Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 22 din 28 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 22 din 28 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 393 din 30 aprilie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Tudor Pendiuc în Dosarul nr. 973/109/2017/a2 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 132D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 116 din 7 martie 2024 şi nr. 553 din 17 noiembrie 2022.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 17 ianuarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 973/109/2017/a2, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Tudor Pendiuc cu ocazia verificării admisibilităţii în principiu a unei cereri de recurs în casaţie.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală încalcă principiile fundamentale privind calitatea legii, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, independenţa judecătorilor şi inamovibilitatea acestora. În acest sens, observă că numai unul dintre cei trei membri ai completului de judecată care urmează să soluţioneze cererea de recurs în casaţie este abilitat să se pronunţe asupra admisibilităţii în principiu a acestei cereri. De asemenea, arată că judecata se desfăşoară fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului, în condiţiile în care prevederile art. 440 alin. (2) din Codul de procedură penală îngăduie interpretarea potrivit căreia, cu ocazia verificării respectării dispoziţiilor art. 438 din acelaşi cod, judecătorul nu se limitează la o verificare formală a indicării cazurilor de recurs în casaţie şi a motivării lor, ci examinează dacă, în raport cu motivele arătate, sunt incidente cazurile de recurs în casaţie, antamând, astfel, judecata pe fondul cererii. Având în vedere că termenii „citare“ şi „participare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 440 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală au accepţiuni complet diferite, consideră că aceste dispoziţii de lege pot fi interpretate în sensul că numai participarea procurorului este interzisă, nu şi cea a părţilor, care se pot prezenta, fără să fi fost citate, situaţie în care pot pune şi concluzii. Mai arată că prevederile art. 440 alin. (2) din Codul de procedură penală împiedică exercitarea unei căi de atac împotriva încheierii pronunţate în temeiul acestui text de lege.
    6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, exprimându-şi opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, reţine că, deşi pronunţarea asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie nu presupune examinarea unor chestiuni de fond, pot să apară aspecte de drept complexe, care decurg din evaluarea concordanţei dintre motivele şi argumentele invocate şi cazul de casare menţionat ca temei al recursului. Mai mult, potrivit prevederilor art. 438 alin. (3) din Codul de procedură penală, în cazul în care cererea de recurs în casaţie a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casaţie nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiaşi hotărâri, indiferent de motivul invocat. În temeiul dispoziţiilor art. 441 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanţa care admite în principiu cererea de recurs în casaţie sau completul care judecă recursul în casaţie poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii, putând impune respectarea de către condamnat a unora dintre obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (1) şi (2). Totodată, la examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, judecătorul, din oficiu, examinează şi respectarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac. Or, întrucât persoana care a declarat calea de atac nu a fost citată şi nu a participat, aceasta nu poate expune existenţa unor cauze obiective care ar justifica repunerea în termenul declarării căii de atac sau considerarea ca fiind formulată în termen. Înalta Curte constată că, din examinarea întregii reglementări referitoare la admisibilitatea cererii de recurs în casaţie, rezultă că această procedură nu este una administrativă, ci una judiciară/jurisdicţională. Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului. Înalta Curte apreciază că procedura judiciară a examinării admisibilităţii în principiu a recursului în casaţie nu poate fi diferită de celelalte proceduri judiciare, precum cele reglementate de dispoziţiile art. 335 alin. (4), ale art. 341 alin. (2), ale art. 344 alin. (4), ale art. 345 alin. (1), ale art. 347 alin. (3), ale art. 431, ale art. 459 alin. (2), ale art. 465 alin. (6)-(8), ale art. 468 şi ale art. 488 alin. (3) din Codul de procedură penală, inclusiv sub aspectul respectării principiilor fundamentale ale oricărei proceduri desfăşurate în faţa judecătorului: dreptul la apărare, prin asigurarea prezenţei unui avocat ales sau desemnat din oficiu; dreptul de a fi informat cu privire la data procesului prin emiterea citaţiei; dreptul de a compărea în persoană în faţa judecătorului; dreptul de a pune concluzii orale în condiţii de contradictorialitate; egalitatea de arme dintre acuzare şi apărare, respectiv dintre persoana care a formulat cererea de recurs în casaţie şi celelalte persoane care au figurat ca părţi în cauza penală soluţionată definitiv, toate acestea fiind drepturi protejate de Constituţie şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa. În continuare, Înalta Curte constată că recursul în casaţie este singura cale extraordinară de atac în care asupra admisibilităţii în principiu se pronunţă un singur judecător. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 431 alin. (1) din Codul de procedură penală, în cazul contestaţiei în anulare, instanţa este cea care examinează admisibilitatea în principiu, ceea ce înseamnă un complet format din trei membri. De asemenea, prevederile art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală stabilesc că şi în cazul revizuirii admisibilitatea în principiu se examinează de către instanţă. Apreciază că existenţa unei proceduri în formă scrisă, care se limitează la depunerea şi comunicarea cererii şi la depunerea de concluzii scrise, nu poate înlătura procedura orală în faţa judecătorului, care presupune citarea părţilor şi participarea procurorului, precum şi concluzii orale în condiţii de contradictorialitate. Astfel, o aşa-zisă contradictorialitate „implicită“ - care ar putea fi susţinută prin efectul depunerii cererii, comunicării acesteia către procuror şi către părţi, posibilitatea acestora de a depune concluzii scrise - nu poate înlătura contradictorialitatea „explicită/expresă“, care este un principiu fundamental al procesului penal (Decizia Curţii Constituţionale nr. 810 din 6 decembrie 2018).
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală. Prevederile art. 440 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost modificate prin articolul unic din Legea nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 29 aprilie 2016, iar dispoziţiile art. 440 alin. (2) din Codul de procedură penală au fost modificate prin prevederile art. I pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2016 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 31 octombrie 2016. Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins:
    "(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.
(2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie."

    11. În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, ale art. 124 alin. (3) privind independenţa judecătorilor şi ale art. 125 alin. (1) referitor la inamovibilitatea judecătorilor, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 fraza întâi şi paragraful 3 lit. c) privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv ale art. 47 paragraful 2 fraza întâi privind dreptul la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - invocate şi în prezenta cauză - şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 91 din 10 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 10 iunie 2022, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, pentru argumentele reţinute în paragrafele 29-36 din decizia menţionată.
    13. În acest sens, faţă de critica formulată de autor, potrivit căreia examinarea admisibilităţii cererii de recurs în casaţie se realizează fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului, prin Decizia nr. 91 din 10 martie 2022, precitată, Curtea a reţinut că - anterior modificării dispoziţiilor art. 440 alin. (1) din Codul de procedură penală prin Legea nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 29 aprilie 2016 - a pronunţat Decizia nr. 591 din 1 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 19 noiembrie 2015, prin care a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 440 alin. (1) din Codul de procedură penală şi a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din Codul de procedură penală, constatând că sintagma „dacă cererea este vădit nefondată“ din cuprinsul acestora este neconstituţională. Cu acel prilej, Curtea a examinat din punctul de vedere al constituţionalităţii, raportat la prevederile art. 21 şi 24 din Legea fundamentală, dispoziţiile art. 440 alin. (1) din Codul de procedură penală, reţinând (în paragrafele 18-23 ale Deciziei nr. 591 din 1 octombrie 2015) că dispoziţiile procesual penale ce reglementează soluţionarea recursului în casaţie nu prevăd în mod expres neparticiparea procurorului la procedura de examinare a admisibilităţii în principiu a cererii. Aşa fiind, având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 3 din 19 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 2 martie 2015, Curtea a constatat că participarea procurorului la procedura reglementată prin dispoziţiile art. 440 din Codul de procedură penală apare ca fiind obligatorie, fiind aplicabilă în acest caz norma generală, respectiv prevederile art. 363 alin. (1) din Codul de procedură penală. Totodată, Curtea a observat că procedura de examinare a admisibilităţii cererii de recurs în casaţie, reglementată de dispoziţiile art. 440 din Codul de procedură penală, nu prevede în mod expres că aceasta se realizează fără citarea părţilor. Curtea a reţinut că prevederile art. 353 din Codul de procedură penală reglementează citarea la judecată, prevăzând la alin. (1) teza întâi că judecata poate avea loc numai dacă persoana vătămată şi părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită; conform dispoziţiilor aceleiaşi norme, inculpatul, partea civilă, partea responsabilă civilmente şi, după caz, reprezentanţii legali ai acestora se citează din oficiu de către instanţă, care poate dispune şi citarea altor subiecţi procesuali, atunci când prezenţa acestora este necesară pentru soluţionarea cauzei. Analizând sistematic prevederile art. 353 şi 363 din Codul de procedură penală, Curtea a constatat că acestea sunt norme cu caracter general aplicabile oricărei proceduri de judecată, în lipsa unor dispoziţii speciale contrare. În aceste condiţii, Curtea a constatat că în procedura admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie ar urma să fie aplicabile dispoziţiile generale în materia citării, adică prevederile art. 353 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, potrivit cărora inculpatul, partea civilă, partea responsabilă civilmente şi, după caz, reprezentanţii legali ai acestora se citează din oficiu de către instanţă. Concluzionând, Curtea a reţinut că examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie trebuie realizată cu citarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a părţilor, conform art. 353 alin. (1) din Codul de procedură penală, şi cu participarea procurorului, potrivit art. 363 alin. (1) din Codul de procedură penală. Aceasta, în condiţiile în care, dacă intenţia legiuitorului ar fi fost aceea de a exclude participarea procurorului şi citarea părţilor din procedura de examinare a admisibilităţii în principiu a recursului în casaţie, acest lucru ar fi fost reglementat în mod expres în cuprinsul Codului de procedură penală, ca excepţie de la dispoziţiile art. 353 alin. (1) şi ale art. 363 alin. (1). Curtea a observat însă că jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie relevă un aspect diferit de cel reţinut de instanţa de control constituţional, în sensul că, în toate cazurile, cererile de recurs în casaţie sunt examinate din perspectiva admisibilităţii în principiu a acestora fără participarea procurorului şi fără citarea părţilor, conform procedurii prevăzute la art. 440 din Codul de procedură penală. Astfel, Curtea a constatat că lipsa aplicării dispoziţiilor art. 353 alin. (1) şi ale art. 363 alin. (1) din Codul de procedură penală de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, prin urmare, examinarea admisibilităţii în principiu a recursului în casaţie fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului ridică doar o problemă de interpretare şi aplicare a legii, şi nu una de constituţionalitate a textului criticat, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, din moment ce este asigurată egalitatea procesuală între părţi, pe de o parte, şi procuror, pe de altă parte. În aceste condiţii, având în vedere prevederile art. 2 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 440 alin. (1) din Codul de procedură penală.
    14. Tot prin Decizia nr. 91 din 10 martie 2022, precitată, Curtea a evidenţiat că, ulterior modificării dispoziţiilor art. 440 alin. (1) din Codul de procedură penală prin Legea nr. 75/2016, a pronunţat Decizia nr. 432 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 24 octombrie 2016, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile din Codul de procedură penală cuprinse în art. 436 alin. (2), art. 439 alin. (4^1) teza întâi şi în art. 440 alin. (2) cu referire la menţiunile care decurg din obligativitatea formulării cererii de recurs prin avocat sunt neconstituţionale. În acelaşi timp, prin Decizia nr. 432 din 21 iunie 2016, precitată, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 440 alin. (1) din Codul de procedură penală, reţinând că, prin Legea nr. 75/2016, legiuitorul a prevăzut în mod expres că admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului. Curtea a constatat, în paragrafele 37 şi 38 ale Deciziei nr. 432 din 21 iunie 2016, că dispoziţiile art. 440 alin. (1) din Codul de procedură penală reglementează etapa admiterii în principiu a recursului în casaţie, procedură în care examinarea admisibilităţii cererii se realizează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită. În urma acestei examinări, instanţa pronunţă, prin încheiere, o soluţie de admitere în principiu sau de respingere a cererii de recurs în casaţie. Totodată, Curtea a reamintit soluţia pronunţată prin Decizia nr. 591 din 1 octombrie 2015, apreciind că în cadrul procedurii admiterii în principiu nu are loc o judecată asupra temeiniciei recursului în casaţie, ci o judecată asupra îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru introducerea cererii, examinându-se numai admisibilitatea în principiu a recursului, iar nu şi temeinicia acestuia. Pentru aceste motive, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate nu încalcă accesul liber la justiţie şi nici dreptul la apărare reglementate de prevederile art. 21 şi 24 din Legea fundamentală.
    15. În fine, prin Decizia nr. 91 din 10 martie 2022, Curtea a constatat că, pentru aceleaşi considerente, pronunţarea soluţiei asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie doar de către unul dintre cei trei membri ai completului colegial ce urmează să judece pe fond calea extraordinară de atac nu este de natură să aducă atingere prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate.
    16. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 207 din 7 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 966 din 4 octombrie 2022, şi Decizia nr. 553 din 17 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 30 martie 2023.
    17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat această soluţie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    18. În plus, referitor la caracterul definitiv al încheierii pronunţate în procedura examinării admisibilităţii cererii de recurs în casaţie, Curtea observă că nici acest aspect nu aduce atingere accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil şi nici dreptului la apărare, consacrate de prevederile art. 21 şi 24 din Constituţie, întrucât procedura menţionată nu vizează fondul cauzei penale, nefiind judecată o acuzaţie în materie penală, în sensul dispoziţiilor art. 6 din Convenţie. Stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât prevederile art. 129, cât şi cele ale art. 126 alin. (2) din Constituţie fac referire la „condiţiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“, şi nicio normă din Legea fundamentală nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. În acest sens, prevederile art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.
    19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Tudor Pendiuc în Dosarul nr. 973/109/2017/a2 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 28 ianuarie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Oana-Cristina Puică

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 22 din 28 ianuarie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 22 din 28 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 22 din 28 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală