Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 teza a doua şi ale art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Iordache Albu în Dosarul nr. 17.786/233/2017 al Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 958D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 9 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 17.786/233/2017, Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 teza a doua şi ale art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Iordache Albu într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat în contextul unui litigiu privind contestarea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii reglementate printr-o hotărâre a Guvernului. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în esenţă, se susţine că prevederile criticate sunt neconstituţionale, deoarece permit reglementarea contravenţiilor prin hotărâri ale Guvernului, ceea ce este contrar dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. h) şi t), coroborate cu cele ale art. 15 alin. (2) şi ale art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, acuzaţiile în materie contravenţională sunt asimilate acuzaţiilor penale (spre exemplu, Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunţată în Cauza Anghel împotriva României), astfel că, într-un stat de drept, incriminarea faptelor asimilate acuzaţiilor penale, aşa cum sunt faptele contravenţionale, trebuie să se realizeze prin intermediul legilor primare, ceea ce ar corespunde principiului constituţional al supremaţiei legii, şi nu prin acte administrative cu caracter normativ, aşa cum sunt hotărârile Guvernului. În acest sens, art. 73 alin. (3) lit. t) din Constituţia României impune obligativitatea reglementării prin lege a domeniilor pentru care Constituţia prevede acest lucru şi, având în vedere că art. 15 alin. (2) din Constituţie instituie caracterul retroactiv al legii contravenţionale mai favorabile, rezultă că faptele contravenţionale trebuie incriminate prin acte normative de rangul legii, întrucât numai legile în această materie pot retroactiva, iar nu şi actele administrative cu caracter normativ. 6. Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin niciunul dintre textele constituţionale invocate în susţinerea acesteia nu se interzice reglementarea contravenţiilor prin hotărâre a Guvernului. 7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 teza a doua şi ale art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, care au următorul cuprins: - Art. 1 teza a doua: „Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.“; – Art. 2 alin. (1): „Prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili şi sancţiona contravenţii în toate domeniile de activitate.“ 11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii şi al supremaţiei Constituţiei, art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii, în componenta privind retroactivitatea legii contravenţionale mai favorabile, şi în art. 73 alin. (3) lit. h) şi t) cu privire la categorii de legi, în componenta privind reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, a pedepselor şi a regimului executării acestora şi a celorlalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică normele supuse controlului de constituţionalitate din perspectiva faptului că temeiul legal ce stă la baza procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei împotriva căruia a făcut plângere este reglementat printr-o hotărâre a Guvernului, iar nu printr-un act normativ de rangul legii, în sensul de act al Parlamentului, aspect care se poate realiza în virtutea prevederilor art. 1 teza a doua şi ale art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, criticate în prezenta cauză. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat în contextul unui litigiu privind contestarea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii cuprinse în normele ce reglementează materia transporturilor rutiere, cu referire la Hotărârea Guvernului nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier şi de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa transportului rutier internaţional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum şi a sancţiunilor şi măsurilor aplicabile în cazul constatării acestor încălcări, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 14 februarie 2012. 13. În acest context, Curtea observă că dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, concretizat, spre exemplu, prin Decizia nr. 147 din 21 martie 2023*), nepublicată încă în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunţării prezentei decizii, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că noţiunea de organizare a executării legii, consacrată de dispoziţiile art. 108 alin. (2) din Constituţie, are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, şi anume prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituţionale sau sancţionatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor legii. Aşadar, legiuitorul nu mai stabileşte întotdeauna direct, prin lege, contravenţii şi sancţiuni, ci, chiar în sensul textului constituţional invocat (art. 108), această competenţă revine autorităţii publice însărcinate cu organizarea executării legii (Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 12 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 3 martie 2004). *) Decizia nr. 147 din 21 martie 2023 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2023. 14. De asemenea, s-a statuat că reglementarea unor contravenţii într-un domeniu sau altul de activitate este posibilă şi prin acte normative subordonate legii, în condiţiile în care domeniile respective sunt prevăzute în competenţa dată prin lege autorităţilor publice stabilite la art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, fără a fi încălcate dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie, care proclamă Parlamentul drept organ reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. Reglementarea contravenţiilor în condiţiile dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu reprezintă o reglementare primară, ci una secundară în raport cu legea care stabileşte competenţa în materie a autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene într-un domeniu sau altul de activitate sau care, eventual, reglementează domeniul de activitate respectiv. De altfel, chiar dispoziţiile art. 2 alin. (2) menţionate se referă la „toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuţii prin lege“. 15. În sensul celor de mai sus, Hotărârea Guvernului nr. 69/2012, prin care au fost reglementate faptele contravenţionale pentru a căror săvârşire a fost sancţionat autorul, a fost adoptată, aşa cum rezultă şi din preambulul său, cu respectarea art. 108 din Constituţie şi a prevederilor art. 85 alin. (2) [care face trimitere la alin. (1) din acelaşi articol] din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 2 septembrie 2011, potrivit cărora „încălcările prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 şi ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009, ale ordonanţei antereferite, precum şi ale normelor de aplicare a acesteia atrag răspunderea civilă, administrativă, penală şi contravenţională, în condiţiile legii“, şi că „încălcările prevăzute la alin. (1) cu caracter contravenţional şi sancţiunile aplicabile în cazul constatării acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului“. 16. Distinct de cele mai sus reţinute, este de menţionat că, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul porneşte de la caracterizarea faptelor contravenţionale de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunţată în Cauza Anghel împotriva României, ca fiind „acuzaţii în materie penală“. Cu privire la noţiunea de „acuzaţie în materie penală“, Curtea constată că în hotărârea precitată s-a considerat că procedura în cadrul căreia se contestă o faptă contravenţională poate fi asimilată unei proceduri penale, iar nerespectarea garanţiilor fundamentale - printre care prezumţia de nevinovăţie - care protejează indivizii în faţa posibilelor abuzuri ale autorităţilor impune în privinţa aceasta o problemă pe baza art. 6 din Convenţie. Deşi statele au posibilitatea de a nu sancţiona unele infracţiuni sau le pot pedepsi pe cale contravenţională, şi nu pe cale penală, autorii respectivelor fapte nu trebuie să se afle într-o situaţie defavorabilă pentru simplul fapt că regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penală (paragrafele 51, 67 şi 68 din Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunţată în Cauza Anghel împotriva României). Or, din cele reţinute în hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului precitată nu rezultă că faptele contravenţionale sunt asimilate faptelor penale, ci că, sub aspectul respectării prezumţiei de nevinovăţie şi a garanţiilor procedurale, acestea trebuie să se bucure de acelaşi regim. Nu poate fi reţinută astfel incidenţa în cauză a prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimului executării acestora. 17. De asemenea, Curtea a învederat că în Constituţie nu există vreo dispoziţie prin care să fie reglementată obligaţia de a legifera prin legi organice în domeniul contravenţiilor, astfel că nici art. 73 alin. (3) lit. t) din Legea fundamentală nu este incident în cauză. Totodată, sintagma „lege contravenţională mai favorabilă“ cuprinsă în art. 15 alin. (2) din Constituţie trebuie interpretată lato sensu, sub incidenţa sa intrând atât legea ca act normativ de reglementare primară, cât şi ordonanţele Guvernului şi actele administrativ-normative de aplicare a legii la care fac trimitere textele criticate. 18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, astfel că excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Iordache Albu în Dosarul nr. 17.786/233/2017 al Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1 teza a doua şi ale art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 aprilie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
