Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 222 din 29 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250, 251 şi 252 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în redactarea anterioară Legii nr. 213/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 222 din 29 aprilie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250, 251 şi 252 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în redactarea anterioară Legii nr. 213/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 948 din 14 octombrie 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena  │-                 │
│Ionea              │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250, 251 şi 252 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Chimico-Farmaceutică - I.C.C.F. Bucureşti în Dosarul nr. 9.551/3/2020 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 645D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile de lege criticate nu sunt contrare prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, prin procedura instituită, legiuitorul, având în vedere particularitatea raporturilor de muncă dintre salariaţi şi angajator în situaţia concedierii salariatului ca sancţiune disciplinară, nu a făcut decât să instituie unele garanţii împotriva unor eventuale abuzuri de drept, fiind ulterior de apanajul instanţelor de judecată să verifice corectitudinea procedurii în urma căreia s-a ajuns la concedierea salariatului.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 24 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 9.551/3/2020, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250, 251 şi 252 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Chimico-Farmaceutică - I.C.C.F. Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unei decizii de concediere.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 250, 251 şi 252 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt contrare prevederilor art. 16, 24, 34, 35, 41, 44, 45, 53 şi 124 din Constituţie. În acest sens, se arată, în esenţă, că angajatorii nu fac acte de justiţie, astfel încât nu trebuie să fie garantat dreptul la apărare. Relaţia dintre angajator şi salariat este contractuală, părţile fiind egale. Dreptul la apărare este garantat prin Constituţie doar în faţa instanţelor de judecată, iar prin extinderea acestuia la o parte contractuală se depăşesc limitele constituţionale.
    6. Se mai susţine că, în situaţia unor abateri disciplinare, constând în violenţe contra altor salariaţi/neglijenţe în serviciu care pot pune în pericol viaţa, integritatea corporală şi sănătatea salariaţilor, neîndeplinirea unei proceduri dintre cele prevăzute la art. 250-252 din Legea nr. 53/2003 face ca fapta reală a salariatului să poată fi repetată prin anularea unei decizii de concediere care altfel este justă pe fond.
    7. De asemenea, se consideră că este încălcat dreptul la mediu sănătos în situaţia existenţei hărţuirii sexuale la locul de muncă, întrucât nerespectarea procedurii disciplinare complicate, greoaie şi inutile îi permite instanţei de judecată să dispună reintegrarea hărţuitorului sexual pe motive de procedură care aparţin angajatorului, fără nicio culpă a persoanelor care vor fi expuse unor hărţuiri sexuale. Sunt încălcate, în acelaşi timp, şi prevederile constituţionale referitoare la securitatea şi sănătatea salariaţilor.
    8. Se mai susţine şi că dispoziţiile de lege criticate afectează dreptul de proprietate al angajatorului şi libertatea economică a acestuia, întrucât procedura disciplinară este costisitoare. Astfel, angajatorul trebuie să cheltuiască pentru a asigura un drept la apărare al salariatului, deşi angajatorul nu este instanţă de judecată. Restrângerea drepturilor fundamentale mai sus arătate nu se încadrează în niciunul dintre motivele expres prevăzute de Constituţie.
    9. În sfârşit, se arată că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere principiului constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât în niciun alt raport juridic nu se impun obligaţii ale unei părţi cocontractante ca, în situaţia rezilierii unilaterale a contractelor de către marile companii cu clienţii lor, să aibă loc o procedură prealabilă rezilierii acestor contracte. Or, în situaţia contractelor individuale de muncă, se prevăd proceduri a căror nerespectare conduce la nulitatea deciziei de concediere, chiar şi în situaţia în care pe fond acţiunea angajatorului nu este abuzivă.
    10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că legiuitorul, având în vedere poziţia superioară în care se află angajatorul faţă de salariat în raportul de muncă şi în scopul de a împiedica eventualele abuzuri şi de a permite un control judecătoresc real şi eficient asupra măsurilor luate de angajator în plan disciplinar, a reglementat în termeni stricţi procedura de cercetare disciplinară, cuprinsul deciziei de sancţionare şi criteriile de individualizare a sancţiunii. Prin urmare, faţă de particularitatea raportului de muncă, în care salariatul prestează muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator, căruia legea îi recunoaşte şi prerogativa disciplinară, modul de reglementare a dispoziţiilor art. 250-252 din Legea nr. 53/2003 constituie o garanţie pentru salariat împotriva eventualelor abuzuri de drept.
    11. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 250, 251 şi 252 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate, aplicabile în cauză, sunt cele în redactarea anterioară modificărilor şi completărilor aduse dispoziţiilor art. 251 din Legea nr. 53/2003 prin Legea nr. 213/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 septembrie 2020. Curtea, având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, urmează să analizeze dispoziţiile de lege criticate, în redactarea avută în vedere de autorul excepţiei. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut:
    - Art. 250:
    "Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere următoarele:
    a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită;
    b) gradul de vinovăţie a salariatului;
    c) consecinţele abaterii disciplinare;
    d) comportarea generală în serviciu a salariatului;
    e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta."

    – Art. 251:
    "(1) Sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
    (2) În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.

    (3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

    (4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un avocat sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este."

    – Art. 252:
    "(1) Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.
(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
    a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
    b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
    c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
    d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;
    e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;
    f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.
(3) Decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării.
(4) Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta.
(5) Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării."


    15. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, ale art. 35 referitor la dreptul la mediu sănătos, ale art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 45 referitor la libertatea economică, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi al art. 124 privind instanţele judecătoreşti.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului exercitat de instanţa de contencios constituţional prin raportare la critici similare şi faţă de aceleaşi prevederi din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 90 din 5 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 21 august 2024, paragrafele 21-28, Curtea Constituţională a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate fac parte din reglementarea Codului muncii care priveşte răspunderea disciplinară a salariaţilor. Instituind prerogativa angajatorului de a aplica sancţiuni disciplinare, atunci când constată că salariaţii au săvârşit o abatere disciplinară, legiuitorul a reglementat, totodată, o serie de condiţii şi o procedură menite să asigure protecţia salariaţilor împotriva oricăror forme de abuz din partea angajatorului. Reglementarea are în vedere poziţia obiectiv dominantă a angajatorului în desfăşurarea raportului de muncă. Aplicarea sancţiunilor disciplinare şi, în mod special, încetarea raportului de muncă din voinţa unilaterală a angajatorului sunt permise cu respectarea unor condiţii de fond şi de formă riguros reglementate de legislaţia muncii, în scopul prevenirii eventualelor conduite abuzive ale angajatorului. Menţiunile şi precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le conţină decizia de aplicare a sancţiunii disciplinare au rolul, în primul rând, de a-l informa concret şi complet pe salariat cu privire la faptele, motivele şi temeiurile de drept pentru care i se aplică sancţiunea, inclusiv cu privire la căile de atac şi termenele în care are dreptul să constate temeinicia şi legalitatea măsurilor dispuse din voinţa unilaterală a angajatorului.
    17. Referitor la criticile vizând încălcarea dreptului la apărare, consacrat de art. 24 din Constituţie, Curtea a reţinut că stabilirea unor condiţii de formă, precum şi a unor reglementări detaliate în ceea ce priveşte sancţionarea salariaţilor nu împiedică părţile să administreze în faţa instanţei de judecată probele necesare pentru a dovedi elementele de fapt care fac temeinică sau nu decizia de sancţionare şi nici nu constituie un obstacol pentru instanţă în a cerceta aceste probe şi a se pronunţa în funcţie de ele.
    18. Pe de altă parte, distinct de cele reţinute prin Decizia nr. 90 din 5 martie 2024, precitată, având în vedere criticile formulate în prezenta cauză, Curtea reţine că garanţiile legale ce vizează asigurarea respectării drepturilor salariatului nu reprezintă o încălcare a dreptului la apărare, ci mai degrabă o extindere a incidenţei sale dincolo de activitatea judiciară, aspect ce nu este însă interzis de prevederile constituţionale. De altfel, în acelaşi sens, prin Decizia nr. 653 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1002 din 18 decembrie 2017, paragraful 29, Curtea Constituţională a reţinut că art. 24 alin. (1) din Constituţie stabileşte că dreptul la apărare este garantat în absenţa oricărei circumstanţieri. Prin urmare, norma fundamentală invocată are aplicabilitate şi în afara sferei judiciare, aşadar, inclusiv în cadrul procedurii disciplinare.
    19. Referitor la critica vizând încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, din perspectiva tratamentului juridic diferit aplicabil unor contracte de natură diferită, care plasează părţile acestor contracte în situaţii diferite, Curtea, prin Decizia nr. 90 din 5 martie 2024, paragraful 26, a reţinut că principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Prin urmare, constatând că situaţiile comparate sunt diferite, Curtea a apreciat critica de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
    20. Prin aceeaşi decizie, paragraful 27, referindu-se la critica privind încălcarea dreptului de proprietate şi a libertăţii economice, Curtea, amintind jurisprudenţa sa anterioară, prin Decizia nr. 608 din 19 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 22 august 2007, a reţinut că aceasta este neîntemeiată, întrucât accesul liber la o activitate economică şi libera iniţiativă, consacrate de art. 45 din Constituţie, nu conferă drepturi şi puteri discreţionare angajatorului în raporturile sale cu salariaţii. Aceste drepturi pot fi exercitate numai în condiţiile legii.
    21. În sfârşit, analizând susţinerile referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 34, 35 şi 41, Curtea, prin Decizia nr. 90 din 5 martie 2024, paragraful 28, a constatat că, în realitate, aspectele invocate privesc situaţii factuale, ipoteze ce ar putea deriva din speţa în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, care nu constituie însă veritabile critici de neconstituţionalitate. În orice caz, posibilitatea naşterii unor asemenea situaţii nu poate reprezenta o justificare pentru a deroba angajatorul de obligaţiile ce îi revin, ci, din contră, un motiv suplimentar pentru a-l îndemna să respecte în mod strict condiţiile legale cerute pentru aplicarea sancţiunii disciplinare.
    22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele Deciziei nr. 90 din 5 martie 2024 îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Chimico-Farmaceutică - I.C.C.F. Bucureşti în Dosarul nr. 9.551/3/2020 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 250, 251 şi 252 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în redactarea anterioară Legii nr. 213/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 29 aprilie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează


                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Patricia-Marilena Ionea


    -------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 222 din 29 aprilie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016