Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 217 din 9 aprilie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) şi art. 298 din Codul penal, ale art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017, în ansamblul său, ale Legii nr. 8/2017 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi ale Legii nr. 9/2017 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală     Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 217 din 9 aprilie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) şi art. 298 din Codul penal, ale art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017, în ansamblul său, ale Legii nr. 8/2017 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi ale Legii nr. 9/2017 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 739 din 10 septembrie 2019

┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mircea Ştefan │- judecător │
│Minea │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) şi art. 298 din Codul penal, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, ale Legii nr. 8/2017 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi ale Legii nr. 9/2017 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Octavian Cornel Ciobanu în Dosarul nr. 2.879/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, de Florin Ştefan Teodorescu în Dosarul nr. 2.777/120/2016 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia penală, de Irinel Cocuz în Dosarul nr. 2.197/89/2015 al Tribunalului Vaslui - Secţia penală, de Aurel Chivu şi Ion Alexandru în Dosarul nr. 2.741/87/2015 al Tribunalului Teleorman - Secţia penală, de Societatea Concivia - S.A. din Brăila, Antoniu Cezar Mocanu, Georgel Ghenea, Vasile Soare, Sebastian Lucian Buzuleac, Nicu Sava, Mircea Bădescu, Cristian Cătălin Stăncic, Societatea Tancrad Construct - S.R.L din Brăila, Societatea Tancrad - S.R.L din Galaţi, Gheorghe Bunea Stancu, Florin Mija, Nicolae Moisiu, Jenica Dumitraşcu, Ionel Puşcă, Lenuţa Roşioru, Ionică Popescu şi de Rodica Ştefan în Dosarul nr. 2.610/91/2014 al Tribunalului Vrancea - Secţia penală, de Iordache Simionescu, Vasile Iancu şi Ionel Aurelian în Dosarul nr. 1.321/91/2016 al Tribunalului Vrancea - Secţia penală, de Maria Buleandră în Dosarul nr. 298/42/2015 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Eugen Pena în Dosarul nr. 141/122/2017 al Tribunalului Giurgiu - Secţia penală, de Cornel Teodor Volintiru în Dosarul nr. 2.246/4/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, de Traian Oprea în Dosarul nr. 28.176/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, de Alina Mihaela Bica şi Cătălin Florin Teodorescu în Dosarul nr. 4.397/1/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, de Gheorghe Deaconeasa în Dosarul nr. 2.081/310/2010* al Judecătoriei Sinaia, de Ion Laurenţiu Ciobotărică în Dosarul nr. 2.079/95/2016/a5 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, de Marian Buruntia în Dosarul nr. 3.415/104/2015 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, de Gabriel Vîţă în Dosarul nr. 3.410/104/2015 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, de Luiza Căzănescu în Dosarul nr. 1.705/120/2014 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi de Jan Bâra în Dosarul nr. 545/32/2016/a2 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 860D/2017.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 28 martie 2019, în prezenţa apărătorului părţilor Florin Ştefan Teodorescu şi Mitroi Silviu, domnul avocat Valentin Ene, a apărătorului părţilor Aurel Chivu şi Alexandru Ion, doamna avocat Mariana Ştefan, a apărătorului părţii Antoniu-Cezar Mocanu, domnul avocat Adrian Raţiu, a apărătorului părţii Maria Buleandra, domnul avocat Gheorghe Dragomir, a apărătorului părţii Eugen Pena, domnul avocat Dacian-Florin Teacă, a apărătorului părţilor Traian Oprea şi George Lavinius Asan, domnul avocat Dragoş Pârgaru, a apărătorului părţii Alina Mihaela Bica, domnul avocat Doru Trăilă, a părţii Cătălin Florin Teodorescu, personal şi asistat de domnul avocat Constantin Nedelcu, a părţii Lăcrămioara Alexandra, apărătorului părţii Remus Virgil Baciu, domnul avocat Alexandru Morărescu, a părţii Nicoleta Crinuţa Dumitrean, a părţii Luiza Căzănescu, personal, şi Societatea Luisa Casa de Modă - S.R.L. din Bucureşti, prin reprezentant legal, ambele părţi fiind asistate de domnul avocat Mateescu Ionuţ, precum şi a părţii Neculai Negru şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea a dispus conexarea dosarelor nr. 931D/2017, nr. 997D2017, nr. 1.163D/2017, nr. 1.477D/2017, nr. 1.515D/2017, nr. 1.544D/2017, nr. 1.608D/2017, nr. 1.875D/2017, nr. 2.507D/2017, nr. 2.520D/2017, nr. 2.527D/2017, nr. 2.780D/2017, nr. 47D/2018, nr. 198D/2018, nr. 920D/2018 şi nr. 190D/2019 la Dosarul nr. 860D/2017 şi, în temeiul prevederilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, a amânat pronunţarea pentru data de 9 aprilie 2019, dată la care a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    3. Prin Încheierea din 23 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.879/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 din Codul penal şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Octavian Cornel Ciobanu.
    4. Prin Încheierea din 6 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.777/120/2016, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Ştefan Teodorescu.
    5. Prin Încheierea din 13 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.197/89/2015, Tribunalul Vaslui - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi ale Legii nr. 8/2017 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Irinel Cocuz.
    6. Prin Încheierea din 28 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.741/87/2015, Tribunalul Teleorman - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Aurel Chivu şi Ion Alexandru.
    7. Prin Încheierea din 6 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.610/91/2014, Tribunalul Vrancea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Concivia - S.A. din Brăila, Antoniu Cezar Mocanu, Georgel Ghenea, Vasile Soare, Sebastian Lucian Buzuleac, Nicu Sava, Mircea Bădescu, Cristian Cătălin Stăncic, Societatea Tancrad Construct - S.R.L din Brăila, Societatea Tancrad - S.R.L din Galaţi, Gheorghe Bunea Stancu, Florin Mija, Nicolae Moisiu, Jenica Dumitraşcu, Ionel Puşcă, Lenuţa Roşioru, Ionică Popescu şi de Rodica Ştefan.
    8. Prin Încheierea din 6 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.321/91/2016, Tribunalul Vrancea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Iordache Simionescu, Vasile Iancu şi Ionel Aurelian.
    9. Prin Încheierea din 18 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 298/42/2015, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maria Buleandră.
    10. Prin Încheierea din 15 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 141/122/2017, Tribunalul Giurgiu - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi ale Legii nr. 9/2017 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Eugen Pena.
    11. Prin Încheierea din 8 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.246/4/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cornel Teodor Volintiru.
    12. Prin Încheierea din 19 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 28.176/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Traian Oprea.
    13. Prin Încheierea din 8 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.397/1/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 9/2017, excepţie ridicată de Alina Mihaela Bica şi Cătălin Florin Teodorescu.
    14. Prin Încheierea din 22 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.081/310/2010*, Judecătoria Sinaia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Deaconeasa.
    15. Prin Decizia penală nr. 1.686 din 2 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.079/95/2016/a5, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ion Laurenţiu Ciobotărică.
    16. Prin Încheierea din 19 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.415/104/2015, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marian Buruntia.
    17. Prin Încheierea din 2 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.410/104/2015, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gabriel Vîţă.
    18. Prin Încheierea din 13 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.705/120/2014, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Luiza Căzănescu.
    19. Prin Încheierea din 28 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 545/32/2016/a2, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Jan Bâra.
    20. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în cauze aflate în diferite stadii procesuale, având ca obiect judecarea persoanelor arătate în actul de sesizare a instanţelor judecătoreşti antereferite cu privire la săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu sau abuz în serviciu, după caz, precum şi în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiei privind intervenirea unei legi penale noi cu referire la infracţiunea de abuz în serviciu (art. 595 din Codul de procedură penală).
    21. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 297 alin. (1) din Codul penal nu îndeplinesc condiţiile de calitate a legii, având în vedere că acestea sunt legate de cele 91 de considerente cuprinse în Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016. Se mai arată că, odată abrogat, art. 297 alin. (1) din Codul penal nu poate fi reactivat în forma iniţială prin jocul diverselor acte normative adoptate.
    22. În privinţa dispoziţiilor art. 298 din Codul penal, se susţine că acestea au caracter subsidiar în raport cu art. 52 din Constituţie, astfel încât aplicarea prioritară a acestora şi în cazurile prevăzute de norma constituţională înseamnă o încălcare a principiului constituţional al legalităţii pedepselor, prevăzut de art. 23 alin. (12) din Constituţie. Prin urmare, în accepţiunea Constituţiei, în privinţa funcţionarilor publici, intervine răspunderea administrativă a acestora, cu aplicarea unor sancţiuni administrative cu caracter pecuniar, care sunt incluse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în noţiunea de „acuzaţie în materie penală“, iar răspunderea penală are doar un caracter subsidiar.
    23. Se arată că textul criticat este lipsit de previzibilitate şi accesibilitate, întrucât nu determină conduita care defineşte elementul material al infracţiunii şi nici consecinţa presupusei activităţi infracţionale. Astfel, incriminarea are un caracter general şi ambiguu din moment ce acţiunile sau inacţiunile raportate la activităţile pe care le desfăşoară funcţionarul pot fi menţionate în dispoziţiile altor acte normative decât legea penală, în fişa postului sau pot fi situaţii de fapt, nereglementate în scris. Întrucât legiuitorul nu a formulat expres care sunt dispoziţiile legale concrete a căror încălcare din culpă sau neglijenţă de către un funcţionar are drept consecinţă aplicarea unei pedepse penale, se creează premisele unor interpretări subiective şi abuzuri. În acest mod, se ajunge la incidenţa acestui text cu privire la situaţii care nu pot fi anticipate de persoanele acuzate de comiterea lor, ceea ce face posibilă o condamnare pe criterii lipsite de obiectivitate. Se mai subliniază că funcţionarul nu cunoaşte conduita ideală pe care ar trebui să o urmeze şi căreia ar trebui să i se conformeze, dar cu toate acestea este tras la răspundere penală pentru o faptă pedepsită extrem de grav.
    24. Se mai arată că art. 298 din Codul penal nu este corelat cu art. 297 din acelaşi cod, în condiţiile în care acesta din urmă a fost constatat ca fiind constituţional în măsura în care prin sintagma „îndeplinirea ei defectuoasă“ din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplinirea prin încălcarea legii“. Totodată, viciile de redactare a normei criticate sunt contrare dreptului la un proces echitabil şi legalităţii incriminării, deoarece reţinerea sau nu a existenţei infracţiunii este făcută de instanţă în mod arbitrar, în funcţie de aprecieri subiective. Norma criticată încalcă şi principiul nediscriminării, întrucât acelaşi act poate fi interpretat de un procuror ca fiind corespunzător, iar de un altul ca defectuos, aspect care are incidenţă în reţinerea infracţiunii de neglijenţă în serviciu.
    25. În privinţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017, se apreciază că, în condiţiile în care Parlamentul urma să se pronunţe printr-o lege de aprobare sau de respingere a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017, Guvernul nu avea competenţa să se pronunţe asupra acestei ordonanţe decât cu încălcarea art. 1 alin. (4) din Constituţie. Întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 nu are caracter de lege, nu putea fi abrogată printr-o altă ordonanţă de urgenţă, Guvernul nefiind abilitat prin legea specială de abilitare să emită ordonanţe de urgenţă de abrogare a altor ordonanţe de urgenţă. Se susţine că ordonanţa de urgenţă criticată a fost emisă cu încălcarea termenului în cadrul căruia Guvernul avea competenţa de a emite ordonanţe potrivit Legii nr. 4/2017 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe; mai mult, Parlamentul îşi începuse sesiunea extraordinară la data de 1 februarie 2017. Se indică faptul că activitatea de abrogare a unei legi este atributul exclusiv al Parlamentului. Se concluzionează în sensul că, dat fiind că ordonanţa de urgenţă criticată încalcă Constituţia, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 a fost în vigoare până la respingerea ei prin legea adoptată de Parlament.
    26. Se mai apreciază că ordonanţa de urgenţă criticată nu justifică şi nu motivează urgenţa, iar motivarea privind necesitatea abrogării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 nu satisface cerinţele art. 115 alin. (4) din Constituţie. Cu privire la situaţia extraordinară în considerarea căreia se adoptă o ordonanţă de urgenţă, se arată că reacţiile vehemente ale diferitelor instituţii sau „vocea străzii“ nu pot constitui o situaţie extraordinară care nu suferă amânare. Astfel, aceste reacţii ale instituţiilor publice, fără atribuţii în domeniul adoptării actelor normative de reglementare primară, reprezintă mai degrabă o încălcare a art. 1 alin. (4) din Constituţie, şi nu un argument pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţă. Faptul că există un real interes pe o temă socială, juridică sau politică şi că oamenii sunt liberi să demonstreze paşnic şi civilizat în susţinerea unor idei sau a altora este mai curând un semn de manifestare a democraţiei româneşti, care nu poate constitui în niciun caz o justificare a cazului urgent, a situaţiei extraordinare care să acopere viciul de neconstituţionalitate al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017. Faptul că „puternica reacţie a cetăţenilor români“ a vizat, în special, insuficienta dezbatere a soluţiilor de interes pentru întreaga comunitate nu constituie în niciun caz un motiv de justificare a abrogării urgente, pe calea unei ordonanţe de urgenţă. O intervenţie legislativă nu poate fi justificată prin presiunea exercitată de unele grupări de cetăţeni care au organizat manifestări neautorizate, însă foarte puternic mediatizate. Mai mult, acceptarea unei astfel de teze ar conduce la însăşi subminarea ideii de stat de drept şi de democraţie reprezentativă. Faptul că ar fi existat un „pericol real de dezbinare a societăţii“ este o chestiune care nu a fost probată, iar un asemenea pericol putea fi înlăturat prin dezbatere parlamentară, iar nu printr-o intervenţie legislativă în regim de urgenţă. Argumentele invocate în preambulul ordonanţei de urgenţă sunt mai degrabă de oportunitate, iar enumerarea formală a unor astfel de argumente nu poate dovedi existenţa unei situaţii excepţionale.
    27. Se arată că nu rezultă din nota de fundamentare a ordonanţei de urgenţă care ar fi motivul excepţional care ar impune abrogarea definirii abuzului în serviciu drept „încălcarea unor dispoziţii exprese din legi sau ordonanţe“, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016. Prin adoptarea acestei ordonanţe de urgenţă, cadrul normativ se reîntoarce la un text neclar, respectiv art. 297 alin. (1) din Codul penal.
    28. Se fac referiri, spre exemplu, la Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009 şi Decizia nr. 14 din 18 ianuarie 2011 cu privire la noţiunea de „situaţie extraordinară“. Prin urmare, se concluzionează că Guvernul nu a demonstrat existenţa situaţiei extraordinare, iar lipsa motivării urgenţei adoptării acestui act normativ creează premisele arbitrarului.
    29. Se susţine că, odată adoptată, ordonanţa de urgenţă poate fi corectată numai în urma dezbaterii în cadrul procedurii parlamentare definite în art. 115 alin. (5) din Constituţie. Se mai arată că prin abrogarea unor dispoziţii care transpun în legislaţia internă decizii ale Curţii Constituţionale se afectează atât regimul constituţional al acesteia, cât şi drepturile fundamentale ale cetăţenilor, mai exact, dreptul la un proces echitabil, legalitatea incriminării, dreptul la apărare, contrar art. 115 alin. (6) din Constituţie.
    30. Se arată că, în accepţiunea art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, actele normative de importanţă şi complexitate deosebită pot fi modificate, completate sau, după caz, abrogate de autoritatea emitentă şi în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi data prevăzută pentru intrarea lor în vigoare, cu condiţia ca intervenţiile propuse să intre în vigoare la aceeaşi dată cu actul normativ supus evenimentului legislativ; or, în situaţia de faţă, cele două acte normative nu au intrat în vigoare concomitent, încălcându-se, astfel, principiul legalităţii şi al securităţii raporturilor juridice, principiu fundamental al statului de drept. Se subliniază că modul în care a fost elaborată şi publicată ordonanţa de urgenţă criticată este unul lipsit de accesibilitate şi previzibilitate. Or, acest act normativ a avut un caracter inopinat, surprinzând persoanele beneficiare ale ordonanţei de urgenţă abrogate, a creat o ambiguitate juridică, precum şi divergenţe de interpretare. Or, divergenţele de interpretare sunt de natură să afecteze încrederea cetăţeanului în securitatea juridică oferită de stat, prin normele legislative edictate.
    31. Se susţine că, atât timp cât reglementarea infracţiunilor şi a pedepselor nu poate avea loc decât prin lege, şi anume lege organică, rezultă că şi abrogarea infracţiunilor şi a pedepselor nu poate avea loc decât prin lege organică.
    32. Se apreciază că abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 a creat premisele unei discriminări, a afectat dreptul cetăţenilor la egalitatea în faţa legii şi a creat o poziţie de discriminare între persoanele care au fost condamnate pentru încălcarea în exercitarea atribuţiilor de serviciu a unor obligaţii nereglementate de legi sau ordonanţe şi alte persoane care au săvârşit aceeaşi categorie de fapte, dar care nu sunt cercetate/condamnate, ca urmare a Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016. Se menţionează că organele legiuitoare nu au reuşit să creeze un instrument procedural juridic pentru înlăturarea acestei inechităţi.
    33. Se menţionează faptul că exercitarea puterii de stat şi legiferarea pe fondul protestelor de stradă sunt contrare suveranităţii poporului, din moment ce aceasta se fundamentează pe ideea sociologică de naţiune, considerată ca persoană morală ce dispune de o voinţă proprie, distinctă de cea a persoanelor care o compun temporar la timpul prezent, voinţă care însă se exprimă prin reprezentanţii naţiunii desemnaţi conform unor proceduri asupra cărora membrii naţiunii au convenit de comun acord. Mai mult, suveranitatea se exercită prin organele reprezentative ale poporului român şi prin referendum; or, legiferarea în urma manifestaţiilor de stradă, cu această justificare expresă inserată în chiar cuprinsul actului normativ, reprezintă o a treia modalitate de exercitare a puterii de stat, ceea ce este de natură să înfrângă caracterul suveran al puterii de stat, prin devierea de la democraţia semidirectă consacrată la nivel constituţional în România. Astfel, întrucât un grup de populaţie a înţeles să exercite puterea de stat, cu completarea celor două modalităţi în care se poate exercita suveranitatea, se încalcă art. 2 din Constituţie.
    34. Totodată, se arată că abrogarea unei ordonanţe de urgenţă, menită să pună de acord cadrul legislativ cu deciziile Curţii Constituţionale, încalcă art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie. În acelaşi sens se mai arată că abrogarea definiţiei stabilite în baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016 lipseşte de relevanţă controlul de constituţionalitate, consacră o aplicare selectivă a deciziilor Curţii Constituţionale şi permite interpretări nelegale, imprecise şi neunitare ale unei decizii obligatorii a instanţei constituţionale. Acest lucru este cu atât mai periculos cu cât se referă la norme penale şi la posibilitatea unor persoane de a fi încarcerate pentru presupuse fapte care au fost sancţionate de norme imprevizibile, deduse pe cale de interpretare de către instanţele judecătoreşti, în urma unor cercetări penale bazate pe acest tip de norme.
    35. În privinţa Legii nr. 8/2017, se arată că aceasta a respins o ordonanţă de urgenţă care nu mai era în vigoare, contrar art. 115 alin. (5) din Constituţie. Totodată, respingerea unei ordonanţe de urgenţă, menită să pună de acord cadrul legislativ cu deciziile Curţii Constituţionale, încalcă art. 147 alin. (4) din Constituţie. Se menţionează că, prin Decizia nr. 98 din 5 aprilie 2001, Curtea Constituţională a statuat că „Parlamentul aprobă sau respinge numai acele ordonanţe care sunt în vigoare, «fiind exclusă posibilitatea ca aprobarea sau respingerea să privească ordonanţe ale căror efecte juridice au încetat», întrucât legiuitorul vizează legea sau ordonanţa în vigoare. În cazul în care legiuitorul are în vedere un act normativ abrogat, menţionează expres acest lucru“. De aceea, se concluzionează că, în condiţiile abrogării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017, Parlamentul trebuia să oprească procedura legislativă cu privire la aceasta şi să claseze proiectul de lege privitor la aprobarea sa. Întrucât Parlamentul a continuat procedura legislativă şi a respins ordonanţa de urgenţă, se susţine că s-a încălcat art. 115 alin. (5) şi (7) din Constituţie.
    36. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate formulate în privinţa art. 298 din Codul penal, se arată că acesta ar putea avea valenţe neconstituţionale în măsura în care Curtea Constituţională va considera că viciile constatate deja cu privire la art. 297 din Codul penal au aplicabilitate şi în privinţa acestui text. Se subliniază că nu există niciun argument ca motivele de neconstituţionalitate reţinute în Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 să nu fie extinse şi în cauza de faţă. În schimb, se arată că sunt neîntemeiate susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la faptul că legiuitorul constituţional nu ar fi permis incriminarea încălcării din culpă a unor atribuţii de serviciu de către funcţionarii publici; în acest sens, se subliniază importanţa activităţii funcţionarilor publici în funcţionarea statului, precum şi faptul că legea contenciosului administrativ nu ar avea eficienţa necesară în ipoteza dată.
    37. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate formulate în privinţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017, se subliniază că autorul excepţiei face o confuzie între regimul juridic al ordonanţei Guvernului emise în baza unei legi de abilitare şi al ordonanţei de urgenţă, astfel că sunt neîntemeiate susţinerile referitoare la lipsa abilitării Guvernului de a emite ordonanţe şi la adoptarea ordonanţei de urgenţă ulterior împlinirii termenului prevăzut de Legea nr. 4/2017 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe. Se arată că niciun text constituţional nu prevede interdicţia Guvernului de a abroga prin ordonanţă de urgenţă o altă ordonanţă de urgenţă, care a fost deja înaintată Parlamentului. Astfel, dacă Guvernul constată că o ordonanţă de urgenţă adoptată, dar care nu a fost încă aprobată sau respinsă de Parlament, produce efecte negative sau contrare scopului în care a fost adoptată, poate proceda la abrogarea acesteia. Se mai apreciază că Guvernul a motivat în preambulul ordonanţei de urgenţă situaţia extraordinară şi urgenţa adoptării acesteia.
    38. Tribunalul Dâmboviţa - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate formulate în privinţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017, se subliniază că autorul excepţiei face o confuzie între regimul juridic al ordonanţei Guvernului emise în baza unei legi de abilitare şi al ordonanţei de urgenţă. Totodată, se apreciază că ordonanţa de urgenţă criticată nu încalcă prevederile constituţionale referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi nici pe cele referitoare la rolul Parlamentului.
    39. Tribunalul Vaslui - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că Legea nr. 8/2017 a fost adoptată cu respectarea procedurilor parlamentare, fiind ulterior promulgată de Preşedintele României. Se subliniază că Parlamentul are dreptul de a legifera în limitele conferite de Constituţie, iar aceste limite nu au fost depăşite. Se mai indică faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 nu mai produce efecte juridice, întrucât a fost aprobată, prin lege, de Parlament, lege care a intrat în vigoare şi este de imediată aplicare.
    40. Tribunalul Teleorman - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se subliniază că, în considerarea art. 115 alin. (4) din Constituţie, Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţă şi în timpul sesiunilor parlamentare.
    41. Tribunalul Vrancea - Secţia penală, în dosarele nr. 1.477D/2017 şi nr. 1.515D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi ale art. 115 alin. (1) nu au incidenţă în cauză, întrucât Guvernul nu acţionează ca autoritate administrativă, iar legea specială de abilitare se adoptă în vederea emiterii ordonanţelor simple. Se susţine că, potrivit art. 115 alin. (4), (5) şi (7) din Constituţie, ordonanţele de urgenţă se adoptă în baza unei delegări constituţionale exprese şi se supun spre aprobare Parlamentului.
    42. Ordonanţa de urgenţă criticată nu încalcă principiul securităţii juridice din perspectiva exigenţelor accesibilităţii şi previzibilităţii legii, precum şi a preeminenţei reglementărilor internaţionale, actul fiind adus la cunoştinţă publică prin publicare, producând efecte după intrarea sa în vigoare, iar conţinutul acesteia nu apare ca fiind imprecis sau inadecvat, astfel încât să nu permită reglarea unei conduite şi consecinţele care ar putea rezulta prin încălcarea normei criticate.
    43. Se arată că Guvernul a indicat în preambulul ordonanţei de urgenţă situaţia extraordinară avută în vedere pentru emiterea acesteia, motivele pentru care reglementarea situaţiei considerate ca extraordinară nu poate fi amânată, fiind motivată şi urgenţa, fără a rezulta că au fost avute în vedere motive de oportunitate sau de utilitate. Se mai arată că ordonanţa de urgenţă nu intervine în domeniul legilor constituţionale, nu afectează regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu vizează măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.
    44. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    45. Tribunalul Giurgiu - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    46. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate formulate în privinţa art. 297 alin. (1) din Codul penal, se arată că acest text satisface întru totul cerinţele de calitate a legii, având în vedere tocmai Decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate formulate în privinţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017, se subliniază că autorul excepţiei face o confuzie între regimul juridic al ordonanţei Guvernului emise în baza unei legi de abilitare şi al ordonanţei de urgenţă, astfel că sunt neîntemeiate susţinerile referitoare la lipsa abilitării Guvernului de a emite ordonanţe.
    47. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    48. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se apreciază că, în preambulul ordonanţei de urgenţă, Guvernul a indicat situaţiile care au fost apreciate ca fiind extraordinare şi a motivat urgenţa reglementării, astfel că nu se poate reţine încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie. Se mai arată că ordonanţa de urgenţă nu intervine în domeniul legilor constituţionale, nu afectează regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu vizează măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică, ceea ce înseamnă că nu contravine art. 115 alin. (6) din Constituţie. Ordonanţa de urgenţă criticată nu încalcă efectele deciziilor Curţii Constituţionale, având în vedere că dispoziţiile din Codul penal referitoare la abuzul în serviciu continuă să se aplice şi să existe, după caz, în forma stabilită de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016. Se mai indică faptul că Ordonanţa de urgenţă criticată nu încalcă art. 2 din Constituţie, întrucât puterea de stat a fost exercitată de organele reprezentative ale poporului român, respectiv Parlamentul, prin intermediul Guvernului, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituţie, şi nu de un grup de populaţie.
    49. Judecătoria Sinaia, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    50. Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    51. Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarele nr. 47D/2018 şi nr. 198D/2018, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se apreciază că în preambulul ordonanţei de urgenţă Guvernul a indicat situaţiile care au fost apreciate ca fiind extraordinare şi a motivat urgenţa reglementării, astfel că nu se poate reţine încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie. Se mai arată că ordonanţa de urgenţă nu intervine în domeniul legilor constituţionale, nu afectează regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu vizează măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică, ceea ce înseamnă că nu contravine art. 115 alin. (6) din Constituţie. Se face trimitere şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008. Se mai arată că ordonanţa de urgenţă criticată nu încalcă efectele deciziilor Curţii Constituţionale şi nici suveranitatea poporului român, fiind adoptată de organul abilitat.
    52. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că ordonanţele de urgenţă pot fi abrogate de către autoritatea emitentă şi în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi data prevăzută pentru intrarea lor în vigoare. Se mai susţine că cenzurarea calificării unor împrejurări ca situaţii care pot justifica emiterea unei ordonanţe de urgenţă se poate realiza la momentul adoptării legii de aprobare a ordonanţei de urgenţă, şi nu pe calea controlului de constituţionalitate; de abia ulterior, în măsura în care situaţiile care au justificat adoptarea unei ordonanţe de urgenţă nu corespund criteriilor constituţionale, poate fi invocată neconstituţionalitatea legii de aprobare a ordonanţei de urgenţă.
    53. Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că legiuitorul este singurul îndrituit să stabilească faptele care intră în sfera ilicitului penal, relaţiile sociale care necesită protecţie prin intermediul răspunderii penale, dar şi modul de sancţionare a acestor fapte, inclusiv nivelul pedepselor. În funcţie de realităţile sociale, acesta are libertatea de a adapta politica penală, inclusiv prin modificarea limitelor de pedeapsă în funcţie de evoluţia fenomenului infracţional, de necesitatea combaterii unui anumit tip de infracţiuni. Ordonanţa de urgenţă a fost dată cu respectarea dispoziţiilor constituţionale, a deciziilor anterioare ale Curţii Constituţionale, inclusiv a Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, urmând ca dispoziţiile art. 297 din Codul penal să fie aplicate în continuare prin raportare la această decizie. De asemenea se subliniază că ordonanţa de urgenţă a fost adoptată de autoritatea competentă şi a fost aprobată de Parlament, contextul social de la acel moment neputând influenţa modalitatea de exercitare a suveranităţii naţionale.
    54. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    55. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că art. 115 alin. (1)-(3) din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, nu sunt incidente în cauză, întrucât se referă la ordonanţele emise în baza unei legi de abilitare, or, în cauza de faţă, este vorba despre o ordonanţă de urgenţă emisă în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţie. Se subliniază că aceleaşi consideraţii se impun în privinţa invocării art. 108 alin. (3) din Constituţie. Totodată, se menţionează că, de vreme ce actul normativ analizat nu cuprinde nicio dispoziţie referitoare la cenzurarea ori limitarea atribuţiilor Parlamentului, nu este incident nici art. 61 alin. (1) din Constituţie. Se mai indică faptul că actul normativ criticat respectă cerinţele de calitate a legii şi că abrogarea expresă a unui text legal înainte ca acesta să intre în vigoare nu încalcă art. 53 din Constituţie prin raportare la art. 21 din Constituţie referitor la dreptul la un proces echitabil. Guvernul face referiri şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 64 din 9 februarie 2017, paragraful 39, şi menţionează că actul normativ criticat nu încalcă art. 1 alin. (4) din Constituţie.
    56. Se susţine că punerea în acord a unei legi cu o decizie a Curţii Constituţionale trebuie să se realizeze tot printr-o lege, iar nu printr-o ordonanţă de urgenţă. De aceea, abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 este o aplicare a art. 147 alin. (4) din Constituţie. Se arată că, în aceste condiţii, Legea nr. 8/2017 este constituţională.
    57. Se apreciază că, prin ordonanţa de urgenţă criticată, nu s-a încălcat principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, invocându-se, cu privire la competenţa Guvernului de a adopta ordonanţe de urgenţă, Decizia Curţii Constituţionale nr. 63 din 8 februarie 2017. Se susţine că actul normativ respectă atât cerinţele de accesibilitate ale actelor normative, fiind accesibil destinatarilor săi din momentul publicării, cât şi cele de claritate şi previzibilitate în raport cu conţinutul său normativ. Se mai arată că, pentru a se evita aplicarea neunitară a dispoziţiilor din Codul penal, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 a intrat în vigoare imediat, astfel că nu a permis intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017, care, pe cale de consecinţă, nu a produs niciun efect juridic asupra raporturilor de drept penal.
    58. Se consideră că respectarea limitelor impuse competenţei Guvernului în emiterea unei ordonanţe de urgenţă se realizează prin raportarea situaţiei extraordinare, a urgenţei reglementării şi a motivării acesteia la realitatea concretă care a generat emiterea actului de legislaţie delegat.
    59. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile scrise depuse, concluziile părţilor prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    60. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    61. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl reprezintă art. 297 alin. (1) şi art. 298 din Codul penal, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2017, Legea nr. 8/2017 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi Legea nr. 9/2017 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017. În realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, obiect al acesteia îl constituie art. 297 alin. (1) şi art. 298 din Codul penal, art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017, precum şi ordonanţa de urgenţă în ansamblul său, Legea nr. 8/2017 şi Legea nr. 9/2017, care au următorul cuprins:
    - Art. 297 alin. (1) din Codul penal:
    "(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică."
    Prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii“;

    – Art. 298 din Codul penal: „Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă“. Prin Decizia nr. 518 din 6 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 26 septembrie 2017, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 298 sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplinirea ei defectuoasă“ din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplinirea prin încălcarea legii“;
    – Art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017: „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 1 februarie 2017, se abrogă.“;
    – Articolul unic din Legea nr. 8/2017: „Se respinge Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13 din 31 ianuarie 2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 1 februarie 2017“;
    – Articolul unic din Legea nr. 9/2017: „Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14 din 5 februarie 2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2017, cu următoarele modificări: (privind art. II pct. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017, care vizează Codul de procedură penală - s.n.)“.

    62. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi alin. (5) privind calitatea legii, art. 2 privind suveranitatea, art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (12) privind legalitatea incriminării, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 115 alin. (1)-(7) privind delegarea legislativă şi art. 147 alin. (1) şi (4) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale. Totodată, sunt invocate şi prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 48 privind prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale art. 11 privind prezumţia de nevinovăţie şi legalitatea incriminării din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale art. 19 - Abuzul de funcţii din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, şi ratificată prin Legea nr. 365/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 5 octombrie 2004, precum şi ale art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010.
    63. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017, precum şi ordonanţa de urgenţă în ansamblul său, Curtea constată că art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 1 februarie 2017, urma să intre în vigoare în termen de 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv pe data de 11 februarie 2017, însă ordonanţa de urgenţă a fost abrogată pe data de 5 februarie 2017, prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017. Ulterior, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 a fost respinsă prin Legea nr. 8/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017. Corelativ, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 a fost aprobată prin Legea nr. 9/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017.
    64. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti în considerarea faptului că odată constatată neconstituţionalitatea actului abrogator, aşadar, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017, ar reintra în vigoare actul abrogat, şi anume Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017. Actul abrogat, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 cuprindea trei articole (art. I, II şi III), iar textul legal care interesează cauza de faţă este art. I, care a reglementat anumite modificări la Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009. Acest articol din actul abrogat nu a fost, însă, niciodată în vigoare, sens în care Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că dispoziţiile de „drept material ale ordonanţei de urgenţă (nr. 13/2017 - s.n.) nu au făcut parte din dreptul pozitiv, nefiind niciodată în vigoare“ (Decizia nr. 108 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 25). Astfel, chiar constatată neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017, având în vedere că textul antereferit din actul abrogat nu a făcut parte niciodată din dreptul pozitiv, nu se poate susţine că termenul de 10 zile stabilit pentru intrarea sa în vigoare ar reîncepe să curgă. Ordonanţa de urgenţă criticată a împiedicat intrarea în vigoare a art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017, astfel că nu a avut doar un efect întreruptiv în ceea ce priveşte curgerea termenului de intrare în vigoare a art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017. Altminteri s-ar accepta posibilitatea aducerii în dreptul pozitiv a unor soluţii legislative care nu au fost niciodată în vigoare printr-o decizie a Curţii Constituţionale. Or, jurisprudenţa Curţii Constituţionale cristalizată cu referire la reintrarea în vigoare a normei abrogate ca urmare a constatării neconstituţionalităţii normei abrogatoare se aplică numai în situaţia în care norma abrogată a făcut parte din dreptul pozitiv (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 12 februarie 2007). În situaţia dată, art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 nu a făcut parte din dreptul pozitiv, astfel încât, prin prisma efectelor sale, chiar o decizie de constatare a neconstituţionalităţii normei abrogatoare nu ar produce o reintrare în vigoare a acesteia.
    65. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că legătura cu soluţionarea cauzei „presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului“ (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 3 iunie 2014, paragraful 23, Decizia nr. 540 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 30 decembrie 2014, paragraful 26, sau Decizia nr. 376 din 26 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 7 august 2015, paragraful 26). Or, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 nu este aplicabilă cauzei deduse judecăţii instanţelor judecătoreşti, iar restabilirea stării de legalitate nu poate fi invocată, pentru că starea de legalitate vizează dreptul pozitiv, în timp ce restabilirea se referă la revenirea la aceasta prin repudierea actului care a afectat-o. Or, chiar în condiţiile neconstituţionalităţii textului abrogator, revenirea la starea de legalitate ar avea acelaşi efect şi aceeaşi semnificaţie precum în ipoteza existenţei textului abrogator, având în vedere că dreptul pozitiv nu a cunoscut vreo fluctuaţie normativă datorată Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 sau Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017.
    66. De asemenea, Curtea reţine că art. 146 lit. d) din Constituţie nu exceptează de la controlul de constituţionalitate dispoziţiile legale de abrogare şi că, în cazul constatării neconstituţionalităţii lor, acestea îşi încetează efectele juridice în condiţiile prevăzute de art. 147 alin. (1) din Constituţie, iar prevederile legale care au format obiectul abrogării continuă să producă efecte (Decizia nr. 206 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 13 iunie 2013). Însă, prevederile legale care au format obiectul abrogării pot continua să producă efecte numai dacă ele au fost vreodată în vigoare; or, în măsura în care acestea nu au făcut parte niciodată din dreptul pozitiv, efectul deciziei Curţii Constituţionale nu poate fi acela ca, pe de o parte, să înlăture prezumţia de constituţionalitate ataşată normei de abrogare, iar, pe de altă parte, să aducă, în mod primar, în dreptul pozitiv un act abrogat care nu a fost niciodată în vigoare. Prin urmare, nu se urmăreşte, ca efect al deciziei Curţii Constituţionale, reintrarea în vigoare şi readucerea în fondul activ al legislaţiei a unei anumite soluţii legislative, ci promovarea unei noi soluţii legislative, ceea ce este o chestiune de politică legislativă şi nu ţine de efectele deciziei Curţii Constituţionale. Mai mult, Curtea reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 a fost şi respinsă prin Legea nr. 8/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017, aşadar, la o dată anterioară celei la care Curtea a fost sesizată prin prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
    67. În consecinţă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 nu are legătură cu soluţionarea cauzelor în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, astfel încât aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Aceeaşi concluzie se impune şi cu privire la Legea nr. 8/2017 şi Legea nr. 9/2017, prima privind un act care nu a intrat niciodată în vigoare, iar a doua privind actul abrogator al celui care nu a intrat în vigoare. Indiferent de constatarea neconstituţionalităţii acestora, decizia Curţii Constituţionale nu poate redimensiona dreptul pozitiv cu o soluţie legislativă care nu a fost niciodată în vigoare.
    68. Cu privire la critica de neconstituţionalitate privind art. 298 din Codul penal, Curtea, prin Decizia nr. 518 din 6 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 26 septembrie 2017, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 298 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplinirea ei defectuoasă“ din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplinirea prin încălcarea legii“. Prin decizia menţionată, Curtea a apreciat că considerentele Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 şi ale Deciziei nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, privitoare la abuz în serviciu se aplică mutatis mutandis şi în privinţa neglijenţei în serviciu, astfel că numai încălcarea din culpă a unei obligaţii de nivelul unei reglementări primare poate atrage incidenţa art. 298 din Codul penal.
    69. Curtea a mai constatat că art. 298 din Codul penal extinde foarte mult sfera de aplicare a infracţiunii de neglijenţă în serviciu, neprevăzând condiţia ca paguba, respectiv vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice să aibă o anumită valoare, respectiv ca vătămarea să aibă o anumită intensitate, aspect de natură a face imposibilă delimitarea între abaterile disciplinare sau inerentele greşeli profesionale şi infracţiunea de neglijenţă în serviciu. Aşadar, Curtea a statuat că reglementarea în vigoare a infracţiunii de neglijenţă în serviciu permite încadrarea în conţinutul său a oricărei fapte săvârşite din culpă, dacă s-a adus o atingere minimă drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice. Astfel, sarcina aplicării principiului ultima ratio revine, pe de-o parte, legiuitorului, iar, pe de altă parte, organelor judiciare chemate să aplice legea. De aceea, responsabilitatea de a reglementa şi aplica, în acord cu principiul anterior menţionat, prevederile privind neglijenţa în serviciu ţine atât de autoritatea legiuitoare primară/delegată (Parlament/Guvern), cât şi de organele judiciare (Ministerul Public şi instanţele judecătoreşti). Cu alte cuvinte, Curtea a stabilit necesitatea complinirii de către legiuitor a omisiunii legislative constatate, sub aspectul valorii pagubei sau intensităţii/gravităţii vătămării drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice în vederea asigurării clarităţii şi previzibilităţii normei penale examinate.
    70. Având în vedere că sesizarea Curţii Constituţionale a fost realizată anterior publicării Deciziei nr. 518 din 6 iulie 2017, precum şi faptul că se critică exact înţelesul normei legale care a fost exclus din cadrul constituţional, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 din Codul penal a devenit inadmisibilă.
    71. Cu privire la critica de neconstituţionalitate adusă art. 297 alin. (1) din Codul penal, potrivit căreia acest text legal nu mai îndeplineşte condiţiile de calitate a legii, având în vedere că este legat de cele 91 de considerente cuprinse în Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Pronunţarea unei decizii sub rezervă de interpretare de către Curtea Constituţională nu conduce la imprevizibilitatea normei asupra căreia poartă decizia; din contră, decizia Curţii clarifică aspectele de constituţionalitate din cuprinsul acesteia. Desigur, este de dorit ca legiuitorul să intervină şi să adopte actul de punere de acord a textului care a făcut obiectul deciziei de admitere a Curţii Constituţionale, însă, chiar în lipsa adoptării unui asemenea act, textul de incriminare rămâne în vigoare din punct de vedere normativ, cu corectivul adus prin decizia sub rezervă de interpretare antereferită, şi, în consecinţă, poate fi aplicat. Prin urmare, nu se poate reţine încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    72. Cu privire la critica de neconstituţionalitate potrivit căreia, odată abrogat, art. 297 alin. (1) din Codul penal nu poate fi reactivat în forma iniţială prin jocul diverselor acte normative adoptate, Curtea constată că acesta nu a fost niciodată abrogat, ci a cunoscut şi cunoaşte o existenţă normativă neîntreruptă de la intrarea în vigoare a noului Cod penal, în condiţiile expuse la paragraful precedent.
    73. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017, privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, a ordonanţei de urgenţă în ansamblul său, a Legii nr. 8/2017 privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi a Legii nr. 9/2017 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Octavian Cornel Ciobanu în Dosarul nr. 2.879/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, de Florin Ştefan Teodorescu în Dosarul nr. 2.777/120/2016 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia penală, de Irinel Cocuz în Dosarul nr. 2.197/89/2015 al Tribunalului Vaslui - Secţia penală, de Aurel Chivu şi Ion Alexandru în Dosarul nr. 2.741/87/2015 al Tribunalului Teleorman - Secţia penală, de Societatea Concivia - S.A. din Brăila, Antoniu Cezar Mocanu, Georgel Ghenea, Vasile Soare, Sebastian Lucian Buzuleac, Nicu Sava, Mircea Bădescu, Cristian Cătălin Stăncic, Societatea Tancrad Construct - S.R.L din Brăila, Societatea Tancrad - S.R.L din Galaţi, Gheorghe Bunea Stancu, Florin Mija, Nicolae Moisiu, Jenica Dumitraşcu, Ionel Puşcă, Lenuţa Roşioru, Ionică Popescu şi de Rodica Ştefan în Dosarul nr. 2.610/91/2014 al Tribunalului Vrancea - Secţia penală, de Iordache Simionescu, Vasile Iancu şi Ionel Aurelian în Dosarul nr. 1.321/91/2016 al Tribunalului Vrancea - Secţia penală, de Maria Buleandră în Dosarul nr. 298/42/2015 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Eugen Pena în Dosarul nr. 141/122/2017 al Tribunalului Giurgiu - Secţia penală, de Cornel Teodor Volintiru în Dosarul nr. 2.246/4/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, de Traian Oprea în Dosarul nr. 28.176/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, de Alina Mihaela Bica şi Cătălin Florin Teodorescu în Dosarul nr. 4.397/1/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, de Gheorghe Deaconeasa în Dosarul nr. 2.081/310/2010* al Judecătoriei Sinaia, de Ion Laurenţiu Ciobotărică în Dosarul nr. 2.079/95/2016/a5 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, de Marian Buruntia în Dosarul nr. 3.415/104/2015 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, de Gabriel Vîţă în Dosarul nr. 3.410/104/2015 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, de Luiza Căzănescu în Dosarul nr. 1.705/120/2014 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi de Jan Bâra în Dosarul nr. 545/32/2016/a2 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
    2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 din Codul penal, excepţie ridicată de Octavian Cornel Ciobanu în Dosarul nr. 2.879/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală.
    3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cornel Teodor Volintiru în Dosarul nr. 2.246/4/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, Tribunalului Dâmboviţa - Secţia penală, Tribunalului Vaslui - Secţia penală, Tribunalul Teleorman - Secţia penală, Tribunalului Vrancea - Secţia penală, Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Tribunalului Giurgiu - Secţia penală, Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, Judecătoriei Sinaia, Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 9 aprilie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent-şef,
                    Benke Károly


    -----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice