măsura în care, în urma aplicării lor, salarizarea personalului care, la 1 iulie 2017, avea gradaţia maximă este mai mică decât cea a personalului care obţine această gradaţie ulterior acestei date. Astfel, diferenţierea de salarizare realizată de către acelaşi angajator nu se justifică atâta vreme cât felul muncii, calificarea profesională şi vechimea în muncă sunt identice. Prin aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017 de către autoritatea pârâtă, un funcţionar public - consilier superior care la data de 1 iulie 2017 avea gradaţia maximă (gradaţia 5), cum este autoarea excepţiei, este salarizat până la finalizarea aplicării integrale a legii (anul 2022) cu un salariu mai mic faţă de un coleg din acelaşi serviciu - consilier superior care la data de 1 iulie 2017 avea gradaţia 4 şi a obţinut ulterior acestei date gradaţia 5. Cu alte cuvinte, până în 2022 se încalcă egalitatea de tratament în salarizarea persoanelor care desfăşoară aceeaşi muncă, au aceeaşi pregătire profesională şi aceeaşi gradaţie/vechime în muncă. 6. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 745 din 3 noiembrie 2015, potrivit căreia diferenţele de salarizare apărute sunt rezultatul schimbărilor legislative care au intervenit de-a lungul timpului în această materie, în special între legislaţia anterioară anului 2010 şi cea ulterioară acestui an, iar nu ca urmare a neacordării în anii 2012-2014 a salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent clasei de salarizare prevăzut de Legea-cadru nr. 284/2010, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 820 din 9 noiembrie 2006, potrivit căreia situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi discriminări. 7. De asemenea, Curtea a reţinut că avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie/conducere în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă şi calculul indemnizaţiilor potrivit acestor gradaţii se fac potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile care ar fi putut fi calculate potrivit legislaţiei aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câştigate. Legislaţia examinată de Curte opera în sensul că neîndeplinirea condiţiei de vechime în muncă mai târziu decât momentul avut în vedere de legiuitor privează persoanele îndreptăţite de drepturile echivalente pe care celelalte persoane le au în virtutea condiţiilor legate de vechimea în muncă sau profesie. În schimb, prin dispoziţiile criticate se ajunge în situaţia în care, după 1 iulie 2017, pentru aceeaşi funcţie şi aceeaşi gradaţie maximă există salarii diferite, mai mici pentru cele cu vechimea maximă deja dobândită şi mai mari pentru cele cu vechimea dobândită ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017. Acest tratament diferenţiat operat de art. 38 şi 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu se poate justifica prin raportare la principiul tempus regit actum, deoarece noua situaţie nu este generată de aplicarea legii vechi, ci de aplicarea a înseşi legii noi. 8. În continuare, arată că salarizarea diferenţiată în funcţie de vechimea în muncă se realizează în funcţie de un criteriu obiectiv, vârsta; în schimb, prevederile criticate tocmai la acest criteriu obiectiv renunţă, ajungându-se la situaţia ca persoanele cu vechime mai mare dobândită anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 să aibă salarii mai mici decât cele care au ajuns la aceeaşi vechime mai târziu. 9. Tratamentul diferenţiat este nerezonabil, având în vedere că în expunerea de motive a Legii-cadru nr. 153/2017 nu se face nicio referire cu privire la implicaţiile aplicării legii pe termen mediu (5 ani) şi, cu atât mai puţin, la eventualele implicaţii pe care le-ar presupune salarizarea egală a persoanelor care au aceeaşi vechime în muncă şi îndeplinesc aceeaşi funcţie. 10. Mai mult, efectul neconstituţional al aplicării dispoziţiilor învederate conduce la o formă de „sancţiune“ salarială pentru angajaţii cu vechimea maximă în muncă dobândită anterior datei de 1 iulie 2017 şi la încălcarea demnităţii lor profesionale, din moment ce aceştia primesc un salariu mai mic faţă de colegii lor, deşi au o experienţă profesională mai mare, acumulată tocmai prin vechimea în muncă dobândită anterior datei de 1 iulie 2017. 11. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal arată că prevederile criticate nu sunt discriminatorii, deoarece fiecare angajat îşi are determinat regimul salarial în funcţie de parcursul său profesional, inclusiv din punct de vedere temporal, cu aplicarea legii în vigoare la data la care intervine fiecare eveniment relevant, în cazul de faţă dobândirea gradaţiei superioare. În sprijin evocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 669 din 26 iunie 2012. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Guvernul arată că, din analiza dispoziţiilor legale criticate, rezultă că acestea stabilesc etapele de aplicare a Legiicadru nr. 153/2017, act normativ ce îşi propune, astfel cum reţine şi instanţa de judecată în punctul său de vedere, să elimine dezechilibrele existente în sistemul public de salarizare şi să uniformizeze salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Alinierea etapizată, progresivă, a salariilor personalului bugetar a fost instituită de legiuitor, astfel cum rezultă din expunerea de motive a actului normativ criticat, tocmai pentru a identifica mai riguros eventualele situaţii discriminatorii. Etapele prevăzute de lege sunt obligatoriu de respectat de către toţi cei cu atribuţii în interpretarea şi aplicarea acesteia, iar beneficiarii normelor criticate se supun regulilor aplicabile în fiecare dintre etape, fără ca textele să institute vreo diferenţă pentru anumite ipoteze. Situaţia particulară a unei persoane sau a unei categorii de persoane, respectiv modalitatea concretă de aplicare a dispoziţiilor legale în diferite cazuri individuale nu imprimă textelor criticate caracter discriminatoriu, normele fiind aplicabile în mod egal tuturor celor vizaţi de norma legală. În susţinere, invocă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 557 din 26 septembrie 2019. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, care conţine normele privitoare la modalitatea de aplicare etapizată în timp a acestui act normativ, precum şi ale art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017, care conţine normele tranzitorii. 17. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în esenţă, autoarea acesteia consideră că legiuitorul instituie un tratament diferenţiat înăuntrul aceleiaşi categorii de persoane supuse reglementării Legii-cadru nr. 153/2017, respectiv funcţionari publici - consilieri superiori. Tratamentul diferenţiat constă în acordarea unor salarii diferite pentru aceeaşi gradaţie. Potrivit art. 7 lit. j) din Legea-cadru nr. 153/2017, gradaţia reprezintă salariul de bază corespunzător funcţiei, acordat în raport cu vechimea în muncă, în condiţiile acestei legi. Criteriul în baza căruia legiuitorul a instituit acest tratament diferenţiat îl reprezintă data obţinerii aceleiaşi gradaţii, respectiv înainte sau după 1 iulie 2017. Astfel, prin aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017 de către autoritatea pârâtă, un funcţionar public - consilier superior, care la data de 1 iulie 2017 avea gradaţia maximă (gradaţia 5), cum este autoarea excepţiei, este salarizat până la finalizarea aplicării integrale a legii (anul 2022) cu un salariu mai mic faţă de un coleg din acelaşi serviciu - consilier superior şi care la data de 1 iulie 2017 avea gradaţia 4 şi a obţinut ulterior acestei date gradaţia 5. Cu alte cuvinte, până în 2022 se încalcă egalitatea de tratament în salarizarea persoanelor care desfăşoară aceeaşi muncă, au aceeaşi pregătire profesională şi aceeaşi gradaţie/vechime în muncă. 19. Autoarea excepţiei apreciază, implicit, că acest criteriu al momentului diferit dobândirii aceleiaşi gradaţii de către funcţionari diferiţi este arbitrar şi că, prin urmare, tratamentul diferenţiat este discriminatoriu, în sensul interzis de art. 16 alin. (1) din Constituţie. 20. Potrivit unei jurisprudenţe consolidate a Curţii Constituţionale, o astfel de critică este neîntemeiată (a se vedea Decizia nr. 669 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, Decizia nr. 29 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014, sau Decizia nr. 475 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 11 august 2015, paragraful 20). Astfel, Curtea a statuat că avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă şi calculul indemnizaţiilor potrivit acestor gradaţii se fac potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislaţiei aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câştigate. De asemenea, Curtea a subliniat faptul că legiuitorul poate interveni oricând, din raţiuni ce ţin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare şi a unor metodologii de calcul al indemnizaţiilor obţinute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având acelaşi obiect, pe care le abrogă. 21. Cu alte cuvinte, Curtea Constituţională a admis că nu este contrară Constituţiei opţiunea legiuitorului de a modifica în timp, în sensul creşterii sau al scăderii, cuantumul salariilor plătite din fonduri publice, chiar dacă este vorba despre salarii pentru care beneficiarii lor prestează, în esenţă, aceeaşi activitate şi în aceleaşi condiţii. Într-adevăr, la fel ca şi în cazul drepturilor de asigurări sociale de stat, statul trebuie să beneficieze de o marjă de apreciere suficient de flexibilă inclusiv sub aspectul momentului la care modifică cuantumul drepturilor salariale plătite din fonduri publice. 22. Curtea mai reţine că, în Decizia nr. 574 din 16 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.194 din 16 decembrie 2021, paragraful 19, a statuat că, integrate regulilor privind aplicarea etapizată a legii, prevederile legale criticate vizează reglarea în timp a disfuncţionalităţilor existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creşterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. O asemenea soluţie legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunţat în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, şi anume acela de „eliminare a disfuncţionalităţilor salariale existente în sistemul public de salarizare“, şi vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătite din fonduri publice. De asemenea, Curtea a statuat că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea bugetarilor, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecţii şi corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislaţiei, aspecte de competenţa autorităţii legiuitoare (a se vedea Decizia nr. 667 din 19 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.210 din 21 decembrie 2021, paragraful 18). 23. Având în vedere jurisprudenţa Curţii anterior prezentată, precum şi faptul că nu au intervenit elemente noi, de natură să impună reconsiderarea acesteia, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Valerica Popa în Dosarul nr. 16.997/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 38 şi 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 aprilie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
