Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 223 din 29 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 223 din 29 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 991 din 28 octombrie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena  │-                 │
│Ionea              │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. Excepţia a fost ridicată de Cornelia Flori în Dosarul nr. 6.471/63/2016 al Curţii de Apel Craiova - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 700D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că este apanajul legiuitorului să decidă cazurile generale de acordare a indemnizaţiei de şomaj, respectiv al judecătorului să aprecieze dacă o anumită situaţie se încadrează sau nu în aceste dispoziţii legale, legiuitorul aflându-se în imposibilitatea de a reglementa în mod detaliat în cadrul unei legi toate situaţiile particulare care ar putea intra sub incidenţa dispoziţiei generale. De asemenea, judecătorul constituţional nu se poate substitui legiuitorului pentru a completa dispoziţiile legale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 18 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 6.471/63/2016, Curtea de Apel Craiova - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. Excepţia a fost ridicată de Cornelia Flori într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva deciziei de respingere a cererii de acordare a dreptului la indemnizaţia de şomaj.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 76/2002 sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), ale art. 16, 47 şi ale art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie. În acest sens arată că sintagma „le-au încetat raporturile de muncă din motive neimputabile lor“ nu este suficient de clară, întrucât nu explică în lege ce motive de încetare a contractului de muncă sunt neimputabile salariaţilor. Aceste motive sunt clarificate doar în normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002.
    6. De asemenea, situaţii în esenţă similare, precum încetarea de drept a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată ca urmare a faptului că o persoană care a ocupat funcţia didactică de asistent universitar nu a obţinut în termenul prevăzut de lege titlul de doctor, pe de o parte, şi încetarea contractului individual de muncă pe durată nedeterminată prin concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului, în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat, pe de altă parte, sunt tratate deosebit din punctul de vedere al dreptului la indemnizaţia de şomaj. Diferenţele dintre caracterele juridice specifice ale situaţiei de fapt reglementate legal şi caracterele juridice ale situaţiei de fapt nereglementate legal nu sunt suficient de consistente pentru a justifica un tratament diferit.
    7. Întrucât nu rezultă în mod clar dacă ipoteza încetării de drept a contractului de muncă prevăzută de art. 362 alin. (3) şi (4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 reprezintă o cauză de încetare a contractului individual de muncă din motive neimputabile salariatului, care dă dreptul la indemnizaţie de şomaj, nefiind prevăzută în art. 17 din Legea nr. 76/2002 şi nici în normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 174/2002, deşi este o situaţie similară din punct de vedere juridic cu necorespunderea profesională, se încalcă dreptul la ajutor de şomaj.
    8. Totodată, autoarea excepţiei învederează că indicarea situaţiilor în care raporturile de muncă au încetat din motive neimputabile angajaţilor se face prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, inferioară unei legi organice, şi nu prin lege, astfel că se încalcă art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, potrivit căruia protecţia socială se reglementează prin legi organice.
    9. Curtea de Apel Craiova - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că este rolul legiuitorului să aprecieze în exclusivitate care sunt situaţiile care permit acordarea indemnizaţiei de şomaj, iar aceste cazuri pot fi reglementate de o manieră generală, situaţie în care îi revine instanţei de judecată rolul de a interpreta legea în raport cu fiecare situaţie de fapt incidentă în speţa în care este sesizată. Legiuitorul are dreptul să reglementeze care sunt cazurile de încetare din motive neimputabile angajaţilor, iar instanţa de judecată are dreptul să interpreteze legea la cazurile deduse judecăţii. Art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie prevede că regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială se reglementează prin legi organice, fără ca prin regim general să se înţeleagă toate cazurile specifice de încetare a raporturilor de muncă, care ar fi neimputabile angajaţilor şi care ar conduce deci la acordarea indemnizaţiei de şomaj. Or, explicarea situaţiilor în care se consideră că raporturile de muncă au încetat din motive neimputabile se face în normele metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, tocmai pentru că există o multitudine de astfel de cazuri, unele care nu pot fi prevăzute de legiuitorul primar, iar adoptarea de norme metodologice este mult mai facilă şi ar fi deci în interesul salariaţilor ca procesul de reglementare a unor asemenea cazuri să fie mult mai rapid şi mai flexibil. Hotărârile Guvernului nu pot fi supuse controlului Curţii Constituţionale în privinţa încălcării, dar pot fi contestate în faţa instanţei de contencios administrativ, nefiind deci în afara cenzurii unei instanţe.
    10. În consecinţă, nu se poate susţine că o eventuală discriminare nu ar putea fi reparată prin niciun mijloc legal sau că s-ar încălca şi accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Curtea Constituţională a reţinut în Decizia nr. 217 din 15 mai 2003 că motivele încetării contractului individual de muncă şi cele ale neîncadrării în muncă, dacă acestea sunt sau nu sunt imputabile persoanei care solicită acordarea indemnizaţiei de şomaj, îndeplinirea tuturor condiţiilor cumulative sau speciale pentru ca persoana respectivă să poată fi încadrată în categoria şomerilor şi pentru a putea beneficia de indemnizaţie de şomaj, sunt împrejurări de fapt ale căror cercetare şi stabilire intră în competenţa autorităţilor cu atribuţii în legătură cu aplicarea Legii nr. 76/2002, iar în caz de conflict, în competenţa instanţelor judecătoreşti, urmând ca, în baza situaţiei de fapt corect stabilite, să aplice în mod corespunzător dispoziţiile Legii nr. 76/2002.
    11. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Examinând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizează doar dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 76/2002, astfel că doar acestea vor constitui obiect al controlului de constituţionalitate. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut:
    - Art. 17 alin. (1) lit. a): „În vederea stabilirii dreptului de indemnizaţie de şomaj, şomerii prevăzuţi la art. 16 lit. a) sunt persoanele care se pot găsi în una dintre următoarele situaţii: a) le-au încetat raporturile de muncă din motive neimputabile lor;“.

    15. Autoarea excepţiei apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (5) privind obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 47 referitor la nivelul de trai şi art. 73 alin. (3) lit. p) privind reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 16 şi 17 din Legea nr. 76/2002 reglementează categoriile de beneficiari ai prevederilor acestei legi, articolul de lege supus controlului de constituţionalitate stabilind una dintre categoriile de situaţii care dau dreptul şomerilor prevăzuţi la art. 16 lit. a) la obţinerea indemnizaţiei de şomaj, respectiv cea în care raporturile de muncă au încetat din motive neimputabile salariaţilor.
    17. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că aceste dispoziţii de lege sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, întrucât nu precizează care sunt acele situaţii în care se poate considera că încetarea raportului de muncă a avut loc din motive neimputabile salariatului.
    18. Faţă de această critică, Curtea reţine că, aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Curtea a reţinut însă şi că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). Totodată, prin Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, paragrafele 22 şi 23, Curtea Constituţională a reţinut că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru Pidhorni împotriva României, paragraful 35, şi Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi - S.R.L. şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109).
    19. Având în vedere aceste repere jurisprudenţiale, Curtea apreciază că reglementarea criticată, deşi nu conţine în cuprinsul său o enumerare a situaţiilor care constituie o încetare a raportului de muncă din motive neimputabile salariatului, întruneşte cerinţele de claritate şi previzibilitate a legii. Astfel, Curtea observă că dispoziţiile art. 5 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 174/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 18 martie 2002, enumeră motivele neimputabile, în sensul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 76/2002, astfel că persoanele interesate pot, printr-o interpretare coroborată a dispoziţiilor legale, să cunoască dacă se află sau nu într-o situaţie care le permite obţinerea dreptului la indemnizaţia de şomaj. Constituţia nu interzice, ci, din contră, permite Guvernului, prin prevederile art. 108 alin. (2), să emită hotărâri pentru organizarea executării legilor.
    20. O astfel de reglementare nu este contrară nici art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, aşa cum susţine autoarea excepţiei, întrucât dispoziţiile art. 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 nu stabilesc prin ele însele cauze de încetare a raporturilor de muncă sau de serviciu, ci doar enumeră, în scop clarificator, care sunt acele situaţii care pot fi considerate ca nefiind imputabile salariatului, în sensul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 76/2002, făcând trimitere însă la acte normative în care sunt reglementate la nivel primar aceste situaţii.
    21. În ceea ce priveşte criticile raportate la art. 16 şi 47 din Constituţie, Curtea reţine că acestea pun în discuţie, în realitate, o problemă de interpretare a legii, respectiv dacă art. 362 alin. (3) şi (4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, poate fi interpretat sau nu ca o cauză de încetare a raportului de muncă din motive neimputabile salariatului. Invocând prevederile constituţionale ale art. 16 şi 47, autoarea excepţiei pledează în favoarea interpretării acestor dispoziţii de lege ca reprezentând un caz de desfacere a contractului de muncă din motive neimputabile salariatului. Or, Curtea reţine, pe de o parte, că dispoziţiile art. 362 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 1/2011 nu constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, iar, pe de altă parte, că, aşa cum a statuat şi prin Decizia nr. 217 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, motivele încetării contractului individual de muncă şi cele ale neîncadrării în muncă, dacă acestea sunt sau nu sunt imputabile persoanei care solicită acordarea indemnizaţiei de şomaj, îndeplinirea tuturor condiţiilor cumulative sau speciale, pentru ca persoana respectivă să poată fi încadrată în categoria şomerilor şi să poată beneficia de indemnizaţie de şomaj, sunt împrejurări de fapt ale căror cercetare şi stabilire intră în competenţa autorităţilor cu atribuţii în legătură cu aplicarea Legii nr. 76/2002, iar în caz de conflict, în competenţa instanţelor judecătoreşti, urmând ca, în baza situaţiei de fapt corect stabilite, să aplice în mod corespunzător dispoziţiileLegii nr. 76/2002.
    22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cornelia Flori în Dosarul nr. 6.471/63/2016 al Curţii de Apel Craiova - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 29 aprilie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Patricia-Marilena Ionea

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 223 din 29 aprilie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 223 din 29 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 223 din 29 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă