Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 215 din 16 iunie 2025 referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 6 lit. a), b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice raportat la art. 2.517 din Codul civil şi art. 171 din Codul muncii referitoare la termenul legal general de prescripţie

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 215 din 16 iunie 2025 referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 6 lit. a), b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice raportat la art. 2.517 din Codul civil şi art. 171 din Codul muncii referitoare la termenul legal general de prescripţie

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 677 din 18 iulie 2025

Comenteaza legea

Dosar nr. 297/1/2025


┌───────────────┬──────────────────────┐
│               │- vicepreşedintele    │
│Mariana        │Înaltei Curţi de      │
│Constantinescu │Casaţie şi Justiţie - │
│               │preşedintele          │
│               │completului           │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Carmen Elena   │- preşedintele Secţiei│
│Popoiag        │I civile              │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Adina Oana     │- preşedintele Secţiei│
│Surdu          │a II-a civile         │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │- preşedintele Secţiei│
│Elena Diana    │de contencios         │
│Tămagă         │administrativ şi      │
│               │fiscal                │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristina       │- judecător la Secţia │
│Truţescu       │I civilă              │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Adina Georgeta │- judecător la Secţia │
│Ponea          │I civilă              │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihai-Andrei   │- judecător la Secţia │
│Negoescu-Gândac│I civilă              │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Dorina Zeca    │- judecător la Secţia │
│               │I civilă              │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Liviu │- judecător la Secţia │
│Zidaru         │I civilă              │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cosmin Horia   │- judecător la Secţia │
│Mihăianu       │a II-a civilă         │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Rodica Zaharia │- judecător la Secţia │
│               │a II-a civilă         │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Valentina      │- judecător la Secţia │
│Vrabie         │a II-a civilă         │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Ianina         │- judecător la Secţia │
│Blandiana      │a II-a civilă         │
│Grădinaru      │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Adriana Nicolae│- judecător la Secţia │
│               │a II-a civilă         │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │- judecător la Secţia │
│Luiza Maria    │de contencios         │
│Păun           │administrativ şi      │
│               │fiscal                │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │- judecător la Secţia │
│Andreea        │de contencios         │
│Marchidan      │administrativ şi      │
│               │fiscal                │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │- judecător la Secţia │
│Carmen Mihaela │de contencios         │
│Voinescu       │administrativ şi      │
│               │fiscal                │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │- judecător la Secţia │
│Cristinel Grosu│de contencios         │
│               │administrativ şi      │
│               │fiscal                │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │- judecător la Secţia │
│Alina-Gianina  │de contencios         │
│Prelipcean     │administrativ şi      │
│               │fiscal                │
└───────────────┴──────────────────────┘

    1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 297/1/2025, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).
    2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    3. La şedinţa de judecată participă doamna Maria-Camelia Drăguşin, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.
    4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 8.074/2/2023 şi nr. 7.316/2/2023.
    5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori care a fost comunicat părţilor, fiind formulat un punct de vedere la raport de către pârâtul Tribunalul Bucureşti.
    6. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
    I. Titularii şi obiectul sesizărilor
    7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a dispus, prin Încheierea din 2 decembrie 2024, în Dosarul nr. 8.074/2/2023, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
    Interpretarea dispoziţiilor art. 25 alin. (1) şi art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la calcularea şi la plata drepturilor salariale, în considerarea unei VRS în valoare de 605,225 lei, de la data de 1.08.2016, raportat la principiul nediscriminării, prin prisma prevederilor legale de la art. 2.517 din Codul civil şi art. 171 din Codul muncii, care reglementează termenul legal general de prescripţie, şi anume aplicarea principiului nediscriminării în problema stabilirii dreptului la plata drepturilor salariale raportat la o valoare a VRS de 605,225 lei începând cu data de 1.08.2016 pentru o parte a aceleiaşi familii ocupaţionale, cu constatarea împlinirii termenului general de prescripţie pentru o altă parte a aceleiaşi familii ocupaţionale.

    8. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 297/1/2025, termenul de judecată fiind stabilit pentru 16 iunie 2025.
    9. Ulterior, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată, cu nr. 746/1/2025, Sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 11 februarie 2025 în Dosarul nr. 7.316/2/2023, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
    Interpretarea dispoziţiilor art. 4 şi 5 din capitolul VIII al anexei nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la acordarea integrală a procentului de sporuri salariale de 45%, respectiv în parte, a procentului de 37%, raportat la principiul nediscriminării, prin prisma prevederilor legale de la art. 2.517 din Codul civil şi art. 171 din Codul muncii, care reglementează termenul legal general de prescripţie, şi anume aplicarea principiului nediscriminării în problema stabilirii dreptului la acordarea acestor sporuri începând cu data de 1.08.2016 pentru o parte a aceleiaşi familii ocupaţionale, cu constatarea împlinirii termenului general de prescripţie pentru o altă parte a aceleiaşi familii ocupaţionale.

    10. Având în vedere existenţa unei strânse legături între obiectul primei sesizări şi obiectul sesizării înregistrate ulterior, în temeiul art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 s-a dispus conexarea Dosarului nr. 746/1/2025 la Dosarul nr. 297/1/2025.

    II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile
    11. Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017):
    Capitolul I - Dispoziţii generale
    SECŢIUNEA a 2-a
    Principiile sistemului de salarizare

    "ART. 6
    Principii
    Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii:
    a) principiul legalităţii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme juridice de forţa legii, cu excepţia hotărârilor prevăzute la art. 11 alin. (1), conform principiilor enunţate de art. 120 din Constituţia României, republicată, dar cu încadrare între limitele minime şi maxime prevăzute prin prezenta lege;
    b) principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare şi instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeaşi activitate şi are aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie;
    c) principiul egalităţii, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală; (...)"

    Capitolul II - Salarizarea
    SECŢIUNEA a 3-a
    Sporuri

    "ART. 25
    Limitarea sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor şi a altor drepturi
    (1) Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz."

    Capitolul IV - Dispoziţii tranzitorii şi finale
    "ART. 38
    Aplicarea legii
    (...) (3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale:
    a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; (...)"

    Anexa nr. V - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Justiţie“ şi Curtea Constituţională
    Capitolul VIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei
    "ART. 4
    (1) Pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, personalul prevăzut la art. 1 beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizaţia de încadrare, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar, corespunzător timpului lucrat.
    (2) Condiţiile de acordare a sporului prevăzut la alin. (1) se aprobă de ordonatorul principal de credite în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens.
    ART. 5
    Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale, tribunalele specializate şi judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asistenţii judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică şi personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, precum şi specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, personalul de probaţiune beneficiază şi de un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizaţia lunară de încadrare."

    12. Codul civil
    Capitolul II - Termenul prescripţiei extinctive
    Termenul general de 3 ani

    "ART. 2.517
    Termenul prescripţiei este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen."

    13. Codul muncii
    Titlul IV - Salarizarea
    Capitolul III - Plata salariului

    "ART. 171
    (1) Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
    (2) Termenul de prescripţie prevăzut la alin. (1) este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaştere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului."

    III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-au invocat chestiunile de drept
    A. Dosarul nr. 8.074/2/2023 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal
    14. Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 7.12.2023, reclamanţii au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Colegiul de conducere al Curţii de Apel Oradea (CC al CAO), preşedintele Curţii de Apel Oradea (PCAO) şi Curtea de Apel Oradea (CAO), ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună, în esenţă, obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii administrative de încadrare şi de salarizare a personalului auxiliar de specialitate din cadrul CAO, prin care acesta să dispună ca drepturile salariale cuvenite lor să se stabilească având în vedere valoarea de referinţă sectorială (VRS) în valoare de 605,225 lei, aferentă gradaţiei fiecăruia, pentru perioada 1.08.2016-31.12.2017; ca drepturile salariale cuvenite să se stabilească prin raportare atât la VRS în valoare de 605,225 lei, aferentă gradaţiei fiecăruia, cât şi la un cuantum al sporurilor în procent maxim de 45%, cu încadrarea în plafonul legal, urmând să fie majorate cu procentul de 25%, fără a fi afectate de plafonare, începând cu data de 1.01.2018 şi în continuare, cu excepţia situaţiei unora dintre reclamanţi, pentru care drepturile salariale se stabilesc pentru perioada 1.01.2018-1.05.2021 şi, respectiv, 1.01.2018-30.12.2022; achitarea către reclamanţi, pentru perioada 1.08.2016-31.12.2017, a diferenţei dintre drepturile salariale, ce se vor actualiza cu indicele de inflaţie, la acestea adăugându-se şi dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.
    15. În motivarea cererii s-a arătat că reclamanţii fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Oradea, având funcţia de grefieri în cadrul acestei instanţe, şi că sunt nelegale actele administrative atacate, deoarece au fost date cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor referitoare la prescripţie; consideră aceştia că drepturile lor salariale se impun a fi calculate prin luarea în considerare a unei VRS în cuantum de 605,225 lei, începând de la data de 1 august 2016, având în vedere că VRS a fost recunoscută începând cu această dată prin hotărâri judecătoreşti şi acte administrative.
    16. Prin întâmpinarea formulată, pârâta Curtea de Apel Oradea a invocat, printre altele, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune a reclamanţilor, cu privire la solicitarea de stabilire a drepturilor salariale în raport cu VRS de 605,225 lei, fără a fi afectate de prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 1 august 2016.
    17. La termenul din 2 decembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a dispus sesizarea instanţei supreme în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi a suspendat judecata până la soluţionarea sesizării.

    B. Dosarul nr. 7.316/2/2023 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal
    18. Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 7.12.2023, reclamantele au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), Curtea de Apel Bucureşti (CAB), Tribunalul Bucureşti (TB) şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună, în esenţă, obligarea pârâtei ICCJ la emiterea unui nou ordin de recalculare a drepturilor lor băneşti rezultate din aplicarea ordinului începând cu data de 1.08.2016 şi, în subsidiar, cu data de 1.01.2018 şi (sau) cel mai devreme începând cu data de 30.12.2021, dar nu cu data de 1.04.2023 (data de la care produce efecte ordinul contestat); recalcularea drepturilor lor băneşti în baza valorii de referinţă sectorială de 605,225 lei, majorată cu 25% începând cu data de 1.01.2018; recalcularea sporurilor în procent cumulat de 45% din indemnizaţiile lunare recalculate cu VRS de 605,225 lei, iar, în subsidiar, a celui de 37%, acordat prin Decizia preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328 din 16.12.2022; obligarea pârâţilor la plata drepturilor astfel calculate.
    19. În motivarea cererii, în esenţă, reclamantele au arătat că se consideră discriminate prin comparaţie cu colegii judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, magistraţi procurori sau magistraţi detaşaţi la Consiliul Superior al Magistraturii, în sensul recunoaşterii unor drepturi băneşti pe o perioadă de timp mai scurtă decât cea pentru care le sunt recunoscute acestora şi nu numai, iar prejudiciul reparat prin despăgubirea solicitată este egal cu diferenţele de drepturi calculate de la cea mai îndepărtată dată recunoscută colegilor, dar nu şi acestora.
    20. Prin întâmpinarea formulată, intimata Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat, printre altele, excepţia de prescripţie a dreptului material la acţiune a reclamantelor, cu privire la solicitarea de stabilire a procentului cumulat al sporurilor în valoare de 45%, iar, în subsidiar, de 37%. S-a arătat că dreptul material la acţiune se prescrie dacă nu a fost exercitat în termenul de trei ani; luând în considerare data introducerii acţiunii, data de 30.10.2023, cererea de chemare în judecată este prescrisă în ceea ce priveşte pretenţiile anterioare datei de 2.11.2020.

    IV. Motivele reţinute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii
    21. Completurile de judecată ale instanţei de trimitere au apreciat că sesizările sunt admisibile, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, motivat de faptul că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este obligatorie, având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) cu referire la art. 1 alin. (1) din ordonanţa menţionată.
    22. În acest sens s-a arătat că cele două cauze se află în curs de judecată, în primă instanţă, în competenţa legală a unui complet de judecată al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, litigiile fiind începute după intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă din 2013, acţiunea din prima sesizare fiind înregistrată pe rolul instanţei la data de 7.12.2023, iar acţiunea din sesizarea conexă la data de 3.11.2023.
    23. S-a apreciat că de lămurirea modului de interpretare a dispoziţiilor menţionate depinde soluţionarea pe fond a cauzelor, chestiunea de drept ce necesită a fi lămurită ridicând dificultăţi de interpretare a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) şi art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 cu referire la art. 2.517 din Codul civil şi art. 171 din Codul muncii şi a dispoziţiilor art. 4 şi 5 din capitolul VIII al anexei nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017 cu referire la art. 2.517 din Codul civil şi art. 171 din Codul muncii, deoarece normele legale nu sunt clare în ceea ce priveşte asigurarea respectării principiului nediscriminării în aplicarea termenului general de prescripţie.
    24. Astfel, cererea de chemare în judecată ce formează obiectul Dosarului nr. 8.074/2/2023 priveşte recalcularea drepturilor salariale prin valorificarea valorii de referinţă sectorială de 605,225 lei, neplafonată, majorată cu un procent de 25%, începând cu data de 1.08.2016, iar cererea de chemare în judecată ce formează obiectul Dosarului nr. 7.316/2/2023 priveşte acordarea către reclamante a procentului maxim al sporurilor salariale în valoare de 45%, respectiv, în subsidiar, a procentului parţial de 37%, începând cu data de 1.08.2016; în ambele cauze s-a invocat faptul că aceste drepturi salariale sunt deja recunoscute de la data de referinţă în cauză pentru o parte dintre persoanele care sunt încadrate în aceeaşi familie ocupaţională, opiniile părţilor fiind contrare în ceea ce priveşte acordarea acestor beneficii prin prisma instituţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, fiindu-i opus principiul nediscriminării.
    25. S-a subliniat şi că, în urma consultării jurisprudenţei instanţei supreme, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-o hotărâre pronunţată în recurs în interesul legii.
    26. Cu privire la prima sesizare, ce formează obiectul Dosarului nr. 297/1/2025, s-a arătat că au fost identificate deciziile nr. 40 din 16.09.2024 şi nr. 43 din 16.09.2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizii care antamează aspecte comune drepturilor salariale pretinse de reclamanţi, dar nu analizează problema respectării principiului nediscriminării şi, implicit, a egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii, raportat la excepţia de prescripţie extinctivă invocată, care, dacă ar fi admisă, ar putea da naştere la inechităţi salariale pentru o parte a familiei ocupaţionale justiţie, care beneficiază de drepturile solicitate de reclamanţi începând cu data de 1.08.2016, unii dintre ei fără să fi fost necesar să formuleze acţiuni în justiţie în acest sens.
    27. Referitor la sesizarea ce formează obiectul Dosarului cu nr. 746/1/2025 s-a arătat că au fost identificate Decizia nr. 3 din 29 ianuarie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 15 februarie 2024, şi Decizia nr. 15 din 28 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 27 septembrie 2021, care antamează aspecte comune drepturilor salariale pretinse de reclamante, dar analizează problema respectării principiului nediscriminării doar prin prisma ipotezelor în care s-ar depăşi plafonul de 30% al unui anumit ordonator de credite, iar discriminarea ar fi de natură judiciară, adică ar proveni din drepturi salariale acordate prin hotărâri judecătoreşti, iar nu din oficiu, prin ordine (decizii) ale ordonatorilor de credite, ca acte administrative, de la o altă dată decât cea avută în vedere în cazul reclamantelor, astfel încât să se pună problema corelării prescripţiei dreptului material la acţiune cu principiul nediscriminării.

    V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept
    A. Dosarul nr. 8.074/2/2023 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal
    28. Reclamanţii au susţinut că se impun sesizarea instanţei supreme şi suspendarea cauzei până la pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunilor de drept în discuţie, având în vedere că la soluţionarea excepţiei de prescripţie a dreptului material la acţiune este esenţial să se aibă în vedere şi faptul că ei au invocat starea de discriminare în care se află, atât în raport cu colegii de la instanţe (personal auxiliar), cât şi în raport cu judecătorii, procurorii şi grefierii, cărora li s-a recunoscut prin hotărâri judecătoreşti definitive şi prin acte administrative dreptul la recalcularea indemnizaţiei de încadrare raportat la VRS de 605,225 lei şi la plata diferenţelor de drepturi salariale, cu luarea în considerare a unei VRS în cuantum de 605,225 lei, începând cu data de 1.08.2016.
    29. Pârâţii nu au formulat un punct de vedere referitor la problema de drept pusă în discuţie.

    B. Dosarul nr. 7.316/2/2023 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal
    30. Părţile nu au formulat un punct de vedere referitor la problema de drept.

    VI. Punctele de vedere ale completurilor care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept
    31. Completurile de judecată ale instanţei de trimitere au apreciat necesară sesizarea instanţei supreme, considerând că interpretarea normelor de drept incidente referitoare la aplicarea instituţiei prescripţiei, astfel încât să nu fie lezat principiul nediscriminării salariale, reprezintă chestiunea de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzelor.
    32. Au arătat că problema de drept menţionată nu îşi găseşte rezolvarea nici în Decizia nr. 3 din 29 ianuarie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, şi nici în Decizia nr. 15 din 28 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

    VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie
    33. În majoritate, instanţele au comunicat că orientarea în cadrul practicii judiciare este în sensul că pentru orice drept salarial care se achită lunar curge un termen distinct de prescripţie de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate (Curtea de Apel Oradea - Sentinţa civilă nr. 339/LMA din 1.04.2022, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. 980/83/2020, rămasă definitivă prin respingerea apelului, prin Decizia civilă nr. 1.371 din 5.10.2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea).
    34. Opinia de principiu exprimată de judecătorii de la Curtea de Apel Iaşi a fost în sensul că invocarea principiului nediscriminării drept cauză a cererii de chemare în judecată, în scopul stabilirii şi plăţii cu caracter retroactiv a drepturilor salariale neacordate, nu poate conduce la înlăturarea efectelor îndeplinirii termenului general al prescripţiei extinctive.
    35. În acelaşi sens, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Constanţa şi Curtea de Apel Bucureşti au comunicat câte o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la această problemă juridică (Sentinţa nr. 76/F/29.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 10/64/2023, definitivă sub aspectul soluţiei pronunţate asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune prin Decizia nr. 6.062 din 12 decembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, neredactată; Decizia civilă nr. 219 din 2 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 8.992/118/2021; Sentinţa civilă nr. 444 din 2 iulie 2024, pronunţată de Tribunalul Călăraşi în Dosarul nr. 623/116/2023, definitivă prin nerecurare).
    36. În sens contrar, a fost exprimată opinia potrivit căreia nu s-a reţinut incidenţa prescripţiei dreptului material la acţiune, de către judecătorii de la Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, fiind ataşate în acest sens două sentinţe (Sentinţa nr. 199 din 23 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 833/42/2023, definitivă prin Decizia nr. 727 din 13 februarie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi Sentinţa nr. 538 din 9 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 443/42/2024, nedefinitivă).
    37. În cadrul acestei opinii, întrucât s-a contestat ordinul prin care s-a dispus asupra unui mod de calcul al drepturilor salariale ale magistraţilor, având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 lei, începând cu data de 7.12.2018 conform anexei la acel ordin, s-a apreciat că acesta are natura juridică a unui act administrativ normativ, astfel că instanţa a reţinut că prescripţia se analizează în funcţie de situaţia la nivelul familiei ocupaţionale.
    38. Având în vedere aceste considerente, reţinând, în esenţă, natura juridică de act administrativ normativ a Ordinului nr. 551 din 12.04.2023, scopul emitentului actului, care a fost acela de a realiza un mod unitar de salarizare la nivelul familiei ocupaţionale, în acord cu hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a dispus salarizarea prin acordarea valorii de referinţă sectorială în sumă de 605,225 lei fără aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu luarea în considerare şi a deciziilor celorlalţi ordonatori de credite de la nivelul familiei ocupaţionale, prin care s-a dispus în anii 2021 şi 2023 acordarea aceloraşi drepturi salariale (neavându-se în vedere termenul de 3 ani pentru fiecare persoană în parte), precum şi faptul că, potrivit art. 2.537 din Codul civil, prin introducerea unei cereri de chemare în judecată (în cazul reclamanţilor, data introducerii acţiunilor la Tribunalul Dâmboviţa, respectiv la Tribunalul Argeş), termenul de prescripţie este întrerupt, instanţa a respins excepţia prescripţiei parţiale a dreptului material la acţiune, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
    39. În acelaşi sens a fost comunicat punctul de vedere al magistraţilor din cadrul Tribunalului Ilfov, arătându-se că emiterea unor acte administrative prin care se recunosc pe seama unor magistraţi şi a unei părţi a personalului din familia ocupaţională „Justiţie“ drepturi salariale, prin luarea în considerare a unei VRS de 605,225 lei, începând cu data de 1 august 2016, are semnificaţia unei renunţări exprese la prescripţia împlinită, iar, ca efect al renunţării la o prescripţie împlinită, renunţătorul pierde dreptul de a opune prescripţia în contra reclamaţiei judiciare a titularului dreptului la acţiune.
    40. Curţile de apel Timişoara, Suceava, Craiova, Bacău, Târgu Mureş, Cluj, Galaţi, Piteşti şi Alba Iulia au comunicat că nu au identificat practică judiciară.
    41. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema care formează obiectul sesizării.
    42. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a comunicat că au fost identificate hotărâri relevante privind problema de drept ce face obiectul sesizării, în acest sens fiind: Decizia nr. 3.622 din 26 iunie 2024, Decizia nr. 2.613 din 16 mai 2024, Decizia nr. 362 din 25 ianuarie 2024, Decizia nr. 67 din 11 ianuarie 2024, Decizia nr. 4.442 din 10 octombrie 2024, Decizia nr. 4.918 din 30 octombrie 2024, Decizia nr. 4.982 din 1 noiembrie 2023, Decizia nr. 5.466 din 22 noiembrie 2024 şi Decizia nr. 2.252 din 3 mai 2023.
    43. Orientarea jurisprudenţială exprimată în cuprinsul acestor hotărâri este în sensul că acordarea valorii de referinţă sectorială de 605,225 lei în raport cu termenul de prescripţie al dreptului material la acţiune nu este de natură a încălca principiul nediscriminării, printre considerentele invocate în susţinerea acestei orientări fiind şi cele potrivit cărora argumentelor referitoare la acordarea drepturilor întemeiate pe aplicarea dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare, li se opun dispoziţiile Codului civil privind prescripţia extinctivă, aceste drepturi putând fi solicitate doar în interiorul termenului general de prescripţie. S-a mai arătat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi a li se stabili drepturile salariale în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 605,225 lei, prin raportare la principiul nediscriminării salariale, ce are drept finalitate asigurarea unei egalităţi salariale, din perspectiva unui indicator general aplicabil, la nivelul unei categorii profesionale, având în vedere că la nivelul familiei ocupaţionale există personal care beneficiază de o valoare de referinţă sectorială de 605,225 lei recunoscută, însă, în privinţa datei de la care trebuia recunoscută, în lipsa unor hotărâri judecătoreşti prin care să se fi recunoscut dreptul la VRS de 605,225 lei, aceasta trebuia a fi recunoscută cu respectarea termenului de prescripţie extinctivă de 3 ani. Totodată, a fost subliniat faptul că, deşi este real că dreptul salarial trebuie stabilit la nivelul familiei ocupaţionale „Justiţie“ prin prisma unei valori de referinţă sectorială unice, totuşi, valorificarea unui astfel de drept, în situaţia în care beneficiarul a rămas în pasivitate, iar ordonatorul de credite nu s-a conformat benevol obligaţiei legale, este supusă prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune.
    44. Având în vedere situaţia particulară din litigiul în cadrul căruia a fost formulată sesizarea, respectiv cea potrivit căreia reclamanţii beneficiază de hotărâre judecătorească definitivă prin care le-au fost recunoscute drepturile salariale calculate prin raportare la VRS de 605,225 lei, cu respectarea art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu o anumită dată, a fost indicată Decizia nr. 15 din 9 ianuarie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, din care au fost redate următoarele considerente relevante:
    "Recurenţii-reclamanţi invocă nelegalitatea deciziei întrucât dreptul acestora ar fi trebuit recunoscut cu data de 1.08.2016, prin raportare la situaţia altor colegi care au hotărâri judecătoreşti prin care instanţele au recunoscut dreptul lor la VRS 605,225 lei începând cu această dată, însă reclamanţii nu pot invoca o vătămare prin art. 4 din decizie, întrucât nu aceasta este ipoteza ce le este aplicabilă, ci art. 3 din decizie, care se referă la executarea plăţii drepturilor cu respectarea dispozitivului hotărârilor judecătoreşti.
    În condiţiile în care prin sentinţa ce reprezintă titlul executoriu (Sentinţa civilă nr. 1.823/4.11.2020 a Tribunalului Alba) a admis excepţia prescripţiei drepturilor reclamanţilor pentru perioada anterioară datei de 3.07.2017, nu poate fi încălcată autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri şi obligat intimatul-pârât să recunoască reclamanţilor un drept pentru exercitarea căruia o instanţă de judecată a considerat că a intervenit prescripţia extinctivă.
    Mai mult decât atât, reclamanţii, titulari ei înşişi ai unui titlu executoriu, nu pot invoca în beneficiul lor situaţia altor colegi care deţin titluri executorii cu recunoaşterea dreptului la VRS 605,225 lei începând cu o dată anterioară celei recunoscute reclamanţilor prin titlu executoriu, respectiv cu data de 1.08.2016. Hotărârile judecătoreşti la care fac trimitere reclamanţii reprezintă decizii de speţă, ale căror efecte privesc, în virtutea principiului relativităţii efectelor judecătoreşti, doar părţile litigante, drepturile şi obligaţiile stabilite prin acestea neputând profita sau dăuna terţelor persoane, străine de acest litigiu."

    45. În plus, s-a învederat că, în cadrul şedinţei judecătorilor Secţiei de contencios administrativ şi fiscal din data de 22 aprilie 2024, referitor la modalitatea de soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune în cazul cererilor având ca obiect emiterea unui ordin de salarizare prin care indemnizaţia de încadrare să fie calculată prin raportare la VRS de 605,225 lei, din perspectiva prescripţiei, ca instituţie de drept substanţial (termen general de prescripţie de 3 ani) şi nu ca instituţie de drept procesual (termen de prescripţie specific materiei administrative de 1 an), s-a stabilit, în unanimitate, astfel: referitor la litigiile având ca obiect acţiuni prin care se solicită emiterea unor noi ordine de salarizare în cadrul cărora indemnizaţia de încadrare să fie calculată prin raportare la VRS de 605,225 lei, pentru reclamanţii care se prevalează de hotărâri judecătoreşti definitive anterioare, se impune respingerea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, întrucât reclamanţilor le-a fost deja recunoscut, cu autoritatea de lucru judecat, dreptul la recalcularea indemnizaţiei de încadrare în raport cu această valoare sectorială de referinţă; referitor la litigiile privind obligarea la emiterea ordinelor de salarizare în cadrul cărora indemnizaţia de încadrare să fie calculată prin raportare la VRS de 605,225 lei, în temeiul principiului egalităţii, raportat la existenţa unor hotărâri judecătoreşti emise în favoarea altor persoane încadrate în aceeaşi categorie profesională din cadrul familiei ocupaţionale „Justiţie“, termenul până la care se poate recunoaşte dreptul la recalcularea VRS este de 3 ani anteriori datei introducerii cererii administrative (în situaţia în care nu au fost emise ordine de salarizare), având în vedere că aceasta reprezintă momentul ieşirii din pasivitate, respectiv al datei emiterii ordinului de salarizare, pentru situaţiile în care au fost emise ordine de salarizare, întrucât emiterea ordinului echivalează cu recunoaşterea pretenţiilor şi, prin urmare, întrerupe cursul prescripţiei.

    VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în mecanismele de unificare a practicii
    46. Verificând jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au fost identificate următoarele hotărâri care ar putea prezenta interes în ceea ce priveşte problema de drept ridicată: Decizia nr. 2 din 19 ianuarie 2015 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunţată în Dosarul nr. 13/1/2014/HP/C, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2015, Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunţată în Dosarul nr. 2.435/1/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024, Decizia nr. 40 din 16 septembrie 2024 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunţată în Dosarul nr. 1.038/1/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1017 din 11 octombrie 2024, Decizia nr. 3 din 29 ianuarie 2024 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunţată în Dosarul nr. 2.628/1/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 15 februarie 2024.

    IX. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale
    47. Curtea Constituţională s-a pronunţat în repetate rânduri asupra constituţionalităţii textelor de lege supuse interpretării, respingând excepţiile de neconstituţionalitate ridicate (de exemplu, Decizia nr. 215 din 9 aprilie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1055 din 21 octombrie 2024, Decizia nr. 433 din 11 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 27 octombrie 2023, Decizia nr. 82 din 2 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 2 august 2023, Decizia nr. 186 din 4 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 4 august 2023, Decizia nr. 79 din 2 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 1 august 2023, Decizia nr. 77 din 2 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 6 iulie 2023, Decizia nr. 38 din 16 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 18 mai 2023).

    X. Raportul asupra chestiunii de drept
    48. Judecătorii-raportori au apreciat că principiul nediscriminării nu este de natură a înlătura de la aplicare dispoziţiile legale care reglementează prescripţia extinctivă.

    XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    XI.1. Asupra admisibilităţii sesizărilor
    49. Temeiul sesizărilor este reprezentat de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum şi în materia asigurărilor sociale, parţial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.
    50. Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, „prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salariată ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal“, iar în conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi articol, „prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze“.
    51. Astfel, conform art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, „dacă, în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
    52. Din analiza dispoziţiilor legale mai sus evocate rezultă că, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, declanşarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii de admisibilitate:
    a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare a art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024;
    b) completul de judecată să fie învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac;
    c) existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei;
    d) chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

    53. Verificând îndeplinirea cumulativă a acestor condiţii de admisibilitate, se constată că procesele în care au fost formulate sesizările au ca obiect solicitarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul unei curţi de apel (grefieri) de emitere a unui ordin de recalculare a drepturilor salariale prin valorificarea valorii de referinţă sectorială (VRS) de 605,225 lei, neplafonată, majorată cu un procent de 25%, şi de acordare a sporurilor în procent maxim de 45%, începând cu data de 1.08.2016 (297/1/2025), respectiv solicitarea unor judecători de emitere a unui ordin de acordare a procentului maxim al sporurilor salariale în valoare de 45%, respectiv, în subsidiar, a procentului parţial de 37%, începând cu data de 1.08.2016 (746/1/2025).
    54. Astfel, pretenţiile deduse judecăţii se circumscriu unor drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.
    55. Cauzele în care au fost formulate sesizările se află în curs de soluţionare pe rolul unor completuri de judecată din cadrul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, care judecă în primă instanţă.
    56. Ca atare, primele două condiţii de admisibilitate sunt îndeplinite.
    57. Cu privire la condiţia de admisibilitate a existenţei unei probleme de drept veritabile s-a arătat în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi că, pentru a fi considerată reală, chestiunea de drept trebuie să privească posibilitatea unei interpretări diferite sau contradictorii a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete ori, după caz, incerte, sau incidenţa unor principii generale, al căror conţinut sau sferă de aplicare sunt discutabile (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016).
    58. Prin prisma acestor repere de principiu, se consideră relevant pentru verificarea acestei cerinţe de admisibilitate că atât jurisprudenţa colectată, cât şi opiniile teoretice exprimate de judecătorii instanţelor consultate dovedesc existenţa unor puncte de vedere argumentate ce susţin cele două variante de rezolvare a conflictului de norme; în plus, apare ca iminentă conturarea unei jurisprudenţe neunitare asupra chestiunii de drept sesizate, astfel încât, având în vedere şi argumentele necesar a fi cântărite în cadrul operaţiunii de interpretare la care se raportează instanţa de trimitere, este îndeplinită şi cerinţa ca problema de drept să denote dificultatea ce face necesară intervenţia Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept văzute prin prisma scopului emiterii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.
    59. Astfel, chiar dacă aparent, interpretarea prevederilor legale ce fac obiectul sesizărilor şi corelarea acestora ar impune doar realizarea unor raţionamente de bază deduse din regulile de interpretare juridică, dificultatea reală a chestiunii de drept rezidă în numărul crescut al cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată în care a fost invocată corelaţia dintre principiul nediscriminării şi instituţia prescripţiei extinctive (mai precis, consecinţele admiterii/respingerii excepţiei prescripţiei din perspectiva principiului nediscriminării prin crearea de inegalităţi între persoanele aflate în situaţii similare).
    60. În plus, din relaţiile comunicate de instanţe (paragrafele 35-39 din prezenta decizie) reiese caracterul incipient al unei practici judiciare neunitare, faţă de amploarea cazuisticii apărând ca fiind necesară dezlegarea pe fond a acestei chestiuni de drept.
    61. În fine, în ceea ce priveşte ultima condiţie, ce vizează nestatuarea de către instanţa supremă asupra chestiunii de drept supuse dezlegării, în practica Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a reţinut că, ori de câte ori chestiunea de drept invocată a fost dezlegată anterior printr-o hotărâre obligatorie a instanţei supreme, sesizarea care vizează aceeaşi chestiune nu mai poate fi soluţionată pe fond.
    62. O astfel de statuare anterioară se poate face nu numai prin intermediul dispozitivului unei decizii de admitere a sesizării pentru dezlegarea unei chestiuni de drept sau pentru examinarea unui recurs în interesul legii, ci şi prin intermediul considerentelor unei asemenea decizii, aspect reţinut ca atare în cuprinsul paragrafului 106 din conţinutul Deciziei nr. 82 din 18 noiembrie 2024 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 28 ianuarie 2025:
    "106. Faptul că statuările relevante se regăsesc în cuprinsul mai multor decizii pronunţate de completurile pentru soluţionarea recursului în interesul legii, respectiv de completurile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu este de natură a schimba concluzia anterior reţinută, întrucât nici Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 şi nici art. 519 din Codul de procedură civilă nu impun ca statuarea Înaltei Curţi să se regăsească în cuprinsul unui singur act jurisdicţional. Este în căderea instanţelor învestite cu soluţionarea cauzelor obligaţia de a verifica jurisprudenţa cu caracter obligatoriu a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de a extrage acele elemente care prezintă relevanţă în soluţionarea litigiului concret. Doar în măsura în care nu există dezlegări cu privire la chestiunile de drept incidente în soluţionarea cauzelor, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, devine admisibilă."

    63. Or, nu există nici măcar incidental o decizie dată de instanţa supremă în cadrul mecanismului de unificare care să fi atins chestiunea raportului dintre principiul nediscriminării şi regimul juridic aplicabil instituţiei prescripţiei extinctive.
    64. Ca urmare, sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate a sesizărilor conexate din cauza de faţă.

    XI.2. Asupra fondului sesizărilor
    65. Instanţa de trimitere solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea dacă, în cauzele având ca obiect recalcularea drepturilor salariale prin valorificarea VRS de 605,225 lei, neplafonată, majorată cu 25% de la 1.08.2016, respectiv a sporurilor salariale de 45%, faţă de existenţa unor drepturi salariale deja recunoscute pentru o parte din persoanele încadrate în aceeaşi familie ocupaţională, modalitatea de soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune poate conduce la încălcarea principiului nediscriminării salariale.
    66. Rezolvarea sesizării de faţă nu poate fi realizată fără a tranşa în prealabil chestiunea incidentală a fundamentului juridic al solicitării cu care instanţa este învestită, respectiv egalizarea drepturilor salariale ale reclamanţilor cu cele de care beneficiază o parte din persoanele încadrate în aceeaşi familie ocupaţională, fie în temeiul unor hotărâri judecătoreşti, fie ca urmare a unor ordine administrative date de ordonatorul de credite.
    67. Or, aşa cum s-a reţinut în cadrul paragrafelor 93 şi 94 din Decizia nr. 40 din 16 septembrie 2024 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1017 din 11 octombrie 2024, principiul egalităţii împreună cu principiul nediscriminării nu poate opera împotriva principiului legalităţii:
    "93. Astfel, principiul egalităţii, în componenta ce obligă la recunoaşterea unor salarii egale pentru toate persoanele care sunt încadrate pe aceeaşi funcţie şi desfăşoară aceeaşi muncă, în aceleaşi condiţii de vechime şi calificare, pleacă tot de la premisa că salariile maxime aflate în plată ce îndeplinesc aceste condiţii [potrivit art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017] sunt stabilite cu respectarea legii, indiferent că sunt sau nu sunt recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.
94. Cu atât mai mult în ipoteza recunoaşterii judiciare a drepturilor, hotărârea judecătorească definitivă este prezumată a reflecta adevărul legal cu privire la raportul juridic dezlegat, astfel încât egalizarea salariului raportat la salariul stabilit ca urmare a pronunţării hotărârii judecătoreşti are la bază inclusiv principiul legalităţii."

    68. Ca urmare, procedând astfel, se ajunge la rezultatul corect al operaţiunii de calificare care este acela că acţiunea se soluţionează prin prisma tuturor regulilor fundamentale edictate de art. 6 lit. a), b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017.
    69. Drept consecinţă a acestei lămuriri, se impune reformularea celor două întrebări adresate de instanţa de trimitere, care urmăresc aceeaşi chestiune de drept, referitoare la modalitatea de corelare a principiului nediscriminării cu instituţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune, independent de conţinutul dreptului salarial dedus judecăţii pe fondul cauzei, prevederile legale referitoare la fondul drepturilor deduse judecăţii neavând relevanţă din această perspectivă.
    70. Astfel, reformulând întrebările adresate, prezentul raport are de rezolvat chestiunea de drept referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 6 lit. a), b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice raportat la art. 2.517 din Codul civil şi art. 171 din Codul muncii referitoare la termenul legal general de prescripţie în ceea ce priveşte stabilirea dreptului la plata drepturilor salariale pentru o parte a aceleiaşi familii ocupaţionale, cu constatarea împlinirii termenului general de prescripţie pentru o altă parte a aceleiaşi familii ocupaţionale.
    71. Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.
    72. Conform art. 5 alin. (1) din Codul muncii, aplicabil şi în materia salarizării funcţiei publice, „în cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii“.
    73. Conform alin. (3) şi (4) ale aceluiaşi articol:
    "(3) Constituie discriminare directă orice act sau faptă de deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, întemeiat(ă) pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii.
(4) Constituie discriminare indirectă orice prevedere, acţiune, criteriu sau practică aparent neutră care are ca efect dezavantajarea unei persoane faţă de o altă persoană în baza unuia dintre criteriile prevăzute la alin. (2), în afară de cazul în
    care acea prevedere, acţiune, criteriu sau practică se justifică în mod obiectiv, printr-un scop legitim, şi dacă mijloacele de atingere a acelui scop sunt proporţionale, adecvate şi necesare."

    74. Principiul nediscriminării presupune aplicarea aceluiaşi tratament juridic persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică.
    75. Pe de altă parte, conform dispoziţiilor art. 2.500 alin. (1) din Codul civil, prescripţia extinctivă poate fi definită ca fiind acea sancţiune care constă în stingerea, în condiţiile stabilite de lege, a dreptului material la acţiune neexercitat în termen. Aceasta face ca titularul unui drept subiectiv civil sau creditorul care a rămas inactiv un anumit răstimp să îşi piardă ocrotirea dreptului respectiv pe calea acţiunii în justiţie şi, odată cu aceasta, posibilitatea de a obţine executarea silită a obligaţiei corelative lui.
    76. Or, faptul că pentru o parte a familiei ocupaţionale nu a fost împlinit termenul de prescripţie extinctivă nu conduce la încălcarea acestui principiu, deoarece această parte nu se află în aceeaşi situaţie juridică şi nu poate pretinde aplicarea aceloraşi norme de drept cu acea parte a familiei ocupaţionale pentru care s-a constatat împlinit termenul general de prescripţie.
    77. Ca urmare, principiul nediscriminării nu este de natură a înlătura de la aplicare dispoziţiile legale care reglementează prescripţia extinctivă.
    78. În doctrină şi în jurisprudenţă s-a arătat că există o faptă de discriminare atunci când o persoană este tratată în mod nefavorabil, prin comparaţie cu modul în care au fost sau ar fi tratate alte persoane, aflate într-o situaţie similară, motivul acestui tratament constituindu-l o caracteristică concretă a persoanelor, caracteristică ce se încadrează în categoria „criteriului protejat“.
    79. Nu se poate reţine întrunirea elementului de analogie sau comparabilitate cu ceilalţi magistraţi/celelalte persoane care au calitatea de personal auxiliar de specialitate, care se află în situaţii juridice diferite. Egalitatea în drepturi nu înseamnă uniformitate, legiuitorul este îndreptăţit, în considerarea unor situaţii deosebite, să adopte prin legi speciale reglementări diferite pentru anumite categorii socioprofesionale, iar tratamentul juridic diferit, instituit pentru anumite categorii socioprofesionale, nu reprezintă nici privilegii şi nici discriminări, în sensul interzis de art. 16 alin. (1) din Constituţie, ci se justifică, obiectiv şi rezonabil, prin situaţia diferită în care se află acele categorii de cetăţeni.
    80. Dincolo de acest aspect, discriminarea nu poate opera contra legem, ci aceste diferenţe de tratament trebuie să aibă o cauză legitimă, să aibă un temei legal; or, acest temei legal este reprezentat în situaţia dată tocmai de regulile de invocare a prescripţiei dreptului material la acţiune.
    81. De altfel, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 818 din 3 iulie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
    82. În opinia instanţelor care au comunicat punctul de vedere în sensul respingerii excepţiei prescripţiei, s-au făcut referiri cu privire la modalitatea concretă de aplicare a instituţiei prescripţiei (în sensul că ar fi operat fie o renunţare implicită, fie o recunoaştere a dreptului prin ordinele emise în favoarea altor persoane din aceeaşi familie ocupaţională), referiri ce nu pot face obiectul dezlegării de faţă, deoarece privesc aplicarea concretă a legii la situaţia dedusă judecăţii completului ce a formulat sesizările.
    83. Cu toate acestea, aceste instanţe s-au referit şi la necesitatea realizării unui mod de salarizare unitar la nivelul familiei ocupaţionale „justiţie“, având în vedere principiile de drept din materia salarizării, practica instanţelor de judecată şi deciziile administrative ale celorlalţi ordonatori de credite de la nivelul acestei familii ocupaţionale.
    84. Se arată în cadrul acestei opinii că, în raport cu existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive şi a deciziilor altor ordonatori de credite de la nivelul familiei ocupaţionale în favoarea altor persoane din aceeaşi familie ocupaţională, precum şi cu scopul emitentului actului administrativ de realizare a unui mod unitar de salarizare la nivelul familiei ocupaţionale, excepţia prescripţiei a fost respinsă. Astfel, se sugerează că, pentru a asigura unitatea modalităţii de salarizare, în analiza excepţiei prescripţiei, instanţa a avut în vedere necesitatea respectării principiului nediscriminării.
    85. Or, invocarea principiului nediscriminării drept cauză a cererii de chemare în judecată, în scopul stabilirii şi plăţii cu caracter retroactiv a drepturilor salariale neacordate, nu poate conduce la înlăturarea efectelor împlinirii termenului general al prescripţiei extinctive. Fundamentul dreptului reprezintă o chestiune de fond şi nu poate fi cercetat decât în măsura în care însuşi dreptul la acţiune a fost exercitat în limita temporală prevăzută de lege.
    86. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Totodată, instanţa de contencios constituţional a arătat că instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta au ca finalitate facilitarea dreptului de acces liber la justiţie, prin asigurarea unui climat de ordine indispensabil exercitării în condiţii optime a acestui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice civile (Decizia nr. 156/2023 a Curţii Constituţionale referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2.512 şi 2.513 din Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 14 iulie 2023).
    87. Totodată, în jurisprudenţa sa întemeiată pe art. 6 paragraful 1 din Convenţie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că termenele legale de prescripţie constituie una dintre limitele legitime ale dreptului de a avea acces la justiţie şi servesc mai multor scopuri importante: asigurarea securităţii juridice, protejarea potenţialilor pârâţi împotriva pretenţiilor învechite care ar putea fi dificil de contracarat şi prevenirea oricărei nedreptăţi care ar putea apărea dacă instanţele ar fi obligate să se pronunţe asupra unor evenimente care au avut loc într-un trecut îndepărtat pe baza unor probe care ar fi putut deveni nesigure şi incomplete din cauza trecerii timpului (a se vedea, de exemplu, Stubbings şi alţii c. Regatul Unit, 22 octombrie 1996, §§ 51-52; Stagno v. Belgia, nr. 1.062/07, § 26, 7 iulie 2009; Howald Moor şi alţii v. Elveţia, nr. 52.067/10 şi 41.072/11, §§ 71-72, 11 martie 2014, Sanofi Pasteur c. Franţa, Cererea nr. 25.137/16, Hotărârea din 13 februarie 2020).
    88. Aceeaşi relaţie între invocarea unor principii generale de recunoaştere a anumitor majorări cu aplicabilitate generală la nivelul aceleiaşi categorii profesionale din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale, recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive, şi principiile nediscriminării şi egalităţii a fost analizată în cuprinsul Deciziei nr. 80/2023, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, „principiile nediscriminării şi egalităţii pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive, sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiaşi categorii profesionale din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale“.
    89. Mai departe, raţionamentul expus în Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are în vedere şi cele dezlegate anterior prin Decizia nr. 2 din 19 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2015, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept:
    "85. Se cuvine subliniat că, prin Decizia nr. 2 din 19 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat, în aplicarea art. 2, raportat la art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) şi alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, că punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti prin care s-au acordat unor angajaţi anumite drepturi salariale nu reprezintă un tratament discriminatoriu al celorlalţi angajaţi.
86. În considerentele deciziei evocate s-a reţinut că «(...) nimeni nu poate invoca principiul nediscriminării pentru a obţine un anumit tratament, cu încălcarea legii. Dimpotrivă, în fiecare litigiu, reclamantul va trebui să probeze legalitatea şi temeinicia cererii sale, ce nu se poate baza pe invocarea discriminării sau a egalităţii de tratament în raport cu soluţia pronunţată de o altă instanţă, ci pe argumente de interpretare şi aplicare corectă a legii, chiar şi în situaţia în care invocă o astfel de hotărâre. Pe cale de consecinţă, interpretarea şi aplicarea corectă a legii reprezintă un scop legitim, în raport cu care nu se poate reţine existenţa unui tratament discriminatoriu în cazul în care tratamentul mai favorabil al unor angajaţi este rezultatul punerii în executare a unor hotărâri judecătoreşti prin care s-au acordat acestora anumite drepturi salariale"

    90. Acest ultim paragraf subliniază din nou, cu şi mai multă claritate, faptul că principiul legalităţii trebuie să fie avut în vedere în egală măsură cu principiile egalităţii şi nediscriminării la momentul solicitării egalizării salariilor cu cele stabilite prin hotărâri judecătoreşti, astfel încât fiecare dintre ele condiţionează admiterea cererii.
    91. Or, instituţia prescripţiei extinctive reprezintă o parte a principiului legalităţii, regimul juridic al acesteia neputând fi înlăturat prin aplicarea principiului nediscriminării.
    92. Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 521 din Codul de procedură civilă şi ale art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024,

    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 8.074/2/2023 şi nr. 7.316/2/2023, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 6 lit. a), b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice raportat la art. 2.517 din Codul civil şi art. 171 din Codul muncii referitoare la termenul legal general de prescripţie, stabileşte că:
    Nu se poate constata încălcarea principiului nediscriminării prin stabilirea dreptului la plata drepturilor salariale pentru o parte a aceleiaşi familii ocupaţionale, cu constatarea împlinirii termenului general de prescripţie pentru o altă parte a aceleiaşi familii ocupaţionale.

    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2025.

                    VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                    MARIANA CONSTANTINESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Maria-Camelia Drăguşin

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 215 din 16 iunie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"