Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 22 din 21 ianuarie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative şi ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 22 din 21 ianuarie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative şi ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 22 din 21 ianuarie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative şi ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 431 din 22 mai 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative şi ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Marius Sabin Miron în Dosarul nr. 816/59/2018 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.052D/2018.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar precizări şi concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 610 din 2 octombrie 2018.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 21 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 816/59/2018, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, ale art. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 şi ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Marius Sabin Miron în cadrul soluţionării acţiunii prin care reclamantul a solicitat obligarea statului român, reprezentat prin Guvernul României, la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat acestuia în perioada 2015-2018 prin adoptarea actelor normative criticate referitoare la plafonarea indemnizaţiilor reglementate prin Legea nr. 341/2004.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece, prin adoptarea pe calea ordonanţei de urgenţă a unor măsuri contrare celor adoptate de Parlament prin Legea nr. 341/2004, Guvernul înfrânge principiul separaţiei puterilor în stat, precum şi prevederile constituţionale referitoare la rolul şi structura Parlamentului, respectiv ale Guvernului.
    6. Prin dispoziţiile de lege criticate s-a plafonat cuantumul indemnizaţiilor reparatorii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 la nivelul celor aflate în plată în anul 2010, respectiv prin raportare la salariul mediu brut de 1.836 lei. Chiar dacă ordonanţele de urgenţă ale Guvernului criticate au putere de lege şi, prin urmare, pot conţine norme de reglementare primară, acestea nu pot fi adoptate decât în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie. Or, aceste acte normative au fost adoptate cu încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât nu a existat o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată. Astfel, chiar dacă s-ar admite că, iniţial, această măsură ar fi fost determinată de o situaţie extraordinară, respectiv pentru a se evita generarea unui impact suplimentar asupra cheltuielilor bugetare şi, respectiv, asupra deficitului bugetar care afectează în mod semnificativ sustenabilitatea finanţelor publice, nu se poate admite că, în fiecare an, există urgenţa reglementării acestei situaţii. Este evident că, începând cu anul 2012, această situaţie nu mai este extraordinară, Guvernul invocând aceleaşi motive pentru justificarea adoptării ordonanţei de urgenţă anuale prin care se menţine în plată cuantumul indemnizaţiei la nivelul aflat în plată în anul 2010. Cu alte cuvinte, Guvernul a adoptat ordonanţe de urgenţă în acest domeniu, deşi nimic nu împiedica Parlamentul să intervină în tot acest timp pentru reglementarea acestei situaţii determinate de criza financiară de la începutul anului 2010 şi să dispună cu privire la cuantumul drepturilor stabilite de Legea nr. 341/2004. Mai mult, Guvernul a declarat că ţara a depăşit situaţia de criză şi înregistrează creştere economică.
    7. Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie se susţine că dispoziţiile criticate sunt redactate defectuos, sunt lipsite de claritate şi previzibilitate şi creează o incertitudine asupra ipotezei în care se află persoanele beneficiare ale acestora. Astfel, deşi Legea nr. 341/2004 prevede că indemnizaţiile reparatorii se calculează prin aplicarea coeficienţilor de multiplicare asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aceste dispoziţii de lege nu sunt aplicabile ca urmare a textelor criticate, prin care a fost plafonat cuantumul indemnizaţiilor prin raportare la salariul mediu brut din anul 2010. Mai mult, aceste dispoziţii legale nu respectă nici normele de tehnică legislativă, întrucât este incert dacă aceste prevederi au ca efect o modificare sau o abrogare a art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004. Pe de altă parte, nu se poate stabili cu exactitate termenul până la care se aplică această măsură, în realitate operând o plafonare sine die. Totodată, măsura plafonării indemnizaţiilor pentru mai mulţi ani reprezintă o încălcare a principiului securităţii juridice, întrucât afectează caracterul previzibil al dispoziţiilor legale, creând incertitudine cu privire la acordarea lor în cuantumul prevăzut de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.
    8. De asemenea se susţine că măsura plafonării indemnizaţiilor prevăzute de lege constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 53 alin. (2) din Constituţie, nefiind proporţională cu situaţia care a creat-o, respectiv criza economică apărută în anul 2009.
    9. Astfel, se susţine că se aduce atingere şi dreptului de proprietate, garantat de art. 44 din Constituţie şi de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, având în vedere că, fără a fi abrogate dispoziţiile legale cu privire la aceste drepturi, s-a restrâns aplicarea acestora. În concret, fără a avea o justificare rezonabilă şi obiectivă, plata acestor indemnizaţii a fost plafonată prin prevederi legale succesive, timp de 5 ani, cu încălcarea art. 53 din Constituţie şi a art. 1 din Primul Protocol la Convenţie. Se invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 603 din 6 octombrie 2015 referitoare la condiţiile restrângerii exerciţiului drepturilor fundamentale. Se arată că indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 341/2004 reprezintă un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenţie, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 88 din 28 februarie 2013. Or, plafonarea în mod repetat în perioada 2010-2018 a condus la lipsirea de conţinut a prevederilor Legii nr. 341/2004 care reglementează modul de determinare a indemnizaţiilor prin raportare la salariul mediu brut, care a crescut în toată această perioadă. Astfel, prevederile de lege criticate au determinat lipsirea de dreptul de a beneficia de indemnizaţie în cuantumul prevăzut de lege, iar respectarea acestui drept, inclusiv sub aspectul cuantumului, nu trebuie să fie doar formală şi iluzorie, ci concretă şi efectivă, astfel cum a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin numeroase hotărâri.
    10. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, precizările şi concluziile scrise transmise la dosar de autorul excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie următoarele dispoziţii:
    - Art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014: „În anul 2015 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2014 următoarele drepturi: […] j) indemnizaţiile prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare.“;
    – Art. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014: „În anul 2015 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2014 indemnizaţiile prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare.“;
    – Art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015: „În anul 2016, indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2015.“;
    – Art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 22 decembrie 2016: „În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2016.“;
    – Art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017: „Prevederile art. 1 alin. (3)-(5), art. 2-4, art. 5 alin. (2)-(4) şi art. 6-11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare se aplică în mod corespunzător şi în perioada 1 martie-31 decembrie 2017.“;
    – Art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017: „În anul 2018, indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2017“.

    15. Curtea constată că dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) pct. 11 şi pct. 20 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, iar dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 şi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 au avut aplicabilitate limitată în timp, la nivelul anilor 2017, respectiv 2018. Însă, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituţională a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, deşi nu mai sunt în vigoare, aceste dispoziţii criticate îşi produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul principal al cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantului în perioada 2015-2018 prin adoptarea actelor normative criticate referitoare la plafonarea indemnizaţiilor reglementate prin Legea nr. 341/2004.
    16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul român, în art. 44 privind dreptul de proprietate, în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, în art. 61 privind rolul Parlamentului, art. 102 privind rolul şi structura Guvernului, art. 115 alin. (4)-(6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului.
    17. Înainte de a proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine, referitor la precizările şi concluziile scrise depuse la dosar de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate - prin care, pe de-o parte, critică şi abrogarea Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, iar, pe de ală parte, invocă a fi încălcate o serie de dispoziţii din Constituţie şi din acte internaţionale, altele decât cele invocate în cererea de sesizare a Curţii Constituţionale depusă la instanţa de judecată -, că acestea nu pot fi primite. Astfel, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale şi în conformitate cu art. 29 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a Curţii îl reprezintă încheierea instanţei judecătoreşti, iar litigiul constituţional se desfăşoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părţi. Prin urmare, nu poate fi primită cererea prin care se modifică şi se completează excepţia de neconstituţionalitate ulterior încheierii de sesizare, direct în faţa Curţii Constituţionale (a se vedea în acelaşi sens, de exemplu, Decizia nr. 1.054 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 31 ianuarie 2013). Aşa fiind, Curtea se va pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum aceasta a fost formulată în faţa instanţei de judecată.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia critică, în esenţă, dispoziţiile potrivit cărora anumite indemnizaţii, prevăzute de Legea nr. 341/2004, au fost plafonate la nivelul anului 2010. Este de observat că, potrivit art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, începând cu luna iulie 2010, indemnizaţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 s-au redus cu 15%, iar, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2011, aceste indemnizaţii s-au majorat cu 15% faţă de luna octombrie 2010. Potrivit art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, începând cu luna iunie 2012, cuantumul acestora s-a majorat cu 2,3% faţă de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012, fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010.
    19. Curtea s-a mai pronunţat cu privire la unele dintre dispoziţiile criticate referitoare la plafonarea cuantumului indemnizaţiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, prin Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 noiembrie 2014, Decizia nr. 419 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 3 august 2015, Decizia nr. 508 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 august 2015, Decizia nr. 770 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 20 februarie 2018, Decizia nr. 151 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 16 iulie 2018, Decizia nr. 608 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 6 mai 2019, sau prin Decizia nr. 610 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 27 mai 2019, constatând constituţionalitatea acestora.
    20. Prin Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014, precitată, paragrafele 23 şi 24, Curtea a reţinut că autorii excepţiei se referă la indemnizaţia prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, şi anume la indemnizaţia lunară acordată la pensia pentru limită de vârstă, indemnizaţie care se acordă pe lângă indemnizaţia reparatorie lunară prevăzută de art. 4 alin. (4) - a cărei plată nu se acordă. Textul art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, introdus prin Legea nr. 283/2011, stabilea că, în anul 2012, aceste indemnizaţii se menţineau la acelaşi nivel cu cel din luna decembrie 2011, autorii excepţiei fiind nemulţumiţi de modul de calcul al acestora, şi anume de raportarea la indemnizaţia aflată în plată în decembrie 2011, iar nu la câştigul salarial mediu brut, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aşa cum prevedea Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referinţă câştigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii şi protecţiei sociale. Curtea a reţinut că, în această materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 22 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, prin care a stabilit - în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi ale art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 - că indemnizaţiile lunare reparatorii şi indemnizaţiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizaţiei aflat în plată în luna octombrie 2010.
    21. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecă, raportată la prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4), referindu-se la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, Curtea, prin Decizia nr. 389 din 14 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 28 septembrie 2016, paragrafele 47 şi 48, a reţinut că, potrivit jurisprudenţei sale (spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005), Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei. Curtea a constatat că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate, raportată la art. 115 alin. (4) din Constituţie, este neîntemeiată, având în vedere cele prezentate în expunerea de motive, precum şi faptul că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale şi economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia (Decizia de inadmisibilitate în Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragraful 49). De asemenea, prin Decizia nr. 151 din 27 martie 2018, precitată, paragraful 38, referitor la critica de neconstituţionalitate extrinsecă, raportată la art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea a constatat că, având în vedere cele prezentate în expunerea de motive, precum şi faptul că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale şi economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia, critica de neconstituţionalitate raportată la art. 115 alin. (4) din Constituţie este neîntemeiată.
    22. În ceea ce priveşte invocarea art. 61 din Constituţie, prin Decizia nr. 228 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 8 august 2019, paragraful 29, Curtea a reţinut că indemnizaţia de revoluţionar are un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acesteia, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală.
    23. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 61 alin. (1) din Constituţie, prin faptul că Guvernul a adoptat acte cu caracter normativ cu putere de lege, în domeniul indemnizaţiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, prin Decizia nr. 68 din 27 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 14 martie 2017, paragraful 73, Curtea a invocat jurisprudenţa sa, prin care a statuat că prevederile art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituţie conferă Parlamentului calitatea de unică autoritate legiuitoare a ţării, iar, în virtutea acestui monopol legislativ, Parlamentul este singura autoritate publică care adoptă legi. La paragrafele 74 şi 75 ale Deciziei nr. 68 din 27 februarie 2017, precitată, Curtea a reţinut că, sub aspectul competenţei de legiferare, relaţia dintre puterea legislativă şi cea executivă se desăvârşeşte prin competenţa conferită Guvernului de a adopta ordonanţe de urgenţă în condiţiile stabilite de art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie. Astfel, ordonanţa de urgenţă, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă faţă unei situaţii extraordinare, se justifică prin necesitatea şi urgenţa reglementării acestei situaţii care, datorită circumstanţelor sale, impune adoptarea de soluţii imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului, Constituţia, în art. 115, consacră delegarea legislativă, în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanţe simple [art. 115 alin. (1)-(3)] sau ordonanţe de urgenţă [art. 115 alin. (4)-(6)]. Astfel, transferul unor atribuţii legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voinţă al Parlamentului ori pe cale constituţională, în situaţii extraordinare şi numai sub control parlamentar. Având în vedere acestea, în cauză, nu se poate reţine că prin emiterea ordonanţelor de urgenţă criticate s-ar fi încălcat dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie.
    24. Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, prin Decizia nr. 228 din 16 aprilie 2019, precitată, paragraful 33, Curtea a reţinut că, aşa cum a statuat în jurisprudenţa sa, indemnizaţiile „restante“ ce se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004 constituie într-adevăr un „bun“ în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Curtea a mai reţinut că aceste tipuri de indemnizaţii au caracter reparatoriu, fără consacrare constituţională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizaţii pe o anumită perioadă are, de asemenea, dreptul de a alege frecvenţa şi modalitatea concretă de acordare a acestora. Nefiind drepturi constituţionale, legiuitorul poate opta şi pentru retragerea viitoare a lor (a se vedea în acest sens art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011). Aşadar, nu se poate reţine incidenţa deciziei sus-menţionate cu privire la noţiunea de „bun“, nefiind vorba despre indemnizaţii „restante“.
    25. Totodată, prin Decizia nr. 610 din 2 octombrie 2018, paragraful 48, Curtea a stabilit că despre protecţia oferită de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se poate vorbi numai atunci când sumele devin exigibile, până la acel moment indemnizaţiile constituind o „speranţă“ a titularilor acestor drepturi, aşa cum s-a reţinut prin deciziile nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, şi nr. 314 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014.
    26. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, prin Decizia nr. 228 din 16 aprilie 2019, paragraful 29, Curtea a observat că, prin Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013, sau prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014, paragrafele 21 şi 22, a reţinut că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale. Curtea a constatat că, deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989. De asemenea, Curtea a arătat că indemnizaţia de revoluţionar are un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acesteia, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. În acest sens este şi Decizia nr. 193 din 2 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 10 iulie 2013.
    27. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    28. În ceea ce priveşte încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece, aşa cum a stabilit în jurisprudenţa sa, indemnizaţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 nu reprezintă drepturi prevăzute de Constituţie, astfel că ordonanţele de urgenţă ale Guvernului prin care au fost plafonate anumite indemnizaţii prevăzute de Legea nr. 341/2004 nu afectează drepturi sau libertăţi fundamentale.
    29. În final, referitor la criticile de neconstituţionalitate raportate la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, Curtea reţine că acestea sunt neîntemeiate, întrucât dispoziţiile de lege prin care se plafonează anumite indemnizaţii instituite de Legea nr. 341/2004 nu pot conduce la încălcarea principiilor statului de drept sau ale legalităţii şi supremaţiei Constituţiei, aceste indemnizaţii nefiind drepturi fundamentale. De asemenea nu se poate constata încălcarea normelor de tehnică legislativă în cazul prevederilor de lege criticate.
    30. Referitor la criticile privind încălcarea art. 102 din Constituţie privind rolul şi structura Guvernului şi a art. 115 alin. (5) din Constituţie privind intrarea în vigoare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, Curtea constată că acestea nu pot fi primite, deoarece autorul excepţiei nu a motivat în ce constă contrarietatea dintre dispoziţiile de lege criticate şi aceste prevederi constituţionale.
    31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marius Sabin Miron în Dosarul nr. 816/59/2018 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative şi ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 21 ianuarie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana Marilena Chiorean


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016